2ra-547/23 — obligarea restabilirii sistemului centralizat de încălzire la situatia initială

La 1 iulie 2020, Societatea pe Acțiuni „Cet-Nord” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Olgăi Riuhina, intervenient accesoriu Asociația Proprietarilor de Locuințe Private nr. 47/12 COOP cu privire la recunoașterea deconectării neautorizate de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică cu obligarea restabilirii sistemului centralizat de încălzire la situația inițială și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 29 noiembrie 2019 prin hotărârea de aplicare a sancțiunii contravenționale emisă de Comisia administrativă pe lângă Primăria mun. Bălți s-a constatat comiterea de către pârâta Olga Riuhina a contravenției prevăzute de art. 180 alin. (19) din Codul contravențional, prin faptul deconectării samavolnice a apartamentului nr. xxxxx, de la sistemul centralizat de încălzire în luna iulie 2019, fiind aplicată amendă în mărime de 1 500 lei, care ulterior a fost achitată. Faptul dat denotă recunoașterea de către pârâtă a vinovăției referitor la deconectarea neautorizată de la sistemul de încălzire contrar prevederilor art. 42 din Legea nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării.

Societatea pe Acțiuni „Cet-Nord” a menționat că deconectările și modificările neautorizate ale rețelelor termice interne duc la dereglarea sistemului termic interior, încălzirea insuficientă a unor apartamente și, concomitent, supraîncălzirea altor apartamente din aceiași casă, fiind astfel lezat dreptul consumatorilor conectați la sistemul centralizat de termoficare de a primi un serviciu calitativ la preț echitabil.

A invocat că potrivit pct.85 a Anexei 7 din Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, persoana care dorește să se deconecteze de la încălzirea centralizată are obligația de a prezenta proiectul reconstrucției sistemului centralizat de încălzire elaborate de către instituțiile de proiectare sau persoanele fizice care dețin licență în acest gen de activitate pe baza datelor de 1 inventarieri a sistemului centralizat de încălzire existent și coordonat în modul stabilit, întrucât blocul locativ are nevoie de o anumită sarcină termică în perioada rece a anului, iar în cazul unor deconectări neautorizate a apartamentelor/încăperilor de la sistemul centralizat de termoficare se majorează factura la energia termică pentru locuințele rămase în sistem, respectiv consumul fiind împărțit deja la o suprafață mai mică de încăperi încălzite, societatea reclamantă fiind în drept să accepte deconectarea încăperii/apartamentului doar în cazul întrunirii condițiilor prevăzute în art.42 alin. (8) din Legea nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării. Iar, în temeiul pct.10 din Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 este obligatoriu instalarea unei alte surse de încălzire la un nivel de cel puțin +18 0C, însă fără respectarea prevederilor Legii nr. 92 din 29 mai 2014 nu este posibil în limitele cadrului legal de a instala o altă sursă de încălzire. Totodată, nerespectarea condițiilor deconectării stabilite de legislația în vigoare în coroborare cu faptul comiterii ilegalităților în vederea deconectării samavolnice de la sistemul centralizat de încălzire termică a dus la comiterea unei contravenții de către consumatorul final care a fost pedepsit legal.

Reclamanta a explicat că, în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 12 iunie 2020 a expediat în adresa pârâtei o notificare, însă fără careva rezultate.

Societatea pe Acțiuni „Cet-Nord” a solicitat recunoașterea deconectării neautorizate de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică a apartamentului nr. 28 situat în mun.Bălți str. Bulgară 96; obligarea pârâtei de a restabili sistemul centralizat de încălzire la situația inițială din propriile resurse financiare; compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 270 de lei.

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a fost admisă cererea Olgăi Riuhina privind încetarea procesului în temeiul prevederilor art. 265 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Prin decizia din 23 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost casată parțial încheierea din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, în partea încetării procesului civil, și s-a remis cauza la rejudecare în aceiași instanță.

Întru consolidarea soluției instanța de apel cu referire la prevederile art.42 alin.(7), (8), (9), (10) din Legea cu privire la energia termică și promovarea cogenerării nr. 92 din 29 mai 2014, pct.4 și pct.85 din Anexa 7 din Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, pct.137 din Regulamentul 3 privind furnizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație al ANRE nr.23 din 26 ianuarie 2017, a reținut că acestea prevăd metoda de deconectare a spațiilor locative de la sistemul centralizat de termoficare, astfel, pentru a putea fi deconectat de la sistemul centralizat de energie termică pîrîta/intimata Olga Riuhina urma să întreprindă o serie de măsuri, care sunt necesare ca deconectarea să fie făcută în mod legal, aceasta însă samovolnic a deconectat apartamentul nr. xxxxx de la încălzirea termică centrală, în acest sens fiind întocmit proces verbal cu privire la contravenție, iar prin hotărârea de aplicare a sancțiunii contravenționale din 29 noiembrie 2019, Olga Riuhina a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzută la art.180 alin. (19) din Codul contravențional cu aplicarea amenzii în mărime de 30 unități convenționale.

Instanța de apel a mai notat că, în speță, faptul debranșării neautorizate de la sistemul centralizat de încălzire a apartamentului nr.xxxxx a fost constatat prin încheierea Judecătoriei Bălți din 24 februarie 2020 prin care a fost confirmată tranzacția încheiată între Olga Riuhina, ș.a și Societatea pe Acțiuni „Cet-Nord” prin care părțile recunosc deconectarea neautorizată a apartamentelor proprii de la sistemul centralizat de încălzire administrat de furnizor, or, potrivit prevederilor art.123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Instanța inferioară a menționat că, era în obligația pârâtei-intimatei Olga Riuhina să prezinte agentului termic Societatea pe Acțiuni ,,CET Nord” proiectul de reconstrucție a sistemului centralizat de încălzire elaborat de către instituțiile de proiectare sau persoanele fizice care dețin licență în acest gen de activitate, acest proiect nefiind prezentat pe parcursul perioadei date, or, normele menționate supra, fiind aplicabile speței, în mod expres prevăd obligațiuni care urmează a fi îndeplinite de către consumator în caz de deconectare de la agentul termic.

Instanța de apel a relatat că, deconectările și modificările neautorizate ale rețelei termice interne duc la dereglarea sistemului termic interior, încălzirea insuficientă a unora și concomitent supraîncălzirea altor apartamente din aceiași casă, ca urmare în acest sens fiind lezat dreptul consumatorilor conectați la sistemul centralizat de termoficare și ca urmare aceștia nu vor primi un 4 serviciu calitativ la preț echitabil. În acest sens, întrucât blocul locativ are nevoie de o anumită sarcină termică în perioada rece a anului, iar în cazul deconectărilor neautorizate a apartamentelor de la sistemul centralizat de termoficare, se produc majorări de energie termică pentru locuințele rămase în sistem, consumul fiind împărțit deja la o suprafață mai mică de încăperile încălzite.

Pe cale de consecință, instanța de apel a conchis că Societatea pe Acțiuni ,,Cet Nord,” este în drept să accepte deconectarea încăperilor de la sistemul centralizat de încălzire, în cazul întrunirii condițiilor prevăzute în art. 42 alin. (8) a Legii nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării.

Succesiv, cu privire la restabilirea în apartamentul nr. xxxxx a sistemului centralizat de încălzire la situația inițială din propriile surse financiare, instanța de apel a reținut că în conformitate cu pct.3 a Anexei nr.7 din Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării/reconectării acestora la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, toate cheltuielile aferente deconectării/reconectării pe viitor a încăperilor de la/la sistemul de încălzire le va suporta consumatorul.

În rezultat, instanța de apel a concluzionat că reclamantul este îndreptățit de a pretinde obligarea Olgăi Riuhina să restabilească în apartamentul nr.xxxxx sistemul centralizat de încălzire la situația inițială din propriile surse financiare.

În argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate anterior în instanțele ierarhic inferioare, a menționat că cauza este judecată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, or, instanța de apel a dat o apreciere arbitrară elementelor probatorii, prin care nu se constată că prin deconectarea recurentei de la conducta de energie termică s-a încălcat un careva drept intimatului sau altor furnizori, în 5 consecință încălzirii insuficiente a unora și concomitent supraîncălzirea altor apartamente din aceeași casă. Mai mult, soluția instanței de apel are un caracter inechitabil în sensul art. 6 CEDO, deoarece în jurisprudența națională este formată o practică judiciară de către Curtea Supremă de Justiție în cauzele nr. 2ra-743/22 și 2ra-1308/21.

A precizat că de către instanța de apel a fost aplicat eronat art. 16 lit. b) din Codul civil, fără a fi stabilit care drept este încălcat intimatului, totodată nefiind aplicate circumstanțelor speței dispozițiile art. 6 lit. b) din Legea privind protecția consumatorului, care vine să protejeze consumatorul în drepturile sale.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza prevederilor art. 20 din Constituție, art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 432 alin. (1), (2) lit. a), b), art. 445 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege 6 care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.

Prin urmare, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 3 martie 2023.

Din analiza recursului declarat de Olga Riuhina, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca rezultă că drept temei de declarare a recursului s-a invocat prevederile art. 432, în redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023, la mod general. Din conținutul recursului rezultă că recurenta invocă aplicarea eronată a legii și aprecierea arbitrară a probelor, erori comise ce au dus la 7 încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în special a dreptului la un proces echitabil.

De altfel, motivele de casare, invocate în recurs, se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, prin urmare nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Olga Riuhina, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse anterior în apel și în instanța de fond, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în mod corespunzător.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Din cele constatate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că recursul declarat de către Olga Riuhina, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca, nu se încadrează în temeiurile de drept pentru declararea recursului prevăzute la art.432 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 1 septembrie 2023. Or, verificând legalitatea și temeinicia 8 deciziei contestate prin prisma argumentelor recursului, nu s-a stabilit că soluția instanței de apel este contrară legii sau cu interpretarea eronată a legii. Contrar, decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

De altfel, dezacordul recurentei cu soluția instanței de apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Deși recurenta face trimitere la jurisprudența instanțelor naționale, invocând hotărârile nr. 2ra-743/22 și nr. 2ra-1308/21, completul de judecată reține că acestea reprezintă soluții mai vechi, care nu mai reflectă orientarea actuală a Curții Supreme de Justiție. În acest context, prin încheierea nr. 2ra- 207/23 din 27 martie 2024, pronunțată într-o cauză similară în care instanța de apel a admis acțiunea reclamantei, Curtea Supremă de Justiție a statuat asupra inadmisibilității recursului, confirmând astfel dezlegarea de drept oferită de instanța de apel.

Corespunzător, jurisprudența veche invocată de recurentă nu poate prevala asupra liniei actuale, ferme și constante, a Curții Supreme de Justiție, conturată prin soluții recente, inclusiv cea din dosarul nr. 2ra-207/23.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Olga Riuhina, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, art. 440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 9 Consideră inadmisibil recursul declarat de Olga Riuhina, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca, împotriva deciziei din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 10