2ra-207/23 — obligarea restabilirii sistemului centralizat de incalzire

2ra-207/23 — obligarea restabilirii sistemului centralizat de incalzire (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-207/23

2-20084657-01-2ra-06022023

Î N C H E I E R E

27 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Oxana Parfeni

Judecători Mariana Ursachi

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vadim Cebotari,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

pe Acțiunii „Centrala Electrică cu Termoficare Nord” împotriva lui Vadim Cebotari,

intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală ,,Gospodăria Locativ Comunală

Bălți”, Svetlana Cebotari, Sergiu Cebotari, Valeriu Cebotari cu privire la obligarea

restabilirii sistemului centralizat de încălzire,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 20 iulie 2020, SA „Centrala Electrică cu Termoficare Nord” s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Vadim Cebotari, intervenient accesoriu

ÎM „Gospodăria locativ comunală Bălți”, solicitând obligarea restabilirii sistemului

centralizat de încălzire la situația inițială.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 12 septembrie 2019, agentul constatator,

specialist principal al Direcției Gospodărie Comunală a Primăriei mun. Bălți pentru

locul dat de consum, a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție AB

nr.00054, conform căruia, în acțiunile lui Vadim Cebotari a fost constatată comiterea

contravenției prevăzute la art.180 alin.(19) din Codul contravențional, prin faptul

deconectării samavolnice, în luna aprilie a anului 2019 a apartamentului XXXX, de

la sistemul centralizat de încălzire.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2019 de aplicare a sancțiunii contravenționale,

emisă de Comisia administrativă pe lângă Primăria mun. Bălți, Vadim Cebotari a fost

recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute la art.180 alin. (19) din

Codul contravențional, cu aplicarea sancțiunii sub formă de amendă în mărime de 30

u.c., echivalentul a 1 500 de lei și achitarea amenzii prin intermediul instituțiilor

financiare pe contul indicat în procesul-verbal. Odată cu achitarea amenzii, Vadim

Cebotari a recunoscut vinovăția sa în ceea ce ține de deconectarea neautorizată de la

sistemul de încălzire, contrar prevederilor art. 42 a Legii nr.92 din 29 mai 2014 cu

privire la energia termică și promovarea cogenerării.

1

A relatat reclamantul că deconectările și modificările neautorizate ale rețelelor

termice interne duc la dereglarea sistemului termic interior, încălzirea insuficientă a

unor și concomitent supraîncălzirea altor apartamente din aceiași casă fiind astfel

lezat dreptul consumatorilor conectați la sistemul centralizat de termoficare de a primi

un serviciu calitativ la preț echitabil. Dat fiind faptul că blocul locativ are nevoie de

o anumită sarcină termică în perioada rece a anului, iar în cazul unor deconectări

neautorizate a apartamentelor/încăperilor de la sistemul centralizat de termoficare se

majorează factura la energia termică pentru locuințele rămase în sistem, respectiv

consumul fiind împărțit deja la o suprafață mai mica de încăperi încălzite, SA „CET-

Nord” este în drept să accepte deconectarea încăperii/apartamentului doar în cazul

întrunirii condițiilor prevăzute în art. 42 alin. (8) a Legii nr.92 din 29 mai 2014 cu

privire la energia termică și promovarea cogenerării.

Astfel, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la data de 12 iunie 2020

reclamantul a expediat în adresa pârâtului o notificare, la care pârâtul nu a reacționat,

dar și acțiunile întreprinse de către SA „CET-Nord” în acest sens nu s-au soldat cu

succes.

Reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art.545 alin.(1), 546 alin.(1) Cod

civil, art.46, 180 alin.(19) Cod contravențional, art.3, 42 alin.(7), (8), (9), (10) din

Legea nr.92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării,

art.7 alin.(3), 14 din Legea nr. 721 din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcții,

art.10 alin. (2) din Legea condominiului în fondul locativ nr.913 din 30 martie 2000,

pct.137 al Hotărârii ANRE nr.23 din 26 ianuarie 2017, pct. 2, 3, 4, 85, 10 din Anexa

nr.7 din Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, pct. 13 al Hotărârii

ANRE nr.112 din 19 aprilie 2019, art.166, 1822 alin.(1), 1825 alin.(1) CPC.

A solicitat reclamantul admiterea acțiunii, recunoașterea deconectării

neautorizate de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică a

apartamentului XXXX și obligarea lui Vadim Cebotari de a restabili sistemul

centralizat de încălzire la situația inițială din propriile resurse financiare.

Prin încheierea din 28 iulie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul central, au fost atrași

în proces, din oficiu, Svetlana Cebotari, Sergiu Cebotari și Valeriu Cebotari, în

calitate de intervenienți accesorii.

Prin hotărârea din 05 aprilie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a admis

integral cererea de chemare în judecată înaintată de către SA „Centrala Electrică cu

Termoficare Nord”.

S-a obligat Cebotari Vadim de a restabili în apartamentul nr.1 din str. A. Pușkin

10, mun. Bălți, din propriile resurse financiare, sistemul centralizat de încălzire

(alimentare cu energie termică) la situația existentă până la momentul deconectării

neautorizate.

S-a încasat de la Cebotari Vadim în beneficiul „Centrala Electrică cu

Termoficare Nord” SA suma de 270 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru

taxa de stat.

S-a încasat de la Cebotari Vadim în beneficiul bugetului de stat al Republicii

Moldova suma de 55,25 de lei, cu titlu de cheltuieli aferente judecării cauzei pentru

corespondența poștală, suportate de instanța judecătorească.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 04 mai 2021, Vadim Cebotari a

declarat apel împotriva hotărârii din 05 aprilie 2021 a Judecătoriei Bălți, solicitând

admiterea acestuia pe motivele invocate, casarea hotărârii instanței de fond, cu

2

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Vadim Cebotari și menținută hotărârea din 05 aprilie 2021 a Judecătoriei

Bălți sediul Central.

Prin decizia din 09 februarie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de Vadim Cebotari.

S-a casat decizia din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a SA „Centrala Electrică cu Termoficare Nord”

împotriva lui Vadim Cebotari cu privire la obligarea restabilirii sistemului centralizat

de încălzire la situația inițială și încasarea cheltuielilor de judecată, cu remiterea

cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălți, de un alt complet de judecători.

Prin decizia din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Vadim Cebotari și s-a menținut hotărârea din 05 aprilie 2021 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel instanța de apel a constatat că, potrivit alin. (1) al art.12

din Legea condominiului în fondul locativ nr.913-XIV din 30.03.2000, proprietarul

din condominiu este obligat să mențină în stare bună și să repare la timp locuințele

(încăperile) ce îi aparțin pe propria sa cheltuială. Proprietarului în condominiu i se

interzice să deterioreze sau să pună în pericol bunurile comune, precum și bunurile

oricărui alt proprietar. Astfel, fiind parte a condominiului din str. Pușkin 10, doar în

privința apartamentului nr.1, Cebotari Vadim purta obligația de menținere în stare

constructivă și bună funcționare sistemul de alimentare cu energie centralizată, fiind

un element constructiv al blocului locativ, iar schimbarea structurii sale (în

apartamentul său) implică schimbarea constructivă a sistemului. Efectuarea lucrărilor

date în mod neautorizat și fără acordul celorlalți coproprietari ai condominiului,

implică încălcarea procedurii legale și afectarea sistemului constructiv.

A menționat că, rețeaua termică, caloriferele și țevile de energie termică

constituie proprietatea comună în condominiu a tuturor locatarilor

blocului/proprietari de apartamente, iar intervenția la aceste rețele inginerești de

comunicație energetică, potrivit legii, aduce ingerință în dreptul de proprietate

comună în condominiu. Or, deconectările și modificările neautorizate a rețelei termice

interne a blocului locativ conduc la dereglarea sistemului termic interior, încălzirea

insuficientă a unora și supraîncălzirea altor locuri de consum din același bloc, fiind

astfel lezat dreptul consumatorilor conectați la sistemul centralizat de termoficare și

impunerea la o plată mai mare.

A mai reținut Curtea de apel Bălți că, fiind schimbat neautorizat volumul de

energie termică livrată, respectiv consumată în blocul locativ, acest fapt afectează

capacitatea tehnică a furnizorului de serviciu. Prin urmare, drepturile și obligațiile SA

„CET-Nord” sunt afectate, și furnizorul este în drept să determine acceptarea

deconectării încăperilor de la sistemul centralizat de încălzire – în cazurile și condițiile

prevăzute de art. 42 alin. (8) din Legea cu privire la energia termică și promovarea

cogenerării nr.92 din 29.05.2014.

A concluzionat că, deconectarea de la încălzirea centrală de către Cebotari

Vadim a fost efectuată ilegal, afectând, în baza legii, drepturile coproprietarilor în

condominium și furnizorului de energie termică, fiind încălcată procedura stabilită de

lege de debranșare și instanța de fond corect a concluzionat asupra necesității ca

3

această problemă să fie înlăturată prin obligarea lui Cebotari Vadim de a se reconecta

la sistemul de încălzire din sursele proprii.

La 11 ianuarie 2023,Vadim Cebotari a declarat recurs împotriva deciziei 22

septembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârea primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărârii noi prin care să fie respinsă acțiunea integral.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele inferioare nu au luat în

considerare toate circumstanțele cauzei, care sunt importante pentru o justă

soluționare, examinând unilateral cauza, luând la bază doar declarațiile și probele

prezentate de SA „Cet Nord”. Pretențiile intimatului sunt neîntemeiate și au un

caracter abuziv deoarece ultimul nu ține cont de interesele recurentului în calitate de

consumator, ce constă în beneficierea și achitarea serviciilor de energie termică

potrivit condițiilor rezonabile, precum și de dreptul fundamental al consumatorului la

protecția împotriva riscurilor de a achiziționa un produs, un serviciu care ar putea să

prejudicieze drepturile și interesele patrimoniale.

A menționat că, în calitate de consumator asigură eficient încălzirea

apartamentului cu serviciile de gaz și nu aduce o careva daună intimatului. Afirmația

SA „Cet Nord” precum că deconectarea apartamentului de la sistemul de încălzire

termică duce la degradarea sistemului de încălzire interior și la încălcarea drepturilor

altor consumatori, este declarativă și neprobată.

Consideră că, odată ce prevederile art. 42, alin. 8 din Legea cu privire la energia

termică și promovarea cogenerării, asigură dreptul consumatorului la deconectarea

individuală a apartamentului sau a unei părți, situat în blocurile de locuit, alimentate

cu energie termică prin sistem colectiv, indiferent de cauze, în anumite condiții,

furnizorul acestor servicii este limitat în dreptul de a interveni prin impunerea unor

condiții inadmisibile, precum și a unor obligații cum ar fi reconectarea

consumatorului la conducta de energie termică.

A indicat recurentul că, apartamentul său, a fost deconectat de la conducta de

energie termică în condițiile impunerii de către furnizor a unor condiții neprevăzute

în art. 42, alin. 8 din Legea cu privire la energia termică și promovarea cogenerării,

care erau imposibil a fi executate și anume prezentarea unui proiect de reconstrucție

a sistemului centralizat de încălzire care nu-l poate efectua nici o instituie din

domeniu. Prin acțiunile de deconectare a apartamentului de la conducta de energie

termică, nu s-a încălcat careva drepturi a furnizorului, respectiv nu s-a cauzat careva

daune intimatului.

A remarcat că, apartamentul a fost deconectat de la sistemul de energie termică

în mod justificat și acest fapt a fost acceptat de către intimat prin calcularea plății

reduse de 10 % pentru serviciile sale. Abuzul SA „Cet Nord” atentează asupra

dreptului de proprietate al consumatorului, care este un drept fundamental

constituțional și convențional, garantat de art. 46 din Constituția Republicii Moldova

și art. 1, protocolul 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, care în cazul respectiv se exprimă prin determinarea recurentului în

calitate de consumator de a accepta contrar voinței, beneficierea unor servicii

nesolicitate și suportarea unor cheltuieli financiare nerezonabile și nedorite.

A menționat recurentul că, concluzia instanței de apel, privind dreptul SA „Cet

Nord” de a accepta deconectarea apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire

în condițiile art. 42, alin.8 din Legea cu privire la energia termică și promovarea

4

cogenerării, și că consumatorul Cebotari Vadim, era obligat să prezint agentului

termic SA „Cet Nord” proiectul de reconstrucție a sistemului centralizat de încălzire,

este eronată, or, prevederile art. 42, alin.8 din Legea citată nu prevede un careva

proiect de reconstrucție.

A relevat că, pretențiile intimatului sunt neîntemeiate și au un caracter abuziv

deoarece ultimul nu tine cont de interesele recurentului în calitate de consumator, ce

constă în beneficierea și achitarea serviciilor de energie termică potrivit condițiilor

rezonabile acesteia, precum și de dreptul fundamental al consumatorului la protecția

împotriva riscurilor de a achiziționa un produs, un serviciu care ar putea să-i

prejudicieze drepturile și interesele patrimoniale. Or, intimatul își exercită dreptul de

acces la justiție cu rea credință, abuzând asupra dreptului de consumator și asupra

drepturilor și intereselor cu caracter patrimonial.

A concluzionat recurentul că soluția instanței de apel nu conține o argumentare

clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns, având o

motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul

deciziei la 22 septembrie 2022.

La 07 decembrie 2022, copia deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel

Bălți a fost expediată în adresa participanților la proces, fapt confirmat prin scrisoarea

de expediere a actului judecătoresc (f.d.239-241, vol.1).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Vadim Cebotari, la data de 11 ianuarie 2023 se consideră depus în

termenul stabilit de lege.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de Vadim

Cebotari a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor

acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la

data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

5

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

6

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Vadim Cebotari, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vadim Cebotari.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Oxana Parfeni

Judecători Mariana Ursachi

Ion Malanciuc

7