2ra-1255/23 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil si repararea prejudiciului moral

2ra-1255/23 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Gheorghe Tataru, reprezentat de

avocatul Sergiu Coptu, casarea deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău

și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Gheorghe Tataru împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc Nicolae Pașa, cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea acestui drept,

împotriva deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1255/23

nr. PIGD 2-22128040-01-2ra-05092023)

Admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, din motiv că instanța de apel nu cercetat toate circumstanțele

cauzei.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. A. Ciubotaru

Curtea de Apel Chișinău – jud. A. Panov, A. Braga, V. Mihaila

10 septembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de Gheorghe Tataru,

reprezentat de avocatul Sergiu Coptu,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Nicolae Pașa, cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea acestui drept.

hotărârea din 09 iulie 2003 a Judecătoriei Criuleni în dosarul nr. 2-628/03 s-a încasat

de la Ivan Melinte în beneficiul lui Gheorghe Tataru datoria în sumă de 6 440 MDL

și suma de 553 MDL cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată. Hotărârea

dată a devenit irevocabilă prin neatacare.

mun. Chișinău, s-au aplicat măsuri de asigurare a acțiunii înaintate de Gheorghe

Tataru împotriva lui Ivan Melinte, prin aplicarea sechestrului pe bunul imobil al

debitorului.

Oficiul de Executare Criuleni titlul executoriu în temeiul hotărârii judecătorești din

09 iulie 2003, unde s-a aflat în procedură până la 02 august 2004. Prin scrisoarea din

03 iunie 2004, executorul consultant E. Sclifos a informat creditorul Gheorghe

Tataru că titlul executoriu nu s-a executat, deși era aplicat sechestrul pe bunurile

debitorului. Ulterior, la 15 iulie 2004, executorul judecătoresc al Oficiul de

Executare Criuleni a întocmit un act, prin care a constatat faptul că debitorul nu

lucrează și nu dispune de avere pentru a fi confiscată. În consecință, prin încheierea

din 30 iulie 2004 a Judecătoriei Criuleni s-a dispus restituirea titlului executoriu

neexecutat.

aflat mult mai târziu, deoarece o perioadă îndelungată s-a aflat peste hotarele

1

Republicii Moldova și avea încredere că documentul executoriu este asigurat prin

sechestrul aplicat pe bunul imobil al debitorului Ivan Melinte și care permitea

executarea hotărârii judecătorești.

Oficiului de Executare Criuleni. Prin încheierea executorului judecătoresc din 10

februarie 2006 s-a intentat procedura de executare silită, s-a dispus aplicarea

măsurilor asiguratorii către debitorul Ivan Melinte. Iar, alte acțiuni nu au fost

întreprinse.

anului 2010, procedura de executare a fost transmisă executorului judecătoresc

investit în funcție Dumitru Braniște, care nu a întreprins acțiuni de executare silită.

prin decizia din 08 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea lui

Gheorghe Tataru cu privire la ridicarea sechestrului și s-a anulat sechestrul aplicat

prin încheierea din 11 iunie 2003 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, asupra

imobilului debitorului Ivan Melinte.

executorului judecătoresc Dumitru Braniște o interpelare, prin care a solicitat

furnizarea informației relevante procedurii de executare a hotărârii nr. 2-682/2003

din 09 iulie 2003 a Judecătoriei Criuleni.

Braniște i-a comunicat că prin încheierea Oficiului de Executare Criuleni din 25

septembrie 2008 s-a emis procesul-verbal de imposibilitate a executării

documentului executoriu nr. 2-682/2003.

depus la contul curent al executorului judecătoresc suma de 6 993 MDL și a solicitat

ridicarea sechestrului.

reprezentantul său a solicitat instanței de judecată eliberarea duplicatului titlului

executoriu nr. 2-682/2003 din 09 iulie 2003, care i-a fost înmânat prin scrisoarea din

21 decembrie 2015, la care era atașat și certificatul privind distrugerea materialelor

cauzei civile.

judecătoresc și s-a solicitat intentarea procedurii de executare nr. 2-682/2003 din 09

2

iulie 2003. Iar, prin scrisoarea din 04 mai 2016, executorul judecătoresc a solicitat

prezența părților la conciliere.

judecătoresc, iar ulterior a aflat că executorul judecătoresc s-a transferat cu

activitatea din or. Criuleni în or. Ialoveni.

executarea documentului executoriu, acțiunile acestuia fiind deplânse în ordinea

stabilită de legislația în vigoare. Astfel, este o victimă a inacțiunii organului de

executare, care n-au întreprins acțiuni întru executarea documentului executoriu și,

din acest considerent, a pierdut procedura de executare.

în dosarul nr. 2-628/03, nu a fost executată în perioada 18 august 2003 – 02 august

2004 și 10 februarie 2006 – 24 august 2022, fapt ce se datorează lipsei de diligență

a debitorului Ivan Melinte și inacțiunilor organului de executare. În consecință,

aceste inacțiuni i-au încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești pentru aceste perioade de timp.

judecată constatarea faptului neexecutării în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești pronunțate de Judecătoria Criuleni la 09 iulie 2003 în dosarul nr. 2-

628/03, pentru perioada de neexecutare de la 18 august 2003 până la 02 august 2004

și de la 10 februarie 2006 până la 24 august 2022. A încasa din contul bugetului de

stat în beneficiul lui Gheorghe Tataru suma de 6 993 MDL, prejudiciul material

cauzat prin neexecutare hotărârii judecătorești, ce a fost încasată de executorul

judecătoresc și netransmisă, precum și a sumei de 200 000 MDL cu titlu de reparare

a prejudiciului moral.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a respins acțiunea depusă de Gheorghe Tataru, ca fiind neîntemeiată

(vol. I, f.d. 131, 139-148).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Coptu, a depus prin intermediul oficiului poștal cerere de apel nemotivată împotriva

hotărârii din 28 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 03

aprilie 2023 a depus cererea de apel motivată (vol. I, f.d. 135-137, 138, 159-181).

3

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de Gheorghe Tataru și s-a menținut hotărârea din 28 noiembrie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. II, f.d. 16, 17-21 recto-verso).

primei instanțe privind netemeinicia acțiunii în partea constatării neexecutării

hotărârii judecătorești irevocabile în perioada 18 august 2003 – 02 august 2004. Or,

în această perioadă, executorul judecătoresc a întreprins un șir de măsuri întru

executarea hotărârii judecătorești irevocabile, printre care a verificat disponibilitatea

bunurilor înregistrate pe numele debitorului, a aplicat sechestrul asigurator asupra

bunurilor debitorului. Însă, a restituit documentul executoriu în legătură cu

imposibilitatea executării, din motivul lipsei bunurilor debitorului.

nu are nici o calitate procesuală. Respectiv, statul nu poate fi obligat la repararea

prejudiciului cauzat prin neexecutarea documentului executoriu, or, creditorul la

caz, reclamantul, urma prin prisma art. 44 alin. (5) din Codul de executare să acorde

executorului judecătoresc sprijin efectiv întru executarea documentului executoriu.

a reținut că, prin încheierea din 10 februarie 2006 s-a intentat repetat procedura de

executare a hotărârii judecătorești, iar la 10 iunie 2015 debitorul Ivan Melinte a

achitat datoria față de creditorul Gheorghe Tataru.

respins pretenția reclamantului cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești în perioada 18 august 2003

– 02 august 2004 și 10 februarie 2006 – 24 august 2022, or, încheierea din 10 iunie

2016 atestă că la data de 10 iunie 2015 debitorul Ivan Melinte a achitat datoria față

de creditorul Gheorghe Tataru.

primei instanțe privind respingerea capetelor de cerere cu privire la repararea

prejudiciului material în sumă de 6 993 MDL și a prejudiciului moral în cuantum de

200 000 MDL, or, aceste pretenții sunt subsecvente și poartă soarta pretenției

principale cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești.

4

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

a depus prin intermediul oficiului poștal cerere de recurs împotriva deciziei din 03

mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii

din 28 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei

hotărâri noi de admitere integrală a pretențiilor, după cum au fost formulate în

cererea de chemare în judecată (vol. II, f.d. 26-41, 42 recto-verso).

ARGUMENTELE RECURSULUI

de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și în

cererea de apel, suplimentar invocând că, prima instanță și cea de apel incorect au

constatat circumstanțele de fapt ale pricinii civile, incorect au constatat raporturile

juridice material litigioase stabilite între părțile litigiului și a dat o apreciere incorectă

și neobiectivă tuturor probelor prezentate în susținerea acțiunii.

sunt nemotivate, din care rezultă că instanțele de fond au examinat insuficient

circumstanțele cauzei, nu au supus examinării depline cumulul probelor administrate

la dosar, nu s-au expus nicicum cu privire la cadrul legal aplicabil speței în privința

cerințelor din acțiune. Concluziile primei instanțe și ale celei de apel expuse în

hotărâre și decizie sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, fapt ce contravine

prevederilor legale și constituie temei de casare a acestor hotărâri.

hotărârea din 09 iulie 2003 a Judecătoriei Criuleni în dosarul nr. 2-628/03,

irevocabilă la 25 iulie 2003, prin care s-a încasat de la Ivan Melinte în beneficiul lui

Gheorghe Tataru datoria în sumă de 6 440 MDL și cheltuielile judiciare în sumă de

553 MDL, nu a fost executată până în prezent. Faptul neexecutării acestei hotărâri

judecătorești o perioadă atât îndelungată îi încalcă dreptul la un proces echitabil,

garantat de art. 6 § 1 CEDO.

prejudiciul material în sumă de 6 993 MDL, ce constituie suma încasată de către

executorul judecătoresc Dumitru Braniște de la debitor, dar care nu a transmis-o

creditorului. Astfel, statul urmează să poarte răspundere pentru vina executorului

judecătoresc că nu a transmis creditorului suma încasată de la debitor, dar și de faptul

că această sumă de bani a dispărut de pe contul său bancar sau chiar a însușit-o.

5

moral cauzat prin neexecutarea hotărârii din 09 iulie 2003 a Judecătoriei Criuleni în

dosarul nr. 2-628/03, pe o perioadă de neexecutare continuă de 17 ani 06 luni,

prejudiciu care-l echivalează la suma de 200 000 MDL.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246

din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data

intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la

data depunerii recursului. Din sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul

a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu

excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

avocatul Sergiu Coptu, împotriva deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de

procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023.

„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de

instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

depunerii recursului:

„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

6

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la

art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror

drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”

vigoare la momentul judecării cauzei în ordine de apel:

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

7

(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.”

„Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul

rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim

supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea

și mijloacele procedurale de apărare.”

„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

(3) Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt

determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile

părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și

procedural ce urmează a fi aplicate.”

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

nr. 87 din 21 aprilie 2011:

„(1) Sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a

lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a

dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea

costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

(2) Instanța de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală,

autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea

responsabilă de executarea hotărârii judecătorești prezintă Ministerului Justiției un

raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil și, după caz, dosarul

sau o copie de pe dosar.

(3) Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris și

va conține: numele și prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorității implicate

în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorității responsabile

de executarea hotărârii judecătorești; date despre acțiunile procesuale întreprinse,

termenele de realizare și motivarea acestora; date despre acțiunile procesuale întreprinse

în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind

respectarea termenului rezonabil.”

„Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente

care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau

inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.”

8

„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită

fără aprecierea lor.

(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.”

„Scopul prezentei legi este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient

de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.”

„(1) Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în

judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin

această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

(2) Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi

imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită

în continuare reclamant).

(3) Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară

indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a organului

responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit extrasului din e-mailul Zimbra cu adresa

„cristian.adam@justice.md”, copia deciziei din 03 mai 2023 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată în mod electronic recurentului Gheorghe Coptu și

reprezentantului acestuia, avocatului Sergiu Coptu, la 12 iulie 2023 (vol. II, f.d. 22).

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul

termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la 08

august 2023 (vol. II, f.d. 42).

speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

9

admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a remite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Centru, din motivele ce succed.

Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind

calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație și o analiză clară sunt cerințele

fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un

proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar

trebui să evidențieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce

i-au fost prezentate.

CEDO garantează dreptul justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii

obligației instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate din

perspectiva unei analize ample a circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a motiva

coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții

între motivare și dispozitiv, constituie o garanție pentru justițiabili, în fața

eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă

posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și

să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este edictată

atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

două limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei

instanțe, fiind o consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul

civil și tantum devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel efectuează o

nouă examinare în fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în drept,

asupra ceea ce a hotărât prima instanță.

revenea o deosebită atenție de a determina toate componentele acțiunii civile, și în

special obiectul acțiunii civile și temeiurile acesteia. Obiectul acțiunii civile îl

10

formează pretențiile reclamantului față de pârât, adresate instanței de judecată în

scopul apărării propriilor drepturi și care reies din raportul material-litigios și în

privința cărora instanța de judecată urmează să se expună prin hotărâre.

material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului obiectului

acțiunii civile și temeiului acesteia. Subsecvent identificării raporturilor dintre părți,

instanța de judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii pe pricina dedusă

judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care

se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea

justă a litigiului.

acțiunii îl constituie constatarea faptului neexecutării în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești pronunțate de Judecătoria Criuleni la 09 iulie 2003 în dosarul nr. 2-

628/03, pentru perioada de neexecutare de la 18 august 2003 până la 02 august 2004

și de la 10 februarie 2006 până la 24 august 2022, precum și despăgubirea

reclamantului pentru prejudiciul material cauzat prin neexecutare hotărârii

judecătorești în sumă de 6 993 MDL și a prejudiciului moral estimat la suma de

200 000 MDL.

Chișinău, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța

de apel nu a făcut o cercetare efectivă, completă și complexă a circumstanțelor

cauzei, pronunțând o soluție nemotivată.

un remediu intern eficient pentru constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârilor judecătorești, în sensul art. 6 CEDO, art. 20 și art. 120

din Constituția Republicii Moldova. Din chiar formularea art. 2 alin. (3) din Legea

nr. 87/2011 rezultă că prejudiciul cauzat prin asemenea încălcări urmează a fi reparat

indiferent de vinovăția organului de executare, fiind suficientă constatarea obiectivă

a întârzierii sau a pasivității organelor responsabile.

în conformitate cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87/2011, sarcina de a dovedi lipsa

încălcării dreptului și inexistența prejudiciului moral îi revine Ministerului Justiției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu

a efectuat o analiză efectivă a perioadelor concrete de inactivitate invocate de

reclamant, nu a verificat măsura în care acestea sunt imputabile autorităților de

11

executare, nici nu a examinat problema sumelor depuse la contul executorului și

neeliberate creditorului. Totodată, instanța de apel nu a cercetat dacă restituirea

titlului executoriu și distrugerea dosarului civil au avut efect asupra posibilității

efective de realizare a dreptului recunoscut prin hotărârea judecătorească.

examinare detaliată a perioadelor concrete invocate de reclamant în care nu s-a

executat documentul executoriu.

vădește că, deși reclamantul invocă două perioade în care nu s-a executat

documentul executoriu (prima perioadă 18 august 2003 – 02 august 2004 și a doua

10 februarie 2006 – 24 august 2022), totuși materialele cauzei disting trei perioade.

materialele dosarului este cea cuprinsă între 18 august 2003 și 02 august 2004, în

care titlul executoriu s-a aflat în procedura Oficiului de Executare Criuleni și în

cadrul căreia a fost aplicat sechestru asupra imobilului debitorului, dar fără ca

executorul să asigure realizarea efectivă a hotărârii.

este cuprinsă între 10 februarie 2006 și 25 septembrie 2008, în care titlul executoriu

s-a aflat în procedura Oficiului de Executare Criuleni.

Dumitru Braniște cu nr. 097-2478 din 19 noiembrie 2015 (vol. I, f.d. 41, 113), după

intentarea repetată a procedurii de executare la 10 februarie 2006, prin încheierea

din 25 septembrie 2008 emisă de Oficiului de Executare Criuleni s-a dispus

restituirea titlului executoriu nr. 2-682/03 din 09 iulie 2003 emis de Judecătoria

Criuleni. Totodată, executorul judecătoresc Dumitru Braniște a comunicat că, prin

scrisoarea din 26 septembrie 2008, titlul executoriu nr. 2-682/03 din 09 iulie 2003

emis de Judecătoria Criuleni a fost expediat creditorului Gheorghe Tataru, la adresa

de domiciliu, însă la dosarul de executare lipsesc dovezi/aviz de recepționare care ar

confirma că Gheorghe Tataru a primit efectiv documentul executoriu.

din 19 noiembrie 2015, rezultă că, la 10 iunie 2015, debitorul a depus în contul

special al executorului judecătoresc suma de 6 993 MDL și a solicitat ridicarea

sechestrului de pe bunurile imobile, motivând că datoria a fost achitată. Totodată, a

solicitat acordarea unei perioade de timp pentru a lua legătura cu creditorul și a

verifica dacă datoria a fost ulterior achitată sau nu.

12

reprezentantului creditorului că în dosarul de executare nu există careva încheieri de

încetare a procedurii de executare în perioada 2006-2008, dar nici el nu a emis

încheiere cu privire la încetarea procedurii de executare. Iar, mijloacele bănești

depuse de debitor se află în contul special al executorului judecătoresc și poate fi

eliberată sau, după caz, transferată creditorului ori reprezentantului acestuia, însă,

aceștia trebuie să-i prezinte titlul executoriu nr. 2-682/03 din 09 iulie 2003 sau copia

autentificată de instanța de judecată de care a fost emis.

Braniște, s-au anulat pe deplin măsurile de asigurare aplicate de către Oficiul de

Executare Criuleni prin încheierea din 10 februarie 2006 și s-a anulat sechestrul

aplicat de către Judecătoria Buiucani prin încheierea din 11 iunie 2003 pe bunurile

debitorului Ivan Melinte, din motiv că datoria este achitată (vol. I, f.d. 22, 114).

admis cererea reclamantului Gheorghe Tataru cu privire la anularea măsurilor de

asigurarea a acțiunii și s-a anulat sechestrul aplicat pe bunurile pârâtului Ivan

Melinte, din motiv că au decăzut circumstanțele care au servit temei de aplicarea

sechestrului (vol. I, f.d. 25, 26).

Ivan Melinte privind încasarea datoriei a fost nimicită conform actului de nimicire

din 06 martie 2015 (vol. I, f.d. 34).

Gheorghe Tataru duplicatul titlului executoriu nr. 2-682/03 din 09 iulie 2003 (vol. I,

f.d. 37).

poștale DS2068012971AS rezultă că, la 18 ianuarie 2016, executorul judecătoresc

Dumitru Braniște a recepționat cererea avocatului Sergiu Coptu, în interesele

creditorului Gheorghe Tataru, prin care s-a solicitat intentarea procedurii de

executare în temeiul duplicatului titlului executoriu nr. 2-682/03 din 09 iulie 2003

emis de Judecătoria Criuleni, precum și calcularea dobânzii de întârziere pentru

neexecutarea titlului executoriu (vol. I, f.d. 42-43, 44 recto-verso). Din aceste

înscrisuri rezultă la 18 ianuarie 2016 a început a treia perioadă, care prin prisma

disponibilității reclamantului și circumstanțelor invocate de reclamant, a durat până

la 24 august 2022.

2-682/03 din 09 iulie 2003, emis de Judecătoria Criuleni, s-a aflat în procedura de

13

executare silită, și anume: 18 august 2003 – 02 august 2004, 10 februarie 2006 – 25

septembrie 2008 și 18 ianuarie 2016 – 24 august 2022.

măsurile întreprinse de organele de executare au fost suficiente, efective și

proporționale cu scopul urmărit – executarea efectivă a hotărârii judecătorești, ori

dacă lipsa altor acțiuni din partea executorilor constituie o încălcare a obligației

pozitive a statului de a organiza un sistem eficient de executare, în sensul Convenției

Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului.

la 10 iunie 2015, de debitor în contul special al executorului judecătoresc , în vederea

executării titlului executoriu, a fost transmisă efectiv creditorului, la caz

reclamantului/recurent Gheorghe Tataru.

constată că instanța de apel nu a stabilit cui îi este imputabilă neexecutarea hotărârii

judecătorești: reclamantului, în calitate de creditor care, eventual, nu ar fi manifestat

diligența necesară în urmărirea procedurii de executare, sau dimpotrivă, organelor

de executare, în calitate de autorități publice obligate să asigure un mecanism

eficient și funcțional de punere în executare a hotărârilor judecătorești. Or, o

asemenea distincție este esențială în logica art. 2 alin. (2) din Legea nr. 87/2011, care

condiționează dreptul la repararea prejudiciului de stabilirea culpei și a deficiențelor

în organizarea sau desfășurarea procedurii de executare.

instanței de apel era să analizeze în mod distinct comportamentul fiecărui actor

implicat în executarea hotărârii – creditorul, debitorul și organul de executare, pentru

a stabili cine poartă răspunderea pentru tergiversarea sau neexecutarea hotărârii.

Simplul fapt că hotărârea nu a fost pusă în executare nu conduce automat la

angajarea răspunderii statului, dacă se constată că lipsa de executare se datorează

exclusiv pasivității creditorului. În egală măsură, nu poate fi imputată creditorului

lipsa de diligență dacă organele de executare nu au comunicat efectiv măsurile

dispuse ori nu au creat un cadru real pentru realizarea executării.

nr. 87/2011, întrucât dreptul la repararea prejudiciului este condiționat de

constatarea unor deficiențe în organizarea sau desfășurarea procedurii de executare,

imputabile organelor statului. În lipsa acestei verificări, analiza instanței de apel

rămâne incompletă și formală, fără a determina veritabila cauză a neexecutării.

14

de executare, separate prin intervale de inactivitate, în care nu este clar dacă lipsa

progresului a fost cauzată de omisiunea organului de executare de a întreprinde

măsuri efective și de a asigura o comunicare adecvată cu creditorul și debitorul, sau

de absența oricărei diligențe din partea creditorului pentru a impulsiona procedura

și pentru a solicita reluarea executării. Instanța de apel trebuia să examineze aceste

circumstanțe pentru fiecare interval distinct și să aprecieze cui îi revine culpa pentru

stagnarea procedurii.

organele de executare, a eșuat în îndeplinirea obligației pozitive de a organiza un

mecanism funcțional de punere în executare a hotărârilor judecătorești, sau dacă,

dimpotrivă, creditorul, deși avea la dispoziție mijloace procedurale, nu le-a folosit

cu diligență rezonabilă.

25 septembrie 2008, când titlul executoriu a fost restituit creditorului, și 18 ianuarie

2016, data la care executorul judecătoresc a recepționat cererea de intentare a

procedurii de executare pe baza duplicatului titlului executoriu.

elucidată și a se stabili cui îi este imputabilă neexecutarea hotărârii judecătorești în

acest interval de timp. Or, din materialele dosarului rezultă că, deși executorul

judecătoresc a comunicat că titlul a fost expediat creditorului la adresa de domiciliu,

nu există dovezi care să confirme că Gheorghe Tataru a fost efectiv înștiințat despre

restituirea documentului executoriu și că a recepționat originalul acestuia.

perioadă s-a datorat inacțiunilor organului de executare, care nu a luat măsuri

eficiente pentru informarea creditorului și continuarea procedurii sau este imputabilă

lipsa de diligență a creditorului, care nu ar fi urmărit activ procedura de executare și

după restituirea documentului executoriu la 25 septembrie 2008 nu a întreprins până

la 18 ianuarie 2016 nicio măsură în vederea executării hotărârii judecătorești. Or,

după caz, în speță, este un cumul de factori, printre care erori de comunicare și lipsa

unei coordonări între executor și creditor.

neexecutare în perioada 25 septembrie 2008 – 18 ianuarie 2016, întrucât de

soluționarea acestei chestiuni depinde aprecierea caracterului justificat al perioadei

de inactivitate și, implicit, a respectării dreptului creditorului la executarea hotărârii

într-un termen rezonabil. Or, lipsa unei asemenea analize face ca hotărârea instanței

15

de apel să fie lipsită de fundament factual și juridic în privința acestei perioade

esențiale pentru cauza dedusă judecății.

judecătoresc și-a îndeplinit obligațiile procedurale privind comunicarea încheierii de

restituire și transmitere a titlului executoriu către creditor. Simpla expediere poștală,

fără confirmarea recepționării, nu constituie o dovadă suficientă a informării efective

a creditorului. Lipsa unui aviz de recepție sau a oricărei dovezi că documentul a

ajuns la destinatar creează o incertitudine majoră, care nu poate fi imputată automat

creditorului.

creditorului, în special dacă acesta a manifestat diligență rezonabilă pentru a urmări

mersul executării. Un creditor diligent nu poate rămâne pasiv pe o perioadă de

aproape opt ani, fără să facă demersuri pentru reluarea procedurii sau pentru a

solicita informații privind situația titlului executoriu. Această eventuală pasivitate ar

putea conduce la imputarea întârzierii exclusiv în sarcina creditorului.

această perioadă de stagnare a executării este rezultatul: (i) omisiunilor organului de

executare de a asigura comunicarea efectivă a restituirii titlului, (ii) lipsei de

diligență a creditorului în urmărirea procedurii sau (iii) a unui cumul de factori.

Numai prin această delimitare era posibilă o apreciere corectă a caracterului

justificat al perioadei de inactivitate și, implicit, a respectării termenului rezonabil

de executare garantat de art. 6 CEDO și de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 87/2011.

nașterii obligației de executare se consideră ziua când executorul judecătoresc a

recepționat duplicatul titlului executoriu pentru a intenta procedura de executare, și

anume 18 ianuarie 2016 (vol. I, f.d. 42-43 recto-verso, 44).

că, prin scrisoarea nr. 097-103 din 04 mai 2016, executorul judecătoresc Dumitru

Braniște a invitat participanții procedurii de executare, creditorul Gheorghe Tataru

și debitorul Ivan Melinte, la conciliere pe procedura de executare, pentru data da 16

mai 2016, ora 10:00. Totodată, executorul judecătoresc a adus la cunoștință faptul

că suma datoriei de 6 993 MDL se află în contul special al executorului judecătoresc

și poate fi ridicată sau transferată la contul creditorului (vol. I, f.d. 109, 121).

al Republicii Moldova nr. 525 din 03 septembrie 2018, a fost suspendată activitatea

executorului judecătoresc Dumitru Braniște (vol. I, f.d. 102). Iar, prin dispoziția

16

Uniunii Executorilor Judecătorești nr. 66 din 13 septembrie 2018, s-au desemnat

executorii judecătorești Victor Stati și Vlad Zaporojan pentru preluarea din

gestiunea executorului judecătoresc Dumitru Braniște și continuarea lucrărilor pe

procedurile de executare nefinalizate, precum și preluarea și păstrarea arhivei

executorului judecătoresc Dumitru Braniște. Totodată, executorul judecătoresc

Victor Stati a fost desemnat să preia dreptul de gestiune al contului curent special al

executorului judecătoresc Dumitru Braniște (vol. I, f.d. 104).

nr. 67 din 20 martie 2019, a fost suspendată activitatea executorului judecătoresc

Victor Stati (vol. I, f.d. 103). Iar, prin dispoziția Uniunii Executorilor Judecătorești

nr. 23 din 20 martie 2019, s-a desemnat executorul judecătoresc Nicolae Pașa pentru

preluarea din gestiunea executorului judecătoresc Victor Stati și continuarea

lucrărilor pe procedurile de executare nefinalizate, în rezultatul suspendării

activității executorului judecătoresc Dumitru Braniște (vol. I, f.d. 15-106).

nr. 330 din 10 decembrie 2019, a fost încetată activitatea executorului judecătoresc

Dumitru Braniște (vol. I, f.d. 103).

decembrie 2019, s-au desemnat executorii judecătorești Nicolae Pașa și Vlad

Zaporojan pentru preluarea din gestiunea executorului judecătoresc Dumitru

Braniște și continuarea lucrărilor pe procedurile de executare nefinalizate, precum și

preluarea și păstrarea arhivei executorului judecătoresc Dumitru Braniște. Totodată,

executorul judecătoresc Nicolae Pașa a fost desemnat să preia dreptul de gestiune al

contului curent special al executorului judecătoresc Dumitru Braniște (vol. I,

f.d. 104).

12 octombrie 2021, nr. 05/2026 din 26 octombrie 2021 și nr. 826 din 12 octombrie

2022, întru identificarea în gestionarea/arhiva cui se află dosarul de executare

privind încasarea de la Ivan Melinte în beneficiul lui Gheorghe Tataru a datoriei de

6 993 MDL, au fost interpelați executorii judecătorești învestiți în funcție, însă

nimeni nu a comunicat deținerea unor asemenea proceduri de executare în

gestiune/arhivă (vol. I, f.d. 98, 99, 115).

instanța de apel a trecut peste circumstanțele factologice descrise supra fără a

răspunde la mai multe întrebări fundamentale, printre care: (i) dacă titlul executoriu

original a fost restituit de facto creditorului sau nu, unde se află și pentru ce creditorul

17

a avut nevoie de eliberarea duplicatului acestuia; (ii) dacă procedura de executare a

fost încetată ori nu; (iii) în gestiunea sau arhiva cărui executor judecătoresc se află

dosarul de executare privind încasarea de la Ivan Melinte în beneficiul lui Gheorghe

Tataru a datoriei de 6 993 MDL; și (iv) care este soarta sumelor depuse în 2015 de

debitorul Ivan Melinte în contul special al executorului judecătoresc Dumitru

Braniște.

stabili dacă neexecutarea a fost imputabilă creditorului sau autorităților. Or, pe de o

parte, executorul judecătoresc Dumitru Braniște a anulat măsurile asigurătorii

invocând achitarea datoriei, iar pe de altă parte nu este clar dacă procedura de

executare a încetată și de ce banii care se aflau în contul special al executorului

judecătoresc nu au fost transmiși/transferați creditorului sau reprezentantului

acestuia.

către instanța de apel este problema sumelor depuse la contul executorului și

neeliberate creditorului, or, această circumstanță nu este una pur formală, ci

reprezintă chiar prejudiciul material concret invocat de reclamant (6 993 MDL).

Astfel, instanța de apel nu a stabilit dacă, într-un eventual caz, mijloacele bănești

depuse de debitor în contul special al executorului judecătoresc Dumitru Braniște au

rămas blocate în contul executorului ori dacă au fost pierdute odată cu transferul

dosarelor după încetarea activității acestuia. Această omisiune este gravă, pentru că

prejudiciul material concret invocat de reclamant derivă tocmai din aceste mijloace

bănești.

restituire a titlului executoriu și pierderea acestuia, cu ulterioara distrugere a

dosarului civil au afectat posibilitatea efectivă a reclamantului de a-și realiza dreptul

recunoscut prin hotărârea judecătorească. Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO,

statul nu se poate exonera de răspundere prin invocarea pasivității reclamantului,

atunci când inacțiunea organelor de executare sau disfuncțiile sistemului judiciar au

anihilat însăși utilitatea dreptului consacrat prin hotărâre.

neexecutarea hotărârii judecătorești în perioada 18 ianuarie 2016 – 24 august 2022

este imputabilă reclamantului sau autorităților de executare. Or, obligația statului nu

se rezumă la simpla existență a unui cadru legal pentru executare, ci presupune și

asigurarea eficienței acestuia. Prin urmare, lipsa acțiunilor concrete ale executorului

judecătoresc, restituirea intempestivă a titlului executoriu, ori pasivitatea după

18

intentarea procedurii de executare trebuie analizate sub aspectul obligației pozitive

a statului de a asigura executarea hotărârilor într-un termen rezonabil.

aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei: (i) dacă titlul executoriu (original) a

fost restituit ori pierdut; (ii) dacă procedura de executare a fost formal încetată ori

continuă să fie pendinte; (iii) unde se află suma de 6 993 MDL depusă de debitor în

contul special al executorului judecătoresc și dacă aceasta a fost sau nu eliberată

creditorului; (iv) dacă creditorul poartă vreo răspundere pentru neexecutarea

efectivă a documentului executoriu sau, dimpotrivă, dacă inacțiunile sunt imputabile

exclusiv organelor de executare și Ministerului Justiției al Republicii Moldova.

hotărâri nemotivate și incomplete, contrare exigențelor art. 6 §1 CEDO și Legii

nr. 87/2011, care impun instanței obligația de a verifica dacă hotărârea

judecătorească a fost executată într-un termen rezonabil și dacă statul și-a îndeplinit

obligația pozitivă de a asigura un mecanism eficient de executare.

clare, pun în dificultate exercitarea unui control judiciar veritabil de către instanța

de recurs.

vs. Spania, în care Înalta Curte a notat că, în cazul în care instanța de judecată se

abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a

acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a

fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 § 1 din

CEDO.

a efectua o examinare efectivă a motivelor, a argumentelor și a probelor prezentate

de către părți (Perez c. Franței [MC], nr. 47287/99 din 12 februarie 2004, § 80;

Loupas c. Greciei, nr. 21268/16 din 20 iunie 2019, § 37; Capacchione c. Republicii

Moldova din 30 noiembrie 2021, § 19).

Drepturile Omului, acest articol obligă instanțele să își motiveze deciziile sale.

Întinderea obligației de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie

analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze. Fără a necesita un răspuns detaliat

la fiecare argument invocat de către un reclamant, această obligație presupune,

totuși, că o parte la procedura judiciară poate aștepta un răspuns specific și explicit

la acele argumente care sunt decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (Paixão

19

Moreira Sá Fernandes c. Portugaliei, nr. 78108/14 din 25 februarie 2020, § 71 și

cauzele citate în aceasta; Caraman c. Republicii Moldova din 16 februarie 2021, §

23).

temeinicia recursului declarat de Gheorghe Tataru, reprezentat de avocatul Sergiu

Coptu, iar drept consecință necesitatea de a casa integral decizia instanței de apel,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat Gheorghe Tataru, reprezentat de avocatul Sergiu

Coptu.

Casează integral decizia din 03 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe

Tataru împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Nicolae Pașa, cu privire la constatarea încălcării dreptului

la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

moral cauzat prin încălcarea acestui drept, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

20