2rac-60/23 — încasarea datoriei, a penalitătii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, a penalitătii
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2rac-60/23 — încasarea datoriei, a penalitătii (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Societatea cu
Răspundere Limitată „Turboenergy Power”, reprezentată de avocatul
Elena Organ, și admiterea recursului declarat de Societatea cu
Răspundere Limitată „Emcom E&E”, reprezentată de avocatul Mihai
Balaban,
în cauza civilă
Societatea cu Răspundere Limitată „Emcom E&E” împotriva
Societății cu Răspundere Limitată „Turboenergy Power”
(încasarea datoriei, a penalității și compensarea cheltuielilor de
judecată)
împotriva deciziei din 1 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2rac-60/23
NR. PIGD 2-21010971-01-2rac-22022023)
Interpretarea eronată de către instanța de apel a normelor de drept
material.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Mardari)
Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cotruță, V. Cotorobai, Ț. Țurcan)
3 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursurile declarate de Societatea cu
Răspundere Limitată „Emcom E&E”, reprezentată de avocatul Mihai
Balaban și de către Societatea cu Răspundere Limitată „Turboenergy
Power”, reprezentată de avocatul Elena Organ,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 ianuarie 2021, Societatea cu Răspundere Limitată „Emcom
E&E” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu
Răspundere Limitată „Turboenergy Power” cu privire la încasarea datoriei,
a penalității și compensarea cheltuielilor de judecată.
În argumentarea acțiunii reclamanta a indicat că potrivit contractului
pentru execuție lucrări nr. 8/19 din 10 iulie 2019, în calitate de antreprenor
s-a obligat să realizeze lucrări contractate la SRM Tohatin în valoare de 803
100, 12 lei și SRM Petricani în valoare de 355 993,36 de lei, în total prețul
contractului constituind suma de 1 159 093,48 de lei, iar beneficiarul
societatea „Turboenergy Power” s-a obligat să achite prețul lucrărilor
efectuate. Potrivit facturii nr. AAG2169886 din 9 septembrie 2019,
reclamanta a efectuat lucrări de alimentare cu energie electrică a SRM
Petricani în valoare de 355 993,36 de lei, fapt convenit și prin devizul de
cheltuieli nr. 19/07-1002 și procesul-verbal de executare a lucrărilor nr.
PV19/07-1001, confirmate prin semnătura și aplicarea stampilei de către
pârâtă. Iar, conform facturii nr. EAA00123 38443 din 7 noiembrie 2019, au
fost efectuate lucrări de alimentare cu energie electrică a SRM Petricani în
valoare de 803 100,12 lei, fapt convenit și prin devizul de cheltuieli nr.
19/07-1001, semnat de către pârâtă.
A menționat că ulterior, a fost încheiat un acord adițional prin care
părțile au convenit efectuarea unor lucrări suplimentare de alimentare cu
energie electrică a SRM Tohatin în valoare de 798 639,30 de lei, în acest
scop fiind emisă factura nr. AAG 2169911 din 13 decembrie 2019 și întocmit
1
procesul-verbal de executare a lucrărilor nr. 2/Deviz nr. 19/07-1001-1 (acord
adițional), semnat de ambele părți
Reclamanta a susținut că efectuarea acestor lucrări în suma de 798
639,30 lei se confirmă și prin actul de verificare pentru perioada de până la
1 ianuarie 2019, semnat de către pârâtă și aplicată ștampila. Facturile
nominalizate au fost aduse la cunoștința și au fost semnate și stampilate de
către societatea „Turboenergy Power”, ultima acceptând sumele pentru
serviciile prestate.
A declarat că societatea „Turboenergy Power” a achitat suma de 100
000 de lei potrivit dispoziției de încasare din 1 noiembrie 2019, suma de 600
000 de lei potrivit dispoziției de încasare din 29 noiembrie 2019 și suma de
100 000 de lei potrivit dispoziției de încasare din 15 mai 2019. Astfel,
potrivit actului de verificare, datoria restantă la 19 ianuarie 2021 a constituit
suma de 1 184 855,95 de lei. Conform pct.3.3. din contract, beneficiarul s-a
obligat să achite prețul serviciilor efectuate în termen de 30 de zile de la data
eliberării facturii fiscale. Respectiv, suma de 355 993,36 de lei a devenit
scadentă la 9 octombrie 2019; suma de 803 100,12 lei - la 7 decembrie 2019,
iar suma de 798 639,30 lei a devenit scadentă la data de 12 ianuarie 2020.
Reclamanta a notat că în vederea soluționării litigiului pe cale
amiabila, în adresa paratei a fost expediata cererea prealabila, prin care a fost
somată privind achitarea datoriei și consecințele negative ce pot surveni în
urma neonorării obligațiilor, somație lăsată fără răspuns și executare.
A specificat că potrivit pct. 10.3 din contract, în cazul neonorării
obligației de plată, beneficiarul este obligat să plătească penalitate de
întârziere în mărime de 0,05% din valoarea sumei neachitate pentru fiecare
zi de întârziere. Astfel, conform calculului anexat, penalitatea ce urmează a
fi încasata constituie 245 169,95 de lei, calculată pentru perioada 9 octombrie
2019-20 ianuarie 2021.
Societatea cu Răspundere Limitată „Emcom E&E” a solicitat
încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a datoriei în suma de 1 184
855,95 de lei, a penalității în sumă de 245 169,95 de lei, a taxei de stat în
mărime de 42 900,77 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime
de 20 000 de lei. Totodată, reclamanta a solicitat încasarea profitului ratat ce
va fi prezentat ulterior.
2
Pe parcursul examinării cauzei, societatea „Emcom E&E” a depus о
cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea din contul societății
„Turboenergy Power” a datoriei în suma de 1 184 855,95 de lei, a penalității
de întârziere în sumă de 529 486,92 de lei (calculate pentru perioada 9
octombrie 2019 - 17 mai 2022), a taxei de stat în mărime de 50 000 de lei și
a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 20 000 de lei. Concomitent,
reclamanta a solicitat încasarea penalității de întârziere pe care urmează sa о
achite debitorul, chiar și în lipsa vinovatei, dacă nu executa hotărârea în
termen de 90 de zile de la data când aceasta a devenit definitivă.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
a fost admisă acțiunea. S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată
„Turboenergy Power” în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată
„Emcom E&E” datoria conform contractului nr. 8/19 din 10 iulie 2019 în
mărime de 1 184 855,95 de lei, penalitatea în suma de 529 486,92 de lei, taxa
de stat în mărime de 50 000 de lei și cheltuielile de asistență juridică – 20
000 de lei. Solicitarea de încasare a dobânzii de întârziere pentru
neexecutarea hotărârii, a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 1 iunie 2022 Societatea cu Răspundere Limitată „Turboenergy
Power”, reprezentată de avocatul Elena Organ, a declarat apel împotriva
hotărârii din 27 mai 2022 a Judecătoriei Chisinău, sediul Centru, solicitând
admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei
hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 1 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost
admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Turboenergy
Power”, reprezentată de avocatul Elena Organ și a fost casată hotărârea din
27 mai 2022 a Judecătoriei Chisinău, sediul Centru, fiind emisă о hotărâre
nouă, prin care acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la Societatea cu
Răspundere Limitată „Turboenergy Power” în beneficiul Societății cu
Răspundere Limitată „Emcom E&E” datoria în sumă de 354 572, 66 de lei,
taxa de stat 10 637,18 lei și cheltuielile de asistență juridică 5 000 de lei, în
rest pretențiile fiind respinse.
3
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 26 ianuarie 2023 Societatea cu Răspundere Limitată „Emcom
E&E”, reprezentată de avocatul Mihai Balaban, a declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a
deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este
neîntemeiată și ilegală.
Reprezentantul recurentei a indicat că prin factura fiscală nr.
EAA0012338443 din 7 noiembrie 2019, semnată electronic de către
antreprenor, s-a înaintat intimatei pentru semnare și confirmarea achitării
plății în suma de 803 100,12 lei. Potrivit mențiunii din factura semnată
electronic, se avertizează că factura este valabila doar cu semnarea olografă
a cumpărătorului. Respectiv, conform facturii fiscale, beneficiarul societatea
„Turboenergy Power” a acceptat și a semnat olograf factura fiscală nr.
EAA0012338443 din 7 noiembrie 2019. Totodată, a fost anexat procesul-
verbal nr. 1/Deviz nr. 19/07-1001 de executare a lucrărilor în suma de 803
100,12 lei, însă, din motive necunoscute, intimata nu a trimis acest act
semnat către antreprenor, în pofida faptului că factura fiscală a fost semnată.
Volumul lucrărilor efectuate și suma de 803 100,12 lei mai sunt confirmate
și prin actul de verificare reciprocă pentru perioada 2019 și devizul de
cheltuieli nr. 19/07-1001, ambele confirmate prin semnătura și aplicarea
ștampilei societății „Turboenergy Power”.
A menționat că instanța de apel în mod abuziv a făcut trimitere doar la
factura fiscala de la f.d. 33, într-adevăr semnata doar de către societatea
„Emcom E&E”, fără însă a da apreciere facturii anexate la f.d. 116,
contrasemnată și ștampilată de către societatea „Turboenergy Power”. De
asemenea, instanța de apel s-a referit doar la actul de verificare de la f.d. 39,
nesemnat de către intimata, ignorând însă actul de verificare reciprocă
semnat de societatea „Turboenergy Power” de la f.d. 38, unde ultima
confirmă și recunoaște suma litigioasă de 803 100,12 lei.
La 22 martie 2023 Societatea cu Răspundere Limitată „Turboenergy
Power”, reprezentată de avocatul Elena Organ, a declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel în partea admiterii parțiale a acțiunii și pronunțarea în
această parte a unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă integral.
4
Totodată, s-a solicitat încasarea din contul intimatei în beneficiul recurentei
a tuturor cheltuielilor suportate în legătura cu acest litigiu și dispunerea
anularii masurilor de asigurare a hotărârii, aplicate de instanța de fond.
În argumentarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat
și aplicat în mod eronat normele legale.
Reprezentantul recurentei a indicat că instanța de apel greșit a dispus
încasarea sumei pentru lucrările care nu au fost recepționate, încălcând astfel
prevederile art. 9 alin. (2) lit. a), 1372 alin. (l)-(3) din Codul civil și capitolul
9 (recepția lucrărilor) din contractul pentru executarea lucrărilor nr. 8/19 din
10 iulie 2019.
A afirmat că intimata nu a notificat în scris societatea „Turboenergy
Power” despre faptul îndeplinirii condițiilor de recepție a lucrărilor, cu
convocarea comisiei de recepție și asigurarea condițiilor necesare de
recepție. Actul juridic al comisiei de recepție (procesul-verbal de recepție
finală) nu a fost prezentat instanței, deoarece о recepție lucrărilor executate
nu a fost inițiată și nici petrecută.
A notat că potrivit pct. 3.3 din contractul pentru execuție lucrări nr.
8/19 din 10 iulie 2019, plata se va efectua în termen de 30 de zile de la
facturare. Facturarea se va efectua în termen de 30 zile de la efectuarea
fiecărei recepții parțiale, pe baza situațiilor de lucrări întocmite lunar de către
antreprenor și acceptate de către beneficiar. Atât instanța de fond, cât și
instanța de apel, incorect au determinat actul juridic care dă dreptul la
punerea în aplicare a pct. 3.3 din contract și care poate servi temei de a cere
executarea obligației de plată. De asemenea, instanțele de judecată au
confundat noțiunile de factură de plată și factură fiscală. Factura de
plată/nota de plată/invoice au destinația juridică de a înainta cerința de
achitare a obligației scadente, iar factura fiscală are destinația juridică a
transferului de mărfuri și servicii de la о persoană la alta.
Reprezentantul recurentei a susținut că la caz, conform pct. 6.51, 6.55,
9 din contract, momentul achitării nu a survenit, deoarece nicio lucrare la
obiectul construit nu a fost predată de antreprenor și recepționată de
beneficiar. La cererea de chemare în judecata a fost anexat doar procesul-
verbal de executare a anumitor lucrări conform devizelor aprobate potrivit
anexelor la contract, dar nu procesul-verbal de recepție la terminarea
5
lucrărilor contractate sau procesul-verbal de recepție finală. Executarea
lucrărilor nu constituie și recepția acestora.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
5 Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.”
Art. XI alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la
1 septembrie 2023.”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative:
„(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Din sensul normei de drept citate supra rezultă că, legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3
judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau
9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea
recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
6
prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu
excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la
art.372 alin.(3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este
obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.432
alin.(1) lit.e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.
(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale
invocate în recurs.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)
lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: a) să respingă recursul și să
mențină decizia instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și
încheierile atacate cu recurs; f) să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și
să mențină hotărîrea primei instanțe.”
Art. 774 alin. (1) din Codul civil:
„În virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor
executarea unei prestări, iar debitorul este ținut să о execute. Prestația poate consta în a
da, a face sau a nu face.”
Art. 776 din Codul civil:
„Obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt
susceptibil de a le produce în condițiile legii.”
Art. 858 alin. (1) si (2) din Codul civil:
„Temeiul executării rezida în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în
modul corespunzător, cu buna- credință, la locul și în momentul stabilit.”
Art. 947 alin. (l)-(3) din Codul civil:
„Clauza penală este о prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat
prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită
creditorului о suma de bani sau un alt bun (penalitate).
Prin clauza penala se poate garanta numai о creanță valabilă.
Penalitatea poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea
obligației garantate prin clauza penală sau a părții neexecutate, inclusiv sub forma unei
dobânzi de întârziere.”
Art. 949 alin. (1) din Codul civil:
„Dacă penalitatea este stipulată pentru cazul în care debitorul nu execută obligația,
creditorul poate cere atât executarea obligației, cît și plata penalității. Nu se poate cere
7
atât executarea obligației, cât și plata penalității dacă penalitatea s-a stipulat cu titlu de
despăgubire în locul prestației și nu doar cu titlu de mijloc de garantare a executării
obligației.”
Art. 1352 alin.(1) și (2) din Codul civil:
“Prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său
o anumită lucrare celeilalte părți (client), iar aceasta se obligă să recepționeze lucrarea și
să plătească prețul convenit.
Obiectul contractului de antrepriză poate fi atît producerea sau transformarea unui bun,
cît și obținerea unor alte rezultate prin efectuarea de lucrări.”
Art 1363 alin.(1) din Codul civil:
“După executarea lucrării, clientul este obligat să recepționeze lucrarea în modul, la
locul și în termenul stabilit de legislație sau de contract.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că prin Legea
nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea
cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate
modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie
2023.
Astfel, instanța de recurs va examina recursurile prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul
depunerii recursului, la caz, 26 ianuarie 2023 și 22 martie 2023.
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 1 noiembrie 2022, decizia integrală fiind notificată recurenților,
prin intermediul poștei electronice, la 23 ianuarie 2023 (f.d.222, Vol. I ).Prin
urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursurile, declarate la 26 ianuarie 2023 de către societatea „Emcom E&E”
și la 22 martie 2023 de către societatea „Turboenergy Power”, sunt în termen.
Prin prisma dispozițiilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la caz,
examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără înștiințarea și
audierea participanților la proces.
Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în
recursurile declarate și obiecțiile expuse în referință, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu
Răspundere Limitată „Turboenergy Power”, reprezentată de avocatul Elena
Organ urmează a fi respins, iar recursul declarat de Societatea cu Răspundere
8
Limitată „Emcom E&E”, reprezentată de avocatul Mihai Balaban urmează a
fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei
instanțe, din considerentele ce succed.
Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 10
iulie 2019 între societatea „Emcom E&E” în calitate de antreprenor și
societatea „Turboenergy Power” în calitate de beneficiar a fost încheiat
contractul pentru execuție lucrări nr. 8/19 în temeiul căruia societatea
„Emcom E&E”, în calitate de antreprenor s-a obligat să realizeze lucrări
contractate la SRM Tohatin în valoare de 803 100,12 lei și SRM Petricani în
valoare de 355 993,36 de lei, în total prețul contractului constituind 115
9093,48 de lei, iar beneficiarul societatea „Turboenergy Power” s-a obligat
să achite prețul lucrărilor efectuate (f.d. 10-25).
La 23 noiembrie 2020 societatea „Emcom E&E” a somat societatea
„Turboenergy Power” despre necesitatea achitării datoriei restante în sumă
de 1 184 855,95 de lei în termen de 5 zile la contul de decontare, precum și
privind consecințele care vor surveni în caz de neachitare a datoriei restante,
somație lăsată fără răspuns și executare.
Înaintând prezenta acțiune în judecata, societatea „Emcom E&E” a
solicitat încasarea de la societatea „Turboenergy Power” a datoriei în sumă
de 1 184 855,95 de lei, a penalității de întârziere în sumă de 529 486,92 de
lei (calculată pentru perioada 9 octombrie 2019 - 17 mai 2022), a taxei de
stat în mărime de 50 000 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în
mărime de 20 000 de lei. Totodată, reclamantul a solicitat încasarea
penalității de întârziere pe care urmează să о achite debitorul, chiar și în lipsa
vinovăției, dacă nu executa hotărârea în termen de 90 de zile de la data când
aceasta a devenit definitivă.
Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la
concluzia admiterii acțiunii depuse de societatea „Emcom E&E” și a încasat
de la societatea „Turboenergy Power” în beneficiul societății „Emcom E&E”
suma de 1 184 855,95 de lei cu titlu de datorie contractuală, suma de 529
486, 92 de lei cu titlu de penalitate, suma de 50 000 de lei cu titlu de taxa de
stat și suma de 20 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. A
respins cererea privind încasarea dobânzii de întârziere pentru neexecutarea
hotărârii, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Chișinău, examinând apelul declarat de Societatea cu
Răspundere Limitată „Turboenergy Power” a ajuns la concluzia admiterii
9
acestuia, casării hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri, prin
care cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial fiind încasat de la
Societatea cu Răspundere Limitată „Turboenergy Power” în beneficiul
Societății cu Răspundere Limitată „Emcom E&E” datoria în suma de 354
572,66 de lei, taxa de stat proporțional pretențiilor admise din acțiune în
suma de 10 637,18 lei, cheltuielile de asistență juridică în suma de 5 000 de
lei, În rest pretențiile din acțiune au fost respinse.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit pct. 3.3 din
contractul pentru execuție lucrări nr. 8/19 din 10 iulie 2019, plata se va
efectua în termen de 30 de zile de la facturare. Facturarea se va efectua în
termen de 30 zile de la efectuarea fiecărei recepții parțiale, pe baza situațiilor
de lucrări întocmite lunar de către antreprenor și acceptate de către
beneficiar. În corespundere cu pct.6.5 din contract, antreprenorul trebuie să
realizeze lucrările contractate în termenul de execuție agreat și în condițiile
indicate în contract. Deci, doar prin actul de recepție se certifică faptul că
executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile
contractului și ale documentației de execuție, iar obligația beneficiarului
societatea „Turboenergy Power” de achitare pentru lucrările efectuate de
către antreprenorul societatea „Emcom E&E” survine în termen de 30 zile
de la efectuarea fiecărei recepții.
Instanța de apel a indicat că, în temeiul contractului, societatea
„Emcom E&E” s-a obligat să realizeze la SRM Tohatin și SRM Petricani
lucrările contractate de societatea „Turboenergy Power” în conformitate cu
clauzele, termenii și condițiile contractului, iar potrivit acordului adițional
părțile au convenit efectuarea unor lucrări suplimentare de alimentare cu
energie electrică a SRM Tohatin în valoare de 798 639,30 de lei. Potrivit
facturii nr. AAG2169886 din 9 septembrie 2019, antreprenorul a efectuat
lucrări de alimentare cu energie electrica a SRM Petricani în valoare de 355
993,36 de lei, fapt convenit prin devizul de cheltuieli nr. 19/07-1002 și
procesul-verbal de executare a lucrărilor nr. PV19/07-1001, iar potrivit
facturii nr. AAG 2169911 din 13 decembrie 2019, societatea „Emcom E&E”
a efectuat lucrări suplimentare de alimentare cu energie electrică a SRM
Tohatin în valoare de 798 639,30 de lei, fapt confirmat prin devizul de
cheltuieli nr. 19 07-1001-1 (acord adițional) și procesul-verbal de executare
a lucrărilor nr. PV19/07-1001-1 (acord adițional).
Astfel, în condițiile în care costul lucrărilor executate de Societatea cu
Răspundere Limitată „Emcom E&E” conform actelor contabile constituie 1
10
154 572,66 de lei (355 993,36 lei +798 639,30 lei), iar antreprenorul,
conform proceselor-verbal de executare a lucrărilor, a făcut dovada
executării lucrărilor de alimentare cu energie electrică la SRM Petricani în
sumă de 355 993,36 de lei și la SRM Tohatin în sumă de 798 639,30 de lei,
din care societatea „Turboenergy Power” a achitat pentru lucrările
menționate doar suma de 800 000 de lei, fapt recunoscut inclusiv de
reclamantă, rezultă că pârâta are obligația de plată a sumei restante de 354
572,66 de lei pentru efectuarea acestui volum de lucrări în temeiul
contractului din 10 iulie 2019 și acordului adițional la acesta.
Cu referire la solicitarea de încasare a pretinsei datorii în suma de 803
100,12 lei, ce ar rezulta din factura nr. EAA0012338443 din 7 noiembrie
2019, instanța de apel a concluzionat că este neîntemeiată și neprobată,
deoarece atât factura fiscală, cât și actul de verificare emis în acest sens, nu
au fost contrasemnate de către beneficiar, ca urmare a depistării la capitolul
calitate a anumitor neconformități, care urmau a fi înlăturate, ceea ce denotă
că lucrările respective nu au fost recepționate, situație în care beneficiarul
este degrevat de obligația de plată a acestei pretinse plăți. Mai mult ca atât,
instanței de judecată nu i-a fost prezentat actul de recepționare, predare-
primire a lucrărilor respective în mărime de 803 100,12 lei.
În concluzie, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, faptul emiterii unei
facturi fiscale nu echivalează cu existența obligației de plată a beneficiarului,
or, emiterea acesteia în lipsa procesului-verbal de recepție a lucrărilor nu
constituie act care dă naștere la obligația de plată. În acest context,
executarea parțială a lucrării nu echivalează cu recepționarea acesteia, în
condițiile în care sunt două accepțiuni distincte. Iar, în cazul în care
reclamanta nu a făcut dovada finalizării și dării în exploatare a lucrărilor,
construcțiilor și instalațiilor, recepționarea acestora în modul convenit în
contract, societatea „Turboenergy Power” nu se află în întârziere, fiind
degrevată și de plata penalității de întârziere.
Completul de judecata al Curții Supreme de Justiție, analizând
materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce
guvernează raportul litigios, constată ca instanța de apel a apreciat greșit
circumstanțele importante pentru justa soluționarea a cauzei.
Din actele dosarului rezultă că, Societatea cu Răspundere Limitată
„Emcom E&E” și Societatea cu Răspundere Limitată „Turboenergy Power”
au încheiat contractul de execuție a lucrărilor nr. 8/19 din 10 iulie 2019 (f.d.
10-25, vol. I).
11
Obiectul contractului este realizarea lucrărilor contractate de către
antreprenor, la SRM Tohatin și SRM Petricani situate în apropierea
municipiului Chișinău, în conformitate cu clauzele, termenii și condițiile
contractului.
Conform pct. 3.1. si 3.3. din contract, prețul contractului este de 1 159
093,48 de lei; plata se va efectua în termen de 30 de zile de la facturare.
Facturarea se va efectua în termen de 30 zile de la efectuarea fiecărei recepții
parțiale, pe baza situațiilor de lucrări întocmite lunar de către Antreprenor și
acceptate de către Beneficiar.
La fel din materialele cauzei, și anume din copiile facturilor fiscale,
devizelor de lucrări și proceselor verbale de executare a lucrărilor rezultă că
părțile au realizat raporturi economice, acestea fiind acceptate de ambele
părți, fapt confirmat prin semnăturile și stampilele aplicate de ambele părți
pe facturi fiscale și procese-verbale (f.d. 26-37).
De asemenea, prin actul de verificare emis de societatea „Turboenergy
Power” pentru perioada 2019 se confirmă о datorie de 1 086 216,65 de lei
conform situației la data de 31 decembrie 2019 (f.d. 38).
Prin cererea de chemare în judecată, societatea „Emcom E&E” a
susținut că societatea „Turboenergy Power” a efectuat achitări de 800 000 de
lei.
Reieșind din circumstanțele de fapt stabilite, prima instanță temeinic
și legal a stabilit că Societatea cu Răspundere Limitată „Turboenergy Power”
prin poziția sa nu a negat nici efectuarea plăților către Societatea cu
Răspundere Limitată „Emcom E&E”, dar nici nu a negat însăși existența unei
datorii și nici efectuarea lucrărilor, poziția recurentului/pârât fiind formulată
în sensul în care datoriile nu au devenit scadente atât timp cât nu au fost
emise procese-verbale de recepție a lucrărilor.
În acest sens, prima instanță întemeiat a admis pretenția cu privire la
încasarea sumei de 1 184 855,95 de lei.
În această ordine de idei, Completul de judecată apreciază critic
argumentele recurentului societatea „Turboenergy Power” din recurs,
preluate și de către instanța de apel precum că doar prin actul de recepție
finală se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în
conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție,
recepția lucrărilor de executare conform contractului menționat nu a avut loc,
12
deoarece acest raționament este contrar însăși conținutului contractului, or,
pct. 3.3. al contractului prevede expres că plata se va efectua în termen de 30
de zile de la facturare. Facturarea se va efectua în termen de 30 zile de la
efectuarea fiecărei recepții parțiale, pe baza situațiilor de lucrări întocmite
lunar de către Antreprenor și acceptate de către Beneficiar.
În așa mod, la caz, prima instanță just a constatat că făcând trimitere
la noțiunea de facturare, părțile nu au făcut referire la о anumită formă
expresă a facturilor, astfel fiind valabilă facturarea făcută în orice formă
permisă de lege, inclusiv și sub forma de facturi fiscale, fapt care si s-a
realizat prin acceptarea facturilor fiscale de ambele părți.
De asemenea, corect a stabilit prima instanță că, achitarea costului
lucrărilor nu a fost legată de recepția finală a lucrărilor, ci anume de recepțiile
parțiale care au fost efectiv realizate prin semnarea de ambele părți a
proceselor verbale de efectuare a lucrărilor. Veridicitatea acestor înscrisuri
nu a fost contestată de societatea „Turboenergy Power” nici în sensul formei
și nici în sensul conținutului acestora.
La pct. 10.3. a contractului părțile au prevăzut că în cazul în care
beneficiarul nu onorează facturile emise de către antreprenor în termenul de
plată stipulat, acesta are obligația de a plăti penalități de întârziere în
cuantum de 0.05% din valoarea sumei neachitate pentru fiecare zi de
întârziere, calculate pană la achitarea efectivă integrală a debitului restant.
După cum rezultă din calculul penalității prezentat de Societatea cu
Răspundere Limitată „Emcom E&E”, atât la cererea de chemare în judecată
inițială, cât și la cererea de majorare a pretențiilor au fost solicitate penalități
totale de 529 486, 92 de lei, pretenție ce în temeiul art. 947 alin. (1)-(3), 949
alin. (1) din Codul civil, întemeiat a fost admisă de către prima instanță cu
încasarea de la societatea „Turboenergy Power” în beneficiul Societății cu
Răspundere Limitată „Emcom E&E”.
Drept urmare, instanța de recurs consideră că este neîntemeiată
concluzia instanței de apel precum că, atât timp cât nu a fost întocmit proces-
verbal de recepție finala a lucrărilor sumelor pretinse nefiind scadente nu
generează plata penalității de întârziere, această solicitare nefiind una
justificată legal.
Subsidiar, Completul de judecata conchide că instanța de fond just a
respins solicitarea de încasare a dobânzii de întârziere pentru neexecutarea
hotărârii ca fiind neîntemeiată, deoarece art. 243 din Codul de procedură
13
civilă a fost modificat în anul 2018, fiind exclusă această reglementare
legală.
În continuare, în temeiul art. 94 alin. (1) și (2) din Codul de procedură
civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să
plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.
Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează
cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului
- proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.
În conformitate cu art. 96 alin. (1) și (l1) din Codul de procedură civilă,
instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze
părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în
măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile
menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut câștig de cauză dacă
aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. La depunerea cererii de
chemare în judecată și la depunerea cererii de concretizare a pretențiilor,
societatea „Emcom E&E” a achitat taxa de stat în cuantum maxim de 50 000
de lei (f.d. 3,4, 103), astfel instanța de fond corect a încasat de la societatea
„Turboenergy Power” în beneficiul societății reclamante suma de 50 000 de
lei cu titlu de compensare a taxei de stat.
În cadrul procesului judiciar, societatea „Emcom E&E” a fost
reprezentată de avocatul Sergiu Balaban (f.d.2) fiindu-i achitat pentru
asistența juridică acordată suma de 20 000 de lei (f.d.40).
Având în vedere faptul că aceste cheltuieli au fost reale, necesare și
rezonabile, avocatul Sergiu Balaban participând în ședințe de judecata și
asigurând reprezentarea efectivă a intereselor reclamantului, întemeiat
instanța de fond a admis și aceasta solicitare cu încasarea de la societatea
„Turboenergy Power” în beneficiul societății „Emcom E&E” suma de 20
000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
În rezultat, Completul de judecată reține ca greșită și contrară
prevederilor normelor de drept material enunțate, concluzia instanței de apel
de casare a hotărârii primei instanțe și emitere a unei noi hotărâri de admitere
parțială a acțiunii, fiind întemeiată critica recurentului – societatea „Emcom
E&E” în sensul că instanța de apel și-a fundamentat concluzia doar pe
aplicarea eronată a normelor de drept material și pe argumentele pârâtului -
societatea „Turboenergy Power”.
14
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că,
circumstanțele cauzei au fost constatate de prima instanță, însă normele de
drept material au fost aplicate eronat de către instanța de apel și nu este
necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Completul de judecata al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat
de societatea „Turboenergy Power”, reprezentată de avocatul Elena Organ,
de a admite recursul declarat de societatea „Emcom E&E”, reprezentată de
avocatul Mihai Balaban, de a casa integral decizia instanței de apel și de a
menține hotărârea primei instanțe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), (3) din Codul de procedură
civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată
„Turboenergy Power”, reprezentată de avocatul Elena Organ.
Admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Emcom
E&E”, reprezentată de avocatul Mihai Balaban.
Casează decizia din 1 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și
menține hotărârea din 27 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în
cauza civilă, Societatea cu Răspundere Limitată „Emcom E&E” împotriva
Societății cu Răspundere Limitată „Turboenergy Power” cu privire la
încasarea datoriei și penalității.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
15