2ra-1456/23 — Cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului

La 17 mai 2022, Dmitri Parnas a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „V. Develop”, prin care a solicitat anularea ordinului de concediere nr. 13 din data de 08 februarie 2022, restabilirea la locul de muncă deținut anterior, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că în baza contractului individual de muncă nr. 20 din data de 01 iunie 2021, a fost angajat la muncă în cadrul SRL ,,V. Develop,” în calitate de director de producție, fiind stabilit mărimea salariului lunar în sumă de 8 000 lei. La momentul angajării a semnat toate trei pagini ale contractului individual de muncă, însă exemplarul prevăzut pentru el în calitate de salariat, nu i-a fost înmânat de către angajator.

Reclamantul a menționat că, din conținutul detaliilor operaționale a BC „Moldova Agroindbank” pe cardul bancar deschis pe numele său în calitate de angajat, i-au fost transferate în perioada 05 iulie 2021 – 05 decembrie 2022, mijloace bănești cu titlul de salariu lunar în suma de 8 000 lei, iar la data de 10 februarie 2022, i-a fost transferat cu titlu de salariu doar suma de 2 690, 24 lei.

La 10 februarie 2022, a depus o interpelare în adresa administratorului SRL ,,V. Develop”, prin care a solicitat de a fi informat, motivul transferului la 10 februarie 2022, a salariul în mărime de doar 2 690, 24 lei.

La interpelarea adresată SRL ,,V. Develop”, a fost informat în formă verbală de către administratorul societății, că a fost concediat pe motiv că nu corespunde funcției deținute și i-a fost îngrădit accesul la locul de muncă, primind indicație să predea toate actele cu care a lucrat pe toată perioada angajării.

Respectiv, a solicitat în mod verbal de ai fi prezentat ordinul de concediere, însă angajatorul SRL ,,V. Develop,” a ignorat solicitările sale. 1

La 10 februarie 2022, a depus o solicitare în formă scrisă în adresa administratorului SRL ,,V. Develop,” pentru a-i fi prezentat copia ordinului de concediere și copia contractului individual de muncă nr. 10 din data 10 iunie 2021, care trebuia să-i fie înmânat la momentul angajării sale, fapt care nu a avut loc.

Astfel, la 17 februarie 2022, SRL ,,V. Develop” la informat că în urma desfășurării atestării angajaților s-a stabilit că, dânsul nu corespunde funcției deținute și din acest motiv a fost concediat, concomitent la răspunsul respectiv a mai fost anexată copia contractului de muncă nr. 10 din 10 iunie 2021, însă această copie expediată în adresa sa era diferită după conținut de cel semnat la momentul angajării sale, și anume, au fost stipulate alte condiții decât cele inițiale, iar pe prima și a doua pagină a contractului lipsea semnătura sa, în calitate de salariat.

Reclamantul consideră că a fost atestat și ulterior concediat în mod ilegal, iar din aceste motive a solicitat anularea ordinului de concediere nr. 13 din 08 februarie 2022, restabilirea la locul de muncă deținut anterior, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a reținut că prin ordinul nr. 2 din 25 ianuarie 2022 a fost constituită comisia de atestare a angajaților SRL ,,V. Develop” pentru a determina pregătirea profesională a angajaților în cadrul companiei.

Conform procesului-verbal nr. 1 din 28 ianuarie 2022, s-a constat că în rezultatul verificării testelor de atestare, salariatul Dmitri Parnas nu corespunde funcției deținute muncii prestate din cauza calificării insuficiente stabilită în urma atestării în cadrul SRL ,,V. Develop”.

Conform procesului-verbal nr. 3 din 07 februarie 2022 SRL ,,V. Develop” i-a propus salariatului Dmitri Parnas să facă cunoștință cu rezultatele atestării, la care salariatul a refuzat.

Din procesul-verbal din 08 februarie 2022 se constată că salariatul Dmitri Parnas nu a lucrat până la 08 februarie 2022 în cadrul SRL ,,V. Develop”, dat fiind faptul că a fost absent nemotivat la serviciu.

Instanța de apel a menționat că prin ordinul nr.13 din 08 februarie 2022 salariatul Dmitri Parnas a fost concediat din funcția de director de producție în cadrul SRL ,,V. Develop” în temeiul art. 86 alin. (1), lit. e) din Codul muncii.

Reieșind din constatările relatate, instanța de apel a conchis că ordinul nr. 13 din data de 08 februarie 2022 cu privire la concedierea lui Dmitri Parnas din funcția de director de producție în cadrul SRL ,,V. Develop” a fost emis legal, deoarece după cum s-a constatat Dmitri Parnas nu corespunde funcției 3 deținute sau muncii prestate din cauza calificării insuficiente, stabilită în urma atestării efectuate, iar în temeiul prevederilor art. 86 alin. (1), lit. e) din Codul muncii la inițiativa angajatorului salariatul poate fi concediat sau desfăcut contractul individual de muncă, dacă se constatată îndeplinirea nesatisfăcătoare a indicatorilor de performanță individuală.

Mai mult, Dmitri Parnas nu a contestat procesul-verbal nr. 1 din 28 ianuarie 2022 care a stat la baza emiterii ordinului nr. 13 din 08 februarie 2022, prin care salariatul Dmitri Parnas a fost concediat din funcția de director de producție în cadrul SRL ,,V. Develop” în temeiul art. 86 alin. (1), lit. e) din Codul muncii.

Instanța de apel a mai reținut că, la 08 februarie 2022 Dmitri Parnas a absentat nemotivat de la serviciu. Respectiv, Dmitri Parnas nu a semnat ordinul nr. 13 din 08 februarie 2022, fapt consemnat în procesul-verbal din 08 februarie 2022.

Adițional, cu referire la pretenția privind încasarea salariului și a prejudiciului moral cauzat, instanța de apel a considerat că urmează a fi respinse, ori respectivele pretenții comportă un caracter subsecvent pretenției privind restabilirea în funcție, și în rezultat urmează soarta acesteia.

Referitor la pretenția privind compensarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel cu trimitere la art. 94 din Codul de procedură civilă a reținut că, partea care a pierdut procesul este obligată să achite pârții care a avut câștig de cauză toate cheltuielile de judecată. La caz, a fost respinsă integral acțiunea lui Dmitri Parnas, subsecvent se va respinge și cerința privind compensarea cheltuielilor de judecată.

A mai menționat că instanța de fond a constatat că sunt irelevante alegațiile SRL „V. Develop”, precum că ia fost calculat și achitat în mod greșit salariu lui Dmitri Parnas pentru perioada 05 iulie 2021-05 decembrie 2022 în mărime de 8 000 lei, deoarece nu au fost prezentate probe prin care se atestă că după concedierea acestuia i-a fost solicitată restituirea mijloacelor bănești achitate în mod greșit.

Reprezentantul recurentului a indicat că instanța de fond corect a constatat că în cadrul examinării cauzei SRL „V. Develop”, în calitate de angajator, a prezentat un proiect a unei Tranzacții/Acord de împăcare din 29 decembrie 2022, din conținutul căruia rezultă că este de acord să soluționeze prezentul litigiu cu Dmitri Parnas pa cale amiabilă.

De asemenea, consideră că instanța de fond corect a indicat că Dmitri Parnas, în calitate de angajat a fost concediat în mod ilegal din funcția deținută la SRL „V. Develop”, deoarece nu au fost prezentate careva probe concludente și pertinente cu privire la faptul că nu corespunde funcției deținute în cadrul societății.

La 08 noiembrie 2023 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei SRL „V. Develop”, copia recursului declarat de avocatul Alina Palii, în interesele lui Dmitri Parnas, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a referințelor. (f.d. 69, vol. II)

La 22 decembrie 2023, SRL „V. Develop” a depus referință, solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de avocatul Alina Palii, în interesele lui Dmitri Parnas, întrucât temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare de la 01 septembrie 2023. 5

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost declarat la 19 septembrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 432 din Codului de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023): „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Conform art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023): „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023): „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată la 18 iulie 2023 la adresa electronică a reprezentantului lui 6 Dmitri Parnas, avocatul Alina Palii (alina_lex@mail.ru), fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la dosar. (f.d. 44, vol. II)

Astfel, recursul declarat la 19 septembrie 2023 de către avocatul Alina Palii, în interesele lui Dmitri Parnas, a fost depus în interiorul termenului legal prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat de avocatul Alina Palii, în interesele lui Dmitri Parnas, rezultă că drept temei de declararea a recursului a fost invocat, în esență, că decizia contestată a instanței de apel este arbitrară, bazată în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, prevederi stipulate în art. 432 alin. (1) lit . e) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023).

Completul de judecată atestă că de fapt motivele recursului se referă la dezacordul recurentului Dmitri Parnas cu soluția pronunțata de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, prin urmare recursul este vădit neîntemeiat și nu constituie temei de casare a deciziei recurate, 7 menționând doar că nu-i este clar calculul penalității, raportat la perioadă și din care sumă penalitatea s-a calculat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de avocatul Alina Palii, în interesele lui Dmitri Parnas conține în esență obiecții de fapt și de drept similare expuse anterior în cererea de chemare în judecată și în referința la apelul declarat de SRL „V. Develop” care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în modul corespunzător, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Date fiind cele constatate, Completul de judecată consideră că nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță și instanța de apel în modul garantat de art.6§1 al CEDO.

Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, 8 întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996- 1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de avocatul Alina Palii, în interesele lui Dmitri Parnas este vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,