2rac-55/23 — Încasarea datoriei

La 13 mai 2021, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Credo Industry” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Bașcalia, raionul Basarabeasca cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că a semnat cu Primăria satului Bașcalia, raionul Basarabeasca contractul de achiziții publice nr. 17 din 24 iulie 2018 întru executarea lucrărilor de reparație a drumurilor din satul Bașcalia în volum de 3 780 m2 pentru ce Primăria i-a achitat suma de 154 194 de lei, ce acoperă cheltuieli pentru 3 161,62 m2. Totodată, părțile au convenit unanim asupra executării de către antreprenor, adică de către societatea „Credo Industry” în beneficiul beneficiarului, adică Primăria satului Bașcalia a lucrărilor suplimentare de reparație a drumurilor de model Macadam (varianta albă), și anume, părțile au convenit ca antreprenorul să execute beneficiarului volumul de 5 220 m2 în sumă totală de 306 372,71 de lei, precum urmează, str. Livezilor în volum de 468 m2 și str. Tineretului în volum de 5 220 m2 cu suma totală de 306 372,71 de lei.

A menționat că, în scopul evaluării lucrărilor efectuate la fața locului s- au prezentat reprezentantul beneficiarului, Primarul satului Bașcalia - Tarlev Petru și reprezentantul antreprenorului - maistrul Gurău Vitalie, unde s-au constatat volumele lucrărilor efectuate cu întocmirea „Borderoului măsurărilor de control a drumului” fiind semnate de către părți cu aplicarea ștampilei Primăriei satului Bașcalia.

A afirmat că până la momentul de față Primăria satului Bașcalia nu și-a onorat obligațiunile financiare pentru lucrările prestate de către societatea „Credo Industry” S, în sumă totală de 306 372,71 de lei.

Reclamanta a invocat că calea extrajudiciară a fost respectată, prin expedierea în adresa pârâtului a pretenției nr. J/27 din 13.11.2019 și pretenției fără număr din luna noiembrie 2020, cu privire la restituirea prejudiciului 1 material cauzat în sumă totală de 306 372,71 de lei, care au fost recepționate de către ultimul, dar careva reacții din partea pârâtului nu au urmat.

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Credo Industry” a solicitat admiterea acțiunii, cu încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a sumei de 306 372,71 de lei, cu titlu de datorie la lucrările de reparație a drumurilor și încasarea cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii în judecată în mărime de 9 191,18 lei.

Prin decizia suplimentară din 17 ianuarie 2023 a Curții de Apel Comrat a fost admisă cererea depusă de Primăria satului Bașcalia, raionul Basarabeasca, reprezentată de avocatul Tarlev Pavel, privind adoptarea unei 2 hotărâri suplimentare și s-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ,,Credo Industry” în beneficiul Primăriei satului Bașcalia, raionul Basarabeasca taxa de stat pentru examinarea cauzei în instanța de apel în sumă de 6 893, 38 de lei.

Întru consolidarea soluției instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond nu a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere incompletă și sub toate aspectele, iar hotărârea dată este neîntemeiată, adoptată cu nerespectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces, concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, fiind în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele instanței de fond conform căruia a indicat că ,,Astfel din cele descrise supra se atestă că Primăria satului Bașcalia, raionul Basarabeasca a admis datorie la obligațiile sale de a achita serviciile societății „Credo Industry” pentru efectuarea reparației drumurilor de model Macadam în sumă totală de 306 327,71 de lei”. Or, conform prevederilor art.776 din Codul civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Instanța de apel a concluzionat eronată constatarea instanței de fond precum că ,,Potrivit devizurilor locale de executare a drumurilor de Macadam în s. Bașcalia, pentru străzile în reparație finisate, recepționate de Primarul s. Bașcalia raionul Basarabeasca – Tarlev Petru, prin semnătură și aplicarea ștampilei Primăriei costul total al reparației este de 306 327,71 de lei.” Or, la materialele cauzei nu sunt anexate careva înscrisuri care ar demonstra acordul părților privind executarea cărorva lucrări suplimentare celor achiziționate prin contractul nr. 17 din 23 iulie 2018. Totodată, borderourile măsurărilor de control a drumului și devizele locale, la care face trimitere instanța de fond, nu reflectă careva obligații reciproce ale apelantului și intimatului, respectiv, obligația Primăriei s. Bașcalia r. Basarabeasca de a achita serviciile societății „Credo Industry” pentru efectuarea reparației drumurilor de model Macadam în sumă totală de 306 327, 71 de lei.

Mai mult, instanța de apel a constatat că catalogul de prețuri unitare pentru obiect, a fost întocmit unilateral de către societatea „Credo Industry”, nefiind adus la cunoștință Primăriei satului Bașcalia raionul Basarabeasca, și respectiv nefiind semnat de către reprezentantul acestuia.

Din aceste considerente, instanța de apel a atestat că este nefondată acțiunea înaintată de societatea „Credo Industry”, motiv pentru care aceasta 3 urmează a fi respinsă, concluzie ce generat necesitatea casării hotărârii contestate a instanței de fond.

Cât privește pretenția de încasare a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a reținut că la materialele cauzei este anexat ordinul de plată cu nr. 742 din 23 noiembrie 2021 în sumă de 10 000 de lei, care s-au achitat avocatului Tarlev Pavel. Respectiv, în urma efectuării calculului proporțional pretențiilor respinse, instanța inferioară a conchis ca fiind corect și rezonabil de a dispune încasarea din contul intimatului în beneficiul apelantei a cheltuielilor judiciare pentru asistența juridică primită în cadrul examinării apelului în instanța de apel în sumă de 10 000 de lei.

Ce ține de cererea privind emiterea unei decizii suplimentare, instanța de apel a notat că în speță se întrunesc temeiurile pentru emiterea deciziei suplimentare, iar din probatoriul cauzei rezultă că taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel urmează a fi achitată de către intimat, or, prin decizia instanței de apel, intimatul este partea care a pierdut procesul.

În argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurenta a indicat că de către instanța de apel nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond; nu au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite; au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material.

A menționat că instanța de apel nu a luat în considerare cele expuse de societate la examinarea cauzei în fond, care de fapt nici nu a fost citat legal, la adoptarea soluției bazîndu-se pe cele expuse de apelant. Instanța de apel nu doar că nu a reflectat în decizia sa motivele concluziei privind admiterea unor probe și respingerea altor, dar nici nu a argumentat preferințele unor probe față de altele, astfel încălcîndu-se prevederile procedurii civile.

A precizat că decizia instanței de apel a recepționat-o prin intermediul poștei electronice, la 10 octombrie 2022.

Prin referința depusă la 27 aprilie 2023, Primăria satului Bașcalia, raionul Basarabeasca, reprezentată de avocatul Tarlev Pavel a solicitat respingerea recursului, ca fiind inadmisibil. 4

Prin încheierea din 7 iunie 2023 a Curții Supreme de Justiție a fost considerat admisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Credo Industry” împotriva deciziei din 13 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat și transmis Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție pentru a fi examinat în fond (f.d.177).

Însă, prin prisma art.13 alin. (51) din Legea nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție (introdus prin LP224 din 31.07.24, MO3161-363/16.08.24 art.569; în vigoare 16 august 2024), prezenta cauză va fi examinată în ordine de recurs în complet de 3 judecători, de completul de judecători din care face parte judecătorul raportor.

Art. XI alin. (1) și (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 1 septembrie 2023. (3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.” Din sensul normei de drept enunțate, rezultă că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Respectiv recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Credo Industry”, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia. Astfel, la momentul depunerii și examinării prezentului recurs, prevederile legale relevante aveau următorul conținut:

Art.13 alin. (51) al Legii nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiție (introdus prin LP224 din 31.07.24, MO3161363/16.08.24 art.569; în vigoare 16 august 2024): 5 „Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență, președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte judecătorul raportor.”

Art. 432 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare până la 1 septembrie 2023): „(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: 6 „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 4451 din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac, încetarea procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea admisibilității recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433.”

În continuare, având în vedere dispozițiile art.441 și 444 din Codul de procedură civilă (în vigoare la data depunerii recursului), în speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate în lipsa părților.

Totodată, citarea participanților ar fi condus, în mod nejustificat, la tergiversarea soluționării cauzei, aspect de natură să contravină principiului celerității procedurale. Această abordare este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care impune statelor obligația de a asigura soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și de a evita întârzierile inutile în procedură, atunci când dreptul la un proces echitabil este, în mod efectiv, garantat prin alte mijloace.

Prin urmare, examinarea cauzei în lipsa părților este legală, justificată și proporțională cu scopul urmărit — acela al unei judecăți eficiente și rapide.

Examinând materialele dosarului civil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată, din oficiu, că se impune încetarea procedurii de recurs intentate de Societatea cu Răspundere Limitată „Credo Industry” împotriva deciziei din 13 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat, pentru considerentele ce urmează. 7

Conform dispozițiilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, recursul poate fi exercitat doar în baza anumitor temeiuri expres prevăzute de lege. Conform art. 433 lit. a) din același cod, în redacția aplicabilă la data depunerii cererii, recursul este considerat inadmisibil dacă motivele invocate nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Din analiza recursului declarat rezultă că Societatea cu Răspundere Limitată „Credo Industry” nu a făcut trimitere la prevederile art. 432 din Codul de procedură civilă. Însă a invocat drept motive – încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, neelucidarea pe deplin a circumstanțelor importante pentru soluționarea pricinii, neaprecierea probelor.

Succesiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, (în vigoare la data depunerii recursului), și anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; dacă cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu le-a stabilit.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit săvârșirea încălcărilor de către Curtea de Apel Comrat în măsura în care ar fi dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau ar fi comis erori ce au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Totodată, instanța de recurs nu a stabilit că normele aplicate denotă îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

La fel, nu poate fi reținută nici alegația, precum că la examinarea cauzei în ordine de apel, societatea recurentă nu a fost citată, or, din materialele cauzei se reține că la adresa juridică a societății a fost expediată citație, însă plicul a fost returnat instanței cu mențiunea „nereclamat”. Iar, conform art. 102 alin. (7) din Codul de procedură civilă, citațiile și înștiințările judiciare trimise la sediul persoanelor juridice și nerecepționate la expirarea termenelor de reclamare se consideră înmânate la data expirării termenului de reclamare chiar dacă destinatarul nu a reclamat corespondența de la oficiul poștal.

Astfel, dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat 8 conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Credo Industry”, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele 9 articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Credo Industry” împotriva deciziei din 13 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

Deși prin încheierea din 7 iunie 2023 recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Credo Industry”, a fost considerat admisibil, potrivit jurisprudenței constante a Curții Supreme de Justiție și în temeiul dispozițiilor legale incidente, admisibilitatea în principiu a recursului nu echivalează cu obligația instanței de a proceda automat la examinarea acestuia în fond.

Astfel, în conformitate cu art. 4451 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs este abilitată să dispună încetarea procedurii de recurs, din oficiu, chiar și ulterior admiterii în principiu, dacă identifică existența unui caz de inadmisibilitate. Această prerogativă derivă din obligația instanței supreme de a exercita un control riguros al căilor extraordinare de atac, în scopul protejării securității raporturilor juridice și al prevenirii unei jurisprudențe contradictorii.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a analizat atât motivele invocate de recurentă, cât și temeiurile care pot fi reținute din oficiu, în conformitate cu art. 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă (în redacția aplicabilă până la 1 septembrie 2023).

În urma acestei analize, instanța nu a identificat circumstanțe ce ar permite încadrarea cererii de recurs în limitele restrânse ale recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4), astfel încât nu se justifică continuarea examinării în fond.

În consecință, ținând cont de considerentele expuse mai sus, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că sunt întrunite condițiile pentru încetarea procedurii de recurs, din oficiu, a cererii depuse de Societatea cu Răspundere Limitată „Credo Industry” împotriva deciziei din 13 iunie2022 a Curții de Apel Comrat. Această soluție corespunde exigențelor impuse de caracterul extraordinar al recursului și reafirmă principiul potrivit căruia Curtea Supremă de Justiție nu este o a treia instanță de fond, ci un organ de control al legalității, cu rol de uniformizare a practicii judiciare.

În conformitate cu art.433 lit. a), în vigoare la data depunerii recursului, art. 269-270, art. 442, art. 4451 din Codul de procedură civilă, 10 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Încetează procedura de recurs, din oficiu, la cererea de recurs depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Credo Industry”, împotriva deciziei din 13 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Credo Industry” împotriva Primăriei satului Bașcalia, raionul Basarabeasca cu privire la încasarea datoriei. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 11