2ac-143/25 — privind obligarea calculării, achitării diferentei salariului si plătilor salariale neajustate

Moraru Oleg, Ciobanu Andrian, Chircu Natalia și Scutelnic Gheorghe au depus acțiuni în procedura contenciosului administrativ împotriva Curții de Apel Nord, persoane terțe Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Finanțelor privind obligarea calculării și achitării diferenței salariului și plăților salariale neajustate, obligarea calculării și achitării plăților de întârziere în achitarea drepturilor salariale.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul central din 24 ianuarie 2025 s-au conexat cauzele de contencios administrativ nr.3-20/2025, nr.3- 21/2025, nr.3-25/2025 la cauza nr.3-3/2025.

Judecătoria Bălți, sediul central prin hotărârea din data de 18 februarie 2025 a respins cererile de chemare în judecată depuse de către Moraru Oleg, Ciobanu Andrian, Chircu Natalia și Scutelnic Gheorghe împotriva Curții de Apel Nord, persoane terțe Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Finanțelor privind obligarea calculării și achitării diferenței salariului și plăților salariale neajustate, obligarea calculării și achitării plăților de întârziere în achitarea drepturilor salariale.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel de către Ciobanu Andrian, Moraru Oleg și Chircu Natalia.

Prin încheierea din data de 18 aprilie 2025 Curtea de Apel Nord a transmis Curții Supreme de Justiție cauza de contencios administrativ pentru soluționarea chestiunii strămutării cauzei la o altă instanța de judecată egală în grad.

La fel și Moraru Oleg a depus cerere, prin care a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanța de judecată egală în grad pentru examinarea apelului în fond.

Drept motiv de strămutare a cauzei a fost invocat faptul că, în prezenta cauză, în calitate de pârât/intimat este Curtea de Apel Nord, fapt ce ar putea crea dubii în rândul părților cu privire la nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Nord în soluționarea litigiului.

Art. 189, alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele: „Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.”

Art. 191, alin. (4) din Codul administrativ stipulează că: „Curțile de apel soluționează și cererile de apel împotriva hotărârilor și recursurile împotriva încheierilor emise de judecătorii.”

Art.192, alin. (1) din Codul administrativ relevă că: „Pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ la curțile de apel se instituie complete de judecători.”

Art. 193, alin. (2) din Codul administrativ reglementează că: „Curțile de apel, atât ca instanță de fond, cât și ca instanță de apel sau recurs, soluționează acțiunile în contencios administrativ în complete formate din 3 judecători.”

Art. 195 din Codul administrativ prevede următoarele: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.”

Art.197 din Codul administrative statuează că: „Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.”

Art.198, alin (3) din Codul administrative prevede că: „Instanța ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acțiunii în contencios administrativ la o altă instanță de judecată dacă instanța competentă nu poate adopta o hotărâre: a) când, din motivul recuzării sau abținerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate funcționa o perioadă îndelungată.”

Art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă stabilește că: „Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.”

Totodată, prevederile aceluiași articol stabilește că strămutarea acțiunii în contencios administrativ la o altă instanță de judecată poate fi admisă în temeiuri strict determinate bazată pe argumente plauzibile, și după caz, probe ce confirmă temeinicia strămutării. În lipsa identificării vreunui temei, care ar permite constatarea acestui fapt, strămutarea ar reprezenta un dezechilibru major în exercitarea drepturilor procesuale ale părților.

Curea de Apel Nord și Moraru Oleg, în temeiul art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă, consideră posibilă strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad, motivând existența bănuielii că nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Nord, ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, or, Curtea de Apel Nord are calitate de pârât/intimat în prezenta acțiune.

Temeiul de strămutare reglementat de art.43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, dezvoltă un mecanism procesul destinat înlăturării unei incompatibilități colective a judecătorilor, datorită unor circumstanțe ce ar putea pune în discuție imparțialitatea lor. Strămutarea cauzei oferă un remediu atunci când imparțialitatea ar fi afectată la nivel instituțional de factori ce nu se referă doar la persoana unui singur judecător. Această formă de incompatibilitate este suficient să fie demonstrată prin existența unor bănuieli rezonabile, ce reies din circumstanțe obiective.

Analizând temeinicia argumentelor invocate în susținerea strămutării cauzei de contencios administrativ, se constată că acestea se bazează, în esență, pe existența unui dubiu privind imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Nord, având în vedere că judecătorii care urmează să examineze cauza în ordine de apel, sunt angajați și salarizați de către Curtea de Apel Nord, care figurează în calitate de pârât/intimat în proces. Acest fapt ar putea ridica îngrijorări în rândul părților cu privire la nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Nord în soluționarea litigiului, ceea ce ar putea afecta obiectivitatea acestora.

În circumstanțele expuse, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată, că la caz există temeiuri de strămutare a cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad, pentru judecarea apelurilor depuse de Ciobanu Andrian, Moraru Oleg și Chircu Natalia, or, nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Nord ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei și anume de faptul că unele pretenții invocate în litigiul țin de calcularea, recalcularea și achitarea plăților salariale precum și penalităților de întârziere în achitarea drepturilor salariale, care urmează a fi achitate din bugetul Curții de Apel Nord, prin ce ar putea fi afectate eventualele drepturi salariale ale judecătorilor care urmează a examina prezentul litigiu.

Instanța de judecată evidențiază că asemenea circumstanțe sunt obiective și se încadrează în situațiile prevăzute de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile ce ar putea pune sub 3 semnul întrebării imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor în cadrul examinării cauzei în instanța de apel.

Concomitent este de remarcat că normele procesuale instituie mecanisme de garantare a respectării principiului imparțialității instanței învestite cu judecarea cauzei, iar, în speță, strămutarea cauzei va contribui la asigurarea respectării nepărtinirii instanței de judecată învestite cu judecarea cauzei în ordine de apel.

De altfel, prin strămutare, adică prin aplicarea acestui incident procedural, se urmărește garantarea imparțialității judecătorilor și înlăturarea oricărei ingerințe sau influențe asupra activității de înfăptuire a justiției.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la acest subiect, se cere ca instanța învestită cu soluționarea unei cauze să fie imparțială, ceea ce prezumă în mod normal absența prejudecății. Cu titlu de principiu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit cu referire la cauza Padovani c. Italiei (26 februarie 1993, par. 27), că este fundamental ca într-o societate democratică, tribunalele să inspire încredere justițiabililor, art. 6§1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, impunând ca fiecare instanță să fie imparțială. Imparțialitatea poate fi apreciată sub diverse aspecte, distingându-se un demers subiectiv, ce tinde a determina ceea ce judecătorul gândește în forul său interior într-o cauză anume și un demers obiectiv, cu scopul de a cerceta dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa (Piersack c. Belgiei).

Astfel, completul de judecată reține că prevederile legale menționate anterior sunt clare în ceea ce privește cazurile în care poate fi dispusă strămutarea unei cauze la o altă instanță de același grad. Totuși, în speță, au fost identificate circumstanțe care, în baza argumentelor invocate, să justifice strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de același grad.

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite demersul Curții de Apel Nord înaintat prin încheierea din 18 aprilie 2025 și cererea depusă de către Moraru Oleg, privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 195 și art. 230 din Codul administrativ, art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite demersul Curții de Apel Nord înaintat prin încheierea din 18 aprilie 2025 și cererea depusă de către Moraru Oleg, privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de judecată egală în grad. 4 Cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunile depuse de către Moraru Oleg, de către Ciobanu Andrian, de către Chircu Natalia și de către Scutelnic Gheorghe împotriva Curții de Apel Nord, persoane terțe Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Finanțelor privind obligarea calculării și achitării diferenței salariului și plăților salariale neajustate, obligarea calculării și achitării plăților de întârziere în achitarea drepturilor salariale, se strămută spre examinare în ordine de apel la Curtea de Apel Centru. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 5