3ra-352/23 — constatarea încalcarii dreptului de acces la informatie

3ra-352/23 — constatarea încalcarii dreptului de acces la informatie (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Valeriu Mitrofan,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Valeriu Mitrofan împotriva Centrului de Excelență în

Construcții cu privire la constatarea încălcării dreptului de accese la

informație, obligarea eliberării informației și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 8 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-352/23

NR. PIGD 2-20112950-01-3ra-28032023)

Recursul declarat până la 01 septembrie 2023. Art. 246 din Codul administrativ (în redacția

în vigoare până la 01 septembrie 2023). Termenul recursului. Depunerea recursului cu

omiterea termenului prevăzut de art. 245 din Codul administrativ, în redacția la data

depunerii acestuia.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. G. Cazacu,

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, A. Minciuna,

2 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Valeriu Mitrofan,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

f.d.2), Valeriu Mitrofan a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Centrului de Excelență în Construcții, solicitând constatarea încălcării

dreptului de acces la informație, obligarea pârâtului de a-i permite să ia

cunoștință și fotocopii de pe lista nominală a chiriașilor care locuiesc în

căminele Centrului de Excelență în construcții și mărimea datoriilor

acumulate față de Centrul de Excelență în Construcții la 30 martie 2020, lista

angajaților economici care arendează spații la Centrul de Excelență în

Construcții și mărimea datoriilor la 30 martie 2020, încasarea prejudiciului

moral cauzat în mărime de 5 000 de lei.

Centru, s-a declinat competența de la examinarea cauzei civile la acțiunea

înaintată de Mitrofan Valeriu împotriva Centrului de Excelență în

Construcții privind constatarea încălcării dreptului, obligarea eliberării

actelor și încasarea prejudiciului moral. S-a remis cauza președintelui

Judecătoriei Chișinău, pentru redistribuire aleatorie, prin intermediul PIGD,

unui alt judecător specializat în materie de contencios administrativ, pentru

examinare.

expediat o cerere privind accesul la informație, prin care a solicitat Centrului

de Excelență în Construcții să-i permită să ia cunoștință și fotocopii de pe

lista nominală a chiriașilor care locuiesc în căminele Centrului de Excelență

în construcții și mărimea datoriilor acumulate față de Centrul de Excelență

în Construcții la 30 martie 2020, lista angajaților economici care arendează

spații la Centrul de Excelență în Construcții și mărimea datoriilor la 30

martie 2020. Până la înaintarea acțiunii în instanța de judecată, nu i s-a

permis de a lua cunoștință și fotocopii ale documentelor solicitate, contrar

prevederilor art. 16 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11

mai 2000. Astfel, prin acțiunile sau inacțiunile pârâtului au fost încălcate în

mod flagrant prevederile art. 5, art. 7, art. 10, art. 11, art. 12, art. 15, art. 16

din Legea privind accesul la informație.

declarat că solicitările formulate prin cererea de acces la informație, nu erau

1

pur formale, însă din contra, urmăreau satisfacerea interesului de a cunoaște

achizițiile efectuate în această perioadă și pentru ce au fost utilizate. Cererea

de acces la informație conținea indicii suficiente, care ar fi permis unei

autorități diligente identificarea și comunicarea informației ce-l interesa, însă

Centrul de Excelență în Construcții acționând în mod deliberat, a ales să nu

ofere răspuns în termenul stabilit de lege. Luând în considerare

comportamentul pârâtului, care denotă tendința de a acționa deliberat în

vederea îngrădirii nejustificate a dreptului său la acces la informație, miza pe

care acesta o avea la obținerea informației, instanța la caz are menirea de a

stabili că comunicarea peste termen a informațiilor solicitate, sau

neeliberarea documentelor solicitate i-a cauzat în mod indubitabil anumite

suferințe psihice. Principiul legalității, care este unul fundamental în statul

de drept, obligă autoritățile să se conducă în activitatea acestora exclusiv de

lege și nu de emoții sau de frustrări, iar eventualele abuzuri urmează a fi

contracarate tot în limitele și potrivit procedurilor legale. Astfel, ținând cont

de forma vinovăției pârâtului la cauzarea prejudiciului, judecând în mod

echitabil, s-a apreciat că suma de 5 000,00 de lei, este suficientă pentru a

compensa orice prejudiciu de ordin moral cauzat prin refuzul de a furniza

informația solicitată în cerere.

serie de aprecieri notabile în ceea ce privește confirmarea prejudiciului

moral, constatând în repetate rânduri ca proba faptei ilicite este suficientă,

urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele

urmând să deducă cauzarea prejudiciului moral din simpla existență a faptei

ilicite de natură să producă un prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost

săvârșită, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al

prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă (cauza A. c.

Norvegiei, nr. 28070/06, 09 aprilie 2009). Iar în cauzele Danev c. Bulgariei,

Iovtchev c. Bulgariei, CtEDO a reținut, în esență, încălcarea Convenției,

după ce a considerat abordarea formalistă a instanțelor naționale, care au pe

seama reclamantului obligația de a dovedi existența unui prejudiciu moral

cauzat prin faptă ilegală, prin dovezi susceptibile care să confirme

manifestări externe ale suferințelor fizice și psihologice, avuseseră ca

rezultat privarea de despăgubirea care ar fi trebuit să o obțină.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Rîșcani, acțiunea reclamantului Valeriu Mitrofan împotriva Centrului de

Excelență în Construcții, în partea încasării prejudiciului moral, s-a declarat

inadmisibilă. S-a explicat că declararea acțiunii ca fiind inadmisibilă în baza

temeiurilor specificate la art. 207 alin. (2) lit. f)-h) Codul administrativ, nu

exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu

aceeași acțiune.

2

Rîșcani, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de Valeriu Mitrofan împotriva Centrului de Excelență în Construcții

privind constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea

prezentării listei nominale a locatarilor care locuiesc în căminele Centrului

de Excelență în Construcții, suma datoriilor acumulate de locatarii care

locuiesc în căminele Centrului de Excelență în Construcții față de Centrul de

Excelență în Construcții la data de 30 martie 2020, prezentarea listei

agenților economici care arendează spații de la Centrul de Excelență în

Construcții precum și datoriile acestora față de Centrul de Excelență în

Construcții la data de 30 martie 2020.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

f.d.113), Valeriu Mitrofan a depus apel nemotivat, iar la 22 ianuarie 2022,

prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.1-2), a prezentat motivarea

apelului împotriva hotărârii din 6 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, solicitând repunerea în termenul de apel, admiterea acestuia,

casarea hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

f.d.119-120), Valeriu Mitrofan a depus recurs împotriva încheierii din 6

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea

acestuia, casarea încheierii contestate și emiterea unei decizii de admitere a

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

recursul declarat de Valeriu Mitrofan și s-a menținut încheierea din 6

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. S-a respins apelul

declarat de Valeriu Mitrofan. S-a menținut hotărârea din 6 decembrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

instanțe, este una legală și întemeiată, iar argumentele expuse în cererea de

apel au un caracter declarativ.

189 alin. (1), art. 191 alin. (1), art. 192 alin. (2), art.196, art. 198 alin. (2),

art. 199 alin. (2), art. 200 alin. (1), (2) și (4), art. 58 alin. (2) din Codul

administrativ, precum și că prin hotărârile Consiliului Superior al

Magistraturii nr.555/25 din 27 noiembrie 2018 și nr. 584/27 din 11

decembrie 2018, a avut loc specializarea sediilor Judecătoriei Chișinău și au

fost aprobate listele judecătorilor specializați conform sediilor Judecătoriei

Chișinău, instanța de apel a indicat că începând cu 1 aprilie 2019, data intrării

în vigoare a Codului Administrativ, judecătorii Judecătoriei Chișinău, sediul

3

Rîșcani, sunt specializați exclusiv în examinarea acțiunilor de contencios

administrativ, iar sediul Centru în examinarea cauzei civile, de drept comun.

împotriva Centrului de Excelență în Construcții din or. Chișinău cu privire

la constatarea încălcării dreptului de acces la informație, pornind de la

obiectul autentic al litigiului, s-a reținut că acesta poartă amprenta certă a

unui litigiu de contencios administrativ, și în mod just a fost soluționat de

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

apel a reținut și prevederile anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 653 din

6 noiembrie 2009, prin care s-a stabilit că Centrul de excelență în construcții

este instituție publică, subordonată Ministerului Educației. Astfel, Centrul

de Excelență în Construcții din or. Chișinău reprezintă o autoritate publică

în sensul prevăzut de art.7 din Codul administrativ și care își desfășoară

activitatea în conformitate cu prevederile Constituției Republicii Moldova,

Codului Educației al Republicii Moldova nr. 152 din 17 iulie 2014,

Hotărârilor de Guvern și a actelor normative elaborate de Ministerul

Educației, Culturii și Cercetării, în concordanță cu prerogativele cu care

aceasta a fost investită. Drept urmare, Centrul de Excelență în Construcții

din or. Chișinău, se raliază noțiunii de autoritate publică, având în vedere

faptul că acționează în regim de putere publică și are scopul realizării unui

interes public, îndeplinește sarcinile de promovare a politicii educaționale,

pentru realizarea interesului public. În consecință, ținând cont de

circumstanțele constatate și normele de drept invocate supra, având în vedere

faptul că competența jurisdicțională constituie unul dintre elementele

fundamentale ale legalității procesului civil, instanța de apel reiterează

convingerea că competentă să judece prezenta cerere de chemare în judecată

a fost Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, instanță care de fapt și a judecat

cauza în fond.

apelantului care a susținut, că competentă de a soluționa prezentul litigiu în

fond este Judecătoria Chișinău, sediul Centru, instanță specializată în

examinarea acțiunilor de drept civil comun, or, după cum s-a reiterat supra,

competența de soluționare a litigiului respectiv revine instanței specializate

în examinarea acțiunilor în contencios administrativ, instanță de fapt și a

judecat litigiul în fond.

4 alin. (1)-(3), art. 5 alin. (1)-(3), art. 6 alin. (1)-(3), art. 10 alin. (1)-(3), art.

11 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1)-(4), art. 16 alin. (1)-(3), art. 20 din Legea

privind accesul la informație în raport cu circumstanțele de fapt ale speței,

instanța de apel a conchis asupra temeiniciei soluției primei instanțe cu

privire la respingerea acțiunii depuse de Valeriu Mitrofan. Or, înscrisurile

4

administrate la dosarul cauzei denotă în mod cert că Centrul de Excelență în

Construcții nu a încălcat dreptul lui Valeriu Mitrofan de acces la informație.

Centrul de Excelență în Construcții a expediat în adresa lui Valeriu Mitrofan

notificare, prin care acesta a fost informat că, pentru satisfacerea solicitărilor

expuse inclusiv în cererea din 20 august 2020, plata pentru prelucrarea

informației constituie 1 leu pentru 1 filă. Referitor la datoria persoanelor

fizice și juridice, care închiriază spații în cămine Centrului de Excelență în

Construcții, s-a indicat că aceasta constituia la 30 martie 2020 – 180 885,16

lei, iar la 30 iunie 2020 – 221 771,16 lei, ce reprezintă calcule lunare pentru

chirie și servicii comunale. La fel, a fost prezentată lista agenților economici

care închiriază spații la Centrul de Excelență în Construcții: S.RL.

„Petrumed”, S.R.L. „Minela-Star”, S.R.L. „Foitaj Delicios”, S.R.L. „Șipot

TI” și ANACEC.

eliberarea copiei actelor solicitate, situație ce denotă că în speță, nu a avut

loc o încălcare a dreptului de acces la informație a apelantului.

apelantului care a susținut că a achitat în contul Centrului de Excelență în

Construcții suma de 230,00 lei, or, înscrisurile prezentate de Valeriu

Mitrofan nu confirmă că sumele respective au fost achitate pentru eliberarea

copiei actelor solicitate prin cererea de acces la informație din 20 august

sumă de 30,00 lei, a fost achitată de Valeriu Mitrofan pe 14 august 2020,

adică cu 6 zile înainte de depunerea cererii de acces la informație, iar suma

de 200,00 lei achitată de Valeriu Mitrofan pe 30 decembrie 2020, a fost

achitată doar după depunerea acțiunii în instanță (Vol. II, f. d. 72-73).

incidența în speță a prevederilor art. 20 alin. (4) lit. a), c) din Legea privind

accesul la informație, or, norma respectivă stabilește că, vor fi puse, fără

plată, la dispoziția solicitanților, informațiile oficiale care ating nemijlocit

drepturile și libertățile solicitantului, sau care sînt solicitate pentru a fi

studiate la sediul instituției.

nemijlocit drepturilor și libertăților solicitantului. Totodată, prin cererea de

acces la informație, nu s-a solicitat prezentarea înscrisurilor pentru a fi

studiate la sediul instituției. Astfel, după cum just a reținut și instanța de

fond, furnizorul de informații în nici un mod nu a restricționat accesul lui

Valeriu Mitrofan la actele solicitate prin cererea de acces la informație din

20 august 2020, situație ce denotă, că la caz lipsește o încălcare a dreptului

apelantului de acces la informația solicitată.

5

precum că, solicitantul a manifestat interes în a se prezenta la sediul

instituției publice intimate pentru a ridica copia actelor solicitate, solicitând

inclusiv să fie informat când poate să se prezinte pentru ridicarea copiilor

solicitate, așa cum, la dosarul cauzei lipsesc probe care ar confirma că

apelantul s-a prezentat la sediul Centrului și nu i s-a permis eliberarea actelor

solicitate.

hotărârea în lipsa unei probe ce ar confirma că Valeriu Mitrofan a recepționat

scrisoarea de răspuns expediată de intimat, urmează a fi apreciat ca nefondat,

sau, răspunsul din 11 septembrie 2020, a fost expediat la adresa de e-mail

indicată de Valeriu Mitrofan atât în cererea de acces la informație, cât și în

cererea de chemare în judecată.

Mitrofan, se confirmă inclusiv prin faptul că însuși reclamantul a anexat

răspunsul respectiv la acțiunea depusă în instanță pe 14 septembrie 2020.

referința Centrului de Excelență în Construcții ar fi fost depusă peste

termenul stabilit de instanță, iar în acest sens, se impun a fi precizate

următoarele. După cum rezultă din materialele dosarului, prin încheierea din

1 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a stabilit pârâtului

termen de 30 de zile de la data notificării încheierii pentru depunerea

referinței (Vol. I, f. d. 84). Încheierea din 1 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, a fost notificată Centrului de Excelență în

Construcții la 14 iulie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție a trimiterii

poștale, iar la 30 iulie 2021, Centrul de Excelență în Construcții a depus

referință la acțiunea formulată de Valeriu Mitrofan.

termenul de depunere a referinței, motive pentru care argumentele

apelantului referitor la pretinsa încălcare a termenului de depunere a

referinței, au un caracter declarativ și se combat prin actele cauzei.

instanța just a stabilit circumstanțele cauzei și a aplicat normele legale,

ajungând la concluzia cu privire la respingerea acțiunii, iar temei legal pentru

casarea hotărârii nu a fost stabilit în instanța de apel. Or, prin înscrisurile

cauzei se confirmă în mod cert că Valeriu Mitrofan a fost notificat de Centrul

de Excelență în Construcții despre posibilitatea de a se prezenta personal la

sediul instituției, pentru a face cunoștință cu actele solicitate și a ridica

copiile necesare, pe când, apelantul nu a depus diligență pentru a se prezenta

la sediul instituției în vederea ridicării copiei de pe actele solicitate. În

contextul dat, nu a reținut argumentele apelantului cu referire la faptul că

prima instanță a aplicat incorect prevederile normelor de drept material că

și-a motivat superficial soluția și că concluziile primei instanțe expuse în

6

hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece susținerile

date vin în contradicție cu cele relatate mai sus.

încheierii din 6 decembrie 2021, instanța de apel analizând temeinicia și

verificând legalitatea încheierii supuse recursului, a conchis că prima

instanță întemeiat a concluzionat de a declara inadmisibilă a acțiunii în

conformitate cu art.207 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ, din motivul

neîntrunirii condițiilor prevăzute de art.208, care prevede respectarea

procedurii prealabile a pretenției depuse de către Valeriu Mitrofan, cu privire

la repararea prejudiciului moral.

în care va fi emisă o hotărâre judecătorească privind constatarea încălcării

dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației solicitate

prin cererea din 20 august 2020, Valeriu Mitrofan va fi în drept, în interiorul

termenului prevăzut de art.60 alin. (3) din Codul administrativ, să depună în

adresa Centrului de Excelență în Construcții o cerere de acordare a

despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea actului administrativ

individual ilegal și în caz de respingere a acesteia de către autoritate, să

conteste eventuala decizie de respingere a acordării despăgubirilor, în

ordinea contenciosului administrativ.

alin.(4), art.166, art.60 alin.(3) din Codul administrativ și a relevat că

reclamantul era obligat să respecte procedura prealabilă de solicitare de la

pârât a emiterii actului administrativ de compensare a prejudiciului, ceea ce

la materialele cauzei nu se constată, iar lipsa acesteia atestă nerespectarea

procedurii prealabile și respectiv această pretenție pică testul admisibilității.

căii prealabile în privința reparării prejudiciului moral se instituie în cazul

acțiunii în anulare, pe când în cazul dat acțiunea înaintată implică pretenții

ce se atribuie la acțiunea în realizare, iar cerința de reparare a prejudiciului

moral este subsecventă acestora și rezidă din prevederile art. 21 alin. (3) lit.

i) din Legea privind accesul la informație. Or, prin Codul administrativ,

legiuitorul a modificat condițiile și procedura de adresare în instanța de

judecată cu acțiune în contencios administrativ. Astfel, au fost introduse

prevederi noi în privința procedurii prealabile, ce urmează a fi respectată

până la depunerea acțiunii în instanță și care diferă de reglementările Legii

contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 1

aprilie 2019 odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ). Or,

procedura administrativă a fost inițiată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ, iar art.167 alin. (4) din Codul administrativ prevede că, dacă

prin cererea prealabilă se solicită și repararea prejudiciului, atunci cererea

privind repararea prejudiciului se examinează de autoritatea publică emitentă

în procedura administrativă separată.

7

soluția primei instanțe este una neîntemeiată.

primei instanțe întemeiat a ajuns la concluzia de a declara pretenția

menționată ca inadmisibilă. Or, art. 207 alin. (2) lit. f) din Codul

administrativ, prevede că acțiunea în contencios administrativ se declară

inadmisibilă în special când nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art.208,

care indică, că în cazurile prevăzute de lege, până la înaintarea acțiunii în

contencios administrativ, se va respecta procedura prealabilă. Iar art. 162

alin.(1) și alin. (3) lit. a) și lit. b) din Codul administrativ stipulează că

procedura prealabilă urmărește scopul de a verifica legalitatea actelor

administrative individuale. Cererea prealabilă poate fi îndreptată spre

anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual ilegal sau nul,

emiterea unui act administrativ individual. La acest capitol, instanța de apel

reieșind din prevederile art.207 din Codul administrativ, instanța este

obligată inițial să verifice din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru

admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ, și numai după

examinarea admisibilității acțiunii, să examineze cauza în fond, expunându-

se privind legalitatea actului contestat, iar în cazul dat cu certitudine s-a

stabilit inadmisibilitatea pretenției.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

electronice (Vol.II, f.d. 107, 101), Valeriu Mitrofan a depus recurs motivat,

precum și nemotivat împotriva deciziei din 8 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând repunerea în termen a cererii de recurs, admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel, a încheierii și hotărârii prime

instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

contestate, reiterând, în esență, circumstanțele redate în cererea de chemare

în judecată.

accesul la informație, sub aspectul procedural al examinării litigiului,

prevederile Legii specifice se aplică prioritar, în măsură in care acestea nu

contravin Legii speciale. Pentru justa soluționare a chestiunii privind

punerea pe rol și intentarea procesului civil, instanța de fond urmează să

aplice prevederile Legii privind accesul la informație, fiind specială. Or,

obiectul litigiului cade sub incidența legii respective. Instanțele de judecată

la emiterea hotărârii/deciziei au ignorant probele anexate, și anume bonrile

eliberate de bancă ce confirmă transferul în valoare de 200 de lei și în

mărime de 30 de lei, ce confirmă achitarea în contabilitatea instituției a

sumei date. Mai mult ca atât, nu sunt necesare resurse financiare pentru

prelucrarea informației solicitate, din motiv că, de facto, nu este necesar de

8

a prelucra informația. Singurul efort pe care pârâtul îl depune este

prezentarea listei nominale a chiriașilor solicitate.

prevederile art. 20 din Legea privind accesul la informație. La fel, nu au

fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele, care au o importanță

pentru soluționarea pricinii. Concluziile instanțelor de judecată expuse în

hotărâre/decizie sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, normele de

drept material și normele de drept procedural au fost aplicate eronat.

Hotărîrea/ decizia emisă constituie o restricție în realizarea accesului la

justiție, astfel îngrădindu-i dreptul de acces liber la justiție. Respingerea

acțiunii în lipsa unei temei legal, afectează nu numai drepturile părților la

un proces echitabil, dar și încrederea părților în actul justiției, urmând astfel

de înlăturat viciul respectiv de către instanța care a emis hotărîrea/decizia.

supus unei analize minuțioase și nu au verificat circumstanțele menționate,

care, însă, necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la

caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluționarea

cazului dat. Soluția instanțelor ierarhic inferioare de respingere a acțiunii

este pripită și greșită. În context, a indicat jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului (cauza Golder împotriva Marii Britanii - 1975, par. 34

invocată în cadrul aceluiași Raport) în care s-a apreciat că ,,se poate

concepe cu greu că există stat de drept, acolo unde nu există posibilitatea

de a avea acces la instanțele judecătorești”.

respins acțiunea, fără a lua în calcul și fără a aprecia înscrisurile prezentate.

Dacă instanța a constatat existența unor cerințe neclare înaintate, era

oportun de a cita participanții la proces pentru a se pronunța cu privire la

problemele invocate în cererea de chemare în judecată, deoarece criticele

au fost expuse cu suficientă claritate. Instanțele ierarhic inferioare nu s-au

expus asupra tuturor cererilor depuse, fapt confirmat prin lipsa la dosar a

încheierilor emise de instanța de fond și apel. Instanțele au ignorant

prevederile art. 4, art. 34 din Constituția Republicii Moldova, prevederile

art. 7 si art.8 din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la

informație. La respingerea acțiunii, nu s-a ținut cont de principiul protecției

efective, omițând faptul că instanța de judecată depune eforturi pentru

înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea

corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea

tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. La

examinarea cauzei, în opinia recurentului, instanțele de judecată urmau să

inițieze discuții juridice cu participanții la proces, pentru a clarifica toate

aspectele importante examinării cauzei, și pentru a asigura respectarea

drepturilor sale. Corespunzător, întru evitarea încălcării dreptului la un

proces echitabil, în termen rezonabil, de către o instanță de judecată

independentă, imparțială și instituită prin lege, actele judecătorești

9

contestate urmează a fi anulate, cu admiterea integrală a acțiunii, facând

referire la art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale. În asemenea împrejurări, se impune admiterea

recursului, cu casarea încheierii și hotărârii emise de instanța de fond și a

deciziei instanței de apel. Menținerea acestora în condițiile enunțate, ar

constitui o încălcare a posibilității de a dispune de drepturile procedurale în

condițiile normelor în vigoare, care sunt garantate și de Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și

îngrădirea accesului la justiție. Instanțele ierarhic inferioare nu au cercetat

multiaspectual probele anexate la materialele cauzei, nu apreciat toate

cererile și argumentele aduse. Instanțele au încălcat prevederile art. 16 din

Legea privind accesul la informație și s-au bazat doar pe declarații ale

reprezentantului pârâtului, fără ca acestea să fie probate

persoanei, garantat atât de legislația națională, cât și de cea internațională,

iar din actele cauzei se poate de constatat că i-a fost încălcat dreptul la

informație. Prin acest fapt, Centrul de Excelență în Construcții a încălcat

un drept al său constituțional, iar încălcarea dată i-a cauzat sentimente de

neliniște, perturbare a vieții, disconfort și retrăire, incapacitate de a se

bucura în modul cuvenit de garanțiile prescrise de lege, etc., atribuite și de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului la categoria componentelor

prejudiciului moral, respectiv, a suferințelor psihice (cauzele Sommerfeld

vs. Germania, McFarlane vs. Irlanda).

Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate de exprimare.

Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a

comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a

ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună

societățile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de

autorizare. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și

responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau

sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie

măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau

siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția

sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica

divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și

imparțialitatea puterii judecătorești. Accesul la informațiile oficiale

constituie un drept fundamental al persoanei de a fi informat, o modalitate

de control asupra activității autorităților/instituțiilor publice, de stimulare a

formării opiniilor și participării active a populației la procesul de luare a

deciziilor în spirit democratic. 36. Centrul de Excelență în Construcții în

mod deliberat a decis de a nu-i oferi posibilitatea de a lua cunoștință și

efectua fotocopii ale documentelor indicate în cererea din 20 august 2020

în termenul prevăzut de lege, ca rezultat i s-a cauzat în mod indubitabil

10

anumite suferințe psihice. Regimul juridic și modul de realizare a accesului

la informațiile oficiale, aflate în posesia furnizorilor de informații, este

reglementat de Legea privind accesul la informație nr. 982-XIV din 11 mai

2000.

prejudiciului moral, unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral este criteriul echității, iar compensația trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire, în context redând prevederile art.

2036 alin. (1), art.2037 alin.(1), (2) din Codul civil.

Consultativ al Judecătorilor Europeni în atenția Comitetului de Miniștri al

Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești se invocă că

o motivație și o analiză clară, sunt cerințele fundamentale ale hotărârilor

judecătorești și un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul

justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii obligației

instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate din perspectiva

unei analize ample a circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a motiva

coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista

contradicții între motivare și dispozitiv, constituie o garanție pentru

justițiabil, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de ar putea

exercita un eficient control judiciar. Or, hotărârile motivate urmăresc

scopului de a demonstra părților că acestea au fost auzite, și, astfel, să

contribuie la o acceptare mai ușoară de către aceștia a deciziei (a se vedea

cauza CtEDO Ruiz Torija contra Spaniei). Instanța de judecată trebuie să

emită o hotărâre clară, având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale, în temeiul principiului clarității hotărârii judecătorești, iar

prima instanță a admis neclarități în soluția adoptată. Distinct justificărilor

expuse supra, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului statuează

că, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte

le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de

principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și

redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva

Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din data de 19 februarie 1997, paragraful 60). La capitolul

legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în repetate

rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente

instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta,

11

în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate

sau respinse. CtEDO a menționat că este motivată în mod corespunzător o

decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel

(Hirvisaari împotriva Finlandei). Drept urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al

CEDO, instanța de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârea, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere

a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil

impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa,

ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și

să nu să se rezume doar la probarea concluziilor unei părți. În opinia

recurentului, instanțele ierarhic inferioare nu au supus unei analize

minuțioase și nu a verificat circumstanțele menționate, care însă necesitau

a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea

tuturor aspectelor importante pentru soluționarea cazului dat.

privind accesul la informație față de prevederile Codului administrativ al

Republicii Moldova, iar sub aspectul procedural al examinării litigiilor,

prevederile Legii speciale respective se vor completa, în cadrul aplicării, de

dispozițiile Codului administrativ, în măsura în care acestea nu contravin

Legii speciale. Limitarea accesului la informațiile oficiale constituie o

încălcare a principiului general al dreptului și se va considera contrară

Constituției R. Moldova. Totodată, cu titlu de exemplu a indicat că CtEDO

a considerat că anumite dispoziții din legea internă a statului pârât nu

îndeplinesc cerințele unei „legi” prin faptul că le lipsește caracterul

previzibil (cazul Rotaru împotriva României, soluționat prin Hotărîrea

CEDO din 04 mai 2000). Curtea a reamintit că o normă este redactată cu o

suficientă previzibilitate numai atunci, când aceasta are un caracter clar,

precis, în așa fel încât să permită oricărei persoane, care la nevoie poate

apela la consultanță specializată, să își corecteze conduita (cazul Amann

împotriva Elveției). În același context, la pct. 55 din Hotărîrea CEDO din

04 mai 2000, pronunțată în cazul menționat mai sus, s-a subliniat că

expresia „prevăzut de lege” nu se referă numai la prevederile legii

naționale, dar și la calitatea acesteia, care trebuie să fie compatibilă cu

principiul supremației dreptului, principiu menționat expres în preambulul

Convenției, astfel că, în cazul unor restrângeri arbitrare, care, cu toate că

sînt prevăzute de legea internă, contravin principiului supremației

dreptului, se vor aplica stipulațiile Convenției. Pentru a fi considerată

necesară într-o societate democratică, limitarea accesului la informație

trebuie să fie indispensabilă și convingătoare, reieșind din raționamentul

Curții Europene a Drepturilor Omului (Sunday Times împotriva Regatului

Unit al Marii Britanii), iar scopul urmărit să argumenteze atingerea care se

aduce dreptului de acces liber la informația oficială. Conform

jurisprudenței CtEDO, balanța proporționalității a fost apreciată nu doar

12

prin prisma cererii solicitantului de a se constata limitarea accesului la

informație, dar și prin prisma cererii furnizorului de informații de constatare

a nelegalității obligării sale, de către instanța națională, de a furniza

informațiile solicitate, cu motivația că această restricție este proporțională

cu scopul legitim urmărit (Goodwin împotriva Regatului Unit). Se va

considera ilegal refuzul de a furniza informația pe motiv că aceasta este

disponibilă în mod public, adică informația a fost deja publicată. Se va

considera furnizare necorespunzătoare a informației cazul în care dreptul

de liber acces la informație este lezat total sau parțial, prin următoarele

modalități: furnizarea unei alte informații decât cea solicitată; furnizarea

numai a unei părți din informația solicitată; eliberarea unui extras dintr-un

document, în cazul în care acesta nu conține esența informației solicitate,

esență disponibilă și care se află în posesia furnizorului; alte situații, în care

informația este furnizată, dar într-un mod neadecvat, care nu asigură

finalitatea exercitării dreptului de acces la informație.

este parte stabilește alte norme decât cele cuprinse în legislația națională,

se aplică normele tratatului sau acordului internațional, fapt confirmat prin

art.8 din Constituția Republicii Moldova La categoria documentelor

internaționale care reglementează accesul la informațiile de interes public

și sunt semnate de Republica Moldova a menționat: Declarația Universală

a Drepturilor Omului, art. 19; Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului, art. 10; Principiile de la Johannesburg, Principiul I.

protejate de stat trebuie să fie bine reglementat atât procedura de acces, cât

și restricționarea acestui drept, ori deschiderea și transparența sunt

recunoscute drept parte esențială a guvernărilor moderne. Transparența

fiind vitală pentru supravegherea activității autorităților și instituțiilor

publice și are dimensiuni constituționale de așa natură încât să influențeze

cultura juridică a societății. Astfel, garanțiile juridice a dreptului de acces

la informație încurajează transparența, iar transparența atenuează viciile

societății. Din acest motiv, un guvern care acționează în umbra secretelor,

în interes de partid, atunci când este vorba de un interes public care nu

justifică această secretizare se află în opoziție totală cu principiile statului

de drept și valorile societății proiectate de către adunarea constituantă.

art.72 din Constituția RM, art. 5, art.7, art. 8, art. 9, art.10, art.72 din Legea

nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, art. 2 din

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158

din 04 iulie 2008, art. 6 parag. 1 CEDO, art. 19, art.2006, art.2007, art.

2008, art. 2036, art. 2037 din Codul civil, art. 32, art.43, art.44, art.118

alin.(3), art. 121, art.122, art. 239, art. 240 alin.(1), (3), art.331 din Codul de

procedură civilă, art. 1, art. 5, art.6, art. 7, art.8, art.10, art. 12, art.13, art.15,

art.16, art.20, art.21, art.24 din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind

13

accesul la informație, art. 15, art. 25 din Legea nr. 514 din 06 iulie 1995

privind organizarea judecătorească, art.15 alin.(1), (3) din Legea nr. 544 din

20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, art.2 alin.(2), art.5, art.6,

art.7, art.8, art. 10, art.14, art.17, art.20, art.38, art.93, art.189 alin.(1),

art.194, art.195, art.206, art.207, art.208 alin.(1), art.211, art.213, art.216,

art.218, art.219, art.225 din Codul administrativ.

a notat că instanța de apel a emis decizia la 8 iunie 2022, însă până la 4

ianuarie 2023 nu i-a fost expediat nici dispozitivul acesteia și nici decizia

motivată. Or, la 4 ianuarie 2023, accesând pagina web a Curții de Apel

Chișinău, întâmplător a depistat decizia enunțată.

copia recursului, creând astfel participanților la proces condiții egale de a

cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în

drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele

dosarului (Vol.II, f.d.133-134).

recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura

contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile

cu privire la temeiurile recursului.

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)

nr. 246 din 31 iulie 2023:

„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în vigoare la

1 septembrie 2023.

(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.”

„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

2023):

„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

14

(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

„(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se

realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de

vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este

adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.

(2) Autoritățile publice trebuie să se asigure că participanții la procedură indică, în

cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum și modalități

alternative.

(3) Participantul la procedura administrativă care nu locuiește în Republica Moldova

este obligat, la cererea autorității publice, să desemneze un reprezentant împuternicit

în Republica Moldova responsabil de recepționarea corespondenței.”

„(1) Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în

forma stabilită de prezentul cod.

(2) Notificarea se face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziția autorității

publice.

(3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare:

a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării;

b) notificare prin poștă cu act de notificare;

c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată;

d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație

dedicate.

(4) La celelalte forme de notificare prevăzute la art.110–113 se poate recurge numai

în condițiile reglementate de prezentul cod.”

(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un

scop juridic.

(2) Notificarea poate fi făcută prin orice mijloace adecvate circumstanțelor dacă legea

sau actul juridic nu impune o anumită cerință de formă.

(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția

cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat.

(4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar:

a) cînd este predată destinatarului;

b) cînd este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa

acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului

persoană fizică;

c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de

comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau

d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într-un loc și într-un mod

care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere.

(5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre

cerințele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.

2023):

15

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:

a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;

b) recursul este depus în mod repetat;

c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;

d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);

e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului

prevăzut la art.245 alin.(2);

f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1)

și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de

Curtea Supremă de Justiție.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

termenul de declarare a recursului este un termen de procedură imperativ,

astfel încât nerespectarea acestuia atrage decăderea din dreptul de a mai

exercita calea de atac, fără a iniția o abordare a recursului în fond. Impunerea

unui termen de valorificare a căii de atac are drept ca scop disciplinarea

justițiabililor și garantarea securității raporturilor juridice. Decăderea din

dreptul de acces la justiția Curții Supreme de Justiție constituie, de asemenea,

un factor, de securitate juridică conținută în regula de 30 de zile de la data

notificării deciziei și împiedică o permanentă repunere în discuție a soluțiilor

irevocabile pronunțate de instanțele de judecată. Notificarea se dispune în

instanța de judecată, prin alegerea unei modalități prevăzute la art. 96 alin.

(1) și art. 97 alin. (3) din Codul administrativ, citate supra. Astfel, termenul

de depunere a recursului începe să curgă imediat din ziua următoare

notificării deciziei instanței de apel. Notificarea deciziei instanței de apel

participanților la proces are drept scop comunicarea adecvată, rapidă și

eficientă din punctul de vedere al costurilor textului cuprins în actul de

procedură. Întru conformarea aducerii la cunoștință a actului de procedură

participanților la proces, este necesar a fi anexată dovada recepționării

acestuia la materialele cauzei.

ședință de judecată publică dispozitivul deciziei la 8 iunie 2022 (Vol.II,

f.d.89).

i-a fost notificat dispozitivul deciziei instanței de apel (Vol.II, f.d.85).

instanța ierarhic inferioară a notificat decizia motivată recurentului Valeriu

Mitrofan, la adresa valeriu.mitrofan@mail.ru. Aceasta fiind adresa

electronică utilizată de către ultimul chiar la expedierea a cererii de chemare

în judecată, a cererilor de apel, precum și a cererii de amânare expediate la 7

iunie 2022 către instanța de apel (Vol.II, 83-84), ceea ce poate fi reținut ca o

16

acceptare să-i fie comunicate actele de procedură inclusiv prin intermediul

poștei electronice.

administrativ, reglementează o atare modalitate de comunicare a actelor

judecătorești. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este

necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și

confirmarea primirii lui. Așadar confirmarea expedierii și recepționării

documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către

operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de

identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data

calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul

judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a

actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu

privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj

separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde

mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va

explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De

regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă,

deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri. În lipsa

acestor mențiuni și prin anexarea extrasului de pe portalul poștei electronice

a instanței de apel, care atestă că recurentului i-a fost notificat decizia

motivată a instanței de apel, se demonstrează incontestabil faptul că decizia

motivată a fost adus la cunoștință.

Justiție constată că instanța de apel a asigurat notificarea copiei

dispozitivului deciziei recurentului chiar în data de 8 iunie 2022, conform

recipisei semnate de recurent (Vol.II, f.d.85), iar a copia deciziei motivate la

21 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.99), în

circumstanțele detaliate supra, iar acțiunile instanței ierarhic inferioare

întreprinse în vederea notificării actelor emise, corespund exigențelor legale.

de zile de la notificarea dispozitivului deciziei instanței de apel și nici în 30

de zile de la notificarea deciziei motivate, contrar prevederilor art. 245

alin.(1), (2) din Codul administrativ, în redacția în vigoare până la 1

septembrie 2023. Or, în virtutea prevederilor art.96 alin.(1), (2), art.97 din

Codul administrativ coroborat cu prevederile art. 22 alin.(3), (4), (5) din

Codul civil, având în vedere notificarea dispozitivul deciziei instanței de apel

și a deciziei motivate, recurentul urmau a se conforma prevederilor legale și

a depune recursul în termen 30 de zile de la notificarea dispozitivului deciziei

instanței ierarhic inferioare, precum și de la notificarea deciziei motivate.

apel a fost notificat recurentului la 8 iunie 2022, ultimul a depus recurs

nemotivat la 9 martie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.II,

17

f.d.101-103), iar copia deciziei motivate i-a fost notificată la 21 iulie 2022,

prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.99), recursul motivat l-a depus

la 5 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.107-131),

însă recurentul nu s-au conformat termenului de 30 de zile în sensul art. 245

alin.(1), (2) din Codul administrativ, în redacția în vigoare până la 01

septembrie 2023, nici de la notificarea dispozitivului deciziei și nici de la

notificarea deciziei motivate.

ianuarie 2023 nu i-au fost notificate actele judecătorești emise.

administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil,

vizează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța

de contencios administrativ nefiind în drept de a substitui voința

legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea

exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii

greșite de către acesta a efectelor legale.

recurenții urmau să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja dreptul de

acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CtEDO, prin

efectuarea actului de procedură în interiorul termenului prevăzut de lege, la

caz, prin depunerea recursului în conformitate cu art.245 alin.(1), (2) din

Codul administrativ, în redacția legii în vigoare până la operarea

modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023).

de recurs, însă argumentele aduse de ultimul nu justifică temeinicia acesteia

și astfel, urmează a fi respinsă. Mai mult, recurentul deși indică că până la 4

martie 2023 nu i s-a notificat nici dispozitivul și nici decizia motivată a

instanței de apel, însă la 5 ianuarie 2023 (Vol.II, f.d.107-131), a depus recurs

motivat împotriva deciziei din 8 iunie 2022.

a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind

protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn

vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea procesului

său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale. Buna-

credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de

lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din Codul administrativ, este

considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că

nerespectarea acestuia atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai

exercita această cale de atac.

18

la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6 §

1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

legale citate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că la depunerea recursului, recurentul nu a respectat

prevederile art. 245 alin. (1), (2) din Codul administrativ, în redacția în

vigoare la data declarării recursului și drept urmare recursul depus de Valeriu

Mitrofan, este inadmisibil.

administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge solicitarea lui Valeriu Mitrofan formulată în recursul motivat cu

privire la repunerea în termenul pentru declararea recursului.

Declară inadmisibil recursul depus de Valeriu Mitrofan.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

19