2ra-149/23 — rezolutiunea contractului de antrepriza

2ra-149/23 — rezolutiunea contractului de antrepriza (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Victoria Chetroi,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Victoria Chetroi împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Arama R”, cu

participarea Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Produselor

Nealimentare și Protecția Consumatorilor (Agenția pentru Protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieței), cu privire la rezoluțiunea

contractului de antrepriză, declararea nulității clauzei abuzive, încasarea

sumelor bănești cu titlu de contravaloarea a serviciului necorespunzător,

încasarea penalității de întârziere, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-149/23

NR. PIGD 2-19097150-01-2ra-27012023)

Recursul declarat până la 1 septembrie 2023. Invocarea declarativă a prevederilor art. 432

alin.(2) lit. a) din Codul de procedură civilă nu constituie temei de admisibilitate a recursului.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. Iu. Potînga,

Curtea de Apel Chișinău, jud. I. Țurcan, Iu. Cotruță, L. Pruteanu,

25 iunie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Victoria Chetroi,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Ion Malanciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva S.R.L. „Arama R”, solicitând rezoluțiunea contractului

de antrepriză nr.XXXX din 11 octombrie 2018, încasarea contravaloarea

serviciului în sumă de 32 313,98 de lei, declararea nulității absolute a clauzei

din contract, pct.2 din capitolul VIII, încasarea penalitățile legale pentru

depășirea termenului de 14 zile în mărime de 8 729,37 de lei, încasarea din

prejudiciului moral în mărime de 9 000 de lei.

încheiat cu pârâtul contractul de antrepriză nr. XXXX, care prevedea

obligația de a confecționa din materialul propriu un set de mobilă compus

din Ungher „Fabio-2” 380 0 190 la preț de 1 400 de euro, puf cu lada 90*60

la preț de 200 de euro și 3 perne decorative fiecare la preț de 15 de euro. În

total costul era de 1 645 de euro, fiind achitată în lei MDL la 12 octombrie

2018, suma de 19 681,40 de lei. Iar la 24 noiembrie 2018 a fost achitată restul

sumei de 12 632,58 de lei. Mobila urma să corespundă culorii, modelului și

mărimilor convenite de părți. Un aspect specific întregului set de mobilă a

fost ca stofa folosită în procesul de confecționare să aibă proprietatea de a fi

curățită cu ușurință în cazul unor pete pe suprafața acesteia, adică are un

anumit grad de rezistență în comparație cu o stofa ordinară.

lucrărilor, fără obiecții din partea sa. După sărbătoarea de Revelion 2019, în

urma unei petreceri cu participarea membrilor familiei sale, au rămas pete de

la produsele alimentare pe suprafața mobilei confecționate de către pârât.

Respectând instrucțiunile de utilizare a mobilei înmânate de către pârât la

momentul recepționării lucrării, a încercat să înlăture petele apărute pe

întreaga suprafață a stofei, însă după procedura de curățire au apărut mai

multe pete pe stofa, care nu era posibil de înlăturat cu puterile proprii.

Solicitând telefonic intervenția pârâtului de a înlătura defecțiunile, acesta a

trimis reprezentanții săi, care au ridicat o parte din mobila confecționată, fără

a întocmi un act de predare-primire, pentru a fi verificată în atelierul său în

privința prezenței viciilor la lucrarea executată. Peste o perioadă de timp i-a

fost comunicat telefonic precum că lucrarea cu adevărat a fost executată

necalitativ, iar petele apărute pe suprafața stofei se datorează culpei sale. În

dezacord cu faptul de a mai utiliza o mobilă cu defecțiuni, executată

1

necalitativ, reclamanta a depus o reclamație în adresa pârâtului, cu solicitarea

să-i fie restituit costul serviciului necorespunzător.

că mobila confecționată este una necorespunzătoare, deoarece are vicii de

producție, exprimate prin faptul că la momentul asamblării acesteia, meșterul

a făcut însemnările cu o cariocă, în timp ce urma să le facă cu un creion.

Astfel în procesul de curățire, petele respective au ieșit la suprafață și nu mai

pot fi înlăturate, fiind de acord să repare gratuit mobila, prin înlocuirea stofei

parțial afectate, însă a refuzat să restituie contravaloarea serviciului, chiar

dacă a recunoscut că acesta este unul necorespunzător. Mai mult, odată ce

petele apărute la stofa au fost recunoscute de către pârât drept defect de

producere, denotă că stofa nu are proprietățile declarate de către pârât până

la semnarea contractului, și anume că are o protecție sporită contra la pete,

care pot fi ușor îndepărtate în condiții casnice.

există riscul ca mobila să fie murdărită foarte des. Or, a achitat un preț mai

mare doar cu scopul ca mobila să fie acoperită cu o stofa ce are protecție

contra petelor și să poată fi înlăturate cu ușurință. Odată ce petele apărute în

urma lucrărilor de asamblare greșită nu pot fi înlăturate, stofa respectivă nu

corespunde cerințelor declarate de către pârât până la momentul semnării

contractului, care a asigurat-o că o astfel de stofa costă mai scump, însă în

cazul în care sunt copii mici în casă, este perfectă deoarece pot fi înlăturate

orice tip de pete cu ușurință. Respectiv, a fost indusă în eroare de către pârât

referitor la calitățile serviciului prestat.

depunerea reclamației conform art. 181 din Legea privind protecția

consumatorilor nr.105 din 13 martie 2003 (Legea nr.105/2003), a solicitat

restituirea contravalorii serviciului necorespunzător. Pârâtul prin răspunsul

său a recunoscut prestarea unui serviciu necorespunzător, însă a refuzat

admiterea reclamației privind restituirea contravalorii acestuia în termen de

14 zile. În contextul prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr.105/2003,

pentru încălcarea termenelor prevăzute la art. 18 alin. (7), (20), art. 181 alin.

(1), vizatorul/ prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi /oră, dacă

termenul a fost stabilit în ore) depășită o penalitate în mărime de 1% din

prețul - produsului, serviciului în vigoare la dala examinării reclamației

consumatorului. Conform răspunsului nr. 1917 din 27 martie 2019, pârâtul a

recepționat reclamația la aceeași dată. Astfel, a 14-a zi calendaristică a

constituit data de 10 aprilie 2019 și începând cu 11 aprilie 2019 se află în

întârziere. Penalitatea pentru 1 zi depășită din costul serviciului constituie:

32 313, 98 lei* 1% : 100% = 323,31 de lei. Penalitatea de întârziere pentru

perioada 11 aprilie 2019 – 07 mai 2019 a constituit: 27 zile depășite * 323,31

lei 8 729,37 de lei.

2

pârâtul a inclus la pct. 2 o clauză abuzivă, care nu a fost negociată individual.

Conform clauzei respective, orice litigiu care reiese din contract, urmează a

fi soluționat în prealabil pe cale medierii extrajudiciare, de către mediatorul

Angela Maxim. La data semnării contractului de antrepriză, era în vigoare

Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii, iar pârâtul în calitate de prestator era obligat la

întocmirea clauzelor contractuale, să se conducă de legea respectivă și să

evite includerea unor clauze cu caracter abuziv față de consumatori. Redând

noțiunea clauzei abuzive în sensul art. 3 din Legea nr. 256/2011, a punctat

criteriile ce determină calificarea unei clauze ca fiind abuzive, și anume

clauza să nu fie negociată individual, fiind partea a unui contract de adeziune.

În opinia reclamantei, acesta este un contract de adeziune, deoarece este unul

dactilografiat, iar cu manual inserate momentele importante ce atrag atenție.

Iar un alt criteriu- clauza să fie în defavoarea consumatorului menită să-i

restrângă drepturile, iar la caz clauza enunțată este în defavoarea

consumatorului.

alin. (1), (5) din Legea nr.105/2003, motivând că pârâtul i-a cauzat o

multitudine de emoții negative, având suferințe psihice, crearea unui

disconfort în familie. Având în vedere că o parte din mobilă se afla în posesia

pârâtului, nu s-au putut bucura de proprietatea sa, deși a achitat o sumă

impunătoare.

intermediul poștei terestre (Vol.I, f.d.61), reclamanta menționat că la 27

martie 2019 solicitând restituirea contravalorii serviciului prestat în mod

corespunzător, a formulat acea declarație de rezoluțiune în sensul art.737 din

Codul civil și art. 181 alin. (1) din Legea nr.105/2003.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de Victoria Chetroi împotriva S.R.L. „Arama R” cu privire la

rezoluțiunea contractului de antrepriză, declararea nulității clauzei abuzive,

încasarea sumelor bănești cu titlu de contravaloarea serviciului

necorespunzător, penalității de întârziere, prejudiciului moral și cheltuielilor

de judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Victoria Chetroi a declarat apel împotriva hotărârii din 24 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea

integrală a hotărârii, emiterea unei noi decizii de admitere integrală a

acțiunii.

3

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de Victoria Chetroi și s-a menținut hotărârea din 24

martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Victoria Chetroi a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 18 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere integrală a solicitărilor.

POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS

recursul declarat de Victoria Chetroi și s-a casat decizia din 18 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de Victoria Chetroi și s-a menținut hotărârea din 24

martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

examinarea pricinii în fond, prima instanță a concluzionat asupra

netemeiniciei acțiunii depuse de către Victoria Chetroi.

antrepriză, încasarea sumelor bănești cu titlu de contravaloare a serviciului

necorespunzător și încasarea penalității de întârziere, instanța de apel a

reținut următoarele.

Victoria Chetroi a solicitat S.R.L. „Arama R” restituirea contravalorii

serviciului necorespunzător, formulând declarația de rezoluțiune în sensul

art. 737 din Codul civil.

prima instanță corect a punctat că, instanța de judecată nu este în drept să

declare rezoluțiunea contractului deoarece conform alin. (1) desființarea

contractului ține exclusiv de voința părților contractului. Instanța

judecătorească va putea să controleze dacă s-au întrunit condițiile pentru

rezoluțiune și fie să confirme că contractul este rezolvit, fie să constate că nu

se întrunesc condițiile pentru rezoluțiune și să soluționeze litigiul dintre părți

fără a ține cont de declarația de rezoluțiune.

4

just a concluzionat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru

rezoluțiunea contractului de antrepriză nr.XXXX din 11 octombrie 2018.

709 alin. (1) și (2), din Codul civil (în redacția de până la 1 martie 2019).

Prin urmare, a constatat că, deși apelanta/reclamanta Victoria Chetroi a

somat antreprenorul despre viciile lucrării nu a respectat condiția prin care

să-i acorde un termen rezonabil pentru remedierea presupusei executări

necorespunzătoare a lucrării, conform art. 963 coroborat cu art. 709 din

Codul civil.

Victoria Chetroi, prin reclamația (somația) din 27 martie 2019 a adus la

cunoștința antreprenorului S.R.L. „Arama R” viciile depistate, cerând

restituirea contravalorii serviciului prestat în mod necorespunzător.

din Legea nr. 105/2003.

că reclamanta Victoria Chetroi deține dreptul de alternativă de a rezoluționa

contractul de antrepriză nr. 1917 din 11 octombrie 2018, cu restituirea

contravalorii produsului în condițiile art. 18 alin. (14) lit. a), e) din Legea nr.

105/2003.

calitate de consumator, deține dreptul să solicite restituirea contravalorii

produsului prin rezoluțiunea contractului în condițiile stabilite la art. 18 alin.

(16) din Legea nr. 105/2003, la rejudecarea cauzei în ordine de apel, a stabilit

că bunul confecționat este viciat și neconformitatea lui a fost recunoscută de

către S.R.L. „Arama R”.

contractul cu restituirea contravalorii produsului dacă neconformitatea este

minoră. Se consideră minoră neconformitatea care nu exercită o influență

substanțială asupra utilizării produsului.

răspunsul din 6 iulie 2022, Camera de Comerț și Industrie a comunicat că

pentru oferirea unei concluzii complete este necesară examinarea canapelei,

însă cu titlu de informație, a explicat că petele pe suprafața tapițeriei sunt

caracteristice defectelor care pot apărea în procesul de producere, cât și în

procesul exploatării și pot fi înlăturate prin schimbarea tapițeriei canapelei

(integral sau parțial) în condiții de producere (f.d.232).

a înlăturat neconformitățile bunului afectat de vicii, nu a fost posibil de a

supune expertizei canapeaua.

5

Industrie, se constată că neconformitatea depistată, și anume petele de pe

stofa canapelei, pot fi înlăturate prin schimbarea parțială sau integrală a

stofei, ceea ce a fost realizat de către S.R.L. „Arama R”.

în care a fost posibil de înlăturat prin schimbarea parțială a stofei, urmează a

fi apreciată ca una minoră, or, această neconformitate nu exercită o influență

substanțială asupra utilizării produsului de mobilier conform destinației sale.

că, neconformitatea bunului, care face obiect al contractului de antrepriză

nr.1917 din 11 octombrie 2018, este una minoră, consumatorul, în speță

apelanta Victoria Chetroi nu are dreptul de a solicita rezoluțiunea

contractului prin restituirea contravalorii, circumstanțe care impun

menținerea soluției instanței de fond cu privire la respingerea acțiunii.

antrepriză și încasarea sumei bănești în mărime de 32 313,98 de lei cu titlu

de contravaloare a serviciului necorespunzător, precum și încasarea

penalității pentru perioada 11 aprilie 2019 – 7 mai 2019 în mărime de 8

729,37 de lei sunt neîntemeiate și corect au fost respinse de către instanța de

fond.

contract, instanța de apel cu referire la art. 5 din Legea nr. 256 din 09

decembrie 2011 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu

consumatorii, cât și art. 3 din Directiva 93/13 CEE, care prevăd că: „O clauză

contractuală, nefiind negociată în mod individual cu consumatorul, este

abuzivă, în cazul în care creează, contrar cerințelor de bună-credință, prin ea

însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul

consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile

părților care decurg din contract.”

constă în asigurarea interpretării uniforme a legislației europene, a decis că

protecția recunoscută consumatorilor, prin Directiva 93/13 privind clauzele

abuzive în contractele cu consumatorii, presupune ca instanța națională să

poată verifica, din oficiu, dacă o clauză a contractului dedus judecății are

caracter abuziv (cauza Ferenc Schneider, C 137/08).

un litigiu, decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant și un

consumator poate verifica, din oficiu, în ce măsură clauzele cuprinse în acest

contract au caracter abuziv, trebuie constatat că sistemul de protecție

introdus prin directivă pornește de la premisa, potrivit căreia consumatorul

se află, din punctul de vedere al echilibrului contractual și al forței de a

negocia, într-o poziție dezavantajoasă față de comerciant și deține un nivel

mai scăzut de cunoștințe față de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor

6

clauze prestabilite de comerciant, fără posibilitatea de a influența conținutul

acestora.

atunci când a fost inclusă de către comerciant în prealabil și, din acest motiv,

consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul ei.

efect dacă prejudiciază disproporționat, contrar principiilor bunei-credințe,

cealaltă parte a contractului. La aprecierea bunei-credințe, deși aceasta nu

constituie o condiție în sine a stabilirii caracterului abuziv al unor clauze,

trebuie acordată o atenție deosebita forței pozițiilor de negociere ale părților,

pentru a se putea constata, dacă profesionistul a acționat în mod corect și,

potrivit reglementării naționale, pentru a face să înceteze utilizarea clauzelor

abuzive.

în care clauza este inserată în contract, interesele reciproce, alte împrejurări.

Caracterul inechitabil al clauzelor contractuale standard se prezumă în caz

de dubiu sau dacă o prevedere nu este clară.

apelantei cu pct. 2, capitolul VIII al contractului de antrepriză, ulterior

încheierii contractului, invocând că este o clauză abuzivă, deoarece nu a fost

negociată individual cu reclamanta/apelantă nu este credibilă și nici conform

prevederilor legale. Astfel, în cap. VIII din contractul de antrepriză nr.1917

din 11 octombrie 2018, părțile litigante au stipulat că eventualele litigii în

legătură cu executarea acestui contract se vor fi soluționate pe cale amiabilă.

Toate litigiile dezacordurile sau divergențe apărute în legătură cu derularea

prezentului contract inclusiv cele de executare a prevederilor contractuale

încălcarea lor încetare și nulitate urmează a fi soluționate cu aplicarea

procedurii de mediere cu participarea mediatorului Angela Maxim în

temeiul Legii cu privire la mediere nr.137 din 03 iulie 3015 și conform

regulilor Biroului Mediatorului Angela Maxim. Dacă litigiul persistă el va fi

soluționat de instanțele de judecată.

este necesar ca instanța să verifice îndeplinirea următoarelor condiții

generale: (1) clauza contractuală în litigiu să nu fi fost negociată; (2) prin ea

însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile

părților; (3) dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind

respectată cerința bunei-credințe.

din contractul de antrepriză nr.1917 din 11 octombrie 2018, instanța de apel

a stabilit că nu sunt întrunite condițiile privind declararea abuzivă a clauzei

contractuale. Respectiv, în ceea ce privește modul de redactare a dispoziției

contractuale analizată, instanța a reținut că aceasta este una cu caracter

general, dar inteligibil și clar enunțată procedura extrajudiciară de

7

soluționare a eventualelor litigii care pot apărea la executarea contractului.

Or, în motivarea acțiunii reclamanta/apelanta nu a argumentat în mod

concret în ce constă caracterul abuziv al acestei clauze, făcând referire doar

la normele legii, însă instanța de fond just a stabilit că această clauza pretins

a fi abuzivă este una corectă, întemeiată pe dispozițiile Legii cu privire la

mediere nr.137 din 03 iulie 2015 și nu îndeplinește condițiile prevăzute de

Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive din

contractele încheiate cu consumatorii.

de fond cu privire la respingerea cerinței subsecvente cu privire la

recuperarea prejudiciului moral, conform principiului accesorium sequitur

principale.

prevederilor art.96 alin.(1), (11) din Codul de procedură civilă, fiind stabilită

netemeinicia acțiunii depuse de Victoria Chetroi, a menționat că instanța de

fond corect a respins și pretenția reclamantei cu privire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3 000 de lei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Victoria Chetroi a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 20

septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a solicitărilor.

redate în cererea de chemare în judecată, a invocat prin prisma art. 432

alin.(2) lit.a) din Codul de procedură civilă dezacordul cu actele

judecătorești.

9, referitor la rezoluțiunea contractului prin prisma prevederilor art. 734,

art.737 din Codul civil, recurenta a declarat că odată ce raportul juridic în

speță este unul de consum, urmează a fi aplicată în mod prioritar Legea nr.

105/2003, care prevede la articolul 18 alin. (2) în cazul vânzării bunurilor,

cât și la art. 181 alin. (1), în cazul prestării serviciilor, modalitatea de

soluționare a unui conflict în cazul apariției unui defect care este imputabil

vânzătorului sau după caz prestatorului. Prin urmare norma respectivă

prevede faptul că consumatorul are dreptul de a solicita restituirea

contravalorii unui produs sau serviciu necorespunzător prin depunerea unei

reclamații în adresa profesionistului, lucru care a fost respectat de către

intimat. Anume reclamația constituie acea declarație de rezoluțiune, prin

care consumatorul solicită rambursarea prețului achitat pentru un bun sau

serviciu viciat. Spre deosebire de prevederile Codului Civil, Legea nr.

105/2003 oferă consumatorului o altă procedură de rezolvire a unui contract

și de reparare a prejudiciului material și moral cauzat de către un profesionist

8

prin comercializarea sau fabricarea unor bunuri cu viciu, precum este cel din

speța noastră. Astfel, atât instanța de fond, cât și instanța de apel erau

obligate de a aplica prevederile Legii nr. 105/2003, care în conformitate cu

art. 5 alin. (3) al Legii nr. 100/2017 cu privire la actele normative, este o lege

specială deoarece reglementează relațiile apărute exclusiv între consumatori

și profesioniști, spre deosebire de Codul Civil care reglementează relațiile

apărute între toate persoanele fizice și juridice, ce încheie contracte de

antrepriză sau de vânzare-cumpărare.

viciat și neconformitatea lui a fost recunoscută de către S.R.L. „Arama R”,

însă. totodată, a menționat faptul că din motiv că defecțiunea deja a fost

înlăturată de către intimat, nu este posibilă aprecierea faptului dacă defectul

a fost unul minor sau nu. În consecință instanța de apel din oficiu a stabil că

acest defect a fost unul minor, fără administrarea unui înscris eliberat de o

autoritate competentă de a oferi astfel de concluzii. Prin urmare, având în

vedere constatarea Curții Supreme de Justiție în decizia din 13 aprilie 2022,

instanța de apel nu a fost în drept fără o constatare a unui specialist în

domeniu, să se pronunțe asupra faptului că defectul la produsul confecționat

de către intimat a fost unul minor.

faptul că i-a fost transmis un bun cu vicii de producție, fapt recunoscut însuși

de către intimat, nu a dispus admiterea parțială a acțiunii cu dispunerea

încasării unui prejudiciu moral din contul intimatului. În context, recurenta

a invocat prevederile art. 20 alin. (1), art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

105/2003. Astfel, instanțele inferioare nu au aplicat legea care urma să fie

aplicată în acest caz, și anume art. 20 din Legea nr. 105/2003.

intimatului și Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea

Pieței copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces

condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și

le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire și avizul de recepție, anexat la

materialele dosarului (Vol.II, f.d.27,29). Din adresa intimatului s-a restituit

corespondența cu mențiunea „nereclamată” (Vol.II, f.d.36-37).

f.d.30), Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare

și Protecția Consumatorilor (Agenția pentru Protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieței) a depus referință la cererea de recurs, optând pentru

admiterea acesteia.

solicitând respingerea acestuia cu menținerea deciziei instanței de apel și a

hotărârii prime instanțe.

9

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

septembrie 2023):

„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

10

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

septembrie 2023):

„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 20

septembrie 2022. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

către participanții la proces la 24 noiembrie 2022, prin intermediul poștei

electronice (Vol.II, f.d.16), Astfel, recursul este declarat în termen.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității

temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

prevederile art. 432 alin.(2) lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data declarării recursului, citate supra. Astfel, cu referire la încălcarea

normelor de drept material prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că normele

aplicate ar fi fost eronat aplicate sau nu ar fi fost aplicabile speței.

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele

recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat

11

conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia în fapt.

că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute

în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural

și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite

în art. 130 din Codul de procedură civilă.

jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este

absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului

Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special

cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.

45).

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu

cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Victoria Chetroi nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept

urmare este inadmisibil.

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1),

(2) din Codul de procedură civilă,

12

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul depus de Victoria Chetroi împotriva

deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Ion Malanciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

13