3ra-573/24 — anularea actulului administrativ

La 14 ianuarie 2019, Mitropolia Moldovei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției servicii Publice și Comunitatea Religioasă „Adormirea Maicii Domnului” cu privire la constatarea ilegalității răspunsului din 13 decembrie 2018 și obligarea de a rectifica intabularea din Registrul bunurilor imobile la nr. cadastral XXXX și XXXX la rubrica grevare a drepturilor patrimoniale cu drept de folosință în partea ce ține de titular din „Adormirea Maicii Domnului Instituție Necomercială” în „Instituția Religioasă Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove a Bisericii Ortodoxe din Moldova”.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin contractul din 4 ianuarie 2003 în baza Hotărârii Guvernului nr. 740 din 11 iunie 2002 între Republica Moldova (reprezentată de Ministerul Culturii) și Mitropolia Moldovei (reprezentată de Secretarul Eparhial, Vadim Cheibaș) a fost încheiat Contract de colaborare privind protecția și utilizarea monumentelor ecleziastice prin care mai multe bunuri imobile (clădiri de biserici, alte lăcașuri de cult, și terenurile pe care se aflau) au fost grevate cu drept de folosință în beneficiul Mitropoliei Moldovei pentru desfășurarea procedurilor religioase de către comunitățile religioase subordonate canonic Mitropoliei Moldovei, inclusiv Comunitatea religioasă „Adormirea Maicii Domnului” din s. Dereneu, r. Călărași.

Comunică reclamanta că, contractul a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile, inclusiv și în ceea ce ține de clădirea bisericii din s. Dereneu, r. Călărași (nr. cadastral XXXX) și terenului pe care se află (nr. cadastral XXXX) - ambele în continuare denumite Bunuri imobile. Iar acest fapt se confirmă prin copia confirmată a imprimării din Registrul bunurilor imobile din 29 februarie 2012 și imprimării contractului din 4 ianuarie 2003 de colaborare privind protecția și utilizarea monumentelor ecleziastice dintre Republica Moldova (reprezentată de Ministerul Culturii) și Mitropolie. 1

Astfel, relatează reclamanta că, în baza Hotărârii Guvernului din anul 2002 și contractului din anul 2003 nominalizate, Mitropolia Moldovei deținea drept de folosință asupra Bunurilor imobile. Însă, în luna noiembrie 2018, Mitropolia Moldovei a stabilit că intabularea din Registrul bunurilor imobile referitor la grevarea cu drept de folosință a Bunurilor imobile a fost modificată în partea titularului din Mitropolia Moldovei în „Adormirea Maicii Domnului” Instituție necomercială. Iar acest fapt se confirmă prin copia confirmată a certificatului din Registrul bunurilor imobile din 2 noiembrie 2018.

În urma celor menționate, comunică reclamanta că, Mitropolia Moldovei a expediat prin poștă recomandată cerere prealabilă în adresa Agenției la subdiviziunea sa teritorială, prin care a solicitat rectificarea intabulării în partea ce ține de restabilirea titularului corect al dreptului de folosință a Bunurilor imobile. Iar în data de 28 decembrie 2018, Mitropolia Moldovei a recepționat răspunsul Agenției din 13 decembrie 2018, prin care se indică că Agenția consideră legale acțiunile sale fără ca Agenția să se expună pe solicitările cererii.

Prin urmare, menționează reclamanta că, Mitropolia Moldovei nu a exprimat acord privind modificarea titularului dreptului de folosință din Mitropolia Moldovei în Instituție necomercială Adormirea Maicii Domnului. Or, oricare ar fi situația anterioară, comunitatea religioasă „Adormirea Maicii Domnului” a efectuat mai multe acte și proceduri prin care a perfectat intenționat ieșirea de sub subordonarea canonică a Mitropoliei Moldovei și a aderat la alt cult religios. Iar acest fapt se confirmă prin copia confirmată a deciziei Ministerului Justiției din 23 august 2017, prin care a fost înregistrată ieșirea de sub subordonarea canonică a Mitropoliei Moldovei a comunității religioase „Adormirea Maicii Domnului” s. Dereneu r. Călărași și copia confirmată a consimțământului Mitropoliei Basarabiei din 10 august 2017 referitor la intrarea comunității religioase „Adormirea Maicii Domnului” s. Dereneu r. Călărași sub subordonarea canonică a Mitropoliei Basarabiei.

Astfel, consideră reclamanta că, chiar dacă ar fi existat careva temei în baza căruia Agenția a trecut titularul dreptului de folosință asupra Bunurilor imobile de la Mitropolia Moldovei în Comunitatea religioasă Adormirea Maicii Domnului - în baza Hotărârii Guvernului din 11 iunie 2002 și Contractului din 4 ianuarie 2003 - odată ce Bunurile imobile au fost acordate în folosință Mitropoliei Moldovei pentru necesitățile comunităților religioase subordonate canonic - iar comunitatea religioasă Adormirea Maicii Domnului din s. Dereneu r. Călărași nu mai este subordonată canonic 2 Mitropoliei Moldovei, rezultă că, Agenția urmează să rectifice intabularea din Registrul bunurilor imobile la nr. cadastral XXXX și XXXX la rubrica grevare a drepturilor patrimoniale cu drept de folosință în partea ce ține de titular din „Adormirea Maicii Domnului Instituție Necomercială” în „Instituția Religioasă Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove a Bisericii Ortodoxe din Moldova”.

Prin încheierea protocolară din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a atras în proces în calitate de persoană terță, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

Prin încheierea protocolară din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a dispus subrogarea în drepturi a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării cu Ministerul Culturii.

Prin decizia din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 3 martie 2020, emisă în cauza în contencios administrativ la acțiunea depusă de către Mitropolia Moldovei împotriva Agenției Servicii Publice, Comunitatea Religioasă ,,Adormirea Maicii Domnului”, terți Ministerul Culturii și 3 Mitropolia Basarabiei, cu privire la obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil. S-a emis o nouă decizie cu privire la respingerea acțiunii înaintate de către Mitropolia Moldovei împotriva Agenției Servicii Publice, Comunitatea Religioasă ,,Adormirea Maicii Domnului”, terți Ministerul Culturii și Mitropolia Basarabiei, cu privire la obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, ca neîntemeiate.

În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a notat că, deși concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, corespund circumstanțelor de fapt, însă instanța de fond a omis atragerea în proces a Ministerului Culturii și Mitropoliei Basarabiei, motiv din care instanța de apel va casa hotărârea primei instanțe și va emite o nouă decizie privind respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

Instanța de apel raportând prevederile art. art. 2 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25.02.1998, art. 11 alin. (3), art. 12 alin. (5), Art. 29, și art. 34 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543- XIII din 25.02.1998 (în redacția legi la momentul intabulării) la circumstanțele cauzei a reținut lipsa motivelor, ce ar duce la anularea răspunsului Serviciului Cadastral teritorial Călărași nr. 11/07c-07/146 din 13 decembrie 2018, și obligarea Agenției Servicii Publice, de a rectifica intabularea din Registrul bunurilor imobile la nr. cadastral XXXX și XXXX la rubrica grevare a drepturilor patrimoniale cu drept de folosință în partea ce ține de titular din „Adormirea Maicii Domnului Instituție Necomercială” în „Instituția Religioasă Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove a Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Întrucât, în ședința de judecată a constatat că, bunurile imobile cu nr. cadastral XXXX, și respectiv nr.XXXX, din r. Călărași, com. Dereneu, s. Dereneu, fiind înregistrate la 4 februarie 2003, aparțin cu drept de proprietate – Republica Moldova, fiind grevate cu drept de folosință în temeiul Hotărârii de Guvern cu privire la edificiile și locașurile de cult nr. 740 din 11 iunie 2002, Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.

Totodată, a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului privind netemeinicia refuzului Agenției Servicii Publice, de a rectifica intabularea din Registrul bunurilor imobile la nr. cadastral XXXX și XXXX la rubrica grevare a drepturilor patrimoniale cu drept de folosință în partea ce ține de titular din „Adormirea Maicii Domnului Instituție Necomercială” în „Instituția Religioasă Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove a Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Or, apelantul n-a prezentat careva probe, ce ar confirma netemeinicia grevării după Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. 4

A relevat că, apelantul nici la momentul adresării, adică în data de 16 noiembrie 2018, n-a anexat documentele necesare prevăzute de lege pentru rectificarea intabulării. Or, din prevederile art. 29 și 34 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25.02.1998, rezultă că, solicitantul urmează să depună o cerere în acest sens cu anexarea documentelor, ce confirmă stingerea drepturilor, încetarea acțiunii faptelor sau raporturilor juridice în al căror temei s-a făcut notarea, cu filele numerotate și șnuruite, precum și cu achitarea tarifului prevăzut pentru prestarea acestui serviciu, care trebuie depusă personal de către solicitant sau prin intermediul reprezentantului legal al acestuia, la oficiul cadastral teritorial în a cărei rază de acțiune se află bunul imobil, la registrator-ghișeu primire cerere.

Cu referire la argumentul apelantului privind existența contractului de colaborare încheiat între Instituția Religioasă Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove a Bisericii Ortodoxe din Moldova cu Ministerul Culturii din 04.01.2003, prin care a fost transmis în folosință și gestiune bunul imobil litigios apelantului, în baza căruia se solicită rectificarea intabulării, Completul a notat că, apelantul n-a prezentat nici o probă, ce ar confirma înregistrarea dreptului de folosință în RBI după ultimul, fiind combătut prin extrasul din RBI din care urmează că, în data de 4 februarie 2003 a fost înregistrat drept de folosință în privința bunurilor imobile la nr. cadastral XXXX și XXXX în temeiul Hotărârii de Guvern cu privire la edificiile și locașurile de cult nr. 740 din 11 iunie 2002 după „Adormirea Maicii Domnului”.

Totodată, Completul judiciar atestă că, xerocopia din RBI anexată la acțiune de către apelant/reclamant, ce a fost actualizată în data de 29 februarie 2012 (f.d.6 vol.I) nu poate fi reținută, fiind combătută prin extrasul din RBI actualizat în data de 4 martie 2019, prin care nu se regăsește mențiunea la grevare invocată de apelant (f.d.33-34 vol.I). Din xerocopia anexată de apelant/reclamant mai urmează că, temeiul înscrierii dreptului de folosință este și Titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.XXXX din 17 octombrie 2002, care n-a fost prezentat de către apelant.

Declarativ a apreciat și argumentul intimatului/pârâtului Agenției Servicii Publice privind competența examinării cauzei în instanța de drept comun în procedura contencioasă și nu în contencios administrativ. Or, în cazul dat apelantul/reclamant a ales calea de contestare a acțiunilor Agenției Servicii Publice în procedura contenciosului administrativ. Or, art.1 al. (2) al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (în vigoare la data depunerii acțiunii), indică că, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate 5 publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În acest context, instanța de apel nu putu reține argumentele apelantei/reclamant, deoarece acesta interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar poziția pârâților, se întemeiază pe o interpretare corectă a normelor de drept material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor.

Astfel, analizând circumstanțele de fapt ale speței în raport cu normele legale citate mai sus, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău a concluzionat asupra respingerii ca neîntemeiate a acțiunii înaintate de Mitropolia Moldovei, așa cum, argumentele expuse în acțiunea depusă au un caracter declarativ, fiind combătute prin înscrisurile cauzei și normele legale aplicabile speței.

Notează că, atât prin cerere de apel motivată cât și însăși în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, recurentul a atras atenția instanței că la dosar a fost administrat Certificatul din Registrul bunurilor imobile din 2 noiembrie 2018, care a și servit temei de pornire a acțiunii din partea Mitropoliei în care este indicat ca temei de drept de înregistrare a drepturilor de folosință și de gestiune economică Contractul de colaborare între Stat prin Ministerul Culturii și Mitropolia Moldovei din 4 ianuarie 2003.

Indică că, nici Agenția Servicii Publice și nici o altă parte pe dosar nu a contestat valabilitatea Certificatului respectiv din Registru. 6

Subliniază că, instanța de apel urma să verifice imprimarea din Registru din 29 februarie 2012 nu numai față de Extrasul prezentat de Agenția Servicii Publice împreună cu referința pe cauză, dar și față de Certificatul din Registru din 2 noiembrie 2018, dar nu a făcut acest lucru și a apreciat probele din dosar în mod incorect și arbitrar.

La fel, la materialele dosarului au fost administrate mai multe extrase din Registrul bunurilor imobile referitor la alte clădiri și terenuri de biserici din alte localități dreptul de folosință asupra cărora a fost la fel înregistrat în baza Contractului de colaborare din 4 ianuarie 2003 din care s-a constatat că drepturile au fost înregistrate în numele Mitropoliei Moldovei și nu în numele comunităților religioase din subordine.

Mai menționează că, instanța de apel a luat la baza deciziei ca probă informația de la Agenția Servicii Publice care este pârât pe dosar, care indică că Agenția Servicii Publice nu a făcut modificări în Registru la rubrica titular din a. 2003, chiar dacă în primul rând informația de la Agenția Servicii Publice care este pârât în proces nu poate fi luat în considerație ca probă în sens obișnuit și în al doilea rând pe cauză s-a constatat că Agenția Servicii Publice a făcut modificări în Registru între luna noiembrie 2018 și martie 2019, inclusiv a exclus Contractul de colaborare din 4 ianuarie 2003 din temeiurile de drept ale înregistrării pe Bunurile imobile.

Din cele menționate reține că hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit incorectă a probelor, ceea ce constituie temei de casare a deciziei și hotărârii vizate în baza art. 2451 alin. 1 lit. d) a Codului Administrativ al RM.

În altă ordine de idei comunică că, atât prima instanță cât și instanța de apel nu au aplicat cu toate că trebuiau să aplice art. 505 al Codului Civil al RM în redacția de până la 1 martie 2019, ceea conform reglementărilor procedurale în vigoare la data emiterii Deciziei din 28 iunie 2023 constituia temei suplimentar pentru recurs în baza art. 195 Cod Administrativ al RM coroborat cu art. 432 alin. 1 și alin. 2 lit. a) al Codului de Procedură Civilă al RM.

În concluzie, instanța de fond și instanța de apel au apreciat vădit incorect probele din dosar și nu au aplicat prevederi legale care urmau să fie aplicate.

Prin referința depusă la 23 iulie 2024, reprezentatul intimatului Instituția Publică „Cadastrul Bunurilor Imobile” a solicitat respingerea recursului.

La 8 noiembrie 2024, avocatul Constantin Turuta în interesele „Comunitatea Religioasă ,,Adormirea Maicii Domnului” a depus referință

Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.” 8

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea /inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 3 judecători.

În această ordine de idei, completul Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. 9

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de avocatul Gheorghe Botezatu în interesele Mitropoliei Moldovei.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Gheorghe Botezatu în interesele Mitropoliei Moldovei. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Ion Malanciuc 10