2ra-615/25 — Obligarea să prezinte scuze oficiale, repararea prejudiciului moral, material

La 18 iulie 2022, Viorel Berliba a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, Procuraturii Anticorupție, intervenient accesoriu Centrul Național Anticorupție cu privire la obligarea Procuraturii Anticorupție să prezinte scuze oficiale, repararea prejudiciului moral și material.

În motivarea acțiunii a indicat că la 30 mai 2018 a fost pornită cauza penală nr. 2018978193, conform semnelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. xxxxx din Codul penal. Ulterior, la 8 octombrie 2018 a fost pornită cauza penală nr. 2018978305, conform semnelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. xxxxx din Codul penal. Iar la 8 octombrie 2018 cauzele penale nr. 2018978193 şi nr. 2018978305 au fost conexate într-o singură cauză, fiindu-i atribuit numărul comun de ordine 2018978193.

Reclamantul a menționat că prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție, Mariana Botezatu din 9 octombrie 2018, s-a dispus reținerea în cadrul cauzei penale nr. 2018978193 a lui Viorel Berliba, avocat în Biroul asociat de avocaţi „BUNPartener”, întocmindu-se şi procesul-verbal de reţinere din aceeaşi dată de către ofiţerul de urmărire penală delegat în Procuratura Anticorupţie, Nicolae Bruma. Prin ordonanţa procurorului în Procuratura Anticorupţie, Mariana Botezatu din 10 octombrie 2018, s-a dispus punerea sub învinuire a lui Viorel Berliba, avocat în Biroul asociat de avocaţi „BUNPartener”, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. xxxxx din Codul penal.

A specificat, că la 11 octombrie 2018, procurorul în Procuratura Anticorupție, Mariana Botezatu, a înaintat un demers privind aplicarea în privința lui Viorel Berliba a măsurii preventive sub formă de arest preventiv pentru o perioadă de 30 zile. Prin încheierea judecătorească emisă de către judecătorul Andrei Niculcea din 12 octombrie 2018 s-a dispus admiterea demersului procurorului privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv în privința lui Viorel Berliba pe un termen de 30 zile, fiind calculat până la data de 8 1 noiembrie 2018, ora 11:40. Prin decizia Curţii de apel Cahul din 25 octombrie 2018 s-a dispus admiterea parţială a recursul declarat de către Viorel Berliba, prin intermediul avocatului Ivan Ungurean, casarea încheierii Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani din 12 octombrie 2018, cu rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care s-a respins demersul procurorului privind aplicarea arestului preventiv în privința lui Berliba Viorel, fiind aplicat din oficiu măsura preventivă sub formă de arest la domiciliu. La 2 noiembrie 2018, procurorul în Procuratura Anticorupţie, Mariana Botezatu a înaintat un demers privind prelungirea măsurii preventive sub formă de arest la domiciliu în privința lui Berliba Viorel pentru o perioadă de 30 zile. Prin încheierea judecătorească emisă de către judecătorul Andrei Niculcea din 7 noiembrie 2018 s-a dispus admiterea demersului procurorului privind prelungirea măsurii preventive sub formă de arest la domiciliu în privința lui Viorel Berliba pe un termen de 30 zile, fiind calculat până la data de 8 decembrie 2018, ora 11:40. Prin decizia Curții de apel Cahul din 29 noiembrie 2018 s-a admis recursul declarat de avocatul Ivan Ungurean, în interesele lui Viorel Berliba, cu casarea integrală a încheierii Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani din 7 noiembrie 2018 şi pronunțată o nouă hotărâre, prin care s-a respins demersul procurorului privind prelungirea măsurii preventive - arestul la domiciliu în privința lui Viorel Berliba, ca fiind neîntemeiat.

Reclamantul a mai relatat, că prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupţie, Eduard Panea din 29 noiembrie 2018 s-a aplicat faţă de Berliba Viorel măsura preventivă - obligația de a nu părăsi țara pe un termen de 60 zile. La 30 ianuarie 2019, prin încheiere judecătorească, s-a dispus respingerea plângerii depuse asupra ordonanţei din 29 noiembrie 2018, statuându-se că măsura preventivă aplicată a expirat de drept şi de fapt. Încheierea a fost contestată cu recurs la Curtea de apel. Prin decizia judecătorească din 28 februarie 2019 s-a admis recursul declarat de către avocatul Ivan Ungurean, în interesele lui Viorel Berliba, cu casarea încheierii Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana din 30 ianuarie 2019 și anularea ordonanței de aplicare a măsurii preventive sub formă de obligarea de a nu părăsi ţara, emisă la 29 noiembrie 2018.

A relevat că prin ordonanța din 5 septembrie 2018 şi a încheierii judecătorești s-a dispus, la demersul procurorului, autorizarea efectuării măsurii speciale de investigaţie-interceptarea şi înregistrarea comunicărilor telefonice purtate de către Berliba Viorel, rezultatele fiind consemnate în procesul-verbal privind interceptarea şi înregistrarea comunicărilor din 29 octombrie 2018. Prin ordonanţa din 4 octombrie 2018, emisă de către procurorul în Procuratura Anticorupţie, Mariana Botezatu, s-a dispus autorizarea şi efectuarea măsurii speciale urmărirea vizuală a lui Viorel Berliba, rezultatele fiind consemnate în procesul-verbal din 15 octombrie 2018. Prin încheierea din 9 octombrie 2018 s-a autorizat, la demersul procurorului, ridicarea de la furnizorul (...) ORANGE (...) 2 de documente, inclusiv ce constituie secret comercial şi alte informaţii (...) descifrările convorbirilor telefonice (...) efectuate de la numerele de telefon 060300164 (care apaţin lui Viorel Berliba). Prin ordonanţele procurorului Mariana Botezatu din 9 octombrie 2018 s-a dispus efectuarea percheziției la domiciliului lui Viorel Berliba, pe de o parte, iar, pe altă parte, la biroul de serviciu al lui Viorel Berliba de pe str. xxxxx, unde avocatul Viorel Berliba îşi desfăşoară activitatea. Prin încheierea judecătorească din 9 octombrie 2018 această percheziție a fost autorizată. Prin decizia Curţii de apel Cahul din 15 decembrie 2018 s-a admis recursul şi s-a casat parţial încheierea judecătorească din 9 octombrie 2018 privind autorizarea percheziţiei la biroul de serviciu al avocatului Viorel Berliba.

Reclamantul a precizat, că prin procesul-verbal de cercetare parțială a obiectelor şi documentelor din 22 octombrie 2018 s-a reținut, că a fost examinat stick-ul de culoare verde (care a dispărut din materialele cauzei penale), care include activitatea avocatului în cadrul BAA Popa şi Asociaţii, cheile de acces la sistemul de operare internet banking al Biroului asociat de avocați Berliba, Ungurean şi Partenerii şi rețeaua de interacțiune a avocaților cu biroul. Au fost examinate: registrul anual(...) cu unele date ale contractelor şi clienţilor BAA dar şi înscrieri cu privire la datele şedinţelor de judecată ale unor clienţi, denumirile poştelor electronice ale biroului; înscrierile ce se referă la activitatea BAA Berliba, Ungurean şi Partenerii; notificarea din 5 iulie 2017 a Uniunii avocaţilor din RM de la avocatul Viorel Berliba; extrasul din registrul cabinetelor avocaţilor şi a birourilor de avocaţi nr. 220/1 din 3 august 2017; fotocopii ale licenţelor avocaţilor Viorel Berliba si Ivan Ungurean (LA00835 şi LA0002046); originalul contractului de comodat din 18 august 2018 între Ivan Ungurean și BAA Berliba, Ungurean şi Partenerii; fotocopie a contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil din 8 septembrie 2008 cu Ivan Ungurean; o filă cu date despre codurile pentru achitarea taxei de stat; fotocopia buletinului de identitate şi fisei de însoţire a lui Ivan Ungurean, Alla Berliba, Ana Ungurean, Iurie Levinte; zece fotocopii ale deciziei Ministerului Justiţiei nr. 197 a BAA Berliba, Ungurean şi Partenerii; procura din numele persoanei Ecaterina Berliba pe numele lui Viorel Berliba din 23 iunie 2017 etc. Prin cererea depusă la 2 noiembrie 2018 s-a solicitat iniţierea unei anchete privind dispariţia unor bunuri ridicate în timpul percheziţiei de la biroul de serviciu al avocatului Viorel Berliba. Aceste bunuri au dispărut (este un stik cu toată informația confidențială a biroului de avocați, care a fost supusă examinării, lucru atestat în baza unui act judecătoresc. Prin ordonanţa din 9 noiembrie 2018 s-a dispus punerea sub sechestru a bunurilor care aparţin lui Viorel Berliba, în particular cota-parte 1/2 din proprietate în devălmăşie asupra casei de locuit din mun. Chişinău, com. xxxxx. Prin încheierea judecătorească din 9 noiembrie 2018 s-a autorizat punerea sub sechestru asupra bunului imobil, care aparţine cu drept de proprietate lui Viorel Berliba. Ulterior, prin decizia Curţii de apel Cahul din 26 3 decembrie 2018 s-a casat integral încheierea judecătorească din 9 noiembrie 2018, la demersul procurorului Mariana Botezatu privind autorizarea punerii sub sechestru cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care s-a respins demersul procurorului şi s-a anulat mandatul judecătoresc din 9 noiembrie 2018. Prin Raportul de investigație din 14 ianuarie 2019 (extras), Avocatul Poporului a constatat că Ombudsmanul nu a primit careva informații dacă în perioada orelor 11.40-20.50 domnul Viorel Berliba a beneficiat de alimentaţie, apă potabilă şi/sau acces la blocul sanitar/ contact cu rudele etc., tocmai la 10 octombrie 2018, ora 14.40, domnul Viorel Berliba este examinat de către felcerul Izolatorului, care a solicitat intervenția Serviciului 112, ulterior a fost plasat în Izolatorul de urmărire penală al CNA, în sumar domnul Viorel Berliba s-a aflat în detenția IDP Chişinău pentru o durată de circa 18 ore, perioadă suficientă pentru domnul Viorel Berliba de a pretinde că a fost tratat inuman/degradant în custodie. Prin plângerea depusă la 5 noiembrie 2018 s-a solicitat anularea ordonanţei adjunctului-procurorului-şef al Procuraturii Anticorupţie, Adriana Bețișor, din 31 octombrie 2018, dar şi ordonanţa de reţinere din 9 octombrie 2018, emisă de către procurorul în Procuratura Anticorupţie, Mariana Botezatu. Prin încheierea judecătorească din 1 februarie 2019, pronunţată de către judecătorul Viorica Dodon, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii avocatului Ivan Ungurean, în interesele lui Viorel Berliba. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 1 aprilie 2019 s-a admis recursul declarat de avocatul Ivan Ungurean, în interesele lui Viorel Berliba, s-a casat integral încheierea judecătorului de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râșcani din 1 februarie 2019, cu rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care s-a admis plângerea depusă și s- a declarat nulă ordonanţa din 9 octombrie 2018, emisă de către procurorul în Procuratura Anticorupţie, Mariana Botezatu; s-a declarat nulă ordonanţa din 31 octombrie 2018, emisă de adjunctul procurorului-şef al Procuraturii Antricorupţie, Adriana Bețișor; s-a constatat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale lui Viorel Berliba, prin prisma art. 5 din CEDO, prin emiterea de către procuror a ordonanţei de reţinere din 9 octombrie 2018 în cauza penală nr. 2018978193. Prin încheierea judecătorească din 22 august 2020 rămasă irevocabilă, emisă la plângerea depusă de către Viorel Berliba şi partea apărării, s-a dispus: anularea ordonanţelor privind dispunerea percheziţiei la domiciliul şi la biroul de serviciu al lui Viorel Berliba, emisede procurorul Mariana Botezatu, ordonanţele procurorului ierarhic superior Adriana Bețișor din 5 noiembrie 2018, procesele- verbale de percheziţie la domiciliul şi la biroul de serviciu al lui Viorel Berliba din 9 octombrie 2018, ca neîntemeiate; s-a anuat ordonanţa emisă de procurorul Mariana Botezatu la 26 octombrie 2018, ordonanţa de numire a expertizei tehnice a dispozitivelor electronice din 12 octombrie 2018, raportul de expertiză judiciară 4 nr. 218 din 30 octombrie 2018, ca fiind emise cu încălcarea dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil al lui Viorel Berliba.

A specificat, că la 19 iulie 2019 prin Ordonanţa procurorului în Procuratura Anticorupţie, Mariana Botezatu, a fost clasată cauza penală nr. 2018978193, și a fost scos integral de sub urmărire penală, din motiv că acţiunile sale nu întrunesc elementele infracțiunii de corupere activă, precum şi nici ale altor infracţiuni prevăzute de partea specială a Codului penal. La baza ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a lui Viorel Berliba a fost pus temeiul prevăzut la art. 275 pct. 3) din Codul penal, constituind un temei de reabilitare.

A invocat că prezenta cauză penală a avut ipercursiuni directe în viaţa sa personală, cauzându-i suferințe psihice enorme prin acţiunile de hîrţuire, intimidare şi discreditare la care a fost supus după pornirea acesteia, acţiuni ce atentează direct la securitatea şi libertatea oricărui cetăţean. Mai mult, i-a fost lezată demnitatea, onoarea şi reputația profesională, i s-a cauzat un anumit grad de frustrare şi incertitudine.

Reclamantul Viorel Berliba a solicitat obligarea Procuraturii Anticorupţie (procurorul-şef al Procuraturii Anticorupţie), să îi prezinte scuze oficiale, în formă scrisă, inclusiv prin difuzarea acestora absolut prin toate mijloacele de informare în masă prin care a fost difuzată informația despre cauza în care a fost învinuit; încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 1 000 000 de lei, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii şi ale instanțelor judecătorești; a sumei de 50 000 de lei, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material cauzat a tuturor cheltuielilor suportate în legătură cu soluționarea judiciară şi extrajudiciară a cazului (chemările/deplasările la organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească, precum şi cheltuielile din prestarea serviciilor juridice).

La 28 februarie 2023, Procuratura Anticorupție a depus cerere de apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă.

Nefiind de acord cu hotărârea din 24 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, la 6 martie 2023 avocatul Elena Buguța, în interesele lui Berliba Viorel a declarat apel împotriva acesteia și a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond, cu adoptarea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a acțiunii înaintate.

Ulterior, la 16 martie 2023, Ministerul Justiției a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a constatat că Viorel Berliba a fost supus urmăririi penale, reținut, plasat în arest preventiv și ulterior în arest la domiciliu, fiindu-i aplicate și alte măsuri procesuale, inclusiv obligația de a nu părăsi țara, efectuarea perchezițiilor, interceptarea comunicărilor și aplicarea sechestrului asupra bunurilor, mai multe dintre aceste măsuri fiind ulterior anulate de instanțele judecătorești ca neîntemeiate sau ilegale. Totodată, prin ordonanța procurorului din 19 iulie 2019, acesta a fost scos de sub urmărire penală și cauza penală a fost clasată pe motiv că faptele imputate nu întruneau elementele infracțiunilor prevăzute de legea penală.

Instanța de apel a reținut că, în temeiul Legii nr. 1545/1998 și al art. 2007 din Codul civil, Viorel Berliba beneficiază de dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii, întrucât au fost întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 3 și art. 6 din lege, și anume tragerea ilegală la răspundere penală și scoaterea de sub urmărire penală pe temeiuri de reabilitare.

Instanța de apel a respins argumentele Ministerului Justiției și Procuraturii Anticorupție privind lipsa dreptului reclamantului la despăgubiri, reținând că punerea sub învinuire constituie, prin ea însăși, o formă de tragere la răspundere penală, iar ordonanța de scoatere de sub urmărire penală reprezintă o dovadă 6 suficientă a caracterului ilicit al acțiunilor întreprinse față de reclamant. Totodată, s-a subliniat că Legea nr. 1545/1998 nu condiționează repararea prejudiciului de existența unui act judecătoresc separat prin care acțiunile organului de urmărire penală să fie declarate ilegale.

Curtea de apel a mai reținut că, potrivit art. 6 §2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană beneficiază de prezumția nevinovăției, iar constatarea încălcării acestui principiu atrage obligația statului de a înlătura consecințele violării prin repararea prejudiciului moral cauzat. În acest context, instanța de apel a apreciat că suma de 150 000 de lei acordată cu titlu de prejudiciu moral reprezintă o despăgubire rezonabilă și echitabilă, corespunzătoare gravității atingerilor aduse drepturilor reclamantului și practicii CtEDO.

Totodată, instanța de apel a considerat întemeiată soluția primei instanțe privind încasarea parțială a prejudiciului material și a cheltuielilor de asistență juridică, reținând că reclamantul nu a prezentat integral documentele justificative necesare pentru confirmarea tuturor sumelor solicitate. De asemenea, instanța de apel a respins argumentele privind acordarea unor cheltuieli suplimentare de asistență juridică în apel, întrucât cererile de apel au fost respinse.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul/reprezentantul a menționat că instanțele inferioare au interpretat și aplicat eronat normele de drept material și au apreciat vădit nerezonabil probele, fiind incidente temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă.

A menționat faptul că, în cadrul cauzei penale pornite în privința sa, prin acte judecătorești irevocabile au fost constatate încălcări ale drepturilor garantate de art. 5, 6 și 8 CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, iar prin ordonanța din 19 iulie 2019 a fost scos de sub urmărire penală, întrucât acțiunile sale nu întruneau elementele infracțiunii imputate și nici ale altor infracțiuni prevăzute de partea specială a Codului penal.

Cu referire la prejudiciul moral, recurentul/ reprezentantul a afirmat că suma de 150 000 lei acordată de instanțele inferioare este disproporționată în raport cu gravitatea încălcărilor constatate, durata urmăririi penale, privarea și restrângerea libertății, perchezițiile efectuate, sechestrarea bunurilor, mediatizarea 7 cauzei, precum și atingerea adusă onoarei, demnității, reputației profesionale, vieții personale, familiale și sociale. Invocând Legea nr. 1545/1998, art. 19, 2036 și 2037 din Codul civil și jurisprudența CtEDO privind acordarea unei satisfacții echitabile și comparabile cu despăgubirile acordate în cauze similare, solicită repararea prejudiciului moral în cuantum de 1 000 000 de lei.

Referitor la scuzele oficiale, recurentul a susținut că instanțele au interpretat eronat art. 12 din Legea nr. 1545/1998, întrucât termenul de 15 zile prevăzut de alin. (4) al acestei norme instituie obligația procurorului de a prezenta din oficiu scuze persoanei supuse neîntemeiat urmăririi penale, iar nu un termen în care aceasta este obligată să se adreseze în instanță.

A notat, în acest sens, și art. 391 alin. (2) din Codul civil, potrivit căruia acțiunile privind apărarea drepturilor personale nepatrimoniale se prescriu numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Cu privire la prejudiciul material, în temeiul art. 7 lit. e) din Legea nr. 1545/1998, recurentul a cerut compensarea sumei de 50 000 lei achitate pentru asistența juridică acordată în cauza penală, susținând că suportarea acesteia este confirmată prin documentele de plată și actul de predare-primire a serviciilor juridice.

La 26 august 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus recurs împotriva deciziei din 11 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, invocând temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. Instanțele inferioare au aplicat eronat normele de drept material privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, întrucât, pentru aplicarea Legii nr. 1545/1998, urmează a fi întrunite cumulativ circumstanțele prevăzute de art. 3 și art. 6 din această lege.

A precizat că în cauză nu a fost constatată ilegalitatea acțiunilor organului de urmărire penală, procurorului sau autorității judecătorești în ordinea prevăzută de art. 218 sau art. 313 din Codul de procedură penală. Faptul că Viorel Berliba a fost scos de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 325 alin. (2) lit. b) din Codul penal nu ar demonstra, prin sine, că acesta a fost tras ilegal la răspundere penală sau că acțiunile organului de urmărire penală au fost ilegale. În acest sens, a invocat și jurisprudența CtEDO, potrivit căreia obligația statului de a 8 investiga un fapt pretins infracțional nu presupune obligația ca urmărirea penală să se finalizeze printr-o condamnare.

În opinia recurentului este nefondată suma de 150 000 de lei acordată de instanțele inferioare, cu titlu de prejudiciu moral, deoarece acestea nu au argumentat pertinența acordării compensației și nici cuantumul acesteia și nu au stabilit concret încălcările drepturilor și libertăților fundamentale, consecințele negative în plan fizic și psihic și intensitatea perceperii acestora.

Ministerul Justiției a invocat art. 11 din Legea nr. 1545/1998, potrivit căruia cuantumul despăgubirii trebuie stabilit conform principiilor compensării rezonabile și echitabile, precum și jurisprudența CtEDO în cauzele Nădărdur c. Moldovei și Tristan c. Moldovei, considerând că suma de 150 000 lei, echivalentă cu peste 7 700 euro, este exagerată și necorespunzătoare criteriilor legale.

În consecință, a precizat că nu sunt întrunite condițiile Legii nr. 1545/1998 pentru repararea prejudiciului și că nu a fost demonstrată existența unui prejudiciu moral în cuantumul acordat.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.” 9

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, deoarece, recursul exercitat conform Secțiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 10

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Centru, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Argumentelor invocate de către recurenți li s-au dat un răspuns complet și suficient în actele judecătorești contestate. Instanța de apel a examinat multiaspectual cauza și a reținut corect că scoaterea reclamantului de sub urmărire penală în temeiul art. 275 pct. 3) din Codul de procedură penală constituie temei suficient pentru angajarea răspunderii statului, fără a fi necesară constatarea separată, printr-un alt act judecătoresc, a ilegalității acțiunilor organelor de urmărire penală.

În privința cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel a verificat criteriile reținute de prima instanță și a considerat justificată suma acordată, raportându-se la durata aflării reclamantului sub acuzație penală, natura faptei imputate, măsura preventivă aplicată, intensitatea restricțiilor și efectele asupra reputației profesionale a acesteia.

În lipsa unor erori de drept sau a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia atacată este legală și întemeiată. Iar, argumentele ambilor recurenți exprimă, în esență, dezacordul cu aprecierea dată de instanța de apel circumstanțelor cauzei și întinderii reparației acordate și tind la o nouă apreciere a probelor și la rejudecarea fondului litigiului. Or, acestea nu demonstrează caracterul arbitrar al deciziei recurate și nici faptul că aceasta s-ar baza în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererile de recurs nu întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursurile ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 11 Consideră inadmisibile recursurile declarate de Viorel Berliba, reprezentat de avocatul Elena Buguța, și de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, împotriva deciziei din 11 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Elena Croitor Gheorghe Stratulat 12