3ra-344/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Instanţa de apel nu a furnizat o motivare adecvată şi clară la toate argumentele si circumstantele invocate
3ra-344/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Centrul pentru
Achiziții Publice Centralizate în Sănătate,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
”Medexcom-Teh” către Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate
în Sănătate cu privire la contestarea actelor administrative,
împotriva deciziei din 24 ianuarie 2024 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-344/24
NR. PIGD 2-21139208-01-3ra-17042024)
Instanța de apel nu a furnizat o motivare adecvată și clară la toate
argumentele și circumstanțele invocate.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Ciumac,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
18 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Centrul pentru Achiziții
Publice Centralizate în Sănătate,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 septembrie 2021, SRL ”Medexcom-Teh” a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate
prin care a solicitat anularea deciziei din 26.07.2021 emisă de Centrul pentru
Achiziții Publice Centralizate în Sănătate, precum și a deciziei de soluționare a
cererii prealabile nr. Rg02-2540 din 26.08.2021.
În motivarea acțiunii, a indicat că, la 17.12.2020, între ”Medexcom-Teh”
SRL, în calitate de vânzător și IMSP Institutul Oncologic, în calitate de beneficiar
și Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate, în calitate de
cumpărător, a fost încheiat contractul nr. 01/20/00228 privind achiziționarea
dispozitivelor medicale în baza căruia, vânzătorul s-a obligat să livreze bunurile
Beneficiarului, în termen de 30 de zile din momentul semnării contractului, iar
Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate, s-a obligat să achite
vânzătorului prețul contractului, în termenele și modalitatea stabilită în contract.
A menționat că, la 12.01.2021, prin Acordul adițional nr.1 la contractul nr.
01/20/00228 din 17.12.2020, s-a decis prelungirea valabilității contractului nr.
01/20/00228 până la data de 31.03.2021.
A susținut că, ulterior, la data de 29.03.2021, a fost semnat un alt Acord la
contractul nr. 01/20/00228 din 17.12.2020, prin care s-a decis prelungirea
valabilității contractului nr. 01/20/00228 până la data de 30.04.2021.
A precizat că, motiv pentru încheierea Acordurilor adiționale nr.1 și 2 prin
care s-a prelungit termenul contractului și respectiv, livrarea dispozitivelor
medicale, a servit drept temei faptul că, din cauza la al treilea val de COVID-19, a
fost instituit lockdown în regiunile din nordul Coreei de Sud, unde își are sediul
producătorul GENORAY (de la care a fost făcută comanda de sistem
radiodiagnostic cu braț C) și totodată din motiv că, canalul SUEZ a fost blocat de
către nava cargo Ever Given, fiind astfel imposibilă livrarea sistemului
radiodiagnostic cu braț C în termenul stabilit inițial.
A remarcat că, la data de 27.04.2021 și data de 30.04.2021, au fost livrate
sistemul radiodiagnostic cu braț C și dispozitivul radiologie C-ARC ZEN-7000
către IMSP Institutul Oncologic prin act de predare-primire.
A notat că, la 26.07.2021, membrii grupului de lucru din cadrul Centrului
pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate, au emis decizia, prin care s-a
decis aplicarea penalității în sumă de 505 920 lei față de operatorul economic
”Medexcom- Teh” SRL, pentru livrarea cu întârziere a bunurilor specificate în
contractul de vânzare- cumpărare.
A mai reținut că, la 19.08.2021 ”Medexcom-Teh” SRL a depus cerere
prealabilă în adresa Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate,
solicitând anularea deciziei din 26.07.2021 emise de Centrul pentru Achiziții
Publice Centralizate în Sănătate ca fiind emisă cu încălcarea prevederilor Codului
Administrativ. Iar, prin răspunsul nr.Rg02-2540 din 26.08.2021 a Centrului pentru
Achiziții Publice Centralizate în Sănătate, a fost respinsă solicitarea companiei
”Medexcom-Teh” SRL privind anularea deciziei.
A explicat că, operatorul economic ”Medexcom-Teh” SRL prin demersurile
din 12.01.2021 și 29.03.2021, a înaintat notificări pentru Achiziții Publice
Centralizate în Sănătate, prin care a comunicat despre impedimentele care au stat
la baza nelivrării în termen a utilajelor medicale, fapt pentru care între părți au fost
semnate acordurile adiționale nr. 1 și 2 de prelungire a valabilității contractului
până la data de 30.04.2021, or, altfel care era sensul semnării acestor acorduri de
prelungire a contractului de vânzare-cumpărare, dacă autoritatea publică aplică
penalități pentru livrarea cu întârziere a bunurilor.
A relevat că, bunurile au fost livrate, iar reieșind din cele constatate supra,
prin prisma cadrului legal aplicabil, invocă că, nu a fost înștiințată despre faptul că,
urmează să fie aplicată în privința sa o penalitate și respectiv nu a avut posibilitatea
să fie audiată în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru emiterea unei
decizii în acest sens.
În final, a concluzionat că respectiva încălcare a normelor de procedură
administrativă a generat, la caz, încălcarea unuia din cele mai elementare garanții
procedurale și anume dreptul de a fi ascultat asupra faptului care a fost invocat în
decizia Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate cu referire la
aplicarea penalității. În acest sens, a reiterat prevederile art.31 Cod Administrativ,
actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 31 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a
admis acțiunea înaintată de SRL ”Medexcom-Teh” împotriva Centrului pentru
Achiziții Publice Centralizate în Sănătate privind contestarea actelor
administrative. S-a anulat decizia Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în
Sănătate nr.RG05 din 26.07.2021 privind aplicarea penalităților conform
condițiilor contractuale și decizia Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în
Sănătate de soluționare a cererii prealabile cu nr.RG02-2540 din 26.09.2021, ca
ilegale.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 09 iunie 2022, Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate a
depus apel nemotivat, ulterior motivat, împotriva hotărârii primei instanțe,
solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani din 31 mai 2022, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 24 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins
cererea de apel declarată de Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în
Sănătate, cu menținerea hotărârii din 31 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că drept temei pentru emiterea
deciziei privind aplicarea penalității în privința ”Medexcom-Teh” SRL, autoritatea
emitentă a invocat încălcarea termenului de livrare a bunurilor conform
contractului nr. 01/20/00228 de achiziționare a dispozitivelor medicale, prin care
vânzătorul și-a asumat obligația de a livra bunurile beneficiarului, în termen de 30
de zile din momentul semnării contractului (17.12.2020), ultimul executându-și
obligațiunile la 27.04.2021 și la 30.04.2021, adică peste aproximativ 90 de zile de
la termenul stabilit.
Instanța de apel a precizat că, în conformitate cu pct.2.1 din contract, livrarea
bunurilor se efectuează de către vânzător în condiții Incoterms: DDP (Franco
destinație vămuit) 2013, cu transportul Vânzătorului, în termen de livrarea și
instalarea de 30 de zile din data semnării contractului.
Totodată, instanța de apel a reținut că potrivit pct. 9.9 din contract, pentru
livrarea cu întârziere a bunurilor, vânzătorul poartă răspundere materială precum
urmează: pentru primele 30 de zile calendaristice de întârziere, penalitatea
constituie 0,1% din suma a) bunurilor nelivrate pentru fiecare zi de întârziere;
pentru următoarele zile de întârziere, care depășesc perioada de 30 de zile
calendaristice, penalitatea constituie 0,5% din suma bunurilor nelivrate pentru
fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 30% din suma bunurilor nelivrate pentru
întreaga perioadă de întârziere.
Instanța de apel a accentuat că, în temeiul pct.7.1 din contractul specificat
supra, părțile sânt exonerate de răspundere pentru neîndeplinirea parțială sau
integrală a obligațiilor conform prezentului Contract, dacă aceasta este cauzată de
producerea unor cazuri de forță majoră (războaie, calamități naturale: incendii,
inundații, cutremure de pământ, precum și alte circumstanțe care nu depind de
voința Părților).
Instanța de apel a precizat că, în vederea justificării încălcării termenului
contractului și livrării în termen a dispozitivelor medicale, reclamanta/intimata a
indicat drept motiv cel de-al treilea val de COVID-19, în urma căreia s-a instituit
lockdown în regiunile din nordul Coreei de Sud, unde își are sediul producătorul
GENORAY (de la care a fost făcută comanda de sistem radiodiagnostic cu braț C)
și, totodată, faptul că, canalul SUEZ a fost blocat de către nava cargo Ever Given,
fapt ce a făcut imposibilă livrarea mijloacelor tehnice în termenul stabilit inițial.
Prin urmare, instanța de apel a reiterat concluzia primei instanțe, potrivit
căreia, forța majoră, stipulată în pct.7 din contract, constituie un impediment în
afara controlului debitorului și este o circumstanță care poate (în anumite condiții)
justifica neexecutarea obligațiilor civile (în primul rând, obligațiilor contractuale).
În aceeași ordine de idei, instanța de apel a apreciat ca fiind justă poziția primei
instanțe, care a reținut că, această circumstanță, a creat anumite obstacole și
impedimente, justificând în acest sens forța majoră care a intervenit în lipsa voinței
sau din cauza unei rele intenții din partea companiei reclamante, ultima fiind în
imposibilitate de a respecta termenul de livrare a utilajelor tehnice, această
circumstanță ne fiind imputabilă SRL ”Medexcom-Teh”.
În acest sens, instanța de apel a explicat că pentru a recunoaște un
impediment ca forță majoră, este necesar ca acesta să întrunească anumite condiții
și anume să fie în afara controlului persoanei care urmează să execute obligația.
La caz, instanța de apel a constatat că, asumându-și obligația de a livra în
termen de 30 de zile din data semnării contractului, a sistemului radiodiagnostic cu
braț C și a dispozitivului radiologie C-ARC ZEN-7000 către IMSP Institutul
Oncologic, reieșind din faptul că, producătorul acestui sistem este GENORAY,
regiune din nordul Coreei de Sud unde a fost instituit lockdown și totodată, reieșind
din faptul blocării canalului SUEZ de către nava cargo Ever Given,
reclamanta/intimată nu a fost în posibilitate de a prevedea că, livrarea bunurilor în
termenul stabilit, a devenit imposibilă, or, aceste circumstanțe nu sânt imputabile
și nu pot fi puse în culpa acesteia.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat drept întemeiat raționamentul primei
instanțe, că impedimentele menționate anterior întrunesc criteriile unei situații de
forță majoră, întrucât neexecutarea obligațiilor respective nu a fost determinată de
voința sau controlul SRL „Medexcom-Teh”. Instanța de apel a menționat că,
cauzele care au dus la livrarea cu întârziere a bunurilor cu încălcarea termenelor
specificate în contract, fac parte din categoria celor de forță majoră, iar în
corespundere cu prevederile contractului, părțile sânt exonerate de răspundere
pentru neîndeplinirea integrală a obligațiilor, dacă aceasta se datorează producerii
unor cazuri de forță majoră.
Totodată, instanța de apel a atras atenția asupra faptului că, prin demersurile
din 12.01.2021 și 29.03.2021, Centrul pentru achiziții publice Centralizate în
sănătate a fost notificat despre survenirea impedimentelor ce generează încălcarea
termenelor prevăzute în contract de livrare a utilajelor medicale, fapt pentru care
între părți au fost semnate acordurile adiționale nr. 1 și nr. 2 de prelungire a
valabilității contractului, până la data de 30.04.2021. Astfel, prin acordurile
adiționale semnate, părțile au convenit asupra modificării unor clauze contractuale,
și anume în ceea ce privește prelungirea termenului contractului de vânzare-
cumpărare, iar aplicarea unor penalități pentru livrarea cu întârziere a bunurilor, în
situația în care, părțile au convenit de comun acord asupra necesității efectuării
modificărilor enunțate, este nerațională și neîntemeiată.
În lumina celor reliefate supra, instanța de apel a conchis că la emiterea
deciziei contestate, autoritatea pârâtă/apelantul - Centrul pentru achiziții publice
Centralizate în sănătate, nu a ținut cont de faptul că, intimata este exonerată de
răspundere pentru neîndeplinirea integrală a obligațiilor, la caz fiind întrunite
condiții de forță majoră, prima instanță just dispunând admiterea acțiunii depuse de
”Medexcom-Teh” SRL, or, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu
certitudine că, actul administrativ contestat de către ultima, și anume Decizia
Centrului pentru Achiziții publice centralizate în sănătate nr.RG05-11 din
26.07.2021, prin care s-a aplicat penalitatea, conform condițiilor contractuale,
operatorului economic ”Medexcom-Teh” SRL pentru livrare cu întârziere a
bunurilor cu încălcarea termenelor specificate în contract, în sumă totală de 505
920,00 lei - este una ilegală și neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 21 martie 2024, Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate
declară recurs nemotivat, ulterior motivat, împotriva deciziei din 24 ianuarie 2024
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a
hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei hotărâri noi prin care
cererea de chemare în judecată să fie respinsă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, invocă argumente similare celor indicate în cererea
de apel. Suplimentar, evidențiază că atît prima instanță cât și instanța de apel au
omis să stabilească cercul tuturor persoanelor ale căror drepturi sunt afectate de
litigiul în cauză, contrar art. 205 alin. (1) din Codul Administrativ și anume s-a
omis atragerea în proces a IMSP Institutul Oncologic, având calitatea de beneficiar
în contractul nr. 01/20/00228 din data de 17 decembrie 2020 - obiect al litigiului.
Reține că, în situația în care SRL „Medexcom-Teh” nu a indicat pe IMSP
Institutul Oncologic în cererea de chemare în judecată în calitate de persoană terță,
această obligație a revenit instanțelor de judecată învestite cu împuterniciri de
soluționare a litigiului în fond, prin stabilirea și elucidarea tuturor circumstanțelor
esențiale cauzei, identificarea tuturor părților contractante, ale căror drepturi ar
putea fi afectate.
Enunță că, în orice procedură de achiziție desfășurată, în perioada pandemiei,
orice operator economic care intenționa să depună o ofertă, urma să evalueze
riscurile care pot surveni din cauza pandemiei Covid-19, întrucât scopul procedurii
de achiziții, din start a fost pentru combaterea Covid-19.
Explică că, motivele nedepunerii ofertelor de către unii operatorii economici
la procedura în cauză, a fost afectarea lanțului logistic din cauza pandemiei și
termenii restrânși de livrare. Respectiv, la caz, operatorul economic SRL
„Medexcom-Teh” și-a evaluat și asumat riscurile care pot surveni și au fost incluse
în prețul ofertei, care a depus-o în cadrul procedurii de achiziție. Iar, prin hotărârile
instanțelor ierarhic inferioare, s-a admis o inechitate față de alți operatori
economici care puteau să depună oferta în cadrul procedurii de achiziție în cauză,
să livreze bunurile contrar termenelor exact stabilite în contract și fără asumarea a
unor riscuri.
Afirmă că, grupul de lucru, din cadrul Centrului pentru Achiziții Publice
Centralizate în Sănătate, consideră că a fost un abuz din partea operatorului
economic și nu un impediment justificator cum a fost indicat de către instanțele de
judecată. Or, scopul prioritar al desfășurării procedurii de achiziție a fost
achiziționarea dispozitivelor medicale indispensabile în diagnosticarea infecției cu
Covid-19, iar orice zi de întârziere punea în pericol viața pacienților, iar la ziua
actuală aceste urmări le putem constata cu ușurință.
Cu referire la lockdown în regiunile din nordul Coreei de Sud, argument
reținut de către instanțele ierarhic inferioare, se reiterează incidența dispozițiilor
art. 904 alin. (2) din Codul civil, subliniindu-se că, anterior semnării contractului
menționat, vânzătorul avea cunoștință de faptul că Republica Coreea urma să
instituie primul lockdown național ca măsură de combatere a celui de-al treilea val
pandemic Covid-19, informație publicată în mod oficial la data de 16.12.2020 pe
rețelele de socializare. Prin urmare, nu se poate susține că acest eveniment era
imprevizibil sau în afara controlului vânzătorului. Mai mult, nu a fost administrat
niciun mijloc de probă care să confirme veridicitatea unei asemenea stări de
lockdown în regiunile nordice ale Republicii Coreea, iar această informație nu este
atestată nici în sursele publice accesibile.
În plus, evidențiază că conform condițiilor contractuale, pct. 7.3. „Survenirea
circumstanțelor de forță majoră, momentul declarării și termenul de acțiune trebuie
să fie confirmate printr-un certificat, eliberat în modul stabilit de către organul
competent din țara, părții care invoca aceste circumstanțe”.
Totodată, relevă că instanțele ierarhic inferioare au ignorat faptul că grupul
de lucru din cadrul Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate a
luat în considerare, că neexecutarea datorită situației Blocării în canalul Suez
(23.03.2021-29.03.2021) s-a datorat unui impediment în afara controlului
operatorului economic și nu i se putea cere în mod rezonabil să evite sau să
depășească impedimentul ori consecințele acestuia, respectiv pentru perioada
Blocării în canalul Suez, autoritatea contractantă nu a aplicat penalități fapt
confirmat prin procesul verbal a ședinței grupului de lucru.
La acest subiect, comunică instanței că operatorii economici cu care au fost
încheiate contracte, aflându-se în aceeași situație ca și ,,Medexcom-Teh” SRL au
recurs la alte posibilități de a executa contractul. Urmare a blocării canalului Suez
mai mulți operatori economici au ales să schimbe modalitatea de transportare a
bunurilor contractate, folosind în special calea aeriană pentru a livra la timp
bunurile contractate.
În concluzie, consideră că nu sunt întrunite condițiile impedimentului
justificator sau a forței majore, prin urmare nu poate fi exonerată de răspundere
pentru neîndeplinirea integrală a obligațiilor, întrucât procedura de achiziție a fost
demarată în plină pandemie, cu scopul de combatere a Covid-19, impedimentele
invocate de către vânzător au fost cunoscute la momentul încheierii contractului,
iar unele din ele au fost deja luate în considerare de către grupul de lucru la
momentul emiterii deciziilor de aplicare a penalităților.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de
către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 193 alin. (3) și (31) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile
de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii judecătorești,
completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil
să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide,
prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9
judecători.”
Art. 247 din Codul administrativ:
”Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților
la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451 alin.(1) lit. b) și d).
Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se
pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ:
„(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: b) admite recursul, casează integral decizia instanței de apel și trimite
cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ:
„(2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se
examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a
dreptului material.”
Art. 775 alin. (1) din Codul civil:
„(1) Debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-credință la momentul nașterii,
pe durata existenței, la momentul executării și stingerii obligației.”
Art. 858 alin. (1) și (2) din Codul civil:
„(1) Temeiul executării rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în
modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.”
Art. 903 lit. a) din Codul civil:
„În afară de alte cazuri prevăzute de lege, neexecutarea obligației este justificată în măsura
în care debitorul demonstrează una din următoarele circumstanțe: a) ea se datorează unui
impediment prevăzut la art.904;”
Art. 904 alin. (1) - (3) din Codul civil:
„(1) Neexecutarea obligației debitorului este justificată dacă ea se datorează unui
impediment în afara controlului debitorului și dacă debitorului nu i se putea cere în mod
rezonabil să evite sau să depășească impedimentul ori consecințele acestuia.
(2) În cazul în care obligația a apărut dintr-un contract sau alt act juridic, neexecutarea nu
este justificată dacă debitorul ar fi putut în mod rezonabil să ia în considerare
impedimentul la data încheierii.
(3) În cazul în care impedimentul justificator este doar temporar, justificarea produce
efecte pe durata existenței impedimentului. Totuși, dacă întârzierea capătă trăsăturile
neexecutării esențiale, creditorul poate să recurgă la mijloacele juridice de apărare
întemeiate pe o asemenea neexecutare.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului său la 14 martie 2024, prin intermediul poștei electronice,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.133).
Cererea de recurs motivată a fost depusă la 2 mai 2024. Astfel, că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs, Completul de judecată
ajunge la concluzia că decizia instanței de apel nu poate fi menținută, or aceasta
prezintă deficiențe în motivare. Conform prevederilor art. 239 din Codul procedură
civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își
întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și
pe probele cercetate în ședință de judecată.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide
că instanța de apel incorect a constatat și elucidat circumstanțele cauzei și probele
prezentate, la caz instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate de părți, în conformitate cu art. 373 alin.(5) din Codul de procedură civilă.
Din materialele cauzei, Completul de judecată constată că la 17.12.2020 între
”Medexcom-Teh” SRL, în calitate de Vânzător, IMSP Institutul Oncologic în
calitate de Beneficiar și Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate,
a fost încheiat contractul nr. 01/20/00228 privind achiziționarea dispozitivelor
medicale în baza căruia, vânzătorul s-a obligat să livreze bunurile beneficiarului,
în termen de 30 de zile din momentul semnării contractului, iar Centrul pentru
achiziții publice Centralizate în sănătate s-a obligat să achite Vânzătorului prețul
contractului, în termenele și modalitatea stabilită în contract (f.d. 13-16).
La 12.01.2021, prin acordul adițional nr. 1 la contractul nr. 01/20/00228 din
17.12.2020 s-a decis prelungirea valabilității contractului nr. 01/20/00228 până la
data de 31.03.2021, ulterior prin acordul adițional nr. 2 din 29.03.2021, la
contractul nr. 01/20/00228 din 17.12.2020, s-a decis prelungirea valabilității
contractului nr. 01/20/00228 până la data de 30.04.2021 (f.d. 18, 20).
Prin răspunsul nr.Rg02-1076 din 30.03.2021, Centrul pentru Achiziții
Publice Centralizate în Sănătate a informat SRL ”Medexcom-Teh” despre faptul
că, grupul de lucru din cadrul Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în
Sănătate este dispus să examineze posibilitatea aprobării unui eventual acord
adițional. Totodată, a adus la cunoștință că, în conformitate cu pct.2 din contract -
livrarea bunurilor se efectuează de către vânzător în condițiile Inconterms: DDP
(Franco destinație vămuit) 2013, cu transportul vânzătorului, în termen de livrare
și instalare de 30 de zile din data semnării contractului și conform pct.9, pentru
livrarea cu întârziere a bunurilor, vânzătorul poartă răspundere materială (f.d. 26-
27 dosar administrativ).
La 27.04.2021 și 30.04.2021, au fost livrate dispozitivele medicale conform
contractului menționat supra - sistemul radiodiagnostic cu braț C și dispozitivul
radiologie C-ARC ZEN-7000 IMSP Institutului Oncologic, fapt confirmat prin
actul de predare-primire (f.d.31 dosar administrativ).
Potrivit deciziei nr.RG05-11 din 26.07.2021, Centrul pentru Achiziții
Publice Centralizate în Sănătate a decis de a aplica penalitate conform condițiilor
contractuale operatorului economic ”Medexcom-Teh” SRL pentru livrare cu
întârziere a bunurilor cu încălcarea termenelor specificate în contract, în sumă
totală de 505 920,00 lei, acordând în acest sens un termen 30 de zile din momentul
recepționării deciziei, pentru transferul mijloacelor financiare pe contul Centrului
pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate cu titlu de penalitate, în caz contrar
urmând a fi înaintată acțiune în instanța de judecată (f.d.8).
În acest context, aprecierea instanței de apel privind pretinsa ilegalitate și
netemeinicie a deciziei Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate
nr.RG05-11 din 26.07.2021 prin care au fost aplicate penalități SRL ”Medexcom-
Teh”, se bazează pe o evaluare imprecisă a situației de fapt, în absența unui
probatoriu pertinent și concludent, precum și pe o interpretare vădit nejustificată a
înscrisurilor administrate în cauză. Instanța de apel nu și-a îndeplinit obligația
procesuală de a identifica cu exactitate circumstanțele susceptibile de a fi probate
și de a emite o concluzie clară, motivată și coerentă cu privire la existența unui
impediment justificator, în conformitate cu dispozițiile art. 904 alin. (2) din Codul
civil.
Prin urmare, în raport cu raționamentul instanțelor ierarhic inferioare care au
reținut lockdown-ul instituit în regiunile nordice ale Republicii Coreea ca
reprezentând un impediment justificator, completul de judecată reiterează
aplicabilitatea prevederilor pct. 7.3 din Contractul de achiziție a dispozitivelor
medicale nr. 01/20/00228 din 17.12.2020 și subliniază că întârzierea livrării
echipamentelor medicale, extinsă de trei ori față de termenul contractual, nu poate
fi justificată în temeiul unui eveniment previzibil, în lipsa unui suport probatoriu
obiectiv care să ateste veridicitatea și incidența acestuia.
În cazul din speță, Completul de judecată subliniază scopul prioritar și
imperativ al procedurii de achiziție analizate, având ca obiect furnizarea de
dispozitive medicale indispensabile procesului de diagnosticare a infecției cu
virusul Covid-19. Întrucât orice întârziere în livrarea acestora implica riscuri
directe asupra sănătății și vieții pacienților, au fost stabilite termene de livrare
stricte și reduse. Aceste circumstanțe erau previzibile și au fost cunoscute încă la
etapa publicării anunțului de intenție, la fel ca și riscurile inerente derivate din
contextul pandemiei Covid-19.
Mai mult, nu pot fi reținute argumentele instanței de apel potrivit cărora ,,…
aplicarea unor penalități pentru livrarea cu întârziere a bunurilor, în situația în
care, părțile au convenit de comun acord asupra necesității semnării acordurilor
adiționale nr. 1 ți nr. 2 de prelungire a valabilității contractului, este nerațională
și neîntemeiată”. Completul de judecată reține că acordurile menționate, deși
vizează extinderea valabilității generale a contractului, nu au produs efecte asupra
termenului de livrare stabilit inițial, întrucât, conform pct. 2.1 din contractul de
achiziție a dispozitivelor medicale nr. 01/20/00228 din 17.12.2020, condițiile și
termenul de livrare au rămas nemodificate. Prin urmare, raționamentul instanței de
apel apare ca fiind lipsit de fundament juridic și insuficient motivat pentru a susține
o soluție clară și convingătoare în privința circumstanțelor cauzei.
În lumina considerentelor relatate supra, Completul de judecată conchide că
în lipsa unei motivări clare, există incertitudini în ceea ce privește raționamentul
instanței și modul în care a fost aplicată legea materială la caz.
În plus, instanța de recurs reține că instanța de apel nu a examinat și nu a
oferit un răspuns motivat argumentelor prezentate de recurent, potrivit cărora ,, …
grupul de lucru din cadrul Centrului pentru Achiziții Publice Centralizate în
Sănătate a luat în considerare, că neexecutarea datorită situației Blocării în canalul
Suez (23.03.2021-29.03.2021) s-a datorat unui impediment în afara controlului
operatorului economic și nu i se putea cere în mod rezonabil să evite sau să
depășească impedimentul ori consecințele acestuia, respectiv pentru perioada
Blocării în canalul Suez, autoritatea contractantă nu a aplicat penalități fapt
confirmat prin procesul verbal a ședinței grupului de lucru”.
Față de considerentele expuse, instanța de recurs ajunge la concluzia că
soluția adoptată de către instanța de apel nu este suficient de motivată.
Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod
obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei deferite spre
soluționare. Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri
motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces
echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în
hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de
către părți întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania,
hotărârea din 21 ianuarie 1999).
Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de
drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur
și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță,
lipsește.
Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată,
justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător
să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac
împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol
dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).
Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și
concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru
rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care
instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai
importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă
acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o
încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că efectul art. 6 § 1 din
Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a efectua o 12
examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia
evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante pentru decizia sa. Corelând
prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența CtEDO referitor la
obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile, instanța de recurs conchide
că circumstanțele expuse anterior denotă că instanța de apel nu și-a îndeplinit
obligațiile. Iar aceasta nu poate echivala decât cu încălcarea dreptului la un proces
echitabil al recurentei, inclusiv dreptul de acces liber la justiție în raport cu obligația
instanței de „a auzi” justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și art. 6 § 1 din
Convenție.
În concluzie, în cazul analizat, Completul de judecată consideră că singura
soluție legală și rezonabilă este casarea integrală a deciziei și trimiterea spre
rejudecare a cauzei.
Or, instanța de recurs, în limitele recursului nu poate analiza motivele
invocate în recurs, aceste aspecte urmând a fi apreciate de instanța de apel la
examinarea cauzei în fond.
La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate, să
verifice circumstanțele importante și probele administrate și, reexaminând cauza,
să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al
participanților la un proces echitabil.
Prin urmare, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 2451
alin.(1) lit. c) și d) Cod administrativ, instanța va admite recursul.
Din aceste motive, conform art. 258 alin. (3), art. 248 alin. (1) lit. c) și d) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în
Sănătate.
Casează decizia din 24 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în
cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Medexcom-Teh” către Centrul
pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate cu privire la contestarea actelor
administrative.
Restituie cauza spre rejudecare, la Curtea de Apel Centru, în alt complet de
judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc