2r-487/24 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

În data de 18 ianuarie 2023, OCN „Mogo Loans” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Bufteac privind încasarea datoriei contractuale și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din data de 20 martie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de OCN „Mogo Loans” SRL, s-a încasat de la Victor Bufteac în beneficiul OCN „Mogo Loans” SRL în temeiul contractului de credit nebancar cu nr.AG8925554 din 02 septembrie 2021 și contractului de gaj nr. AG8925554-G din 02 septembrie 2021 datoria în mărime de 4 655,81 de euro și cheltuielile de judecată în sumă de 2 650,00 de lei cu titlu de taxa de stat achitată la depunerea cererii.

În data de 11 octombrie 2024 Victor Bufteac, prin intermediul avocatului Marina Balanici a contestat hotărârea instanței de fond, totodată a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului. (f.d. 55)

Curtea de Apel Bălți prin încheierea din data de 01 noiembrie 2024 a respins cererea lui Victor Bufteac privind repunerea în termen a apelului, a restituit ca fiind tardivă cererea de apel depusă de către Victor Bufteac, prin intermediul avocatului Marina Balanici. (f.d.79-80)

Împotriva încheierii instanței de apel a depus recurs Victor Bufteac, reprezentat de avocatul Marina Balanici, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din data de 01 noiembrie 2024 a instanței de apel, repunerea în termenul de declarare a apelului.

În motivarea recursului, Victor Bufteac, reprezentat de avocatul Marina Balanici, a menționat că cererea de chemare în judecată cu setul de documente precum și dispozitivul hotărârii nu au fost recepționate de către recurent, or, la materialele dosarului trimiterile poștale au fost returnate instanței de fond. La fel a menționat că semnătura de pe avizul de recepție anexat la materialele dosarului nu aparține lui Victor Bufteac.

Art. 100, alin. (1) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, […], prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, […].”

Art. 105, alin. (6) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „Dacă nu îl va găsi pe destinatar la domiciliu sau la locul de muncă, persoana împuternicită să înmâneze citația sau înștiințarea o va înmâna unuia dintre membrii adulți ai familiei care locuiește împreună cu destinatarul și care și-a dat acordul să o primească, […]. Persoana care a primit citația sau înștiințarea este obligată să indice pe cotor numele și raporturile sale de rudenie cu destinatarul sau funcția sa. Totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă reglementează că: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111, alin. (1), alin. (3) din Codul de procedură civilă statuează că: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. Dacă, începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Art. 113 din Codul de procedură civilă reglementează că: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116, alin. (1) și alin. (3) din Codul de procedură civilă stabilește că: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanța. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).”

Art. 2622 din Codul de procedura civilă „Dacă valoarea cererii în cauzele de încasare a unei sume de bani nu depășește 10 salarii medii pe economie prognozate la data sesizării instanței, fără a se lua în considerare dobânzile, penalitățile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, această cerere se examinează ca cerere cu valoare redusă.” 2

Art. 362, alin. (2),alin. (3) din Codul de procedură civilă statuează că: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă prevede că: „Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă reglementează că: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426, alin. (3) din Codul de procedură civilă statuează că: „Recursul împotriva încheierii se examinează […], pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427, lit. a) din Codul de procedură civilă stabilește că: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 426, alin. (3) din Codul de procedură civilă a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs, au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Cercetând starea de fapt, în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată, că în data de 18 ianuarie 2023, OCN „Mogo Loans” SRL a depus cerere de chemare în 3 judecată împotriva lui Victor Bufteac privind încasarea datoriei contractuale și cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești s-a acceptat cererea de chemare în judecată depusă de către OCN „Mogo Loans” SRL, în procedura de examinare a cererilor cu valoare redusă. Totodată, s-a dispus expedierea cererii de chemare în judecată și a încheierii pârâtului Victor Bufteac. ( f.d.4)

Încheierea menționată și copia cererii de chemare în judecată a fost remisă în adresa pârâtului, prin intermediul oficiului poștal, care a fost recepționată de către Victor Bufteac în data de 03 februarie 2023. (f.d.54)

Judecătoria Orhei, sediul Șoldănești prin hotărârea din 20 martie 2023 a încasat de la Victor Bufteac în beneficiul OCN „Mogo Loans” datoria în mărime de 4 655,81 de euro și cheltuielile de judecată în sumă de 2 650,00 de lei. (f.d.55)

Copia dispozitivului hotărârii a fost expediată în adresa participanților la proces în data de 21 martie 2023. ( f.d. 56)

Potrivit adeverinței poștale trimiterea poștală expediată în adresa pârâtului a fost returnată instanței de judecată cu mențiunea „plecat”. (f.d.57)

Victor Bufteac prin apelul depus în data de 11 octombrie 2024 a solicitat și repunerea în termenul de declarare a apelului. (f.d. 70-72)

Curtea de Apel Bălți prin încheierea din data de 01 noiembrie 2024 a respins cererea lui Victor Bufteac privind repunerea în termen a apelului, a restituit ca fiind tardivă cererea de apel depusă de către Victor Bufteac, prin intermediul avocatului Marina Balanici. (f.d.79-80)

Recurentul a criticat soluția instanței de apel, menționând că nu i-a fost adusă la cunoștință cererea de chemare în judecată și nu a recepționat nici dispozitivul hotărârii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că termenul de procedură instituit de legiuitor pentru demararea căii de atac în ordine de apel este prevăzut de o normă imperativă și anume art. 362, alin.(1) din Codul de procedură civilă, care stipulează că începutul curgerii termenului de depunere a apelului este determinat doar de un singur eveniment – pronunțarea dispozitivului hotărârii dacă legea nu prevede altfel.

Prin urmare, faptul neparticipării la pronunțarea dispozitivului hotărârii, momentul notificării/comunicării dispozitivului hotărârii judecătorești participanților la proces, nu influențează data de când începe să curgă termenul de 30 de zile de contestare a hotărârii judecătorești prin depunerea cererii de apel.

Legiuitorul prin instituirea termenelor procedurali a urmărit respectarea regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, care pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, iar pe de altă parte contracarează 4 exercitarea cu rea-credință de către participanții la proces a drepturilor procedurale.

Totodată, apelantul Victor Bufteac recunoscând omiterea termenului de contestare a hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 116 din Codul de procedură civilă a solicitat repunerea în termen, invocând faptul că termenul a fost omis, deoarece nu a cunoscut că pe rolul instanție de află prezenta cauză și că nu a recepționat dispozitivul hotărârii.

La caz, se atestă că în data de 03 februarie 2023 Victor Bufteac a recepționat încheierea instanței de fond din data de 25 ianuarie 2023 precum și cererea de chemare în judecată cu tot setul de documente anexate la aceasta, fapt confirmat prin semnătura aplicată pe avizul de recepție anexat la fila dosarului 54.

Argumentul recurentului precum că semnătura aplicată pe avizul de recepție nu-i aparține, este respins de către instanța de recurs, or, trimiterea poștală a fost expediată în adresa unde acesta are viza de reședință, care de alt fel corespunde cu adresa de corespondență indicată în recurs.

În aceste circumstanțe se constată temeinicia concluziei instanței de apel privind omiterea nejustificată de către Victor Bufteac a termenului de contestare cu apel a hotărârii din data de 20 martie 2023 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, or recurentul, cunoscând despre inițierea procesul civil împotriva sa, chiar și în condițiile neprezentării la pronunțarea hotărârii judecătorești, fiind interesat în soarta soluționării litigiului în care are statut de pârât, trebuia să demonstreze un rol activ, manifestând un comportament de bună-credință față de drepturile și obligațiile sale procedurale.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că Victor Bufteac a cunoscut că pe rolul Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești se află cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de OCN „Mogo Loans” SRL împotriva lui Victor Bufteac privind încasarea datoriei și cheltuielile de judecată. Astfel, trebuia să facă uz de toate drepturile sale procedurale, pentru a lua cunoștință de hotărârea judecătorească pronunțată asupra fondului cauzei și să depună apelul în termen.

Cu atât mai mult că dispozitivul hotărârii din 20 martie 2023 a fost publicat pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată în data de 22 martie fiind confirmat astfel caracterul public al hotărârii. Respectiv apelantul a beneficiat de posibilitatea de a cunoaște despre soarta dosarului și de a depune apelul în termen.

Conform jurisprudenței CtEDO participanții procesului de judecată urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

Prin prisma art. 56, alin. (3) din Codul de procedură civilă participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale, or în cazul abuzului de aceste drepturi sau al 5 nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Buna-credință prezumă că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să manifeste diligență și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanței și să respecte termenele prevăzute de lege.

În urma celor relatate completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind respingerea cererii cu privire la repunerea în termen de declarare a apelului și restituirea apelului declarat de către Victor Bufteac, din motivul depunerii acestuia în afara termenului legal, or neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel.

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat în cauza Van Harn v. Germania (nr.7557/03 din 11 septembrie 2007) că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

Conjunctura relevată certifică faptul că, în speță, nu se profilează circumstanțe care ar justifica omiterea termenului procedural de declarare a apelului.

Sub acest aspect instanța de recurs notează că legiuitorul a instituit termen imperativ pentru exercitarea căii de atac, asigurând astfel stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea incertitudinii pentru o perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează și se modifică o complexitate de relații dintre părți sub egida unor norme de drept distincte. Deci, admiterea exercitării unei căi de atac în afara termenului legal ar constitui o încălcare a principiului legalității și securității raporturilor juridice și respectiv, o soluție inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele, ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Or, aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia). 6

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

Din considerentele menționate și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt declarative și lipsite de suport juridic, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427, lit. a) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de către Victor Bufteac, reprezentat de avocatul Marina Balanici. Menține încheierea din data de 01 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți, emisă în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Organizația de Creditare Nebancară „Mogo Loans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Victor Bufteac privind încasarea datoriei contractuale și cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 7