2ra-1515/23 — anularea ordinului de sanctionare, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale s.a.

2ra-1515/23 — anularea ordinului de sanctionare, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la încetarea, din oficiu, a procedurii în recurs, intentată la

cererile de recurs declarate de Cuflic Maia, reprezentată de avocatul Barbaroș

Dumitru și Banca Comercială „MAIB” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Cuflic Maia împotriva Banca Comercială „Moldova Agroindbank” Societate

pe Acțiuni cu privire la anularea ordinului de sancționare disciplinară sub

formă de concediere, restabilirea în funcție, încasarea despăgubirii pentru

perioada absenței forțate de la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelul declarat de Banca Comercială „Moldova Agroindbank”

Societate pe Acțiuni și apelul incident declarat de Cuflic Maia, reprezentată

de avocatul Barbaroș Dumitru și menținută hotărârea din 21 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

(Dosarul nr. 2ra-1515/23

NR. PIGD 2-21004148-01-2ra-09102023)

Încetarea din oficiu a procedurii de recurs a fost determinată de constatarea existenței a

unor temeiuri de drept prevăzute la art.433 din Codul de procedură civilă după declararea

admisibilității recursurilor.

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud: A. Mardari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

26 martie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând recursurile declarate de Cuflic Maia, reprezentată de

avocatul Barbaroș Dumitru și Banca Comercială „MAIB” Societate pe

Acțiuni,

Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:

Stela Procopciuc, Președinte

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni, Judecători

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva BC „Moldova Agroindbank” SA, solicitând anularea în

parte a ordinului nr.***** din 28 octombrie 2020 cu privire la aplicarea unor

sancțiunii disciplinare în temeiul art.86 alin.(1) lit.k) și lit.p) și art.2111 lit.b)

din Codul muncii, restabilirea în funcția deținută anterior, achitarea salariului

pentru perioada de absență forțată de la muncă, sporurilor, indemnizațiilor,

adaosurilor și tuturor retribuțiilor legale, compensații de întârziere pentru

neachitarea la timp a salariului, inclusiv până la data restabilirii în funcție,

repararea prejudiciului moral în sumă de ***** de lei și compensarea

cheltuielilor de asistență juridică.

prin ordinul nr.136, BC „Moldova Agroindbank” SA a inițiat o anchetă de

serviciu privind elucidarea circumstanțelor aferente procesului de acordare și

achitare a unor credite persoanelor fizice în cadrul sucursalei nr.***** a BC

„Moldova Agroindbank” SA. Prin același ordin, pe perioada anchetei de

serviciu, a fost suspendat contractul său individual de muncă, începând cu 21

august 2020.

i-a solicitat să dea răspuns la un șir de întrebări, deși în viziunea pârâtei aceste

întrebări reprezintă o solicitare de a prezenta explicații scrise, totuși a fost

privată de dreptul de a le prezenta, întrucât nu a fost informată cu ce scop a

fost inițiată ancheta de serviciu în privința sa pentru a putea prezenta aceste

lămuriri în apărarea poziției sale. I s-au înaintat doar întrebări, pe care banca

le-a considerat, în mod unilateral, importante pentru demararea anchetei de

serviciu, fiind lipsită de dreptul de a-și expune propria opinie față de situația

dată. Răspunsul respectiv la prezentat pârâtei în termeni proximi.

angajat al băncii care i-a solicitat să transmită răspunsurile la întrebări,

motivând că banca nu a recepționat informația solicitată.

1

băncii că răspunsul său a fost expediat în termeni restrânși, drept dovadă

servind scrisoarea de e-mail transmisă la 14 septembrie 2020, ora 15:47, la

adresa electronică: *****.

repetat a expediat prin scrisoare electronică la adresa de e-mail: *****,

răspunsurile la întrebările băncii întitulată „Răspuns Cuflic Maia repetat”.

corespunzător și nu poate fi acceptată în modul transmis, solicitându-i ca

dânsa personal să se prezinte la sediul băncii pentru a depune explicațiile

necesare, cu toate că, pârâta i-a expediat inițial întrebările prin e-mail, care la

fel nu au fost semnate corespunzător.

personal răspunsurile la întrebări la sediul băncii pe timp de pandemie este

doar un pretext de a-i înjosi onoarea și demnitatea precum și de a-i crea stres.

permitea fizic să se deplaseze la sediul băncii. Cu atât mai mult, în decurs de

40 de zile a venit la sediul central al băncii și nimeni la acea situație nu i-a

solicitat ca opinia sa să fie semnată în mod electronic.

de a prezenta probe care confirmă nevinovăția sa, fapt ce contravine art.208

alin.(2) din Codul muncii.

fost examinate în cadrul anchetei de serviciu, la care credite banca se referă,

perioada exactă de creditare, cine au fost beneficiarii și ce în general personal

dânsei i se incriminează. În cadrul anchetei de serviciu nu i s-au oferit

informații privind modul de derulare, finalitate, decizii, deși în mod repetat a

contactat secția resurse umane a băncii pentru a afla când urmează să revină

la serviciu, însă nu a primit răspuns clar, aflându-se într-o stare de

incertitudine. La 25 septembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, a

expediat în adresa pârâtei o cerere, solicitând să fie informată dacă ancheta de

serviciu s-a finalizat și când urmează să revină la serviciu, însă nu a primit

răspuns. Nefiind informată despre rezultatele anchetei de serviciu, s-a

prezentat la lucru, dar a fost îndemnată să plece, comunicându-i că va fi

informată ulterior despre decizia băncii. Reclamanta a menționat că

necesitatea să i se comunice rezultatele anchetei de serviciu și când poate să

revină la lucru, se datorează faptului că relațiile sale de muncă pe toată durata

anchetei de serviciu, au fost suspendate, fiind lipsită de posibilitatea de a

munci și de a obține un venit lunar, având în vedere că are la întreținere 2 copii

minori, fiind unicul lor întreținător.

2

s-a agravat starea sa de sănătate.

că polița de asigurare medicală i-a fost dezactivată, deținând statut de persoană

neasigurată. Întrucât polița de asigurare medicală se dezactivează urmare a

suspendării contractului individual de muncă și se reactivează doar după

reluarea contractului de muncă, la situația din 28 septembrie 2020 contractul

său individual de muncă era încă suspendat, ceea ce denotă că nici ancheta de

serviciu la data respectivă nu era finalizată, adică a durat mai mult de 1 lună.

După solicitarea sa scrisă către bancă de a fi informată referitor la statutul său,

deoarece suporta cheltuieli pentru serviciile medicale, nefiind persoană

asigurată, polița medicală i-a fost reactivată. Fiind suspendată din funcție și în

lipsa surselor de venit, având la întreținere 2 copii minori, la 08 septembrie

2020 s-a adresat băncii cu cerere să i se acorde concediu anual de odihnă, însă

angajatorul i-a refuzat din motiv că în perioada anchetei de serviciu nu se

permite acordarea concediului anual.

concediului anual de odihnă cu o dată anterioară, a acceptat ca acest concediu

să-i fie oferit începând cu data de 24 septembrie 2020. Tot atunci i s-a reproșat

că perioada cuprinsă între data de 21 septembrie 2020 și 24 septembrie 2020

va fi tabelată ca absențe nemotivate, cu toate că nu a fost informată în scris

despre finalizarea anchetei de serviciu și din ce dată urmează să revină la

muncă, având în vedere că contractul său de muncă până la 28 septembrie

2020 era încă suspendat, iar ordin de reluare a raporturilor de muncă, la acel

moment nu era emis.

care a fost concediată din funcție în temeiul art.86 alin.(1) lit.k) și p) și art.2111

lit.b) din Codul muncii - pentru încălcarea gravă a obligațiunilor de muncă

manifestată prin acordare serviciilor prin uzul funcției în schimbul unei

remunerații, unui serviciu sau altor beneficii, ce a servit la pierderea încrederii

angajatorului. Reclamanta consideră eronată alegația angajatorului invocată

în ordinul de aplicare a secțiunii disciplinare precum că ar fi făcut uz de funcția

ocupată în schimbul unei remunerări, deoarece nu sunt probate prin dovezi

incontestabile, cu aprecierea superficială a situației de fapt din partea comisiei

de anchetă.

și pentru a cunoaște temeiul, obiectul și rezultatele anchetei de serviciu

desfășurate în privința sa, a solicitat de la angajator eliberarea copiilor

materialelor anchetei de serviciu sau să i se ofere posibilitatea să ia cunoștință

cu aceste acte la sediul băncii, însă nu a primit răspuns. Din ordinul nr.*****

din 28 octombrie 2020 rezultă că Comisia de anchetă a pus la baza incriminării

3

sale, declarațiile unui fost client al băncii, un oarecare *****, care avea

frustrări legate de refuzul dânsei de-ai acorda un credit bancar. De fapt,

angajatorul în cadrul anchetei de serviciu nu a putut demonstra abuzul de

serviciu din partea sa în schimbul unei remunerații, serviciu sau a altor

beneficii, decât prin declarații false ale unui fost client al băncii care a indicat

că pe parcursul anului 2018 a lăsat în mod repetat mijloace bănești în numerar,

iar acești bani nu-i depunea la cont, astfel că, creditele deveneau prea des

restante, iar ea a însușit o parte din acești bani, fapt ce, în viziunea reclamantei,

nu corespunde realității.

au constatat, în lipsa unei expertize în acest domeniu, prin compararea

semnăturilor de pe ordinele de plată, precum că semnăturile debitorilor din

buletinele de identitate diferă. Or, membrii comisiei de anchetă nu sunt nici

experți și nici autoritate de urmărire penală pentru a da o apreciere privind

titularul semnăturilor sau a chestiona persoanele terțe. Pe faptul acordării

creditelor cu încălcarea regulilor de către organul de urmărire penală al IP

Centru a DP mun. Chișinău, a fost pornită o cauză penală în cadrul căreia

vinovăția și implicarea sa la comiterea pretinsei fapte ilicite, nu s-a confirmat.

Mai mult ca atât, în cadrul urmăririi penale a fost interogată în calitate de

martor, or, potrivit art.63 alin.(7) din Codul de procedură penală, interogarea

în calitate de martor a persoanei față de care există anumite probe că a săvârșit

o infracțiune, se interzice.

persoane (fost client al băncii), nefiind administrate în acest sens alte probe,

întrucât prin constatarea titularului semnăturii de către persoane care nu sunt

experți în acest domeniu, îi încalcă drepturile, inclusiv, prezumția nevinovăției

de fapta care i se incriminează. La fel, în ordinul contestat s-a făcut referire la

perioada anului 2018 pe parcursul căruia s-ar fi efectuat operațiunile de

creditare suspecte, deși din anul 2018 – până în 2020 au fost efectuate

controale în cadrul cărora nu s-au depistat încălcări, ba mai mult, a fost

premiată anual pentru buna activitate desfășurată. De asemenea, în ordinul de

sancționare s-a făcut trimitere la 31 de operațiuni de creditare efectuate de

către ea, însă nu s-a concretizat în care dintre aceste credite au fost apreciate

ca abateri.

muncii, în ordinul contestat circumstanțele faptice au fost evaziv expuse,

conținând date generale (perioada anilor 2016 – 2020, 31 de credite, bănuielile

unui fost debitor, comparații de semnături efectuate de persoane neabilitate),

respectiv, cerința legală nu a fost respectată.

ordine, contrar legii, cu o dată anterioară. Or, angajatorul a modificat ordinul

4

nr.***** din 20 august 2020 prin ordinul nr.***** din 24 august 2020,

întocmit la 13 octombrie 2020, drept dovadă constituind scrisoarea electronică

expediată de *****, specialist ***** la 13 octombrie 2020, ora 17:02, și

anume, cu specificarea „În legătură cu schimbarea circumstanțelor. Punct unic

în ordinul nr.***** din 20 august 2020 cu privire la exercitarea funcțiilor de

manager IMM în cadrul sucursalei nr.*****, sintagma „suspendarea

contractului individual de muncă” se substituie cu sintagma „absența

temporară de la serviciu”.

neîntemeiat, emis cu încălcarea legii, ca urmare a unei anchete de serviciu

desfășurată cu multiple încălcări de procedură. Ancheta de serviciu s-a

desfășurat netransparent, ilegal, încălcându-i drepturile, inclusiv, dreptul la

muncă și dreptul la apărare.

reținut că i s-a încălcat dreptul de a prezenta explicație privind pretinsa faptă

în cadrul anchetei de serviciu, precum și până la aplicarea sancțiunii

disciplinare, deoarece până la emiterea ordinului nr.***** din 28 octombrie

2020 nu a cunoscut ce i se incriminează și nici din ordin nu-i este clar acest

fapt. Consideră că pretinsa solicitare a băncii, remisă prin poșta electronică,

de a răspunde la întrebările acesteia nu i-a asigurat drepturile. Or, banca a

formulat întrebări pe care le-a considerat necesare, dânsa aflându-se în

imposibilitate de a da explicațiile de rigoare, în situația în care nici nu cunoștea

ce fapte i se incriminează. Cu atât mai mult că ancheta de serviciu a durat o

lună.

remarcat că în ordinul contestat s-a menționat că creditele au fost acordate în

perioada anilor 2016 – 2020, iar pretinsa încălcare a avut loc pe parcursul

anului 2018.

de creditare, potrivit art.209 alin.(2) din Codul muncii, sancțiunea disciplinară

nu poate fi aplicată după expirarea a 6 luni din ziua comiterii abaterii

disciplinare.

reclamanta a subliniat că ordinul privind reluarea activității sale după

suspendare nu a fost emis și nici nu i s-a adus la cunoștință contra semnătură.

2020 a expediat în adresa BC „Moldova Agroindbank” SA cerere prealabilă,

solicitând anularea ordinului nr.****** din 28 octombrie 2020 cu privire la

aplicarea unor sancțiuni disciplinare în privința sa; restabilirea în funcție,

acordarea plăților salariale pentru perioada absenței forțate de la muncă,

5

repararea prejudiciului moral, cu toate acestea, însă, deși a fost recepționată

de pârâtă la 14 decembrie 2020, totuși nu i-a furnizat răspuns.

pretențiilor din acțiune, solicitând anularea în parte a ordinului nr.***** din

28 octombrie 2020 cu privire la aplicarea unor sancțiuni disciplinare în

privința sa în temeiul prevederilor art.86 alin.(1) lit.k) și lit.p) și art.2111 lit.b)

din Codul muncii, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să o

restabilească în funcție – *****, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA

să-i achite salariul pentru perioada absenței forțate de la muncă în sumă de

***** lei, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite tichetele de

masă electronice pentru perioada absenței forțate de lucru în sumă de *****

lei, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite plățile salariale

pentru perioada absenței forțate de la muncă în sumă de ***** de lei și

ajutorul material la concediul anual conform contractului individual de

muncă, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite compensația de

întârziere pentru neachitarea în termen a salariului în sumă de ***** de lei,

obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite compensația de

întârziere pentru neachitarea în termen a tichetelor de masă electronice în

sumă de ***** de lei, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite

sporurile, ajutoarele materiale și adaosurile, inclusiv premiile pentru perioada

de absență forțată de la muncă, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-

i compensez prejudiciului moral în sumă de ***** de lei și compensarea

cheltuielilor de judecată (f.d.58-59, vol.I).

a acțiunii, solicitând anularea în parte a ordinului nr.***** din 28 octombrie

2020 cu privire la aplicarea unor sancțiuni disciplinare în privința sa în temeiul

prevederilor art.86 alin.(1) lit.k) și lit.p) și art.2111 lit.b) din Codul muncii,

obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să o restabilească în funcția

deținută anterior – *****, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i

achite salariul pentru perioada absenței forțate de la muncă în sumă de *****

de lei, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite tichetele de masă

electronice pentru perioada absenței forțate de lucru în sumă de ***** de lei,

obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite plățile salariale pentru

perioada absenței forțate de la muncă în sumă de ***** lei, și ajutorul material

la concediul anual conform contractului individual de muncă, obligarea BC

„Moldova Agroindbank” SA să-i achite compensația de întârziere pentru

neachitarea în termen a salariului în sumă de ***** de lei, obligarea BC

„Moldova Agroindbank” SA să-i achite compensația de întârziere pentru

neachitarea în termen a tichetelor de masă electronice în sumă de ***** de

lei, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite sporurile, ajutoarele

materiale și adaosurile, inclusiv premiile pentru perioada de absență forțată de

6

la muncă, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i compensez

prejudiciului moral în sumă de ***** de lei și cheltuielile de judecată în sumă

de ***** de lei (f.d.164-165, vol.I).

a acțiunii, solicitând anularea în parte a ordinului nr.3782-p din 28 octombrie

2020 cu privire la aplicarea unor sancțiuni disciplinare în privința sa în temeiul

prevederilor art.86 alin.(1) lit.k) și lit.p) și art.2111 lit.b) din Codul muncii,

obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să o restabilească în funcția

deținută anterior – *****, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i

achite salariul pentru perioada absenței forțate de la muncă în sumă de *****

de lei, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite tichetele de masă

electronice pentru perioada absenței forțate de lucru în sumă de ***** de lei,

obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite plățile salariale pentru

perioada absenței forțate de la muncă în sumă de ***** de lei și ajutorul

material la concediul anual conform contractului individual de muncă la

nivelul anului precedent (în mărime de 40% din salariu) de ***** de lei,

obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite compensația de

întârziere pentru neachitarea în termen a salariului în sumă de ***** de lei,

obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite compensația de

întârziere pentru neachitarea în termen a tichetelor de masă electronice în

sumă de ***** de lei, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i achite

sporurile, ajutoarele materiale și adaosurile, inclusiv premiile pentru perioada

de absență forțată de la muncă, la nivelul anului precedent 21.08.2019 –

17.06.2020 în sumă de ***** de lei conform extrasului din contul de card

salarial, obligarea BC „Moldova Agroindbank” SA să-i compensez

prejudiciului moral în sumă de ***** de lei și cheltuielile de judecată în sumă

de ***** de lei (f.d.177-178, vol.I).

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru s-a admis parțial acțiunea depusă de Cuflic Maia. S-a anulat pct.1 din

ordinul nr.***** din 28 octombrie 2020 emis de BC „Moldova Agroindbank”

SA cu privire la aplicarea unor sancțiuni disciplinare, prin care Maiei Cuflic

i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de concediere din funcția

deținută de ***** pentru pierderea încrederii angajatorului față de salariat și

încălcarea gravă a obligațiilor de muncă. S-a obligat BC „Moldova

Agroindbank” SA să o restabilească pe Cuflic Maia în funcția de ***** sau

în altă funcție echivalentă. S-a încasat din cont BC „Moldova Agroindbank”

SA în beneficiul Maiei Cuflic despăgubirea pentru perioada absenței forțate

de la muncă, începând cu 28 octombrie 2020 până la data emiterii hotărârii în

7

mărimea salariului mediu al salariatului pentru această perioadă, pornind de

la salariu mediu lunar de ***** de lei. S-a încasat din contul BC „Moldova

Agroindbank” SA în beneficul Maiei Cuflic suma de ***** de lei cu titlu de

prejudiciu moral. S-a încasat din contul BC „Moldova Agroindbank” SA în

beneficiul Maiei Cuflic suma de ***** de lei cheltuieli de asistență juridică.

S-a încasat din contul BC „Moldova Agroindbank” SA în beneficiul statului

taxa de stat în mărime de ***** de lei. S-a dispus executarea imediată a

hotărârii în partea restabilirii Maiei Cuflic în funcția deținută anterior și

încasarea salariului mediu în mărime de ***** de lei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea

parțială a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere

a acțiunii depuse de Maia Cuflic și încasarea din contul intimatei a

cheltuielilor de judecată (f.d.200, vol.I).

executarea încheierii din 29 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, BC

„Moldova Agroindbank” SA a depus apelul motivat și dovada de plată a taxei

de stat (f.d.217, 223, 231, vol.I).

Maia, reprezentată de avocatul Dumitru Barbaroș a declarat apel incident

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând modificarea hotărârii primei

instanțe, prin care să fie încasat din contul BC „Moldova Agroindbank” SA în

beneficiul său a sumei de ***** de lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru

neachitarea salariului, sumei de ***** de lei valoarea tichetelor de masă

electronice, sumei de ***** de lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de

***** de lei cheltuieli de asistență juridică (f.d.241-245, vol.I).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de BC „Moldova Agroindbank” SA și apelul incident

declarat de Cuflic Maia, reprezentată de avocatul Dumitru Barbaroș (f.d.24-

43, vol.II).

Dumitru Barbaroș a declarat recurs împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a

Curții de Apel Chișinău (f.d.48, vol.II).

8

declarat recurs împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău

(f.d.58, vol.II).

fost admise recursurile declarate de Cuflic Maia, reprezentată de avocatul

Dumitru Barbaroș și BC „Moldova Agroindbank” SA. S-a casat integral

decizia din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 90-103,

vol.II).

respinse apelul declarat de BC „Moldova Agroindbank” SA și apelul incident

declarat de Cuflic Maia, reprezentată de avocatul Dumitru Barbaroș (f.d.123-

131, vol.II).

prezentei cauze, au motivat soluțiile de admitere parțială a acțiunii depuse de

Cuflic Maia prin faptul că potrivit Notei de serviciu din 20 august 2020 a

vicepreședintelui Comitetului de Conducere al BC ,,Moldova Agroindbank”

SA privind suspiciunile de creditare frauduloasă identificate de către Grupul

*****, în cadrul activității zilnice a Grupului *****, în urma efectuării

apelului telefonic către debitorul ***** (care a beneficiat de credit în sumă de

***** de lei la 26 iulie 2017), ultimul a comunicat băncii că de fapt creditul a

fost obținut în beneficiul fostului său angajator, *****.

20 august 2020 emis de președintele Comitetului de Conducere al BC

„Moldova Agroindbank” SA a fost efectuată ancheta de serviciu privind

elucidarea circumstanțelor aferente procesului de acordare și achitare a

creditelor persoanelor fizice în cadrul sucursalei nr.*****, inclusiv modul de

utilizare a mijloacelor bănești de către beneficiarii creditelor și rambursarea

acestora.

constituite din totalul de 37 de debitori, care în perioada anilor 2016-2020 au

obținut 42 de credite în sumă totală de ***** de lei. Din totalul creditelor

acordate: 31 de credite au fost analizate de către Maia Cuflic, 17 credite au

fost analizate de către ***** și 27 de credite au fost autorizate de *****. În

cadrul anchetei de serviciu unii debitori au recunoscut faptul că au beneficiat

de credite contractate în favoarea terților și că angajații băncii cunoșteau

despre aceasta, iar în cazul unui beneficiar efectiv, *****, creditele au fost

obținute cu ajutorul angajatului băncii Maia Cuflic. De asemenea, în cadrul

acestui grup, pe parcursul anului 2018 au fost observate operațiuni suspecte

de achitare a creditelor, toate tranzacțiile fiind inițiate de către Maia Cuflic.

9

ordinului de concediere, temei pentru inițierea anchetei de serviciu au servit

unele informații prezentate de DAORC, potrivit cărora în cadrul sucursalei

nr.***** a fost depistat un grup de restanțieri care au obținut credite în

favoarea unei persoane terțe. Dosarele de credit ale acestora au fost perfectate

preponderent de către Maia Cuflic, care la acel moment deținea funcția de

director adjunct, sucursala nr.*****. În concluzie, angajatorul a indicat în

ordinul nr.***** din 20 august 2020 că în urma anchetei de serviciu au fost

stabilite încălcări din partea angajaților băncii ale cadrului normativ intern

aferent procedurii de creditare a clienților băncii și efectuării 12 operațiuni de

casierie, cele mai semnificative referindu-se la: neasigurarea acumulării

depline a informației despre debitorii băncii; acordarea creditelor debitorilor

care nu corespund cerințelor minime de eligibilitate; inițierea și efectuarea

operațiunilor de încasare a numerarului în lipsa clientului.

angajatorului expuse în ordinul de concediere, în cadrul anchetei de serviciu

a fost analizată procedura de acordare a creditelor în perioada anilor 2016-

2020, fiind identificate 4 grupuri, constituite din totalul de 37 de debitori care

în perioada respectivă au obținut 42 de credite în sumă totală de ***** de lei,

însă angajatorul nu a indicat cert în care anume din aceste proceduri de

creditare au fost admise încălcări anume de către Cuflic Maria, or, reieșind

din prevederile art.21 alin.(1) din Codul muncii în ordinul privind aplicarea

sancțiunii disciplinare se indică în mod obligatoriu circumstanțele de fapt și

de drept ale aplicării sancțiunii.

Maiei Cuflic s-a axat strict doar pe declarația depusă de ***** și un extras din

programul de evidență a plăților, care în opinia instanțelor de judecată ierarhic

inferioare nu confirmă cu certitudine comiterea de către salariatul Cuflic Maia

a anumitor abateri disciplinare, or, din declarația clientului băncii ***** nu

rezultă clar perioada în care au avut loc pretinsele faptele, iar extrasul din

programul de evidență a plăților reflectă operațiuni bancare efectuate în

perioada 01.01.2017 – 31.03.2017.

Agroindbank” SA a încălcat procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare,

apreciind că acțiunile angajatorului au avut un caracter formal în condițiile în

care nu au fost respectate toate exigențele prevăzute de lege în vederea

elucidării tuturor circumstanțelor, cu asigurarea respectării drepturilor

reclamantei Cuflic Maia, vizată în ordinul emis, or, actele care au condiționat

emiterea ordinului nr.***** din 28 octombrie 2020 sunt: nota informativă

privind suspiciunile de creditare frauduloasă identificate de către Grupul

10

*****; declarația depusă de clientul băncii ***** și extrasul din programul de

evidență a plăților.

Inspectoratului de Poliție Centru a DP mun. Chișinău a IGP MAI din 26

august 2020 s-a inițiat o cauză penală în baza elementelor componente ale

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.b) și lit.d) din Cod penal, obiectul

controlului fiind obținerea creditelor sus-numite, în cadrul căreia Cuflic Maia

a fost audiată în calitate de martor. La acest aspect, instanțele de judecată au

reținut că angajatorul BC ,,Moldova Agroindbank” SA s-a axat pe afirmații și

înscrisuri care urmează a fi verificate și analizate de către organul de urmărire

penală și apreciate de instanța de judecată specializată în materie penală, în

actul judecătoresc pronunțat. Desfășurarea unei cauze penale consolidează

aceste aserțiuni, în cadrul căreia urmează a fi stabilită conduita persoanelor

vinovate. Or, substanța faptelor indicate și analizate în cuprinsul ordinului nr.

***** din 28 octombrie 2020 denotă faptul că angajatorul și-a arogat

competențe conferite altor organe specializate în domeniul vizat.

angajatorul nu a individualizat sancțiunea aplicată salariatului Cuflic Maia, s-

a omis de a efectua analiza necesității aplicării sancțiunii, fără a da o apreciere

esenței încălcării stabilite, explicațiilor persoanelor audiate, materialelor ce

confirmă sau infirmă vinovăția salariatului, motivelor și condițiile care au

contribuit la comiterea încălcării; consecințelor faptei comise, precum și

existența prejudiciului și dacă acesta a fost reparat/înlăturat. În contextul

reținut, instanțele de judecată au dedus că actele și constatările care au fost

puse la baza emiterii ordinului de destituire din funcție nu prezintă probe

incontestabile care să confirme comiterea de către reclamanta Cuflic Maia a

pretinselor încălcări, angajatorul arogându-și atribuții care țin de competența

altor instituții.

concedierea reclamantei Cuflic Maia din funcția de *****, a avut loc cu

încălcarea prevederilor legale, fapt ce indică indubitabil la ilegalitatea pct.1

din ordinul nr.***** din 28 octombrie 2020 cu privire la concedierea

angajatului Cuflic Maia.

concediere emis în privința reclamantei Cuflic Maia nu corespunde rigorilor

de motivare a unui act de sancționare, întrucât motivarea ordinului de

destituire din funcție presupune obligația de a face cunoscute elementele de

fapt și de drept, care permit înțelegerea și aprecierea legalității sale, iar această

exigență trebuie realizată într-un mod suficient de detaliat prin indicarea în

actul emis a motivelor pentru care angajatorul a ajuns la concluzia necesității

de a sancționa disciplinar reclamanta, or, în lipsa motivării explicite a

11

ordinului, posibilitatea atacării acestuia în justiție devine iluzorie, în condițiile

în care instanța de judecată nu poate specula asupra motivelor care au

determinat angajatorul să ia această decizie de sancționare în privința

reclamantei. Prin urmare, motivarea reprezintă o condiție de legalitate a

ordinului de sancționare.

instanțele de judecată au considerat-o întemeiată, or, conform art.89 din Codul

muncii salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim

din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri directe cu

angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărâre a instanței de judecată. La

examinarea litigiului individual de muncă de către instanța de judecată,

angajatorul este obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile

transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. Imediat după pronunțarea

hotărârii instanței de judecată privind restabilirea salariatului la locul de

muncă, angajatorul este obligat să emită un ordin de restabilire, pe care îl

aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură, în termen de 3 zile lucrătoare

de la data emiterii.

de judecată au apreciat ca fiind întemeiată pretenția reclamantei privind

restabilirea în funcție, or, efectul anulării ordinului de către instanța de

judecată constă în repunerea în raporturile existente până la emiterea acestui

ordin, reieșind din conceptul că acesta nici nu ar fi existat. Totodată, această

obligație se impune prin prisma dispozițiilor legale precitate, în sarcina

emitentului actului de sancționare anulat, care urmează să acționeze în strictă

conformitate cu exigențele legale care au determinat anularea ordinului

contestat în speță, reieșind din considerentul că anularea acestuia produce

efecte retroactive, care duc la repunerea părților în poziția existentă până la

data emiterii acestui act. Or, anularea ordinului cu privire la destituirea din

funcție, fără reîncadrarea reclamantei în funcția deținută anterior, constituie

un act iluzoriu, întrucât scopul urmărit de către reclamantă este restabilirea

dânsei în funcția anterior deținută - *****.

cerința reclamantei cu privire la restabilirea în funcția deținută anterior sau în

altă funcție echivalentă, ținând cont de faptul că BC „Moldova Agroindbank”

SA a confirmat închiderea funcției deținute de Cuflic Maia până la

concedierea acesteia.

cerința reclamantei privind încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a

salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă începând cu data de 28

octombrie 2020 până la data emiterii hotărârii în mărimea salariului mediu

pentru această perioadă, pornind de la salariul mediu lunar de ***** de lei, cu

12

restabilirea reclamantei în funcția deținută anterior sau într-o funcție

echivalentă, prin prisma prevederilor art.329 alin.(1) din Codul muncii care

statuează că, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material și

cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a

obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau

ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod

sau alte acte normative nu prevăd altfel, or, cert s-a stabilit că concedierea

Maiei Cuflic din funcție a avut loc cu încălcarea legii.

instanțele de judecată au remarcat că, având în vedere că s-a constatat faptul

că reclamanta Cuflic Maia a fost eliberată ilegal din funcția deținută, fiindu-i

îngrădit în acest sens dreptul la muncă garantat de Constituție, ultima este

îndreptățită la o recompensă bănească cu titlu de prejudiciu moral, însă

instanțele au considerat că suma solicitată cu titlu de prejudiciu moral în

mărime de ***** de lei este prea excesivă ca mărime. La acest aspect,

instanțele de judecată au considerat că sumă de ***** de lei cu titlu de

prejudiciu moral este rezonabilă și echitabilă ca mărime. Or, potrivit art.90

alin.(2) lit.c) și alin.(3) din Codul muncii, repararea de către angajator a

prejudiciului cauzat salariatului constă în compensarea prejudiciului moral

cauzat salariatului. Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de

către instanța de judecată, ținând-se cont de aprecierea dată acțiunilor

angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al

salariatului. Instanțele de judecată au considerat neîntemeiate argumentele BC

,,Moldova Agroindbank” SA precum că reclamanta nu a probat suportarea

suferințelor morale, or, reieșind din natura litigiului, Cuflic Maia s-a aflat într-

o stare de incertitudine, stres și disconfort urmare a inițierii unei anchete de

serviciu în privința sa, care s-a finalizat prin destituirea ei din funcție, fiind în

așa mod privată de dreptul de a munci și de a se realiza pe plan profesional.

La stabilirea mărimii despăgubirilor, instanțele de judecată au ținut cont de

faptul că ca partea prejudiciată să primească o satisfacție echitabilă pentru

suferințele morale suferite, cu un efect compensatoriu și nu trebuie să

constituie venituri nejustificate.

tichetelor de masă electronice, instanțele de judecată au considerat-o

neîntemeiată, or, acordarea tichetelor de masă este o opțiune discreționară a

angajatorului. Mai mult, tichetele de masă au un regim fiscal distinct,

respectiv angajatorul nu are obligații de a acorda tichete de masă pentru

perioada în care angajatul a fost eliberat din funcția deținută.

instanțele de judecată cu trimitere la prevederile art.118 alin.(5) din Codul

muncii au conchis că, nu se admite înlocuirea concediului de odihnă anual

13

nefolosit printr-o compensatei în bani, cu excepția cazurilor de încetare a

contractului individual de muncă al salariatului care nu și-a folosit concediul.

Or, după s-a constatat după restabilirea Maiei Cuflic în funcție raporturile de

muncă cu BC „Moldova Agroindbank” SA vor continua și respectiv nu se va

putea solicita compensarea zilelor de concediu nefolosite, ci urmează ca

reclamanta să beneficieze nemijlocit de concediu de odihnă anual. Drept

consecință, instanțele de judecată au considerat neîntemeiată respectiva

solicitare a reclamantei, cu respingerea acesteia.

de judecată au reținut prevederile art.137 alin.(1) din Codul muncii, potrivit

cărora, angajatorul este în drept să stabilească diferite sisteme de premiere, de

adaosuri și sporuri la salariul de bază, alte plăti de stimulare după consultarea

reprezentanților salariaților. Sistemele indicate pot fi stabilite și prin

contractul colectiv de muncă. Instanțele de judecată au reținut că din

contractul individual de muncă încheiat între Cuflic Maia și BC „Moldova

Agroindbank” SA rezultă posibilitatea de a fi stabilite sporuri salariale în

anumite condiții, reglementate de contract și de actele interne ale societății.

La acest aspect, instanțele de judecată au considerat că reclamanta Cuflic Maia

va putea beneficia de sporul salarial în condițiile în care va beneficia de

concediu anual, or ajutorul material pretins se achită la concediu, conform

condițiilor contractului individual de muncă.

reclamantă, instanțele de judecată au apreciat aceste cerințe ca fiind

neîntemeiate, or, în situația în care sporurile salariale sunt incluse în salariul

lunar și poartă un caracter statornic, acestea se includ în salariul mediu al

angajatului și sunt încasate ca parte componentă a salariului pentru absența

forțată de la locul de muncă, iar dacă sunt oferite ocazional, nu rezultă în mod

automat că acestea vor fi oferite obligatoriu în fiecare an, fiind doar limita

discreționară a angajatorului remunerarea cu premii a angajaților.

privind încasarea penalității pentru neachitarea la timp a salariului, întrucât

din momentul concedierii reclamantei au dispărut temeiurile legale de achitare

a salariului, iar nefiind în raporturi de muncă cu ultima angajatorul nu avea

obligația de a achita salariul, prin urmare, pârâtului nu i se poate imputa

vinovăția în neachitarea salariului.

apreciat că suma solicitată de reclamantă în mărime de ***** de lei cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică la examinarea cauzei în instanța de fond, este

una exagerată, or, în acest sens urmează a fi apreciată prestația avocatului prin

prisma realității, necesității și rezonabilități sumei solicitate, ținând cont de

categoria litigiului. Reținând probele prezentate pentru dovada cheltuielilor

14

suportate, instanțele de judecată au considerat că reieșind din caracterul

rezonabil al cheltuielilor suportate de reclamanta/apelantă, prin prisma

următorilor factori: complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea întrebărilor

juridice ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și

munca depusă de aceștia, faptul în ce măsură munca lui în cauza respectivă i-

a limitat capacitatea de a lucra în alte dosare, rezultatul obținut, lipsa

restricțiilor de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei, durata relației

dintre avocat și client, experiența, reputație și abilitatea avocatului, justificarea

și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză, faptul că acestea urmează

să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. La acest aspect,

instanțele de judecată au concluzionat că suma de ***** lei de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică este rezonabilă ca mărime și proporțională

corespunzător circumstanțelor de fapt ale cauzei. Or, pornind de la practica

CtEDO, cheltuielile pentru asistența juridică trebuie să fie necesare, realmente

angajate și rezonabile ca mărime.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Barbaroș Dumitru a declarat recurs împotriva deciziei din 22 iunie 2023 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi prin care să fie modificată

hotărârea primei instanțe, prin care să fie dispusă încasarea din contul BC

„Moldova Agroindbank” SA în beneficiul său a sumei ***** de lei cu titlu

de penalitate de întârziere pentru neachitarea salariului, sumei de ***** de

lei valoarea tichetelor de masă electronice, sumei de ***** de lei cu titlu de

prejudiciu moral, sumei de ***** de lei cheltuieli de asistență juridică

(f.d.136-145, vol.I).

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii depuse

de Cuflic Maia și încasarea din contul intimatei în beneficiul băncii a

cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat (f.d.148, vol.II).

SOLICITĂRILE RECURENȚILOR

Barbaroș Dumitru a indicat că de către instanța de apel au fost încălcate și

aplicate eronat normele de drept material, urmare a interpretării eronate a

normei materiale, și anume a art.330 alin.(2) din Codul muncii, în situația în

15

care instanțele de judecată au constatat că dânsa a fost privată ilegal de către

angajator de dreptul de a munci.

salariatul se consideră că nici măcar nu a fost concediat și respectiv urmează

să-i fie achitat salariul pentru toată perioada absenței forțate de la muncă și

subsecvent prin prisma art.330 alin.(2) din Codul muncii și penalitatea legală

pentru achitarea cu întârziere de către angajator a salariului. Or, pentru

neachitarea salariului de către angajator persoanei eliberate în caz de reținere

din vina angajatorului, acestuia i se plătesc suplimentar pentru fiecare zi de

întârziere 0,3% din suma neplătită în termen. Compensația de 0,3% se va

calcula din mărimea salariului, indemnizației, altor plăți neachitate și nu din

suma indexată, care se efectuează separat din aceiași sumă (salariu) în

condițiile legii. Compensația de întârziere în mărime de 0,3% se va calcula

pentru fiecare sumă neachitată, începând cu termenul de la care suma dată a

devenit certă, exigibilă și scadentă. Acest tip de dobândă se aplică

independent de încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la

serviciu. Recurenta a reținut că pentru întreaga perioadă din momentul

concedierii și până la restabilirea la muncă s-a calculat o penalitate în sumă

de ***** de lei, care a fost calculată conform contractului individual de

muncă nr.***** din *****, pct.9.1.

încasarea valorii tichetelor de masă, instanța de apel eronat a interpretat

legea, or, reieșind din prevederile art.5 lit.b) din Codul muncii și art.137

alin.(1) din Codul muncii, odată ce intimatul a acordat tichete de masă în

perioada în care era angajată, iar concedierea a fost constatată prin hotărâre

a instanței de judecată ca fiind ilegală, neoferirea contravalorii tichetelor de

masă pentru perioada absenței forțate de la muncă, constituie discriminare în

domeniul raporturilor de muncă, de vreme ce ceilalți salariați le-au primit.

Prin urmare, caracterul facultativ al acordării tichetelor de masă în

circumstanțele în care toți salariații beneficiază de ele, iar un singur salariat

nu primește, încalcă principiul nediscriminării în domeniul raporturilor de

muncă. Astfel, pentru perioada 21 august 2020 – 30 iunie 2021 angajatorul

urma să-i achite tichetele de masă în sumă de ***** de lei.

alin.(1) și (2) din Codul muncii, art.16 alin.(1) lit.g), art.19 alin.(3), art.934

alin.(1) și (4), art.935 alin.(1) și (2), art.2037 alin.(1) din Codul civil

recurenta a menționat că, având în vedere că a fost concediată ilegal, în

privința ei s-a desfășurat o anchetă de serviciu netransparentă, cu abateri de

la lege, nefiind informată ce i se incriminează, fiind privată de dreptul de a

da explicații și de a prezenta probe în acest sens, i-au fost cauzate suferințe

psihice considerabile. Prin comportamentul de rea-credință a intimatei, s-a

16

aflat într-o stare continuu de stres, începută din luna august 2020, de când s-

a inițiat în privința dînsei ancheta de serviciu, până la emiterea hotărârii

judecătorești. Ilegalitatea cu care acționează intimata îi creează o stare de

frustrare profundă, sfidând în mod evident prevederile legale. Recurenta

apreciază mărimea prejudiciului moral cauzat dânsei în sumă de ***** de

lei.

cheltuielilor de asistență juridică, or, instanța de apel nu a ținut cont de

prestația reprezentantului său prin prisma realității, necesității și

rezonabilității sumei solicitate, ținând cont de categoria litigiului. La caz, a

suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de ***** de lei, care prin

prisma art.96 alin.(1) din Codul de procedură civilă, sunt reale și rezonabile,

care urmează să fie încasate din contul intimatei în beneficiul său.

Dumitru și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432 din Codul de

procedură civilă, în redacția legii în vigoare până la 01 septembrie 2023, în

special pe prevederile alin.(2) lit.c) potrivit cărora, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

la art.432 alin.(1) lit.a), b), e) CPC, în redacția legii după modificările operate

prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023, a indicat că

interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție; prin admiterea recursului, se schimbă

sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; hotărârea sau

decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor. La acest aspect recurenta a menționat că instanța de

apel și-a bazat decizia contestată pe un singur aspect al lipsei motivării

explicite a ordinului de concediere a salariatei Maia Cuflic al

necorespunderii rigorilor de motivare a unui act de sancționare, fără să

explice care anume rigori au fost necorespunzătoare în ordinul contestat.

alin.(1) lit.a) din Codul muncii că sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin

în care se indică în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept ale aplicării

sancțiunii și nu instituie o altă cerință asupra motivării unui ordin.

ancheta de serviciu cu actele aferente acesteia a fost îndeplinită de angajator.

motivată, care să explice clar neajunsurile admise de angajator ce ar fi produs

în opțiunea instanței de apel consecințe de încălcare a drepturilor Maiei

Cuflic. Astfel, nu cunoaște ce a luat în considerare instanța de apel când s-a

17

expus că ordinul de concediere contestat nu conține o motivare și pentru care

încălcări a fost anulat. Cu atât mai mult, ordinul nominalizat a fost emis în

rezultatul anchetei de serviciu, în procedura căreia instanța de apel nu a

constatat neajunsuri.

Justiție cu privire la întinderea motivării ordinului de concediere a

salariatului, la moment nu există. Or, din propria practică pe litigiile de

muncă în hotărârile judecătorești asupra limitelor sau întinderii motivării

unui ordin de sancționare, nu s-a oferit o claritate referitor la aplicabilitatea

art.210 alin.(1) lit.a) din Codul muncii, și anume ce ar însemna din punct de

vedere a instanțelor judecătorești a unui ordin motivat.

este arbitrară, bazată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, a ordinului

contestat, materialelor anchetei de serviciu.

ancheta de serviciu și de a motiva concedierea salariatei Maia Cuflic în

rezultatul anchetei de serviciu.

au fost stabilite. Oportunitatea de a decide gravitatea sancțiunii sau

individualizării faptei nu poate fi rediscutată de instanța de judecată, mai

mult că, nici ordinul nu a fost anulat din acest considerent.

mod obiectiv să ducă la concluzia restabilirii salariatei în funcție, cu atât mai

puțin la încasarea reparațiilor bănești.

Codul muncii nu oferă suficientă claritate în ceea ce privește standardele

(rigorile) motivării ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare de către

angajator, fie acestă normă oferă o marjă de apreciere angajatorului, fie

jurisprudenței neuniforme a creat confuzii continue de aplicare neuniformă

a prevederilor normei date de drept, creând înțelegeri diferite asupra

standardelor de motivare a ordinului de către angajator, atât părților în

proces, cât și instanțelor judecătorești.

prevederile art.432 alin.(1) lit.a), b), e) CPC, în redacția legii după

modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare

01.09.2023, potrivit cărora, recursul este admis dacă: a) interpretarea legii

din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții

Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se

consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; e) hotărârea sau

decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor.

18

decembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Maiei

Cuflic, avocatului Barbaroș Dumitru și BC „MAIB” SA copiile recursurilor

declarate de către aceștia, cu înștiințarea participanților la proces despre

necesitatea depunerii a referințelor (f.d.161-162, vol.II), cu toate acestea,

însă, intimații nu și-au valorificat acest drept procedural și nu au depus

referințe.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

prevede că:

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții

Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă,

care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor

în vigoare la data depunerii recursului.

optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale,

cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

către Cuflic Maia, reprezentată de avocatul Dumitru Barbaroș și la 29

noiembrie 2023 de către BC „MAIB” SA, au fost depuse după data intrării

în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie

2023 și respectiv vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursurilor.

procedură civilă (în redacția legii până la modificările operate prin Legii

nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) statuează că:

„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în

care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia

legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe

19

la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) stipulează că:

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a

fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel

depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă

în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

prevede că:

„(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. (3)

Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai

Curții Supreme de Justiție.(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot

participa și la examinarea recursului în cauză.

”(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la

art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi

sunt lezate prin hotărâre”.

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)

lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință

pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

„Instanța de recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de

atac, încetarea procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea

admisibilității recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art.433.”

învederează că:

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

20

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1);

f) recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS

menționat că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 22 iunie 2023,

în ședință publică.

de apel a fost expediată la 02 octombrie 2023, la adresa electronică a Maiei

Cuflic și a BC „Moldova Agroindbank” SA, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea anexată la dosar (f.d.132, vol.II).

Cuflic Maia, reprezentată de avocatul Barbaroș Dumitru și respectiv la 29

noiembrie 2023 de către BC „Moldova Agroindbank” SA, se consideră ca

fiind depuse în interiorul termenului legal prevăzut la art.434 CPC.

în cererile de recurs declarate de Cuflic Maia, reprezentată de avocatul

Barbaroș Dumitru și BC „MAIB” SA, împotriva deciziei din 22 iunie 2023

a Curții de Apel Chișinău, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție a considerat oportun invitarea participanților la proces în ședința de

judecată publică pentru data de 25 octombrie 2024.

reprezentată de avocatul Barbaroș Dumitru și-a întemeiat recursul (declarat

la 06 octombrie 2023) pe prevederile art.432 din Codul de procedură civilă,

în redacția legii în vigoare până la 01 septembrie 2023, în special, pe

prevederile alin.(2) lit.c) potrivit cărora, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

întrebările de concretizare a Completului de judecată, reprezentatul

recurentei Cuflic Maia, avocatul Barbaroș Dumitru a susținut recursul în

sensul formulat, concretizând că motivele recursului se bazează pe o

interpretare eronată de către instanța de apel a legii materiale în special a

prevederilor art.5 lit.b), art.10 alin.(2) lit.p), art.137 alin.(1), art.328 alin.(1),

art.329 alin.(1), art.330 alin.(1) și (2) din Codul muncii, art.16 alin.(1) lit.g),

art.19 alin.(3), art.934 alin.(1), art.935, art.2027 alin.(1) din Codul civil și

art.96 alin.(1) CPC, care au stat la baza emiterii soluției de respingere a

pretențiilor sale cu privire la încasarea integrală a valorii tichetelor de masă

(de care în viziunea recurentei nu a putut beneficia ca urmarea a concedierii

sale ilegale din funcție), a prejudiciului moral în sumă de ***** de lei pentru

privarea ilegală de munci, precum și la aprecierea greșită a sumei

cheltuielilor de asistență juridică suportate, solicitând în această latură

admiterea integrală a acțiunii sale și respingerea recursului declarat de BC

„MAIB” SA. De asemenea, în ședință ultimul a putut indica nici unul din

21

temeiurile stabilite la art. 432 CPC în vigoare din 01.09.2023 pentru ca

recursul acestuia să fie admis.

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în

condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. De aici rezultă

că legiuitorul oferă instanței de recurs un drept exclusiv de a filtra cererile

de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția

legii în vigoare la data declarării recursului.

de avocatul Barbaroș Dumitru se atestă că temei de declarare a recursului s-

a invocat prevederile art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii

în vigoare până la 01 septembrie 2023, în special pe prevederile alin.(2) lit.c)

potrivit cărora, se consideră că normele de drept material au fost încălcate

sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în

mod eronat legea. Iar în ședința publică fixată de instanța de recurs, avocatul

Barbaroș Dumitru, la întrebarea instanței, nu a putut indica nici unul din

temeiurile stabilite la art. 432 Cod de procedură civilă, în vigoare din

01.09.2023, pe care și-ar fi întemeiat recursul, menținându-și temeiurile

indicate anterior.

Justiție reține că prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01

septembrie 2023, a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții

Supreme de Justiție, inclusiv prevederile Codului de procedură civilă,

inclusiv au fost modificate și temeiurile recursului prevăzute la art.432.

a depus recursul la 06 octombrie 2023, adică după intrarea în vigoare a

modificărilor operate la articolul 432 CPC, dispozițiile căruia au un text

diferit de cel al articolul 432 prevăzut în redacția legii până la modificările

intrate în vigoare din 01 septembrie 2023.

22

2023, de Cuflic Maia, reprezentată de avocatul Barbaroș Dumitru, nu s-a

indicat niciun temei de drept prevăzut la art.432 alin.(1) din Codul de

procedură civilă, în redacția legii în vigoare din 01 septembrie 2023, prin

urmare acesta este vădit neîntemeiat.

invocate în recurs, se referă de fapt la dezacordul recurentei Cuflic Maia cu

soluția pronunțata de Curtea de Apel Chișinău și nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

avocatul Barbaroș Dumitru conține obiecții de fapt și de drept similare celor

expuse în cererea de apel care au fost analizate de către instanța de apel, fiind

apreciate în mod corespunzător.

dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la

judecarea cauzei în prima instanță și instanța de apel în modul garantat de

art.6§1 al CEDO.

să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul indicării cu suficientă

claritate a acelor critici care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii

judecătorești și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.

lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea

probelor, pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege,

fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor

legale de către Curtea de Apel Chișinău nu echivalează cu un argument. Dacă

ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, instanța de recurs

s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat

din oficiu.

Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care

constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor.

drept și în fapt, este foarte importantă pentru a trece filtrul de admisibilitate.

Or, în sensul art. 442 CPC, instanța de recurs ar putea recalifica temeiurile

recursului de la unul la altul, dar nu le poate invoca din oficiu, în condiția în

care recursul nu se bazează pe nici unul din cele stabilite la art. 432 CPC.

jurisprudența sa constantă învederează că dreptul de acces la instanțe nu este

absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special

23

cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1,11p.141, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Cuflic Maia,

reprezentată de avocatul Barbaroș Dumitru, nu se încadrează în nici unul din

temeiurile stabilite la art. 432 Cod de procedură civilă, prin urmare prisma

art. 433 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, urmează a fi considerat

inadmisibil, cu încetarea procedurii de recurs.

judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recurenta și-a întemeiat

recursul (declarat la 29 noiembrie 2023), pe prevederile art.432 alin.(1) lit.a),

b), e) CPC, în redacția legii după modificările operate prin Legea nr.246 din

31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023.

Ursu Corneliu în ședința instanței de recurs a susținut argumentele și

cerințele băncii invocate în recurs, solicitând admiterea recursului în sensul

formulat și respingerea recursului depus de Cuflic Maia.

procesual-civile examinarea admisibilității recursului presupune verificarea

conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare

la data declarării recursului. La caz, BC „MAIB” SA a declarat recurs la 29

noiembrie 2023, după modificările operate în Codul de procedură civilă în

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023.

recurenta BC „MAIB” SA a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute

la art.432 alin.(1) lit.a), b), e) din Codul de procedură civilă, nu a stabilit că

decizia contestată a Curții de Apel Chișinău este bazată pe o interpretare

eronată a legii, că aceasta ar fi contrară jurisprudenței uniforme a Curții

Supreme de Justiție pe cauze similare, iar prin admiterea recursului BC

„MAIB” SA s-ar consolida sau s-ar modifica jurisprudența Curții Supreme

de Justiție.

24

contestate prin prisma argumentelor recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că soluția instanței de apel este

contrară legii sau cu aprecierea nerezonabilă a probelor. Dimpotrivă, decizia

contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, bazată pe o

cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor

probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de

lege.

instanței de recurs, la întrebarea Completului de judecată, reprezentantul

recurentei BC „MAIB” SA, Ursu Corneliu nu a putut da explicații clare și

elocvente cu care jurisprudență uniformă a Curții Supreme de Justiție, pe

cauze similare, este contrară decizia contestată, la fel, nu a explicat care sunt

acele premise ce ar duce la necesitatea schimbării sau consolidării

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, precum și a șovăit de a

preciza care probe, pe care s-a bazat decizia contestată, în mod determinant

au fost apreciate vădit nerezonabil, indicând în acest sens explicațiile lui

*****.

similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea cadrului legal

aplicabil speței deduse judecății.

apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat

conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate

în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul

din alte considerente decât cele invocate în recurs.

e) din Codul de procedură civilă, acesta nu a explicat concret aceste pretenții.

referă la faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din

hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de

Justiție. Din recurs nu rezultă în mod clar de ce hotărârea primei instanțe și

decizia instanței de apel sunt contrare jurisprudenței uniforme a Curții

Supreme de Justiție. De asemenea nu se menționează nicio decizie sau un alt

act a Curții Supreme care ar da o altă interpretare art.86 lit.k) și art.210 din

Codul muncii sau altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate

nici de instanța de recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit

neîntemeiat. Completul notează că nici acesta, analizând practica judiciară a

Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că actele judecătorești contestate ar fi

contrare jurisprudenței acesteia.

25

referă la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de

Justiție prin admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de

discreția Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba

jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic,

recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la

problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe

contradictorii a Curții Supreme cu privire la acestea, fie modificarea

circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii

uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este

invocată în recurs. Prin urmare, și în acest aspect acesta este vădit neîntemeiat.

stabilite la art.432 alin.(1) lit.a) și art.432 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură

civilă nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc.

procedură civilă, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară

și bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

lit.e) art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre

arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită

în coraportul dintre mai multe principii.

alin.(1) lit.e) CPC, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de sensul

atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de

exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea

Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență,

nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între

faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană

consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De

asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea

Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a

fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de

fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este

aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de

fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte

documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat,

a aprobat sau a emis actul normativ.

următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica

CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici

o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe

greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la

categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună

26

știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar în nota de subsol

la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai multe

exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate

arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de

subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple

de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o

cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar contrară

circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei

contradicții (Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor, fără

vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat pe un

raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași judecători (Tel

v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a deciziei instanței de

fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute de legislația muncii)

fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face referire la lege, care

prevedea aceste compensații (Anđelković v. Serbia, 2013; Lazarević v. Bosnia

and Herzegovina, 2020).

arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În

jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea

arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără

a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși că „la

categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună

știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în cazul

hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme legale

imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție

judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii

normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această

carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință

sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea

situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei

norme imperative invocate participanții la proces sau de instanța

judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu aplică

acea normă.

Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit

căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre

arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei

noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în

cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a

notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio

bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele

litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră

că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în

cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a

notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o

27

„eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care

nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să

perturbe caracterul echitabil al procedurii.

care ar justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar

normelor imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a

stabilit din textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.

probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs

în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor

condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b)

aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod

determinant pe această apreciere.

admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură

civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată

rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru

soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă

instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

recursului faptul că instanțele inferioare ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil

explicația lui ***** formulată în cadrul anchetei de serviciu, precum și

rezultatele anchetei de serviciu, care, în opinia sa confirmă încălcarea

disciplinei muncii admise de Cuflic Maia. Este de menționat că ultima în mod

consecvent a contestat explicațiile formulate de presupusul martor, care este

anexată în copie la dosar (f.d. 129 vol.I) și a cerut audierea acestuia în ședință,

însă pârâtul nu a asigurat prezenta sa pentru confirmarea/infirmarea celor

indicate în explicația către bancă. În instanța de recurs reprezentantul nu a

putut aduce motive plauzibile cu referire la motivele care au dus la

neasigurarea prezenței martorului în ședință pentru audiere. În consecință,

nefiind clară veridicitatea explicației și dacă aceasta a fost depusă anume de

către persoana indicată în ea, probele au fost apreciate de instanțele inferioare

în conformitate cu art.130 din Codul de procedură civilă. Având în vedere

argumentele recursului, Completul de judecată nu consideră irațională

aprecierea probelor dată de instanța de apel. Prin urmare, și acest temei de

recurs este vădit neîntemeiat.

„arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, însă

fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și argumentate separat.

Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

28

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de BC „MAIB” SA

este unul vădit neîntemeiat. Or, recursul respectiv conține obiecții de fapt și

de drept similare celor expuse anterior care au fost analizate și apreciate

corespunzător de instanța de apel.

„MAIB” SA la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.

Supreme de Justiție, călăuzindu-se de prevederile art.4451CPC,

concluzionează de a dispune încetarea, din oficiu, a procedurii de recurs,

întrucât după declararea admisibilității recursurilor depuse de Cuflic Maia,

reprezentată de avocatul Dumitru Barbaroș și BC „MAIB” SA s-a constatat

existența temeiurilor prevăzute la art.433 alin.(1) lit.a) și f) din Codul de

procedură civilă.

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Încetează, din oficiu, procedura în ordine de recurs, intentată la cererile

de recurs declarate de Cuflic Maia, reprezentată de avocatul Barbaroș

Dumitru și Banca Comercială „MAIB” Societate pe Acțiuni împotriva

deciziei din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, intentată

la cererea de chemare în judecată depusă de Cuflic Maia împotriva Banca

Comercială „Moldova Agroindbank” Societate pe Acțiuni cu privire la

anularea ordinului de sancționare disciplinară sub formă de concediere,

restabilirea în funcție, încasarea despăgubirii pentru perioada absenței forțate

de la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

29