3ra-96/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-96/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Barbaian Leonid,
reprezentat de avocatul Panțîru Victor,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Barbaian Leonid împotriva Serviciului Fiscal de Stat
privind anularea actului administrativ individual defavorabil
împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-96/24 )
NR. PIGD 2-18203987-01-3ra-25012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: L. Holevițcaia,
Instanța de apel : V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
29 ianuarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Barbaian Leonid, reprezentat de avocatul Panțîru Victor,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 8 octombrie 2018, Barbaian Leonid, a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actului
administrativ individual defavorabil – decizia nr. 105/195A din 12.07.2018,
emisă asupra cazului de încălcare fiscală de către contribuabilul Leonid
Barbaian; anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.303 din 06
septembrie 2018 și anularea actului de control nr.3-569547 din 18 iunie 2018
emis în privința contribuabilului Barbaian Leonid.
În motivare, a indicat că prin Actul de control emis de Serviciul Fiscal
de Stat (DPF Buiucani al DGAF mun. Chișinău), cu nr.3-569547 din 18 iunie
2018, emis în urma controlului privind corectitudinea calculării, achitării
impozitului pe venit al persoanei fizice, pe perioadele fiscale a anilor 2014-
2017, la contribuabilul Leonid Barbaian, în concluzii se constată: diminuarea
impozitului pe venit cu suma de: 14627,75 lei pentru anul 2015, cu suma de
54578,43 lei pentru anul 2016, cu suma de 29228,82 lei pentru anul 2017,
prin prezentarea unei dări de seamă fiscale - Declarațiilor persoanei fizice cu
privire la impozitul pe venit pentru anii 2015-2017, cu informații sau date
neveridice.
Nefiind de acord cu Actul de control menționat, a înaintat dezacordul,
care însă a fost respins prin Decizia Serviciului Fiscal de Stat Nr. 105/195A
din 12.07.2018, potrivit căreia s-a dispus: (1) A calcula și a încasa de la
contribuabilul Barbaian Leonid la buget suma impozitului pe venit în mărime
de 14.627,75 lei pentru perioada fiscală a anului 2015, suma de 54.578,43 lei
pentru perioada fiscală a anului 2016 și suma de 29.228,82 lei pentru
perioada fiscală a anului 2 2017; (2) A calcula și a încasa de la contribuabilul
Barbaian Leonid la buget majorarea de întârziere în sumă de 15.088,75 lei;
(3) A aplica contribuabilului Barbaian Leonid amenda în sumă de 4.388,33
lei pentru perioada fiscală a anului 2015, suma de 16.373,53 lei pentru
1
perioada fiscală a anului 2016 și suma de 8.768,65 lei pentru perioada fiscală
a anului 2017.
Nefiind de acord cu Decizia nr.105/195A din 12.07.2018, reclamantul
la data de 07.08.2018 a înaintat contestația, în conformitate cu prevederile
art.268 Cod fiscal RM, cât și cererea prealabilă în conformitate cu
prevederile art.14 a Legii contenciosului administrativ. Astfel, prin Decizia
Serviciului Fiscal de Stat nr.303 din 06 septembrie 2018 emisă pe marginea
contestației împotriva Deciziei nr.105/195A din 12.07.2018, emise de
Direcția deservire fiscală Buiucani din cadrul Direcției generale administrare
fiscală mun. Chișinău, s-a decis a considera neîntemeiată contestația depusă
de contribuabil în lipsa temeiului legal de anulare sau modificare a deciziei
contestate, a respinge contestația și a menține Decizia nr.105/195A din
12.07.2018.
Reclamantul menționează că, potrivit părții descriptive a deciziei
nr.105/195A din 12.07.2018, autoritatea fiscală a reținut încălcarea
prevederilor art.art.8 alin.(2) lit. c), d) și e); 83 alin.(2) lit. a); 83 alin.(4); 87
alin.(1), 187 alin.(4) Cod fiscal al RM, însă prevederile date nu sunt
relevante, reieșind din următoarele aspecte:
După cum reiese din Actul de control fiscal care a stat la baza Deciziei
nr.105/195A din 12.07.2018, probe directe și suficiente pentru estimarea
venitului contribuabilului a servit procesul-verbal de audiere a martorului din
06.09.2017, prezentat de Inspectoratul National de Investigații al
Inspectoratului General de Politie.
Examinând procesul-verbal de audiere a martorului întocmit de
Inspectoratul Național de Investigații al Inspectoratului General de Poliție
din 06.09.2017, se reține că Barbaian Leonid a declarat că: „a fost angajat în
cadrul Societății SRL „Pro Imobil Grup” în calitate de manager vânzări
bunuri imobile. Banii încasați nu-i reținea la el, ci îi transmitea fie personal
administratorului SRL „Pro Imobil Grup”, Vladislav Musteață, fie
contabilității societății. Primea salariu, fiind angajat oficial. Așa numitul
salariu era achitat în Euro. În mediu, el primea lunar aproximativ 1500 euro.
De fiecare dată salariile nemijlocit erau înmânate angajaților de către
Musteață Vladislav”. În acest mod, declarațiile reclamantului, consemnate în
conținutul procesului-verbal de audiere a martorului din 06.09.2017
confirmă că banii primiți de la SRL „Pro Imobil Grup” au fost achitați cu
titlu de salariu.
La fel, atestă reclamantul că, potrivit art.22615 alin.(22) Cod fiscal RM,
dacă documentele, informațiile, explicațiile și/sau alte probe prezentate de
persoana fizică sunt incorecte, incomplete, false, dacă persoana fizică refuză
2
să prezinte documentele sau, prin orice alte acțiuni, împiedică efectuarea
controlului fiscal, inclusiv prin neprezentarea neîntemeiată la controlul
fiscal, Serviciul Fiscal de Stat va determina valoarea estimată a obiectului
impozabil în baza probelor reale acumulate și va adopta decizia
corespunzătoare.
În același timp, remarcă că, din conținutul deciziei nr.105/195A din
12.07.2018, se reține că: „Potrivit sistemului informațional al SFS precum și
procesul-verbal de audiere a martorului din 06.09.2017 prezentat de către
Inspectoratul Național de Investigații al Inspectoratului General de Politie
contribuabilul Barbaian Leonid, a obținut venit de la SRL „Pro Imobil
Grup”, perioada lunilor septembrie-decembrie a anului 2015 în sumă de
131265,30 lei, ianuarie-decembrie anul 2016 în sumă de 400166,85 lei și
ianuarie-iulie anul 2017 în sumă de 226251 lei.”
Reclamantul a notat că, autoritatea fiscală a redat eronat conținutul
declarațiilor martorului consemnate în procesul-verbal indicat supra,
utilizând noțiunea „a obținut venit”, pe când Barbaian Leonid a precizat în
repetate rânduri că venitul l-a obținut SRL ”Pro Imobil Grup”, căreia îi
transmitea imediat banii și nu își reținea personal lui nimic, ca ulterior să-i
fie achitat contribuabilului salariu. Noțiunea de salariu este utilizată în
procesul-verbal în repetate rânduri.
Salariu de asemenea este calificat ca fiind venit, dar are un sens mai
restrâns, fiindu-i aplicate anumit regim fiscal; a utilizat noțiunea „a obținut
venit”, însă a omis să precizeze categoria venitului obținut, mai ales că în
Codul Fiscal nu se regăsește o definiție aparte a noțiunii venit, aceasta de
fiecare dată urmează a fi precizat la care categorie de venit se atribuie,
deoarece în dependență de categoria venitului, vor fi aplicate regimuri fiscale
diverse, iar mărimea impozitului, obligația de a declara la sursa acestuia sunt
diferite.
În acest mod, se constată că autoritatea fiscală intenționat a consemnat
o noțiune, în primul rând, alta decât cea utilizată în procesul-verbal
menționat, în al doilea rând, cu scopul de a crea confuzii și a lăsa spațiu de
interpretare.
Reclamantul consideră că concluziile autorității fiscale contravin
cadrului legal, întrucât: potrivit înscrierilor în carnetul de muncă al
reclamantului, începând cu data de 03.10.2016 a fost angajat în funcția de
manager vânzări în cadrul SRL ”Pro Imobil Grup”, conform Ordinului nr.39
din 03.10.2016, iar la 30.06.2017 a demisionat, conform ordinului 38-K din
30.06.2017.
3
Potrivit prelevărilor efectuate de SRL „Pro Imobil Grup”, în calitate
de Angajator în interesele salariatului Barbaian Leonid, SRL „Pro Imobil
Grup”, în perioada supusă controlului fiscal, a achitat contribuțiile fiscale
pentru venitul salariatului Barbaian Leonid.
Astfel, după cum reiese din darea de seamă nota referitor la salariu și
alte plăti efectuate de patron în folosul angajaților reiese că pentru perioada
fiscală a anului 2015, SRL „Pro Imobil Grup”, nu a achitat venit, reclamantul
nefiind angajat, pentru A/2016 în declarația angajatorului SRL „Pro Imobil
Grup”, Barbaian Leonid figurează cu nr.5, fiind achitat impozit pentru 2 luni,
iar A2017 reclamantul figurează în tabel cu nr.6, fiind declarate și impozitate
7 luni de activitate.
SRL „Pro Imobil Grup” în calitate de angajator a prezentat serviciului
fiscal de stat notele IALS14 din 22.01.2016 pentru perioada fiscală A/ 2015,
IALS14 din 25.01.2017 pentru perioada fiscală A/ 2016 și IALS14 din
25.01.2018 pentru perioada fiscală A/2017, din care reiese informații
referitor la salariatul Barbaian Leonid.
Astfel, menționează reclamantul că raporturile juridice între el și SRL
„Pro Imobil Grup” reprezintă raporturi de muncă, după cum o dovedesc
probele menționate, atât din partea salariatului, cât și din partea
angajatorului, după cum sunt consemnate și declarațiile din procesul-verbal
de audiere a martorului din 06.09.2017.
În consecință, venitul reclamantului s-a materializat din salariu, în
conformitate cu prevederile art.18 lit. c) Cod fiscal.
Reclamantul a invocat că, potrivit art.88 alin.(1) Cod fiscal, fiecare
angajator care plătește lucrătorului salariu (inclusiv primele și facilitățile
acordate) este obligat să calculeze, ținând cont de scutirile solicitate de
angajat și de deduceri, și să rețină din aceste plăti un impozit, determinat
conform modului stabilit de Guvern.
Totodată, art.13 alin.(2) Cod fiscal prevede că: Subiecții impunerii
sunt obligați să declare venitul brut obținut din toate sursele. Iar, potrivit
art.83 alin.(2) Cod fiscal, Sunt obligați să prezinte declarația cu privire la
impozitul pe venit: b) persoanele fizice rezidente (cetățenii Republicii
Moldova, cetățenii străini și apatrizii, inclusiv membrii societăților și
acționarii fondurilor de investiții) care nu au obligații privind achitarea
impozitului, dar: - obțin venit impozabil din surse altele decât salariul, cu
excepția cazurilor în care obțin venituri impozabile doar din plățile primite
conform art.90, care depășește suma scutirii personale de 11280 lei pe an,
acordate conform art.33 alin.(1); - obțin venit impozabil sub formă de salariu,
4
care depășește suma de 33000 lei pe an, cu excepția persoanelor fizice care
obțin venit sub formă de salariu la un singur loc de muncă.
În acest mod, reclamantul indică că, atât contribuabilul SRL „Pro
Imobil Grup”, în calitate de angajator și titular al obligației de a declara
venitul obținut de către salariații săi, printre care și reclamantul, și-a executat
obligația de declarare a veniturilor, conform art.88 alin.(1) Cod fiscal, ce se
confirmă prin declarațiile prezentate la Serviciul Fiscal de Stat de către SRL
„Pro Imobil Grup”.
Concluziile consemnate în Decizia nr.105/195A din 12.07.2018
referitor la lipsa declarațiilor din partea contribuabilului sunt combătute chiar
prin conținutul unui alt act întocmit de Serviciul Fiscal de Stat în privința
angajatorului contribuabilului, și anume SRL „Pro Imobil Grup”.
Reieșind din Anexa nr.1 la Actul de control fiscal cu nr.5-682791;
prelungit pe Actul nr.5-682792 și nr.5- 682793 din 20.10.2017, denumită
„Informație prezentată de organele de stat privind veniturile primite de SRL
„Pro Imobil Grup”, pentru perioada fiscală 01.01.2015-31.08.2017 de la
managerii de vânzări și managerii de chirie pentru acordarea serviciilor de
intermediere”, este redat calculul desfășurat al venitului și respectiv, a
contribuțiilor pe care urma să le achite Societatea în interesele angajaților
săi.
Referindu-se la reclamant, se identifică că Serviciul Fiscal de Stat a
calculat, începând cu luna decembrie 2015 și până în luna iunie 2017 (în total
pentru 20 luni), impozit și alte contribuții sociale ale salariatului din suma de
1.500 Euro.
Astfel, lunar angajatorului i-au fost calculate și înaintate spre plată
impozitul pe venit al salariatului. Aceste sume concrete: decembrie 2015 -
impozit 4.910,83 lei; ianuarie 2016 - impozit 4.970,97 lei; februarie 2016 -
impozit 4.887,44 lei; martie 2016 - impozit 4.973,54 lei; aprilie 2016 -
impozit 5.005,63 lei; mai 2016 - impozit 4.952,34 lei; iunie 2016 - impozit
4.879,05 lei; iulie 2016 - impozit 4.936,59 lei; august 2016 - impozit
4.940,84 lei; septembrie 2016 - impozit 4.882,07 lei; octombrie 2016 -
impozit 4.822,79 lei; noiembrie 2016 - impozit 4.715,28 lei; decembrie 2016
- impozit 4.719,14 lei; ianuarie 2017 - impozit 5 4.701,16 lei; februarie 2017
- impozit 4.688,46 lei; martie 2017 - impozit 4.563,59 lei; aprilie 2017 -
impozit 4.534,13 lei; mai 2017 - impozit 4.495,83 lei; iunie 2017 - impozit
4.590,87 lei.
Totodată, ținând cont de faptul că Societatea a fost deja impozitată
pentru veniturile aduse de fiecare angajat în parte, se referă în special la
reclamant, după cum reiese din tabelul indicat în Anexa nr.1 la Actul de
5
control, este absolut neîntemeiată concluzia precum că salariatul Barbaian
Leonid a avut alte venituri decât cele consemnate în Actul de control nr.5-
682791; prelungit pe Actul nr.5-682792 și nr.5-682793 din 20.10.2017, și pe
care le-a adus Societății.
Reclamantul menționează că, prin Actul de control întocmit în
privința SRL „Pro Imobil Grup” deja s-a constatat neachitarea impozitului
din venitul pentru fiecare salariat în parte, Societatea urmând să suporte
consecințele fiscale, patrimoniale, cât și penale.
Totodată, pentru nedeclararea integrală a venitului fiecărui salariat,
Societatea a fost sancționată, totodată, fiind calculate impozitele și
contribuțiile fiecărui salariat, pe care Societatea a fost obligată să le achite.
Or, toate veniturile persoanei fizice Barbaian Leonid reprezintă prelevările,
achitările pe care i le-a acordat SRL „Pro Imobil Grup”, care deja au fost
calculate și atribuite la categoria venit nedeclarat al Societății.
Pe de altă parte, atribuirea la venit al reclamantului a acelorași sume
indicate în Actul de control al SRL „Pro Imobil Grup” nr.5-682791; prelungit
pe Actul nr.5-682792 și nr.5-682793 din 20.10.2017, reprezintă în sine o
dublă impozitare a acelorași sume bănești. Reclamantul mai remarcă că,
principiile generale ale legislației fiscale vizează evitarea dublei impozitări.
Totodată, întrucât între SRL „Pro Imobil Grup” și Barbaian Leonid
au fost stabilite raporturi de muncă, ca și angajat și salariat, legislația muncii
exclude oricare altă formă de colaborare dintre angajat și salariat.
Mai mult, după cum reiese din conținutul Actului de control fiscal
nr.3-569547 din 18.06.2018, „s-a stabilit că pe parcursul perioadei supuse
verificării, contribuabilul a obținut venit de la SRL „Pro Imobil Grup” ....
conform tabelului...”, iar în concluzii se reține că: „obligațiuni fiscale la alte
impozite și taxe persoana fizică supusă controlului nu are.”
În consecința stabilirii raporturilor juridice dintre Barbaian Leonid și
SRL „Pro Imobil Grup” ca fiind raporturi de muncă și ținând cont de normele
legale care obliga angajatorul la declararea venitului salariatului, cât și
reținerea impozitelor din aceste venituri, este și firesc ca SRL „Pro Imobil
Grup” să achite impozitele impuse contribuabilului Barbaian Leonid.
În acest mod se explică modalitatea de întocmire a Anexei nr.1 a
Actului de control cu nr.5-682791; prelungit pe Actul nr.5-682792 și nr.5-
682793 din 20.10.2017, din care derivă calcularea și impunerea spre plată a
impozitului din venit, a acelorași sume bănești pe care fiscul le-a interpretat
ca fiind venitul reclamantului.
Argumentele invocate supra confirmă și netemeinicia și ilegalitatea
concluziilor expuse în Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.303 din
6
06.09.2018 pe marginea contestației contribuabilului la Decizia 105/195A
din 12.07.18, din care se reține că: „Leonid Barbaian a obținut venit de la
SRL „Pro Imobil Grup”.
Dat fiind faptul că veniturile obținute de la SRL „Pro Imobil Grup”
de către Barbaian Leonid pentru perioada A/2015-A/2017 în sumă de 746763
nu au fost declarate și impozitate la sursa de plată, astfel, persoana fizică
Barbaian Leonid conform art.83 alin.(2) Cod fiscal a avut obligația să
prezinte Declarația cu privire la impozitul pe venit cu toate veniturile
obținute.”
Totodată, remarcă prevederile art.11 alin.(1) Codul fiscal, care
prevede că, apărarea drepturilor și intereselor contribuabilului se face pe cale
judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod și de alte acte ale
legislației. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale se vor
interpreta în favoarea contribuabilului. Iar, potrivit art.136 Cod fiscal, printre
obligațiile Serviciul Fiscal de Stat și funcționarii fiscali, în cadrul acțiunilor
de exercitare a funcției, se regăsesc obligații: 1) să acționeze în strictă
conformitate cu Constituția Republicii Moldova, cu prezentul cod, cu alte
acte normative, precum și cu tratatele internaționale la care Republica
Moldova este parte; 2) să trateze cu respect și corectitudine contribuabilul,
reprezentantul lui, alți participanți la raporturile fiscale; În acest mod, sunt
restricționate abuzurile autorității în cadrul procedurilor de control și în
procesul emiterii deciziilor.
La examinarea Deciziei DGAF nr.105/195A din 12.07.2018, se
constată o ilegalitate evidentă, un abuz care urmează a fi restricționat în
modul stabilit de lege. Mai mult, procedura extrajudiciară legală, prevăzută
de Codul Fiscal al RM a fost respectată de către contribuabil.
Reclamantul a solicitat anularea actului de control nr.3-569547 din 18
iunie 2018, a deciziei nr.105/195A din 12.07.2018 și deciziei nr.303 din 06
septembrie 2018.
Prin hotărârea din 03 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de Leonid
Barbaian împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actului de
control nr.3- 569547 din 18 iunie 2018, a deciziei nr.105/195A din
12.07.2018 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către persoana
fizică - cetățean Barbaian Leonid și a deciziei nr.303 din 06 septembrie 2018
pe marginea contestației împotriva deciziei nr.105/195A din 12.07.2018.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 25 noiembrie 2022,
avocatul Victor Panțîru acționând în interesele lui Barbaian Leonid a declarat
apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de
7
apel, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 3
noiembrie 2022, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiuni.
Prin decizia din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de Barbaian Leonid și s-a menținut hotărârea din 3
noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, în cadrul
controlului fiscal efectuat s-a constatat că, contribuabilul Leonid Barbaian, a
obținut venituri impozabile pe parcursul perioadelor fiscale A/2015 -
A/2017, care nu au fost impozitate la sursa de plată, conform prevederilor
art.83 alin.(2) din Codul fiscal, iar ultimul avea obligația să prezinte
declarația cu privire la impozitul pe venit cu date și informații veridice și să
achite impozitul pe venit nu mai târziu de termenul stabilit pentru
prezentarea declarației. Faptul dat s-a stabilit în rezultatul verificării datelor
înregistrate în Sistemul Informațional Automatizat al Serviciului Fiscal de
Stat, precum și a documentelor prezentate de către Inspectoratul Național de
Investigații al Inspectoratului General de Poliție și anume a procesului-
verbal de audiere a martorului Leonid Barbaian din 06.09.2017.
Instanța de apel a stabilit că, 27 aprilie 2018 Barbaian Leonid a
prezentat către SFS declarația cu privire la impozitul pe venit pentru
perioadele fiscale ale anilor 2015-2017 cu date și informații neveridice, și
anume: - pentru perioada fiscală anului 2015, a declarat parțial venitul
obținut în sumă de 50000 lei de la SRL „Pro Imobil Grup” și conform
declarației prezentate a achitat impozitul pe venit în sumă de 3916,56 lei,
fără a declara venitul: obținut în sumă de 131265,30 lei, diminuând și
neachitând impozitul pe venit în sumă de 14627,75 lei; - pentru perioada
fiscală a anului 2016, a declarat parțial venitul obținut în sumă de 97150 lei
de la SRL „Pro Imobil Grup” și conform declarației prezentate a achitat
impozitul pe venit în sumă de 12264,84 lei, fără a declara venitul obținut în
sumă de 400166,85 lei, diminuând și neachitând impozitul pe venit în sumă
de 54578,43 lei; - pentru perioada fiscală a anului 2016, a declarat parțial
venitul obținut în sumă de 97150 lei de la SRL „Pro Imobil Grup” și conform
declarației prezentate a achitat impozitul pe venit în sumă de 12264,84 lei,
fără a declara venitul obținut în sumă de 226251 lei, diminuând și neachitând
impozitul pe venit în sumă de 29228,82 lei (f.d.136-141, vol.I).
La fel, prin extrasul din contul lui Leonid Barbaian, prezentat de Casa
Națională de Asigurări Sociale, pentru perioada 9/2015-7/2017, se atestă
declararea și achitarea contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioada
octombrie 2016 – iunie 2017 (f.d.185-186, vol.I).
8
Instanța a conchis că, în cadrul controlului fiscal, întemeiat s-a
constatat că, Leonid Barbaian, în perioadele fiscale A/2015, A/2016 și
A/2017 a diminuat impozitul pe venit, prin prezentarea dărilor de seamă
fiscale - declarațiilor persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit pentru
anii 2015-2017, cu informații sau date neveridice, fiind întrunite condițiile
calculării și încasării sumei impozitului pe venit pentru perioada specificată,
Direcția deservire fiscală Buiucani din cadrul Direcției generale administrare
fiscală mun. Chișinău a emis decizia nr.105-195A din 12 iulie 2018.
În circumstanțele date, instanța a reținut că, inacțiunea apelantului de
a prezenta declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit cu
informații veridice pentru perioada fiscală a anilor 2015-2017 și a achita
impozitul pe venit în termenii prevăzuți de lege, nu este imputabilă
Serviciului Fiscal de Stat, prin urmare controlul fiscal corect a fost efectuat
în baza probelor reale acumulate și administrate în cadrul controlului
efectuat.
La 17 ianuarie 2024, de Barbaian Leonid, reprezentat de avocatul
Panțîru Victor, a depus recurs împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a
Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel
și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere a
acțiunii.
În argumentarea cererii a susținut că, decizia instanței de apel este
neîntemeiată, instanța a interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept
material ce guvernează raportul juridic litigios, iar în consecință decizia fiind
arbitrară și susceptibilă de a fi casată integral.
Recurentul consideră că, instanța de fond, cât și instanța de apel au
comis greșeli evidente de drept, deoarece nu au stabilit în mod corect legea
aplicabilă soluționării cauzei, cât și erori de fapt, deoarece soluția se bazează
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
În speță, instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că
potrivit art.2266 alin.(7) Cod fiscal, obligația de a prezenta dovezi privind
caracterul impozabil al venitului estimat se pune pe seama organului fiscal,
dar din contra, au indicat că obligația de a dovedi incorectitudinea deciziei
emise de Serviciul Fiscal de Stat se atribuie persoanei care contestă
Instanțele de judecată erau obligate reieșind din prevederile art. 219
alin.(1) din Codul administrativ să stabilească dacă organul fiscal și-a
îndeplinit această obligație, și dacă dovezile administrate sunt suficiente
pentru a emite decizie asupra cazului de încălcare fiscală și aplicarea
amenzii. Prima obligație de a aduce dovezi este cea a organului fiscal și apoi
apare obligația de a dovedi incorectitudinea deciziei contestate, însă instanța
9
de fond, cât și de apel, au pus în întregime sarcina probațiunii în privința
recurentului.
Recurentul a susținut că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel
nu au ținut cont de faptul că organul fiscal a stabilit caracterul impozabil al
venitului estimat doar în baza declarațiilor dintr-un proces-verbal de audiere
a martorului din 06.09.2017, prezentat de către Inspectoratul Național de
Investigații al IGP, din care rezultă că, Barbaian Leonid a fost angajat în
cadrul Societății SRL Pro Imobil Grup în calitate de manager vânzări bunuri
imobile.
Contrar acestor constatări, organul fiscal în lipsa altor dovezi a
apreciat în mod eronat declarațiile recurentului date în cadrul audierii sale în
calitate de martor și a calificat salariul său ca fiind venit impozabil estimat,
care are un alt regim fiscal.
Întrucât între SRL ”Pro Imobil Grup” și Barbaian Leonid au fost
stabilite raporturi de muncă, ca și angajat și salariat, legislația muncii exclude
oricare altă formă de colaborare dintre angajat și salariat. Astfel, în urma
stabilirii raporturilor juridice dintre Barbaian Leonid și SRL ”Pro Imobil
Grup” ca fiind raporturi de muncă și ținând cont de normele legale care
obligă angajatorul la declararea venitului salariatului, cât și reținerea
impozitelor din aceste venituri, este și firesc ca SRL ”Pro Imobil Grup” să
achite impozitele impuse contribuabilului Barbaian Leonid.
În opinia recurentului instanțele ierarhic inferioare nu au cercetat
starea de fapt și de drept complet și sub toate aspectele, lăsând fără examinare
cele mai importante argumente invocate, iar soluția se bazează în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Prin referința depusă la 6 februarie 2024, Serviciul Fiscal de Stat a
pledat pentru inadmisibilitatea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
10
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la
lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentului la data de 2 ianuarie 2024, prin intermediul poștei
electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la
dosar (f.d.69 Vol. II).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 17 ianuarie 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
11
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Barbaian Leonid, reprezentat de avocatul Panțîru Victor, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă
la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel
Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Barbaian Leonid, reprezentat de avocatul Panțîru Victor,
conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
12
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Barbaian Leonid, reprezentat de
avocatul Panțîru Victor.
13
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
14