3ra-608/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-608/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor depuse de Ion Bordea
și de avocatul acestuia, Valeriu Harmaniuc,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Ion Bordea împotriva Consiliului
raional Ialoveni, Președintelui raionului Ialoveni, terți Federația
Sindicatelor Angajaților din Serviciile Publice și Roman Solonenco,
cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-608/24
NR. PIGD 2-21108643-01-3ra-11072024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. N. Berbec,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
29 ianuarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursurilor depuse de Ion
Bordea și de avocatul acestuia, Valeriu Harmaniuc,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 iulie 2021, Ion Bordea a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Consiliului raional Ialoveni, Președintelui raionului Ialoveni cu privire la anularea
dispoziției nr. 138-p din 10.06.2021 privind încetarea raporturilor de serviciu.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 10 iunie 2021, i s-a adus la cunoștință
dispoziția nr. 138-p din 10.06.2021 ,,Cu privire la încetarea raporturilor de
serviciu”. Însă, cu această dispoziție nu a fost de acord și s-a adresat cu o cerere
prealabilă privind anularea acesteia și emiterea altei dispoziții în vederea elaborării
unui contract cu termen determinat de prelungire a raporturilor de serviciu, care a
fost respinsă.
Reclamantul a precizat că, în acest caz este tratat printr-o metodă
anticonstituțională și ilegală, fapt ce contravine art. 4 lit. (a) a Legii nr.121 din
25.05.2012 cu privire la asigurarea legalității, promovarea sau practicarea
discriminării de către autoritățile publice este o formă gravă a discriminării.
A reținut că, la emiterea actului administrativ nu a fost luat în considerație
art. 42 alin. (5) a Legii nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul
funcționarului public, care prevede că la împlinirea vârstei de 63 de ani,
funcționarul public poate fi numit, la decizia persoanei/organului care are
competență legală de numire în funcție, pe perioade determinate, dar care
cumulativ nu vor depăși 5 ani, în aceeași funcție publică, în funcție echivalentă sau
în funcție de nivel inferior, primind pensia și salariul conform legislației. Numirea
în funcție se face doar cu acordul funcționarului public, dacă acesta îndeplinește
condițiile prevăzute la art. 27, cu excepția alin. (1) lit. d). Nu i s-a cerut acordul,
dar a depus cerere pentru acord și a primit refuz.
A mai indicat că, pe parcursul unui an și 4 luni în procesul de lucru era
ignorat, marginalizat, intimidat, amenințat, chiar și cu lichidarea fizică ceia ce poate
dovedi. Or, inacțiunile președintelui reprezintă discriminare directă.
Reclamantul a explicat că, motivul de bază a refuzului de prelungire a
raporturilor de serviciu menționat în dispoziția nr. 138-p din 10.06.2021 ,,Cu
privire la încetarea raporturilor de serviciu” este faptul că s-a adresat în instanța de
judecată cu examinarea legalității a două dispoziții anterioare, aceasta însăși se
1
confirmă prin referința depusă la 03 decembrie 2020 în cauza contenciosului
administrativ nr. 3-63/20.
Totodată, a invocat reclamantul că președintele raionului a emis dispoziția
de încetare a raporturilor de serviciu cu doar două zile înainte ca acesta să
împlinească vârsta de 63 de ani. În acest context, reclamantul a invocat prevederile
art. 23 alin. (5) din Legea nr. 158 din 04.07.2008 privind funcția publică și statutul
funcționarului public, conform cărora funcționarul public nu poate fi sancționat sau
prejudiciat pentru sesizarea, cu bună-credință, a dispozițiilor ilegale ale
conducătorului.
În aceeași ordine de idei, a punctat că după încetarea raporturilor de serviciu,
a transmis Centrului Serviciului Civil darea de seamă, nota informativă și lista
recruților încorporați în serviciul civil în primăvara anului 2021. Ulterior, acesta a
informat șeful CSC despre încetarea raporturilor de serviciu odată cu pensionarea
la vârsta de 63 de ani și a solicitat emiterea unei recomandări pentru prelungirea
raporturilor de serviciu în calitate de reprezentant al serviciului civil în raionul
Ialoveni, conform art. 9 din Legea nr. 156/2007.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 octombrie 2023 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,
s-a respins acțiunea înaintată de Ion Bordea împotriva Consiliului raional Ialoveni,
Președintelui raionului Ialoveni, terți Federația Sindicatelor Angajaților din
Serviciile Publice și Roman Solonenco, cu privire la anularea actului administrativ
individual defavorabil.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 26 octombrie 2023, avocatul Valeriu Harmaniuc în interesele lui Ion
Bordea a declarat apel nemotivat, ulterior motivat, împotriva hotărârii instanței de
fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 3 mai 2023, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea
de chemare în judecată să fie admisă integral.
La 30 octombrie 2023, Ion Bordea a declarat apel nemotivat, ulterior
motivat, împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel,
casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 3 mai 2023, cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă
integral.
2
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Ion Bordea și s-a menținut hotărârea din 24 octombrie 2023 a
Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.
În motivarea soluției, instanța de apel raportând prevederile legale la
circumstanțele cauzei, a stabilit că prima instanță, întemeiat a ajuns la concluzia
privind respingerea acțiunii, ca neîntemeiate, nefiind stabilite careva motive
privind anularea dispoziției Președintelui r. Ialoveni nr. 138-p din 10.06.2021 ,,Cu
privire la încetarea raporturilor de serviciu”, ce ar cădea sub incidența art. 224 alin.
(1) lit. a) Cod administrativ.
Instanța de apel a evidențiat că, atât în ședința de judecată în prima instanță,
cât și în instanța de apel s-a stabilit că autoritatea publică și-a exercitat dreptul
discreționar în corespundere cu cadrul normativ în vigoare, optând pentru soluția
corespunzătoare scopului legii și aplicând o dispoziție legală. Or, deși apelantul a
depus cererea de prelungire a raporturilor de muncă până la emiterea dispoziției
contestate, însă angajatorul neavând obligația, prin prisma legii, de a prelungi
aceste raporturi, a optat pentru soluția expusă în actul administrativ individual
contestat.
Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului privind
ilegalitatea actului contesta. Or, Ion Bordea a contestat legalitatea actului
administrativ, însă, nu a indicat niciun temei relevant și pertinent prin prisma
Codului administrativ și Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului
public, care să ducă la anularea ordinului contestat, iar doar simplul dezacord al
acestuia, nu poate servi temei de anulare a actului administrativ.
Respectiv, afirmația reclamantului/apelant precum că, autoritatea publică a
aplicat un tratament diferențiat/discriminatoriu față de el în raport cu alți salariați,
nu poate fi reținută și urmează a fi respinsă. Or, art.16 alin.(2) din Constituție,
indică că, toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților
publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex,
opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială, respectiv criteriul vârstei
invocat de reclamant, nu se regăsește în norma constituțională.
În acest context, instanța de apel se aliniază concluziei primei instanțe cu
privire la faptul că, autoritatea publică pârâtă, la emiterea actului administrativ
contestat nu a admis careva abateri de la legislația în vigoare, iar argumentele
apelantului nu pot fi reținute, deoarece acesta interpretează eronat normele de drept
și situația de fapt.
Analizând circumstanțele de fapt ale speței în raport cu normele legal citate
mai sus, completul judiciar concluzionează asupra temeiniciei soluției fondului de
3
respingere a acțiunii înaintate de către Ion Bordea, așa cum, argumentele expuse în
acțiunea depusă au un caracter declarativ, fiind combătute prin înscrisurile cauzei
și normele legale aplicabile speței.
Cu privire la pretenția apelantului Ion Bordea, privind compensarea
cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în instanța de apel în sumă de
1 000 lei, confirmate prin bonul de plată seria PL nr. 135091 din 16.04.2024,
instanța de apel a explicat că, acestea nu pot fi admise, întrucât atît acțiunea
înaintată în judecată de către ultimul, cît și cererea de apel, au fost respinse de către
instanțele de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 24 aprilie 2024, Ion Bordea a declarat recurs nemotivat, ulterior motivat,
împotriva deciziei din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare
și emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă
integral.
La 16 iulie 2024, avocatul Valeriu Harmaniuc în interesele lui Ion Bordea a
declarat recurs motivat, împotriva deciziei din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor instanțelor
ierarhic inferioare și emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în
judecată să fie admisă integral, cu încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor
de judecată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Ion Bordea a invocat argumente similare celor
formulate în cererea de apel. Suplimentar, a relevat că instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra pledoariilor prezentate oral de către avocatul Valeriu Harmaniuc
în cadrul ședinței de apel din data de 18 aprilie 2024. Această omisiune indică
faptul că instanța de apel a neglijat în totalitate atât apelul formulat de avocat, cât
și susținerile verbale prezentate în ședință.
A mai notat că, în procesul de judecare a cauzei, prima instanță a ignorat și
pledoariile avocatului Alexandru Panaghiu, în care s-a făcut referire la un șir de
norme legale, care sunt oportune pentru apărarea drepturilor și intereselor personale
legale, care mi-au fost încălcate de către autoritatea publică.
În motivarea recursului, avocatul Valeriu Harmaniuc în interesele lui Ion
Bordea a reținut argumente similare celor indicate în cererea de apel. În plus, a
invocat că în dispozitivul deciziei contestate, instanța de apel nu sa expus asupra
apelului avocatului Valeriu Harmaniuc. Dispozitivul unei hotărâri judecătorești se
expune în formă imperativă și este cea mai importantă parte ai acesteia, fiind-că el
4
cuprinde concluzia instanței cu privire la problema dispusă spre soluționare în
sensul admiterii sau respingerii, de exemplu în cazul de față a unei cereri de apel.
A notat că, dezacordul cu deciziile instanțelor ierarhic inferioare îl motivează
prin faptul că nici una din instanțe în hotărârile sale nu au dat răspunsuri la
întrebările și pretențiile ridicate de recurent în procesele judiciare, care în viziunea
apărării au o importanță esențială pentru examinarea justă și corectă a cauzei.
În aceeași ordine de idei, a semnalat că recurentul nu a fost invitat și i-a fost
încălcat dreptul de a participa la procedura administrativă și dreptul la apărare,
reiterând prevederile art. 94 din Codul Administrativ. De asemenea, a evidențiat că
actul administrativ contestat nu este motivat, iar motivarea este obligatorie pentru
organul emitent, în temeiul prevederilor art. 31 din Codul Administrativ.
A concluzionat că, sunt greșite pozițiile instanței de fond și a instanței de
apel când ignoră să răspundă, să argumenteze și să se expună asupra pretenției
referitor la nemotivarea actului administrativ, or, regula valabilității actului
administrativ, stabilește contrariul.
A mai reținut că, instanțele ierarhic inferioare ignorând în totalitate Legea cu
privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25.05. 2012, nu au dat răspuns și nu și-au
motivat soluțiile în partea ce ține de tratarea diferită și punerea în inegalitate a
recurentului în comparație cu alți 7 pensionari angajați.
A subliniat că, în actele judecătorești contestate nu a fost dat nici un răspuns
de ce președintele raionului Ialoveni a refuzat să invite sau cel puțin să înștiințeze
sindicatele de ramură și să obțină o notificare cu privire la concedierea recurentului
Bordea Ion.
A explicat instanței de recurs că, la momentul depunerii cererii de prelungire
a raporturilor de serviciu, recurentul era angajat și a solicitat prelungirea
raporturilor de muncă în lumina art. 42 alin. (5) din Legea cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 04.07.2008, de rând cu alți 7
funcționari publici care la fel au depășit vârsta de 63 de ani dar activau în
continuare. În acest context, a reținut că recurentul Ion Bordea în timpul când era
încă în funcție publică de execuție și înainte de a atinge vârsta de 63 de ani și
adoptarea actului administrativ contestat, depunând cerere de continuare a
raporturilor de serviciu, nu cade sub incidența art. 27 alin. (1) lit. d) din Legea
menționată, sau a altor norme legale, pentru a se angaja din nou, așa cum greșit în
apărării au înțeles instanțele ierarhic inferioare.
În final, apărarea a conchis că prima instanță, precum și instanța de apel au
examinat cererea de chemare în judecată și cererile de apel superficial și nu a dat o
apreciere cuvenită circumstanțelor cauzei, probelor și argumentelor recurentului
5
Ion Bordea, nu au fost înlăturate lacunele primei instanțe menționate în cererile de
apel.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)
hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu
a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursurilor, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului și avocatului acestuia la 20 iunie 2024, prin intermediul
poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la
dosar (f.d.120).
Cererile de recurs motivat au fost depuse la 7 iulie 2024 și 16 iulie 2024.
Astfel, că recursurile sunt depuse cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
6
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursurile
declarate de Ion Bordea și de avocatul acestuia, Valeriu Harmaniuc, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se
referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău
și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept
material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursurile depuse, conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererile de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a
dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibile recursurile depuse de Ion Bordea și de avocatul acestuia,
Valeriu Harmaniuc.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8