2ra-1149/23 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-1149/23 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursurilor declarate de Diana Negru,

reprezentată de avocatul Pavel Zamfir și de Diana Negru și Vladimir Negru,

reprezentați de avocatul Oleg Gorobica,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Diana Negru și Vladimir Negru împotriva Societății Comerciale

„BALCOMBE” Societate cu Răspundere Limitată, Întreprinderii cu Capital

Străin „HEALTH FOREVER INTERNATIONAL” Societate cu

Răspundere Limitată și Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul Clinic

Municipal de Copii „V. IGNATENCO”, intervenienți accesorii Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, Iulia Turuta,

Svetlana Botnaru, Irina Roșcovan, Olesea Vaculin și Elena Șauga cu privire

la repararea prejudiciului material și moral, încasarea dobânzii de întârziere

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1149/23

NR. PIGD 2-18127465-01-2ra-10082023)

Recursurile declarate până la 01 septembrie 2023.

Aprecierea arbitrară a probelor. Respingerea neîntemeiată a demersului de

efectuare a expertizei constituie o încălcare a dreptului reclamanților la un

proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din CEDO.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. V. Puica,

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci,

30 octombrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursurile depuse de

Diana Negru, reprezentată de avocatul Pavel Zamfir și de Diana Negru

și Vladimir Negru, reprezentați de avocatul Oleg Gorobica,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Mariana Ursachi, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

ai minorei xxxxx, prin intermediul avocatului Oleg Gorobica, au depus

cerere de chemare în judecată împotriva S.C. „BALCOMBE” S.R.L., Î.C.S.

„HEALTH FOREVER INTERNATIONAL” S.R.L. și I.M.S.P. „Spitalul

Clinic Municipal de Copii „V. IGNATENCO”, solicitând încasarea în mod

solidar de la pârâți a sumelor de 22 000 de euro și de 8 800,00 de dolari SUA,

cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 600 000 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

septembrie 2016, fiica xxxxx se simțea rău, la prima vedere, simptome de

răceală. Prin recomandare, Diana Negru a apelat pediatrul Centrului

Sănătății Familiei „Galaxia” al S.C. „BALCOMBE” S.R.L., Iulia Turuta,

care în urma consultării la domiciliu, a concluzionat că plămânii sunt perfect

curați, gâtul este roșu și nasul înfundat, alergie pe corp, diagnoza fiind:

viroză. Pediatrul i-a prescris copilului tratament cu sirop, care nu provoacă

alergie. Au convenit să o contacteze telefonic peste 7-10 zile, pentru a

verifica efectul tratamentului. Între timp, schimbări în starea sănătății fiicei

nu au observat. A telefonat pediatrul Iulia Turuta, care i-a comunicat să aibă

răbdare, deoarece efectele apar un pic mai târziu. Peste câteva zile, copilul

nu mai avea alergie, însă a apărut tusea, în rest starea a rămas neschimbată.

Programându-se la consultație, medicul Iulia Turuta le-a dat garanții că

plămânii sunt curați și a prescris în baza concluziei examinării mai multe

rețete. Urmând câteva zile tratamentul, nasul s-a tratat, însă tusea nu a

dispărut, era tot mai mare. Apelând telefonic medicul Iulia Turuta, i-a

comunicat să nu mai dea siropurile copilului, doar soluția pentru nas, să

continue cu nebulaserul și că este normal ca după tratament copilul să mai

aibă tuse.

comunicat că fiica toată ziua a avut tuse. În acea seară a mers la „Galaxia” și

fiind ascultată de medic 10 minute, li s-a comunicat că plămânii sunt perfect

curați, nu se aude nimic suspect. Tratamentul acordat era doar din preparate

homeopatice. În următoarele zile, starea fiicei nu s-a îmbunătățit.

1

deoarece avea febră și se simțea rău. După consultația medicului de gardă,

Svetlana Botnaru, comunicând ultimei de cât timp copilul e răcit și

tratamentul a urmat, s-a efectuat analiza de sânge, care s-a dovedit a fi rea.

Fiicei i-a fost prescris antibiotic, diagnoza stabilită: xxxxx. Ulterior,

personalul de la „Medpark” le-a recomandat să se ducă cu copilul acasă.

Următoarea zi au mers cu proba de urină la „Medpark” și medicul de gardă

Olesea Vaculin, văzând rezultatele la sânge și urină, nu le-a permis să plece

acasă, comunicându-le că este necesară spitalizarea copilului. La 10

noiembrie 2016, copilul a fost spitalizat la „Medpark”, cu diagnoza

pneumonie, de către medicul de gardă, Irina Roșcovan. În aceeași seară, fiind

efectuată fluorografia, s-a stabilit că starea plămânului drept era foarte gravă,

1/3 nu lucra, fiind în puroi. A fost chemată salvarea, deoarece „Medpark” nu

dispunea de reanimare pentru copii, fiind duși la spitalul nr.1 de pe str. Lazo,

mun. Chișinău și acolo li s-a comunicat că fiica este în stare foarte gravă și

au fost transportați la spitalul de copii „V. IGNATENCO” din mun.

Chișinău. La spital s-a constatat că starea copilului este foarte gravă, fiind

diagnosticat cu insuficiență respiratorie, febră 39,3, apatică somnolent. În

aceeași seară, xxxxx i s-a făcut intervenție, diagnoza stabilită: xxxxx. Din

primele zile i-a fost administrat antibiotic foarte puternic. Din a treia zi, i s-

a administrat al doilea preparat foarte puternic pentru a nimici bacteria

xxxxx. Zi de zi li se comunica că starea era foarte gravă și trebuie să aștepte.

cunoștințe, au apelat la directorul clinicii din Istanbul, „MedicaPrak”. Au

expediat analizele ce s-au efectuat în Republica Moldova, video cu fetița,

deoarece după administrarea celui de-al doilea preparat puternic, nu puteau

face altceva decât să aștepte vreo 4-5 zile pentru a vedea efectul. La spitalul

„V. IGNATENCO” a fost invitat și un profesor de la Spitalul Republican,

care în urma examinării fiicei a constatat starea foarte gravă și organismul

epuizat. Referitor la transportarea în Turcia, a comunicat că speranțe mari nu

sunt, deoarece la decolarea avionului poate face stop cardiac.

să aștepte, au apelat telefonic iarăși clinica din Turcia, stabilind că consiliul

lor medical deja aveau un răspuns pentru ei și că în 15 zile tratează complet

copilul, doar că nu în clinică, însă în spitalul „Koç University Hospital”,

Istanbul, fiind mai specializați în domeniul dat. Chiar și în lipsa sumei

necesare, fără ezitări, au dat acordul și în dimineața zilei de 18 noiembrie

2016 au zburat spre Turcia, iar fiica a suportat zborul cu bine. După 3 ore de

examinare, medicii turci au stabilit că antibioticul prescris de medicii din

Moldova nu mai avea efect asupra bacteriei și este nevoie urgent de

intervenție, fără de care copilul nu are șanse de viață. În plămân era un bol

de bacterii, care doar așa putea fi spart, pentru ca să nu crească și să nu se

spargă, să infecteze tot organismul. În Moldova li s-a comunicat că este un

chist cu apă și că n-au cum să-l spargă, ca ar fi bine dacă singur se va sparge,

2

ca apa să se scurgă prin tub. Totodată, tubul introdus de medicii de la Spitalul

„V. IGNATENCO” cu care au ajuns în Turcia era de calitate joasă și că putea

să facă infecție. Au dat acordul pentru intervenție și transfuzie de sânge

totală, iar la 19 noiembrie 2016, fiica a fost operată. Costul acestor servicii

medicale constituia 15 000 de euro, suplimentar, 7 000 de euro-intervenția,

în total 22 000 de euro. După plasarea cateterului sub anestezie generală a

fost intubată pozițional în poziția decubit lateral dreapta. S-a efectuat xxxxx.

Operația a fost realizată cu succes. Au mai urmat patru zile de reanimare,

două dintre acestea a stat cu mască specială pe toată fața pentru a porni

respirația plămânului, i s-a făcut transfuzie de sânge pentru a înlătura infecția

și i-au administrat antibiotic.

au urmat încă 8 zile de reabilitare și abia în a 7-a zi a avut puterea să se ridice

din pat pentru a merge, starea fiind din ce în ce mai bună. După 11 zile de

internare, medicii au hotărât că fiica poate fi externată. Totodată, le-a

comunicat că forma plămânului drept se va restabili până la jumătate de an,

ațele pot fi scoase în Moldova, iar peste o lună va fi necesară efectuarea

repetată a fluorografiei, cu expedierea rezultatelor în adresa lor în vederea

urmăririi schimbărilor. În spitalul din Turcia le-a fost tratat copilul în 11 zile.

achitarea benevolă a prejudiciului material și moral, însă pârâții le-au respins

ca neîntemeiate.

din 23 octombrie 2018, a fost atras în proces Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale al Republicii Moldova, în calitate de intervenient

accesoriu.

din 22 octombrie 2019, au fost atrase în proces Svetlana Botnaru, Irina

Roșcovan, Olesea Vaculin și Elena Șauga, în calitate de intervenienți

accesorii.

reprezentați de avocatul Oleg Gorobica, au solicitat suplimentar încasarea în

mod solidar de la pârâți a dobânzii de întârziere pentru perioada 09 martie

2017-26 mai 2020, în mărime de 11 213, 97 de euro și 4 485,59 de dolari

SUA, convertiți în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM, la data

executării hotărârii judecătorești, motivând că pârâții nu au achitat

prejudiciul solicitat, somația fiindu-le expediată în februarie 2017.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Diana Negru și Vladimir Negru împotriva S.C. „BALCOMBE” S.R.L.,

Î.C.S. „HEALTH FOREVER INTERNATIONAL” S.R.L. și I.M.S.P.

3

„Spitalul Clinic Municipal de Copii „V. IGNATENCO”, intervenienți

accesorii Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii

Moldova, Iulia Turuta, Svetlana Botnaru, Irina Roșcovan, Olesea Vaculin și

Elena Șauga, cu privire la încasarea despăgubirilor materiale, morale,

dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

avocatul Oleg Gorobica, au declarat apel împotriva hotărârii din 05 aprilie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului,

casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri

privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

Zamfir, a declarat apel împotriva hotărârii din 05 aprilie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

integrală a cererii de chemare în judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins ca neîntemeiată cererea avocatului Oleg Gorobica, în interesele lui

Vladimir Negru și Dianei Negru, cu privire la numirea unei expertize

judiciare complexe.

apelurile declarate de Diana Negru și Vladimir Negru, reprezentați de

avocatul Oleg Gorobica și de Diana Negru, reprezentată de avocatul Pavel

Zamfir, și s-a menținut hotărârea din 05 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

condiții, potrivit regulii generale de la art. 1398 alin. (1) din Codul civil (în

vigoare până la 01 martie 2019), exclude răspunderea delictuală a S.C.

„BALCOMBE” S.R.L., Î.C.S. „HEALTH FOREVER INTERNATIONAL”

S.R.L. și I.M.S.P. „Spitalul Clinic Municipal de Copii „V. IGNATENCO”

pentru acordarea asistenței medicale necorespunzătoare, prin încălcarea

regulile de acordare a asistenței medicale. Prima instanță just a stabilit că nu

i s-au prezentat probe în baza cărora s-ar putea deduce că asistența medicală

acordată pacientei xxxxx în cadrul S.C. „BALCOMBE” S.R.L., Î.C.S.

„HEALTH FOREVER INTERNATIONAL” S.R.L. și I.M.S.P. „Spitalul

Clinic Municipal de Copii „V. IGNATENCO” nu ar fi fost calitativă și

eficientă, or, după cum rezultă din lucrările dosarului reclamanții nu au făcut

dovada faptului că pârâții au acționat în mod ilicit cu vinovăție.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

4

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 29 martie 2023 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii civile integral.

Or, alternativ, casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, încasarea cheltuielilor de judecată.

nefondată, urmează a fi casată. Prin prisma art. 432 al. (2) lit. a) și c) din

Codul de procedură civilă, instanța de apel a nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată, or a interpretat și aplicat în mod eronat legea. Deși instanța de

apel a citat prevederile art. art. 19 alin. (2) și (3), 36 din Legea ocrotirii

sănătății nr. 411 din 28 martie 1995, le interpretează eronat și nu le raportează

la circumstanțele cauzei. Astfel, potrivit circumstanțelor de fapt indicate în

cererea de chemare în judecată și celor în instanță, fiecare pârât a acționat

(inacționat) contrar prevederilor Legii ocrotirii sănătății nr.411 din 28 martie

1995 și Legii nr.263 cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului,

reiterând: în perioada 16 septembrie 2016 - 23 septembrie 2016- consultația

neprofesională și diagnosticul greșit stabilit de medicul Iulia Turuta din

cadrul Centrului medical „GALAXIA” (S.C. „BALCOMBE” S.R.L.);

perioada 24 septembrie 2016 - 09 noiembrie 2016 - copilul a urmat

tratamentul greșit și ineficient prescris de medicul Iulia Turuta (cu

modificarea ulterioara a rețetei):perioada 09 noiembrie 2016 - 10 noiembrie

2016-copilul a fost prezentat în stare gravă medicului din cadrul Spitalului

Internațional „Medpark”, fiind stabilit diagnostic prezumtiv greșit bronșită

acută, fără precizare, laringită acută ca nici să nu fie internat, dar trimis la

domiciliu; data de 10 noiembrie 2016- starea copilului a devenit critică și

numai după prezentarea repetată la Spitalul Internațional „Medpark” (Î.C.S.

„HEALTH FOREVER INTERNATIONAL” S.R.L.) medicul a precizat

diagnosticul, a prescris tratament și a recomandat insistent efectuarea

investigațiilor suplimentare; la 10 noiembrie 2016 abia seara, după

investigațiile efectuate, a fost stabilită diagnoza bronhopneumonie bilaterală

cu accent pe dreapta complicată cu pleurezie supradiafragmală avansată pe

dreapta, fiind recomandată internarea urgentă a copilului. Dacă copilul era

internat la Spitalul Internațional „Medpark” (Î.C.S. „HEALTH FOREVER

INTERNATIONAL” S.R.L.) la 09 noiembrie 2016 și era supus

investigațiilor urgente, starea acestuia nu se înrăutățea brusc, ca abia la 10

noiembrie 2016 seara toți să se alerteze și să transporte copilul la I.M.S.P.

„Spitalul Clinic Municipal de Copii „V. IGNATENCO”. Perioada aflării

copilului în cadrul I.M.S.P. „Spitalul Clinic Municipal de Copii „V.

IGNATENCO”, de asemenea, nu poate fi caracterizată prin acțiuni prompte

ale personalului adecvate și suficiente. Astfel, în pofida explicațiilor

intervenientului accesoriu Elena Șauga (de fapt, puse la baza concluziilor

instanțelor de respingere a acțiunii și respectiv a apelului) privind tratamentul

întreprins în privința copilului și care se presupune a fi unul eficient, starea

5

copilului a rămas foarte gravă, motiv care a dus la transportarea de urgență a

acestuia la un spital din Turcia.

prevederile art. 1398 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie

2019). Anume interpretarea eronată a normei citate, a determinat instanța de

apel să concluzioneze că „nu i s-au prezentat probe în baza cărora s-ar putea

deduce că asistența medicală acordată pacientei xxxxx în cadrul S.C.

„BALCOMBE” S.R.L., Î.C.S. „HEALTH FOREVER INTERNATIONAL”

S.R.L. și I.M.S.P. „Spitalul Clinic Municipal de Copii „V. IGNATENCO”

nu ar fi fost calitativă și eficientă, or, după cum rezultă din lucrările dosarului

reclamanții nu au făcut dovada faptului că pârâții au acționat în mod ilicit,

cu vinovăție”. Anume concluzia pe baza interpretării eronate a prevederilor

Codului Civil, urma să fie combătută prin dispunerea și efectuarea unei

expertize medico-legale, în efectuarea căreia a refuzat atât instanța de fond,

cât și instanța de apel.

și-a motivat hotărârea, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei, făcând

referire la prevederile art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă.

Circumstanțele reflectate supra au o importanță crucială pentru

admiterea/respingerea acțiunii și, respectiv, a apelului, în prezența unor

motive și probe plauzibile, iar instanța de apel a dat o apreciere arbitrară

probelor în cauză, fiind o abatere de la prevederile art. 130 alin. (4) din Codul

de procedură civilă, admisă de instanța de apel. Această abatere se manifestă

prin faptul că instanța de apel a respins absolut neîntemeiat argumentele cu

privire la tratamentul copilului minor în Turcia, invocate în referință și a

ignorat probele prezentate (extrasele, diagnosticul, descrierea intervenției

chirurgicale și tratamentul), care denotă evoluția evenimentelor. Anume

aceste înscrisuri denotă că acțiunile medicilor naționali, omisiunile acestora,

dar și tratamentul ineficient au condus la agravarea stării sănătății pacientei.

În opinia recurentei, instanța de apel a violat dreptul la un proces echitabil,

reglementat de art. 6 paragraful 1 din CEDO, prin faptul nemotivării hotărîrii

sale în partea respingerii probelor, care atestă legătura de cauzalitate dintre

acțiunile/inacțiunile medicilor (și a instituțiilor, în care activează) și

survenirea consecințelor nefaste pentru copilul minor, deoarece nu a oferit în

această parte un răspuns într-o manieră suficientă și explicită (a se vedea

hotărârea CtEDO, Ruiz Torija vs. Spania). Drept motiv de respingere a

apelului, instanța de apel a indicat și faptul că reclamanții nu au prezentat

probe în susținerea poziției. La acest capitol, au reiterat, în primul rând, că

atât instanța de fond, cât și instanța de apel (deși le-au acceptat și anexat la

cauză), pur și simplu au ignorat înscrisurile prezentate, obținute de la

instituția medicală din Turcia (extrasele, diagnosticul, descrierea intervenției

chirurgicale și tratamentul propriu-zis), care denotă evoluția evenimentelor,

etapele tratamentului copilului în Clinica din Republica Turcă, precum și

concluziile medicilor privind evoluția stării sănătății pacientei). Mai mult,

6

lipsa unei examinări multiaspectuale a acestor înscrisuri, în raport cu

circumstanțele cauzei a condus și la absența concluziilor privind caracterul

acțiunilor/inacțiunilor medicilor din cadrul instituțiilor naționale.

expertize medico-legale este inexplicabilă, dar și tendențioasă. Cauza din

speță este una specifică, iar pentru soluționarea justă a acesteia este nevoie

nu numai de înscrisuri apreciate, într-un mod sau altul de către părți și

instanță. Aici de impune necesitatea de a atrage un specialist (sau chiar și

mai mulți), care posedă cunoștințe profunde în materia medicală și care poate

da o concluzie competentă asupra modului de tratament, mijloacele utilizate,

dar și care poate da apreciere acțiunilor/inacțiunilor colegilor de breaslă. În

speță, în situația în care instanțele de judecată (dar și participanții la proces,

cu excepția medicului Elena Șauga) nu posedă cunoștințe în acest domeniu

specific, numai prin numirea și efectuarea unei expertize speciale în

domeniu, puteau fi stabilite aspecte importante pentru soluționarea corectă a

pricinii. Însă instanța de fond, sub pretextul formal că reprezentanții

coreclamanților nu au prezentat expertul în instanță, iar întrebările formulate

și puse în sarcina acestuia sunt neclare, nu a întreprins acțiunile legale de

ordonare a expertizei solicitate și în așa mod a lezat dreptul la un proces

echitabil. Astfel, prin respingerea neîntemeiată a cererii prin care s-a solicitat

ordonarea unei expertize complexe a asistenței medicale, cu atragerea inițială

a unui specialist în ședință, instanța de judecată a deraiat de la prevederile

art. 130, art.148-150, art.155, art.158 din Codul de procedură civilă. Deși în

apelul declarat a fost criticată poziția instanței de fond privind respingerea

cererii de numire a expertizei, inclusiv prin aceea că „prin încheierea

consemnată în procesul - verbal al ședinței din 02 iunie 2020 privind

amânarea soluționării chestiunii privind atragerea unui specialist pentru

consultații și formularea întrebărilor, respectiv numirea unei expertize […],

instanța de apel într-o manieră formală a respins aceste alegații. În apel s-a

solicitat ordonarea unei expertize, la care, completul instanței a reacționat în

aceeași manieră ca și instanța de fond. În special, având în vedere caracterul

nejustificat a încheierii instanței de fond din 29 ianuarie 2021, prin care a

fost respinsă cererea privind numirea unei expertize specializate sub

pretextul omisiunii prevederilor art. 119/1 alin.(4), art. 230 din Codul de

procedură civilă, a solicitat casarea încheierii și dispunerea efectuării

expertizei solicitate. Contrar acestei solicitări și cererilor formulate în ședință

cu privire la numirea expertizei, instanța de apel a luat o poziție absolut

indiferentă. Instanța de apel nu doar că neîntemeiat a respins solicitările

formulate deja în instanța de apel, dar nici nu și-a motivat soluția, nu a

invocat motive plauzibile de respingere.

cadrul Centrului medical „Galaxia” (S.C. „BALCOMBE” S.R.L.), datorită

căreia diagnosticul copilului a fost inițial greșit stabilit (și care conform

materialelor dosarului a falsificat rețeta eliberată mamei pacientei),

7

instanțele inferioare au reacționat în mod cert. Prezența și audierea

explicațiilor medicului nominalizat ar fi adus claritate asupra circumstanțelor

cauzei, cel puțin la faza incipientă.

avocatul Oleg Gorobica, au declarat recurs împotriva deciziei din 29 martie

2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi

decizii de admitere integrală a cererii de chemare în judecată sau trimiterea

cauzei spre judecare în instanța de apel.

(3) (4),(5) din Codul de procedură civilă că în contradictoriu cu concluzia

primei instanțe și a poziției instanței de apel referitor, în esență, la lipsa

constatării devierilor de la tratament din partea medicilor din Republica

Moldova, a indicat că, în primul rând nu a fost determinat corect obiectul

probatoriu, ori conform motivării sale nu a coroborat și analizat probele în

cumul cu toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei care

nu au fost constatate și elucidate pe deplin. Prima instanță nu a constatat

circumstanțele ce reies în mod direct din probele sub formă de înscrisuri

eliberate de instituțiile abilitate din statul Turcia, precum și declarațiile

Dianei Negru reflectate în cererea de chemare în judecată: „Când am văzut

că schimbări spre bine nu vedem, în paralel am găsit prin cunoștințe pe

directoarea de la o clinica din Istanbul, MedicaPrak. Am început sa-i

trimitem absolut tot ce i se facea la noi, analize, video cu fetita, sa vedem

daca pot face acolo ceva […]. În concluzie pot spune că la Spitalul din

Turcia mi-au tratat copilul în 11 zile, ceea ce la noi nimeni nu știau cum o

sa deruleze și ce urmează să facă, (anexele la toate analizele din Istanbul,

tratamentul, concluziile medicilor se atașează).”

constatat o serie de circumstanțe importante cu privire la examinarea cauzei

ce nu au fost elucidate de prima instanță în motivarea hotărârii sale, cum ar

fi circumstanțele cu privire la modificarea după consultarea și examinarea

pacientului a exemplarelor de acte medicale deținute de S.C.

„BALCOMBE” S.R.L., Î.C.S. „HEALTH FOREVER INTERNATIONAL”

S.R.L., etc. În același timp, prima instanță în mod contradictoriu

circumstanțelor cauzei civile a ajuns la concluzia că: „Din analiza

explicațiilor intervenienților accesorii, care au acordat asistență medicală,

în calitate de medici copilului, conținutul referințelor depuse, expuse

amănunțit supra, în cumul cu circumstanțele de fapt descrise în cererea de

chemare în judecată și expuse în cadrul ședinței judiciare de reclamanți,

prin prisma art. 118 din Codul de procedură civilă, partea reclamantă nu a

dovedit că medicii din cadrul S.C. „BALCOMBE” S.R.L., Î.C.S. „HEALTH

FOREVER INTERNATIONAL” S.R.L. și I.M.S.P. „Spitalul Clinic

Municipal de Copii „V. IGNATENCO” ar fi prescris medicamente

contraindicate sau ar fi aplicat tratamente necorespunzătoare care au

8

agravat starea de sănătate a copilului xxxxx, inclusiv instanța nu a constatat

vreo deviere de la tratament din partea medicilor din Republica Moldova”.

După cum reiese din declarațiile Dianei Negru, în spitalul din Turcia copilul

a fost tratat și s-a însănătoșit în 11 zile, pe cînd în instituțiile medicale din

Moldova nu s-a reușit în câteva luni. Potrivit actelor eliberate de instituția

medicală din Turcia se confirmă contrariul concluziei primei instanțe, și

anume: f.d. 85-86 - tomografia computerizată toracică, care la rezultate

indică printre altele că „la plămânul drept a fost depistat pneumotoraxul”;

f.d.87-88 -raportul de intervenție chirurgicală; f.d. 89-92 -directiva de

externare; f.d. 93-94 -un act cu denumirea „Către autoritățile competente,

în care se indică că: „la internare xxxxx a avut xxxxx. Prin urmare,

intervenția chirurgicală a fost un tratament obligatoriu pentru xxxxx”; - f.d.

97-99 -epicriza; -alte file pertinente. În opinia recurenților, în această parte

a circumstanțelor de fapt, hotărârea primei instanțe și decizia instanței de

apel urmează a fi casată deoarece conține o apreciere arbitrară a probelor

prezentate de partea reclamantă, în deosebi cele eliberate de instituțiile din

Turcia. Prin omisiunea admisă de prima instanță și instanța de apel a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil, sub aspectul încălcării dreptului la o

hotărâre motivată conform art. 6 par. 1 din CEDO.

neîntemeiat și ilegal au dispus respingerea cererii privind dispunerea

efectuării expertizei complexe a calității asistenței medicale, ori în

încheierea instanței de fond drept motive se menționează chestiuni ce nu

sunt prevăzute de normele de drept procedural drept în calitate de refuz în

numirea expertizei judiciare. Prima instanță și instanța de apel eronat au

apreciat circumstanțele necesare în vederea numirii expertizei, iar normele

de drept procedural au fost încălcate în mod direct. Nu s-a aplicat

prevederile art. 148 alin.(1) din Codul de procedură civilă, art. 53 alin.(1),

(2) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar

nr. 68 din 14 aprilie 2016. Prin urmare, prima instanță și instanța de apel au

depășit cadrul legal al competenței stabilite pentru expertul judiciar și în

mod ilegal au respins expertiza din motiv că două întrebări nu au fost corect

formulate, iar specialistul nu a fost asigurat de către reprezentantul

reclamanților. În acest context, cererea de citare a unui expert judiciar sau

specialist a fost cu circa un an înainte formulată în formă scrisă până la

încheierea pronunțată de prima instanță, fapt care nicidecum nu ține de

obligația reprezentantului. Instanțele inferioare ilegal au respins cererile cu

privire la citarea unui expert/specialist și numirea expertizei din speță, ori

prin aceste acte judecătorești s-a încălcat grav garanțiile și particularitățile

dreptului la un proces echitabil sub aspectul egalității de arme, motivarea

hotărârii, disponibilității, contradictorialității etc. Încălcările enunțate au

condus iremediabil la etapa dată spre pronunțarea unui verdict final

judecătoresc ce a încălcat normele de drept procedural și inevitabil

drepturile și garanțiile lor procedurale și materiale.

9

intimaților și intervenienților accesorii copiile recursurilor declarate,

creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului și avizele de recepție (Vol.III,

f.d.219, 220-222). Din adresa intimatului Î.C.S. „HEALTH FOREVER

INTERNATIONAL” S.R.L. și intervenienților accesorii Svetlana Botnaru,

Irina Roșcovan și Olesea Vaculin s-a restituit corespondența cu mențiunea

„necunoscut” (Vol.III, f.d.223-224).

f.d.225), S.C. „BALCOMBE” S.R.L., reprezentată de avocatul Dorina

Bodișteanu, a depus referință la recurs, considerându-l inadmisibil.

INTERNATIONAL” S.R.L., reprezentată de avocatul Igor Doicov, a depus

referință la cererile de recurs, solicitând declararea recursurilor

inadmisibile.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Zamfir și de Diana Negru și Vladimir Negru, reprezentați de avocatul Oleg

Gorobica, au fost depuse până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din

31 iulie 2023 și vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursurilor.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

10

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de

competența Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

37.Art. 442 din Codul de procedură civilă:

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc

cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art.372 alin.(3). Aprecierea

probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de

recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în care

Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

38.Art. 444 din Codul de procedură civilă:

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)

lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință

pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

39.Art. 445 din Codul de procedură civilă:

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept:

c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza

spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.”

40.Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01

septembrie 2023):

„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în

care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

11

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.”

„(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească,

în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile

și interesele legitime.

(2) Nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență

a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare.”

„(1) Probe în cauze civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de

lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile

părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

(2) În calitate de probe în cauze civile se admit elementele de fapt constatate din

explicațiile părților și ale altor persoane interesate în soluționarea cauzei, din depozițiile

martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile

experților.

(3) Probele obținute cu încălcarea legii nu au putere de probațiune și nu pot fi puse

de instanță în temeiul hotărârii.”

„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept

temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

(2) Partea care nu a exercitat pe deplin obligația de a dovedi anumite fapte este în

drept să înainteze instanței judecătorești un demers prin care solicită audierea părții

adverse în privința acestor fapte dacă solicitarea nu se referă la circumstanțele pe care

instanța le consideră dovedite.

(3) Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt

determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile

părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și

procedural ce urmează a fi aplicate.

(4) În cazul nerespectării prevederilor legii privind legalizarea probelor ori al

pierderii unui document autentic, efectul defavorabil al nedovedirii afirmațiilor

referitoare la circumstanțele de fapt ale cauzei va cădea asupra părții sau altui participant

12

la proces care a avut posibilitatea și care trebuia să se asigure pînă la judecată cu probă

veridică fără a suscita îndoieli.

(5) Instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele

ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.”

„(1) Probele se adună și se prezintă de către părți și de alți participanți la proces.

Dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăți, instanța este obligată să

contribuie, la solicitarea părților și altor participanți la proces, la adunarea și prezentarea

probelor necesare, cu excepția cazurilor în care instanța constată că cererea de reclamare

a probelor este înaintată în mod neîntemeiat și cu scopul vădit de a tergiversa examinarea

cauzei sau proba reclamată este în mod vădit lipsită de pertinență. Probele se prezintă în

faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare în termenul stabilit de instanță, dacă

legea nu prevede altfel.

(2) În cererea de reclamare a probei trebuie să fie specificate proba și circumstanțele

care ar putea fi confirmate sau infirmate prin acea probă, cauzele ce împiedică dobîndirea

probei, locul aflării ei. Instanța judecătorească (judecătorul) poate elibera, după caz, la

cererea părților sau a altor participanți la proces, un demers pentru obținerea probei.

Persoana care deține proba reclamată o trimite nemijlocit în judecată sau o înmînează

persoanei care deține demersul pentru a o prezenta în judecată.”

„(1) Toate probele se prezintă, sub sancțiunea decăderii, în termenul stabilit de

instanța de judecată, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, dacă legea

nu prevede altfel. În cazul prezentării probelor contrar condițiilor prevăzute de lege,

judecătorul dispune restituirea acestora printr-o încheiere protocolară.

(2) Proba care nu a fost prezentată în condițiile alin.(1) nu va mai putea fi

administrată pe parcursul procesului decît în cazul în care:

b) participantul a fost în imposibilitate de a prezenta proba în termen;

c) administrarea probei nu duce la întreruperea ședinței.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(2), partea adversă are dreptul la proba contrară în

termenul stabilit de instanță numai asupra aceluiași aspect pentru care s-a admis proba

invocată.”

„Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente

care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau

inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.”

„(1) Circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace

de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

(2) Admisibilitatea probelor se determină în conformitate cu legea în vigoare la

momentul eliberării lor.

(3) Se consideră inadmisibile probele obținute cu încălcarea prevederilor legii, cum

ar fi inducerea în eroare a participantului la proces, încheierea actului de către o persoană

neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului procedural, alte acțiuni ilegale.

(4) Se consideră inadmisibile probele ce nu au fost prezentate de participanții la

proces pînă la data stabilită de judecător, cu excepția cazurilor prevăzute la art.1191 și

art.372 alin.(1).”

13

„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să

reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea

altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și

comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.”

„(2) Completul de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate

problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele,

determină circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît

să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.”

„(1) La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și

admisibilitatea acțiunii.”

„(1) Părțile și alți participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă acestea

respectă prevederile art.1191 alin. (2), dacă acestea nu au fost reclamate de către prima

instanță la cererea participanților la proces sau dacă au fost restituite în mod nejustificat

de către prima instanță.”

„(1) Decizia instanței de apel trebuie să conțină:

e) motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă;

f) concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.”

„(1) Pentru elucidarea unor aspecte din domeniul științei, artei, tehnicii,

meșteșugurilor artizanale și din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoștințe

speciale, instanța dispune efectuarea unei expertize, la cererea părții sau a unui alt

participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu. Actele reviziei ori ale

inspecțiilor departamentale, precum și raportul scris al specialistului, nu pot înlocui

raportul de expertiză și nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeași problemă.”

„(1) Expertiza judiciară se efectuează de către un expert judiciar înscris în Registrul

de stat al experților judiciari. În cazul în care în Registrul de stat al experților judiciari nu

14

sînt experți de specializarea necesară sau în cazul în care nu poate fi numit un alt expert

judiciar din motive de incompatibilitate, în calitate de expert judiciar poate fi recunoscută

ad-hoc o persoană competentă în specializarea solicitată pentru efectuarea expertizei

judiciare.

(2) Părțile aleg, de comun acord, expertul sau instituția de expertiză care urmează

să fie desemnată de instanță să efectueze expertiza. În lipsa acordului părților, instanța

desemnează expertul sau instituția care urmează să efectueze expertiza.

(3) Dacă în încheierea privind efectuarea expertizei judiciare este indicată doar

instituția care urmează să efectueze expertiza, conducătorul instituției în cauză numește

expertul și informează în acest sens instanța care a dispus expertiza.

(4) La desemnarea experților pentru efectuarea expertizei în cadrul unei comisii de

expertiză sau pentru efectuarea unei expertize complexe se aplică normele prezentului

articol.”

„(2) Părțile și ceilalți participanți la proces au dreptul să formuleze și să prezinte în

instanță întrebări adresate expertului, însă numai instanța stabilește definitiv întrebările

asupra cărora expertul urmează să se pronunțe. Instanța este obligată să motiveze

respingerea întrebărilor propuse expertului de către părți și de către alți participanți la

proces.

(3) Părțile și alți participanți la proces au dreptul să ia cunoștință de încheierea

instanței de judecată privind efectuarea expertizei, să propună consemnarea în încheierea

judecătorească a unor întrebări asupra cărora expertul urmează să se pronunțe, să

înainteze expertului recuzări, să participe la investigațiile expertului, să ia cunoștință de

raportul de expertiză, să solicite instanței ordonarea efectuării unei expertize judiciare

primare, de bază, individuale, monospecializate sau repetate, suplimentare, în comisie,

complexe și a altor tipuri de expertiză conform legislației.”

„(1) În încheierea judecătorească privind efectuarea expertizei se indică: denumirea

instanței care a dispus efectuarea expertizei, data emiterii dispoziției numele sau

denumirea părților, cauza care se examinează, denumirea expertizei, faptele pentru a căror

elucidare se efectuează expertiza, întrebările puse în fața expertului, numele expertului

sau denumirea instituției căreia i se încredințează expertiza, materialele în litigiu și cele

trimise la expertiză judiciară pentru comparație, alte date privind efectuarea expertizei

judiciare, în sarcina cui se pune achitarea costului expertizei judiciare, alte date prevăzute

de lege.

(2) În încheiere se indică, de asemenea, faptul că expertul este somat de instanța

judecătorească sau de șeful instituției de expertiză (dacă expertul este numit de

conducătorul acestei instituții) de răspunderea penală în cazul prezentării cu bună știință

a unui raport de expertiză fals.”

„(1) Expertul este în drept să ia cunoștință de materialele din dosar referitoare la

obiectul expertizei, să solicite instanței printr-un demers punerea la dispoziție de

materiale suplimentare necesare elaborării raportului de expertiză, să participe în ședință

de judecată și, cu permisiunea instanței, să pună participanților la proces întrebări referitor

la obiectul expertizei, să ia cunoștință de partea respectivă a procesului-verbal și să facă

observații asupra caracterului exhaustiv și corect al consemnării acțiunilor și explicațiilor

sale, să demonstreze în raportul de expertiză importanța, pentru soluționarea cauzei, a

circumstanțelor constatate din inițiativă proprie, să depună raportul și să dea explicații în

limba maternă ori în limba pe care o cunoaște, să se folosească de serviciile

15

traducătorului, să înainteze plîngeri împotriva acțiunilor instanței care îi știrbesc

drepturile în efectuarea expertizei, să se abțină de a da raport dacă întrebările ce i-au fost

adresate depășesc sfera cunoștințelor sale speciale sau dacă materialele puse la dispoziția

sa sînt insuficiente, să i se compenseze cheltuielile de efectuare a expertizei și să

primească onorariul pentru lucrul efectuat dacă expertiza nu intră în sfera obligațiilor de

serviciu în instituție de stat.

(2) Expertul este în drept, în măsura stabilită de instanța judecătorească, să consulte

părțile în problemele de efectuare a expertizei, să nu întreprindă, fără încuviințarea

instanței care a dispus efectuarea expertizei, cercetări care să distrugă total ori parțial

obiectul cercetării ori care să schimbe calitatea sau însușirea lui.”

„(2) Persoana poate ataca acțiunile și hotărîrile nelegitime ale organelor de stat și

ale factorilor de decizie care i-au prejudiciat sănătatea.

(3) Pacienții, organele de asigurare medicală au dreptul la repararea prejudiciilor

aduse pacienților de instituțiile medico-sanitare prin nerespectarea normelor de tratament

medical, prin prescrierea de medicamente contraindicate sau prin aplicarea de tratamente

necorespunzătoare care agravează starea de sănătate, provoacă dizabilitate permanentă,

periclitează viața pacientului sau se soldează cu moartea lui.”

„În cazul stării nesatisfăcătoare a sănătății în urma unei asistențe medicale

necorespunzătoare, pacientul are dreptul de a cere efectuarea, în modul stabilit, a unei

expertize profesionale, precum și repararea prejudiciului moral și material ce i s-a adus.”

expertului judiciar nr. 68 din 14 aprilie 2016:

„(1) Expertul judiciar poate să refuze efectuarea expertizei judiciare în următoarele

cazuri:

a) a fost încălcată procedura de dispunere a expertizei judiciare;

b) întrebările prezentate spre soluționare depășesc competența sa ori se constată că

realizările științei și tehnicii nu permit soluționarea lor;

c) materialele prezentate pentru efectuarea expertizei sînt insuficiente;

d) expertul judiciar nu dispune de condiții, metode și proceduri aprobate, nici de

mijloacele tehnice necesare pentru efectuarea cercetărilor;

e) există un pericol pentru viața sau sănătatea expertului judiciar, care depășește

limitele riscului profesional;

f) nu este asigurat accesul liber la obiectul expertizei sau nu există condițiile

necesare pentru efectuarea expertizei;

g) nu a fost achitată taxa pentru serviciile de efectuare a expertizei;

h) nu există niciunul dintre temeiurile prevăzute la art.29 alin.(3) pentru a dispune

o expertiză judiciară repetată, nici temeiurile prevăzute la art.31 alin.(1) pentru a dispune

o expertiză suplimentară.

(2) În cazul existenței unuia dintre motivele prevăzute la alin.(1), expertul judiciar

informează în scris ordonatorul expertizei despre refuzul efectuării expertizei judiciare,

despre motivele care au stat la baza acestui refuz și despre necesitatea ridicării de către

acesta a materialelor prezentate pentru efectuarea expertizei.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 29

16

martie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată către

participanții la proces la 16 mai 2023, prin intermediul poștei electronice

(Vol.III, f.d.194), Astfel, cererile de recurs depuse la 14 iulie 2023 și la 17

iulie 2023 (16 iulie 2023 duminică), sunt în termen.

civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună

invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererile de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității

hotărârilor atacate.

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recursuri, în baza

materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând admisibile

recursurile declarate, urmează a le admite și a casa integral decizia instanței

de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din motivele

ce succed.

civilă, în vigoare la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

de judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul

acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către

partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a

verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a

argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez c. Franței

[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei

obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile

(a se vedea, printre altele, Hirvisaari c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include

printre altele dreptul părților de a fi în mod real „auzite”, adică în mod corect

examinate de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina

instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al

mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin

pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Obligația de

17

motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de

circumstanțele acesteia, de probele prezentate. Motivarea unei hotărâri este

înțeleasă ca o explicare inteligibilă a hotărârii luate, ceea ce nu înseamnă un

răspuns exhaustiv tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor,

însă un răspuns al argumentelor fundamentale, care sunt susceptibile, prin

conținutul lor, să influențeze soluția.

cererea de chemare în judecată depusă împotriva S.C. „BALCOMBE”

S.R.L., Î.C.S. „HEALTH FOREVER INTERNATIONAL” S.R.L. și

I.M.S.P. „Spitalul Clinic Municipal de Copii „V. IGNATENCO”,

completată ulterior, reclamanții Diana Negru și Vladimir Negru,

reprezentanții legali ai minorei xxxxx, prin intermediul avocatului Oleg

Gorobica, au solicitat încasarea, în mod solidar, de la pârâți a sumelor de 22

000 de euro și de 8 800,00 de dolari SUA, cu titlu de prejudiciu material, a

sumei de 600 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, a dobânzii de întârziere

pentru perioada 09 martie 2017-26 mai 2020, în mărime de 11 213, 97 de

euro și 4 485,59 de dolari SUA, convertiți în lei moldovenești conform

cursului oficial al BNM, la data executării hotărârii judecătorești și a

cheltuielilor de judecată, pentru prestarea serviciilor medicale necalitative și

necorespunzătoare (Vol.I, 4-8,57-60, Vol.II, 113-114).

2021, a respins cererea de chemare în judecată depusă de Diana Negru și

Vladimir Negru împotriva S.C. „BALCOMBE” S.R.L., Î.C.S. „HEALTH

FOREVER INTERNATIONAL” S.R.L. și I.M.S.P. „Spitalul Clinic

Municipal de Copii „V. IGNATENCO”, intervenienți accesorii Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, Iulia Turuta,

Svetlana Botnaru, Irina Roșcovan, Olesea Vaculin și Elena Șauga, cu privire

la încasarea despăgubirilor materiale, morale, dobânzii de întârziere și

cheltuielilor de judecată, ca neprobată (Vol.II, f.d.215, Vol.III, f.d.4-20).

instanțe, prin decizia din 29 martie 2023, a respins cererile de apel depuse de

Diana Negru și Vladimir Negru, reprezentați de avocatul Oleg Gorobica și

de Diana Negru, reprezentată de avocatul Pavel Zamfir, și a menținut

hotărârea din 05 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (Vol.III,

f.d.176-192).

potrivit regulii generale de la art. 1398 alin. (1) din Codul civil (în vigoare

până la 01 martie 2019), exclude răspunderea delictuală a S.C.

„BALCOMBE” S.R.L., Î.C.S. „HEALTH FOREVER INTERNATIONAL”

S.R.L. și I.M.S.P. „Spitalul Clinic Municipal de Copii „V. IGNATENCO”

pentru acordarea asistenței medicale necorespunzătoare, prin încălcarea

regulile de acordare a asistenței medicale. Prima instanță just a stabilit că nu

i s-au prezentat probe în baza cărora s-ar putea deduce că asistența medicală

18

acordată pacientei xxxxx în cadrul S.C. „BALCOMBE” S.R.L., Î.C.S.

„HEALTH FOREVER INTERNATIONAL” S.R.L. și I.M.S.P. „Spitalul

Clinic Municipal de Copii „V. IGNATENCO” nu ar fi fost calitativă și

eficientă, or, după cum rezultă din lucrările dosarului reclamanții nu au făcut

dovada faptului că pârâții au acționat în mod ilicit cu vinovăție.

judecată al Curții Supreme de Justiție notează dezacordul recurenților cu

hotărârea primei instanțe și a deciziei instanței de apel, motivat, în esență,

prin ignorarea înscrisurilor prezentate de către partea reclamantă, obținute de

la instituția medicală din Turcia, lipsa examinării multiaspectuale ale

acestora în raport cu circumstanțele cauzei, caracterul inexplicabil și

tendențios a pozițiilor instanțelor ierarhic inferioare în raport cu solicitarea

privind ordonarea unei expertize medico-legale, lipsa aprecierii

circumstanțelor necesare întru numirea acesteia, având în vedere specificul

litigiului, în care, în opinia recurenților, pentru justa soluționarea a acestuia

nu sunt suficiente doar înscrisurile prezentate de părți și apreciate de instanță

într-un anumit mod, însă este necesară și antrenarea unui specialist sau chiar

mai mulți pentru o concluzie competentă privind tratamentul acordat

minorei.

motive invocate de recurenți se identifică în art. 432 alin.(2) lit.a), c), alin.(4)

din Codul de procedură civilă, citate anterior, în redacția în vigoare la data

înaintării recursurilor, adică până la operarea modificărilor în Codul de

Procedură civilă, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023.

de apel respingând apelurile înaintate, a menținut hotărârea primei instanțe,

însușind inclusiv motivele acesteia, fără o apreciere a argumentelor decisive

în opinia reclamanților redate în apel în raport cu hotărârea contestată, în

vederea soluționării corecte și obiective a litigiului. De altfel, această

obligație a instanței de apel este inserată în art. 373 alin.(1),(2),(3),(5) din

Codul de procedură civilă, citat supra.

Curții Supreme de Justiție precizează că din circumstanțele reflectate în

cererea de chemare în judecată se profilează că în legătură cu starea copilului,

la prima vedere existența unor simptome de răceală, reclamanții în mijlocul

lunii septembrie 2016, prin recomandare au apelat la medicul pediatru în

cadrul Centrului Sănătății Familiei „Galaxia” al S.C. „BALCOMBE” S.R.L.,

care a venit la domiciliu, a consultat copilul, a menționat că plămânii sunt

curați, i-a prescris tratament. Au menționat recurenții că urmând tratamentul,

schimbări nu au identificat, la care li s-au spus că efectele apar mai târziu.

După finalizarea acestuia, a trecut doar alergia, a apărut tusea la copil și

starea a rămas neschimbată. Au telefonat medicul, s-au înscris la consultație,

la care li s-a comunicat că plămânii sunt curați și a prescris mai multe rețete.

19

Urmând tratamentul alte câteva zile, tusea nu a mai dispărut, însă era mai

mare. A apelat iarăși pediatrul, care a comunicat să nu mai dea siropurile,

însă continue cu marimerul pentru nas și nebulaserul și că e normal ca după

tratament copilul să mai aibă tuse. La grădiniță li s-a comunicat că a tușit

copilul. Seara au mers iarăși la „Galaxia”, fiind controlată/ascultată fiica, li

s-a accentuat că plămânii sunt curați, nu se aude nimic suspect, li s-a prescris

tratament. În următoarele zile starea copilului nu s-a îmbunătățit, la 09

noiembrie 2016 au mers cu fetița care avea febră și se simțea rău, la urgență

la „Medpark” și după consultația medicului de gardă, s-a efectuat analiza de

sânge și s-a dovedit a fi rea. Fiicei i-a fost prescris antibiotic, diagnoza

stabilită: xxxxx. Ulterior, personalul de la „Medpark” le-a recomandat să se

ducă cu copilul acasă. Următoarea zi au mers cu proba de urină la „Medpark”

și medicul de gardă văzând rezultatele la sânge și urină, nu le-a permis să

plece acasă, comunicându-le că este necesară spitalizarea copilului. La 10

noiembrie 2016, copilul a fost spitalizat la „Medpark”, cu diagnoza

pneumonie, de către medicul de gardă. În aceeași seară, fiind efectuată

fluorografia, s-a stabilit că starea plămânului drept era foarte gravă, 1/3 nu

lucra, fiind în puroi. A fost chemată salvarea, deoarece „Medpark” nu

dispunea de reanimare pentru copii, fiind duși la spitalul nr.1 de pe str. Lazo,

mun. Chișinău și acolo li s-a comunicat că fiica este în stare foarte gravă și

au fost transportați la spitalul de copii „V. IGNATENCO” din mun.

Chișinău. La spital s-a constatat că starea copilului este foarte gravă, fiind

diagnosticat cu insuficiență respiratorie, febră 39,3, apatică somnolent. În

aceeași seară, xxxxx i s-a făcut intervenție, diagnoza stabilită: xxxxx. Din

primele zile i-a fost administrat antibiotic foarte puternic. Din a treia zi, i s-

a administrat al doilea preparat foarte puternic pentru a nimici bacteria

stafilococ auriu. Zi de zi li se comunica că starea era foarte gravă și trebuie

să aștepte. Însă văzând lipsa schimbărilor spre bine și, în paralel, prin

cunoștințe, au apelat la o clinică din Istanbul, Turcia, au expediat analizele

ce s-au efectuat în Republica Moldova, video cu fetița, deoarece după

administrarea celui de-al doilea preparat puternic, nu puteau face altceva

decât să aștepte vreo 4-5 zile pentru a vedea efectul. În cele din urmă li s-a

comunicat că vor trata copilul în 15 zile, însă nu în clinică, dar în spitalul

„Koç University Hospital”, Istanbul, fiind mai specializați în domeniul dat.

În dimineața zilei de 18 noiembrie 2016 au zburat spre Turcia, iar fiica a

suportat zborul cu bine. După 3 ore de examinare, medicii turci au stabilit că

antibioticul prescris de medicii din Moldova, nu mai avea efect asupra

bacteriei și este nevoie urgent de intervenție, fără de care copilul nu are șanse

de viață. În plămân era un bol de bacterii, care doar așa putea fi spart, pentru

ca să nu crească și să nu se spargă, să infecteze tot organismul. Au dat acordul

pentru intervenție și transfuzie de sânge totală, iar la 19 noiembrie 2016, fiica

a fost operată, ulterior s-a aflat în secția de reanimare și la 22 noiembrie 2016

a fost transferată în secția pediatrie, urmând 8 zile de reabilitare, la a șaptea

zi avea putere să se ridice din pat și după 11 zile medicii au hotărât externarea

copilului.

20

în judecată inclusiv în cea de completare, obiecțiile oponenților și

constatările primei instanțe în rezultatul examinării acestora, instanța de apel

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii emise prin prisma alegațiilor

invocate în apel, având în vedere specificul litigiului, urma a analiza și sub

aspectul constatării circumstanțelor de fapt determinante soluționării corecte

și obiective a litigiului. Or, instanța de apel a reținut că apelanții Diana Negru

și Vladimir Negru nu au prezentat nicio probă plauzibilă care să dovedească

că pârâții au acordat fiicei acestora asistență medicală necorespunzătoare,

contrar prevederilor art.118 din Codul de procedură civilă nu au confirmat

circumstanțele invocate.

către recurenți s-a pretins lipsa aprecierii înscrisurilor prezentate de la

instituția medicală din Turcia și refuzul neîntemeiat privind numirea

expertizei solicitate.

instanța de fond neîntemeiat a respins cererea privind numirea expertizei

complexe a calității asistenței medicale, enumerând succesiv acțiunile primei

instanțe de la solicitarea ordonării unei expertize complexe a asistenței

medicale, cu atragerea inițială a unui specialist în ședință, a conchis că

instanța de fond a acordat posibilitatea reclamanților să asigure prezența unui

specialist sau să concretizeze/completeze întrebările către expert, însă

aceștea nu s-au conformat, iar, ca urmare, prima instanță întemeiat, prin

încheierea din 29 ianuarie 2021, a respins cererea de efectuare a expertizei

complexe a calității asistenței medicale.

expertizei judiciare complexe a fost formulată de partea apelantă și în cadrul

examinării cauzei în apel, însă instanța de apel a respins solicitarea acestora,

motivând, în esență, că o cerere similară a fost înaintată și în prima instanță,

care a fost respinsă, din motiv că reclamanții nu au utilizat eficient și efectiv

dreptul lor, nu s-au conformat rigorilor legale și indicațiilor instanței de fond,

iar prin solicitarea înaintată se dorește administrarea de noi probe contrar

prevederilor art. 372 alin.(1) din Codul de procedură civilă. La fel, a precizat

că deși de către prima instanță a fost stabilit caracterul general al întrebărilor

formulate ce urmează a fi puse în fața experților judiciari, partea apelantă nu

a mai concretizat și completat întrebările.

notează că într-adevăr reclamanții au solicitat ordonarea unei expertize

inclusiv în prima instanță, au încercat să asigure prezența unui specialist, însă

avocatul reclamantei, Pavel Zamfir, a comunicat că nu a reușit asigurarea

acestuia, deoarece specialiștii din cadrul Centrului de Medicină Legală au

afirmat că nu mai practică prezentarea în instanță, pentru a fi audiați anterior

efectuării expertizei, oferă doar servicii de expertizare.

21

era impusă de circumstanțele speței, iar art. 36 din Legea ocrotirii sănătății

nr. 411 din 28 martie 1995, acordă acest drept părții, instanța de apel, având

în vedere specificul litigiului, continuitatea examinării cauzei în apel prin

prisma efectului devolutiv, avea sarcina în baza rolului activ să ceară părții

să facă precizările necesare, să pună în discuția părților orice împrejurare de

fapt sau de drept care duce la soluționarea litigiului peste apărările și

susținerile părților din acțiune, referință și alte obiecții, luând în considerare

faptul că, în conformitate cu art. 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate. De

altfel, în cazul în care părțile au o atitudine confuză în privința

circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei,

instanța, în temeiul legii materiale care urmează a fi aplicată, va explica

părților care circumstanțe au importanță pentru soluționarea pricinii și cui îi

revine obligația de a le dovedi.

din Codul de procedură civilă, citat supra, instanța judecătorească

(judecătorul) este în drept să propună părților și altor participanți la proces,

după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce

constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. În

special că la caz instanța de apel nu a supus aprecierii înscrisurile prezentate

de reclamanți de la instituția medicală din Turcia cel puțin sub aspectul

relevanței soluționării obiective și multiaspectuale a litigiului, deși, în opinia

recurenților, acestea justifică circumstanțele invocate și confirmă temeinicia

pretențiilor înaintate.

puse în fața expertului judiciar, reținut de instanța ierarhic inferioară,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că în sensul

art.152 alin. (2) din Codul de procedură civilă, citat supra, părțile și ceilalți

participanți la proces au dreptul să formuleze și să prezinte în instanță

întrebări adresate expertului, însă numai instanța stabilește definitiv

întrebările asupra cărora expertul urmează să se pronunțe. Respectiv, pornind

de la esența litigiului și întrebărilor adresate expertului de către părți,

instanței de judecată îi revine rolul final de a definitiva întrebările ce urmează

a fi puse în fața expertului în încheierea emisă.

prevăzută în art. 148-154 din Codul de procedură civilă. Dimpotrivă, aceste

postulate legale reglementează dreptul părților să solicite numirea expertizei

și desemnarea expertului sau instituții specializate, însă în lipsa acordului,

aceasta ține de obligația instanței de judecată.

expres cazurile de refuz a expertului de a efectua expertiza judiciară, fiind o

competență exclusivă a acestuia, unele dintre acestea fiind: b) întrebările

22

prezentate spre soluționare depășesc competența sa ori se constată că

realizările științei și tehnicii nu permit soluționarea lor; materialele

prezentate pentru efectuarea expertizei sunt insuficiente; expertul judiciar nu

dispune de condiții, metode și proceduri aprobate, nici de mijloacele tehnice

necesare pentru efectuarea cercetărilor. Iar despre refuzul său conform

motivelor prevăzute la alin.(1), expertul judiciar informează în scris

ordonatorul expertizei despre refuzul efectuării expertizei judiciare.

cazurile expres prevăzute de lege.

către pârâți, având în vedere pretinsele acțiuni/inacțiuni ale personalului

acestora în raport cu pacientul minor, numirea expertizei judiciare se

impunea în orice situație, or, în vederea confirmării circumstanțelor invocate

de reclamanți, sau infirmării acestora, existența sau inexistența legăturii

cauzale între prejudiciul pretins și acțiunile/inacțiunile pârâților, fiind

esențiale și determinante la soluționarea corectă și obiectivă a litigiului și

angajarea răspunderii pentru pretinsele prejudicii. În plus, însăși instanța de

apel a enumerat elementele obligatorii angajării răspunderii delictuale,

constatând lipsa răspunderii pârâților pentru pretinsele prejudicii, însă,

totodată, nu a supus cel puțin aprecierii înscrisurile prezentate de către

reclamanți de la instituția medicală din Turcia, deși, în opinia recurenților,

acestea justifică circumstanțele invocate și confirmă temeinicia pretențiilor

înaintate.

inferioare de numire a expertizei, dar s-a limitat la invocarea că prezența

expertului nu a fost asigurată în ședință, deși aceasta nu ține de competența

părților, însă a instanței, în cazul în care expertul desemnat consideră necesar

să audieze părțile în conformitate cu prevederile art.154 din Codul de

procedură civilă, adică după numirea expertizei cu desemnarea instituției și

expertului prin încheierea instanței de judecată, dar nu prealabil emiterii

acesteia.

art.122 alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească reține

spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat

ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de

circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului. Circumstanțele

care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune

nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

Codul de procedură civilă, ca rezultat al aprecierii probelor, instanța

judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele. Proba este declarată ca

23

fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și comparare cu alte probe

că datele pe care le conține corespund realității.

analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau

inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți;

respectiv, pentru ce au fost admise, susținerile uneia dintre părți și înlăturate

cele formulate de cealaltă parte, iar motivarea în drept cuprinde justificarea

aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat

acestora o anumită interpretare.

de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate

problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază

probele, determină circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți,

legea aplicabilă soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă

urmează să fie pusă astfel încât să se poată da un răspuns afirmativ sau

negativ.

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel, nu urmează a fi

ignorat nici faptul că alineatul 3 al aceleiași norme procesuale stipulează că

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt

determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și

obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele

de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

virtutea caracterului devolutiv al apelului, instanța de apel la examinarea

cauzei în ordine de apel, având în vedere natura litigiului, era în drept de a

propune părților de a prezenta probe suplimentare în confirmarea

circumstanțelor invocate, însă instanța de apel s-a limitat la aprecierea

evazivă, arbitrară a probelor existente, deși, era evident că acestea nu sunt

suficiente pentru soluționarea obiectivă și corectă a litigiului.

de a se folosi de pârghiile legale pentru confirmarea sau infirmarea poziției

lor. Datorită specificului acestei probleme, instanțele trebuie să manifeste

prudență deosebită în administrarea și aprecierea probelor. Conform rolului

său diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, instanța poate să

ceară părților să administreze toate probele pe care le consideră necesare și

utile justei soluționări a cauzei, împuternicire ce rezultă și din art.9 din Codul

de procedură civilă, precum și art. 372 din Codul de procedură civilă. Or,

prezintă relevanță și folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii

juridice a litigiului dat, rezultând din specificul acestui și care presupune în

sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe, pertinente și concludente

a situației de fapt. De altfel, instanța de apel neîntemeiat a respins demersul

24

reclamanților cu privire la numirea expertizei, deoarece art. 372 alin.(1) din

Codul de procedură civilă acordă acest drept participanților la proces, la caz

reclamanților, pornind de la faptul că prima instanța nejustificat a respins

solicitarea acestora de numire a expertizei judiciare. Anume pe calea

exercitării căii de atac- apelul de către reclamanți, la caz, prin prisma normei

enunțate, ultimilor li s-a acordat o nouă posibilitate de a-și valorifica dreptul

procedural în vederea obținerii probei enunțate, fiind una pertinentă pentru

soluționarea obiectivă și corectă a litigiului dat, în special, că nejustificat le-

a fost îngrădit acest drept, deși în virtutea art. 56 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, formularea cererilor și reclamarea probelor se regăsesc

printre drepturile acordate expres de legislator părților și participanților la

proces. Mai mult, circumstanțele pretinse nu pot fi confirmate prin alte

mijloace.

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că examinarea cauzei în instanța de

apel s-a realizat pripit și evaziv, fiind ignorate și neelucidate circumstanțele

determinante soluționării corecte și obiective a litigiului, ceea ce impune

casarea integrală a deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

aplicabile și prin toate mijloacele legale să prevină orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă

a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se

manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor

circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. De

altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6 §

1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în

speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

urmează a fi precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele

conturate supra, ignorate anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât

prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor părților oponente pe

marginea acțiunii formulate în raport cu probele prezentate și normele de

drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile art. 130 din Codul de

procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să fie certă și coerentă și

să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

25

Curții Supreme de Justiție va admite recursurile declarate și va casa integral

decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

alin. (1) lit. c), alin.(3) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU MAJORITATE DE VOTURI,

Admite recursurile declarate de Diana Negru, reprezentată de avocatul

Pavel Zamfir și de Diana Negru și Vladimir Negru, reprezentați de avocatul

Oleg Gorobica.

Casează integral decizia din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Diana

Negru și Vladimir Negru împotriva Societății Comerciale „BALCOMBE”

Societate cu Răspundere Limitată, Întreprinderii cu Capital Străin

„HEALTH FOREVER INTERNATIONAL” Societate cu Răspundere

Limitată și Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul Clinic Municipal de

Copii „V. IGNATENCO”, intervenienți accesorii Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, Iulia Turuta, Svetlana

Botnaru, Irina Roșcovan, Olesea Vaculin și Elena Șauga cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, încasarea dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată și trimite cauza spre rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

26