2r-276/24 — Încasarea datoriei

La 28 martie 2022, Vitali Soldatenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Arcadie Zaporojan, privind încasarea datoriei de 15000 euro, dobânzii de întârziere de 5619,27 euro și cheltuielilor de judecată.

Însă, Curtea de Apel Chișinău a restituit cererea de apel provizoriu, pe motiv că a fost depus în afara termenului legal, fără a fi solicitat repunerea în termen, ceea ce nu corespunde realității, or, avocatul, în cererea de apel, a invocat dispozițiile art. 360, art. 362, art. 364, art. 385-388 din Codul de procedură civilă. 5.

Recurentul a menționat că, își exprimă dezacordul cu opinia formală a instanței de apel precum că termenul de decădere ar fi fost 23 februarie 2024. Mai mult decât atât, recurentul a opinat că ziua depunerii apelului nemotivat este de 01 aprilie 2024, adică prima zi când a aflat despre existența hotărârii și a sunat urgent avocatul pentru înaintarea apelului provizoriu, cel motivat urmând a fi depus în următoarele zile, cu prezentarea și dovezilor în susținerea repunerii.

Art. 427 din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art.10 din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (3) Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.”

Art.56 din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 100 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Din materialele cauzei civile rezultă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Soldatenco împotriva lui Arcadie Zaporojan, privind încasarea datoriei, a fost pronunțat la 24 ianuarie 2024 (f.d.107).

Completul de judecată reține că, cererea de apel împotriva hotărârii din 24 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost depusă de către Arcadie Zaporojan, reprezentat de avocatul Radu-Ștefan Patrașanu, la data de 01 aprilie 2024, cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 28 mai 2024, corect a restituit cererea de apel declarată de Arcadie Zaporojan, reprezentat de avocatul Radu-Ștefan Patrașanu, împotriva hotărârii din 24 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal (f.d. 121-122).

În situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la 24 ianuarie 2024, în temeiul art. 111 alin.(3) Cod de procedură civilă, termenul de contestare cu apel a început a curge din ziua imediat următoare zilei de pronunțare a dispozitivului hotărârii judecătorești, adică începând cu data de 25 ianuarie 2024, ultima zi a termenului fiind data de 23 februarie 2024 (zi de vineri).

Astfel, instanța de apel justificat a reținut că Arcadie Zaporojan, reprezentat de avocatul Radu-Ștefan Patrașanu, a declarat apelul peste termen. Or, recurentul are obligația de a se folosi cu bună-credință de drepturile sale procedurale, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Totodată, după cum a fost reiterat supra, termenul stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul pronunțării dispozitivului hotărârii, iar în cazul în care participantul la proces, la caz Arcadie Zaporojan, reprezentat de avocatul Radu-Ștefan Patrașanu, a omis acest termen, urma să invoce motivele omiterii (vicii de citare, comunicarea defectuoasă a actului de procedură, recepționarea cu întârziere a hotărârii) într-o eventuală cerere de repunere în termen și expres să solicite acest fapt.

În speță, însă Arcadie Zaporojan, reprezentat de avocatul Radu-Ștefan Patrașanu, a depus o cerere de apel nemotivată peste termenul prevăzut de lege și nu a solicitat repunerea acestuia în termen, considerând că invocarea articolului care prevede repunerea în termen este suficient, fapt care nu poate fi acceptat de către instanța de recurs.

Drept urmare, Completul de judecată reiterează că repunerea în termen pentru declararea apelului putea fi soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care Arcadie Zaporojan, reprezentat de avocatul Radu-Ștefan Patrașanu, ar fi formulat o cerere de repunere în termen cu prezentarea probelor pertinente și admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or, solicitarea de repunere în termen este o prioritate a apelantului și nu poate fi soluționată din oficiu de către instanța de apel.

Respectiv, instanța de apel corect a reținut că Arcadie Zaporojan, reprezentat de avocatul Radu-Ștefan Patrașanu, nu a solicitat repunerea în termenul pentru declararea apelului, în temeiul art. 116 din Codul de procedură civilă.

În context, Completul de judecată remarcă că prin impunerea unor termene limită în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Completul de judecată accentuează că legiuitorul prin stabilirea unui termen de declarare a apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în special luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de a formula motivarea cererii de apel.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat și în jurisprudența CEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat dreptul de valorificare a drepturilor procedurale în sensul și termenul stabilit de legiuitor.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Arcadie Zaporojan împotriva încheierii din 28 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea încheierii contestate.

Ținând cont de cele expuse și conducându-se de art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Arcadie Zaporojanu împotriva încheierii din 28 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Mariana Ursachi