3ra-260/23 — Contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea despăgubirii pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată

La 23 iulie 2021, Octavian Mocreac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Proprietății Publice cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea despăgubirii pentru perioada absenței forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 4-11).

În motivarea cererii de chemare în judecată, a indicat că la data de 29 iunie 2021, a fost emis ordinul nr. 209-p al Agenției Proprietății Publice „Cu privire la destituirea din funcția publică a lui Octavian Mocreac”, prin intermediul căruia s-a ordonat încetarea raporturilor de serviciu prin destituirea lui Octavian Mocreac din funcția publică de consultant principal, Direcția administrarea bunurilor imobile și relații funciare, din data de 30 iunie 2021, pentru refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile și atribuțiile de serviciu, precum și dispozițiile conducătorului și neglijența și tergiversarea, în mod repetat, a îndeplinirii sarcinilor.

A menționat că la data de 28 mai 2021, Comisia de disciplină din cadrul Agenției Proprietății Publice a decis desfășurarea anchetei de serviciu în privința lui Octavian Mocreac, în rezultatul sesizării (notei de serviciu) nr. 18 din 27 mai 2021 a Nataliei Chelaru, șefa Direcției administrarea bunurilor imobile și relații funciare, cu privire la pretinsele abateri disciplinare admise de către Octavian Mocreac.

La data de 24 iunie 2021, Comisia de disciplină a Agenției Proprietății Publice a înaintat Directorului General al Agenției Proprietății Publice propunerea de a aplica sancțiunea disciplinară sub formă de destituire din funcția publică a lui Octavian Mocreac, în conformitate cu art. 57 lit. e) și f), art. 58 lit. g) și art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public. 1

În acest context, a precizat că, potrivit actului administrativ contestat, reclamantul a fost anterior sancționat disciplinar, cu aplicarea următoarelor sancțiuni disciplinare, și anume: avertisment, pe un termen de 3 luni, în baza ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 110-p din 04 martie 2020, atenționare în baza ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 166-p din 26 iunie 2020; atenționare, în baza ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 223-p din 11 septembrie 2020 și mustrare, pe un termen de 3 luni, în baza ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 178-p din 11 mai 2021.

Totodată, pe lângă existența sancțiunilor disciplinare aplicate anterior, un alt temei al aplicării sancțiunii, destituire din funcția publică a reclamantului, se indică refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile, atribuțiile de serviciu și dispozițiile conducătorului, precum și neglijența și tergiversarea, în mod repetat, a îndeplinirii sarcinilor.

A notat că actele normative care au stat la baza emiterii actul administrativ individual, ordinul Agenției Proprietății Publice nr. 209-p din 29 mai 2021, sunt: art. 57 lit. e) și f), art. 58 lit. g), art. 59 alin. (1), (2), (3), (31), (7), 64 alin. (1) lit. a), 43 alin. (3) din Legea Republicii Moldova nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, pct. 13 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Agenției Proprietății Publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 902/2017.

Potrivit prevederilor art. 59 alin. (6) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, comisia de disciplină este obligată să ceară funcționarului public o explicație scrisă privind fapta comisă.

La data de 01 iunie 2021, reclamantul a oferit o explicație scrisă cu referire la sesizarea efectuată de către Natalia Chilaru, prin care a explicat că s-a expus anterior asupra situației descrise în nota de serviciu, care, în opinia dânsului, este rezultatul intenției Nataliei Chilaru de a-l concedia. În același timp, a menționat că urmează să se expună mai detaliat în cadrul ședinței Comisiei de disciplină.

În continuare, a relatat că, potrivit procesului-verbal nr. 3 din 24 iunie 2021 al Comisiei de disciplină a Agenției Proprietății Publice, dânsul și-a reiterat poziția, conform căreia faptele imputate rezultă din imposibilitatea de a conlucra cu persoana care a efectuat sesizarea.

În pofida faptului că Octavian Mocreac a motivat pretinsa neexecutare în termen a unor sarcini prin aflarea sa în concediu medical, în perioada 10 2 iunie 2021 – 20 iunie 2021, fapt confirmat prin certificatele de concediu medical, Comisia de disciplină a Agenției Proprietății Publice a făcut abstracție de acest argument, fără a examina probele prezentate.

Mai mult, răspunsurile oferite de către reclamant, la etapa audierii sale, au fost menționate ca fiind o lipsa de răspuns, deși acest fapt nu corespunde adevărului, or, dânsul a explicat clar și suficient de ce nu este de acord cu faptele pretinse a fi comise de către acesta.

Explicațiile aduse de către reclamant nu au fost luate în considerare nici de către Comisia de disciplină, nici de către autoritatea publică pârâtă, or, în textul ordinului nr. 209-p din 29 iunie 2021, despre existența acestora nu se face mențiune, prin urmare, acestea nu au fost apreciate și contrapuse cu probele acumulate în vederea stabilirii existenței faptei imputate.

Conform prevederilor art. 118 alin. (2) lit. c) din Codul administrativ, motivarea completă a unui act administrativ cuprinde, în cazul actelor administrative defavorabile, o descriere succintă a procedurii administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al actului. Motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează legalitatea acestuia.

Lipsa unei descrieri succinte a procedurii administrative indică asupra unei cercetări defectuoase și lipsite de imparțialitate din partea autorității publice a stării de fapt, or, cu excepția probelor și investigațiilor obținute și efectuate în cadrul anchetei de serviciu, în care s-a dat preferință vădită argumentelor invocate de către Natalia Chilaru, pârâta nu a întreprins nicio acțiune în sensul investigării, audierii, obținerii de probe sau cercetării contrare concluziei actului administrativ defavorabil.

În susținerea argumentului respectiv, a punctat că, potrivit pct. 38 subpct. 4), 5) din Anexa nr. 7 a Hotărârii Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, desfășurarea anchetei de serviciu presupune: culegerea informațiilor considerate necesare pentru rezolvarea cazului, prin mijloacele prevăzute de lege, inclusiv audierea oricăror alte persoane ale căror declarații pot înlesni soluționarea cazului, precum și administrarea probelor, precum și verificarea documentelor și a declarațiilor prezentate.

În conformitate cu art. 59 alin. (3) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008, sancțiunea disciplinară, cu excepția celei specificate la art. 58 lit. a), nu poate 3 fi aplicată decât după cercetarea prealabilă a faptei imputate și după audierea echitabilă a funcționarului public de către comisia de disciplină, în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii.

La fel, a indicat și prevederile pct. 55 din Anexa nr. 7 a Hotărârii Guvernului nr. 201/2009, care statuează că individualizarea sancțiunii disciplinare aplicabile funcționarului public, comisia de disciplină ține cont de: cauzele care au determinat săvârșirea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, gravitatea și consecințele abaterii disciplinare, conduita funcționarului public, existența unor antecedente disciplinare ale funcționarului public, care nu au fost stinse în condițiile legii.

În opinia reclamantului, la baza actului administrativ individual contestat a fost pusă și calificarea ca abatere disciplinară a faptelor prezumate comise de către Mocreac Octavian, și anume: refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile, atribuțiile de serviciu, precum și dispozițiile conducătorului, respectiv, neglijența și/sau tergiversarea, în mod repetat, a îndeplinirii sarcinilor.

În acest caz, a reținut că pentru a-i putea fi imputat refuzul de a-și îndeplini sarcinile și atribuțiile de serviciu, acest refuz trebuie să aibă caracter nejustificat, adică neîntemeiat. Dovadă a caracterului nejustificat al refuzului prezumat de a-și îndeplini sarcinile și atribuțiile de serviciu de către Octavian Mocreac ar fi culpa acestuia, semn al unei conduite negative intenționate.

Reclamantul a specificat însă că a prezentat Comisiei de disciplină a Agenției Proprietății Publice certificatele de concediu medical, care atestă faptul că în perioada 17 mai 2021 – 22 mai 2021, respectiv, 10 iunie 2021 – 21 iunie 2021, dânsul s-a aflat în concediu medical cu regim ambulatoriu, respectiv, spitalicesc. Aceasta circumstanță face imposibilă îndeplinirea de către reclamant a sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, dar nu denotă în niciun caz un refuz nejustificat.

A reiterat că, la pct. 13 al prezentei cereri, în situația în care autoritatea publică ar fi procedat la un examen efectiv, imparțial și calitativ al argumentelor și probelor prezentate de către Octavian Mocreac în cadrul ședințelor Comisiei de disciplină a Agenției Proprietății Publice, aceasta ar fi demonstrat respectarea principiilor legalității, cercetării din oficiu, imparțialității și eficienței procedurii administrative, precum și îndeplinirea atribuțiilor conferite prin lege. 4

Or, în virtutea prevederilor art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Reclamantul a obiectat că autoritatea publică a omis să cerceteze din oficiu starea de fapt la baza sancționării lui Octavian Mocreac prin destituire din funcția publică, iar urmare a cercetării defectuoase, au fost puse, în mod prioritar și preferențial, argumentele invocate și materialele prezentate de către Natalia Chilaru, în nota de serviciu din 27 mai 2021.

Potrivit pct. 49 din Anexa 7 a Hotărârii Guvernului nr. 201/2009, persoana care a formulat sesizarea se audiază separat de funcționarul public cercetat.

În pofida acestui fapt, reclamantul a fost audiat în prezența Nataliei Chilaru, persoana care a formulat sesizarea și care a fost prezentă pe întreaga durată a ședințelor Comisiei de disciplină.

Cu toate că audierea reclamantului a avut drept scop aflarea adevărului, prezența permanentă a Nataliei Chilaru a împiedicat obținerea unei declarații complete și exacte din partea lui Octavian Mocreac, în condiții de imparțialitate, profesionalism și empatie.

Potrivit reclamantului, acesta s-a simțit presat și intimidat pe durata desfășurării audierii sale și a reiterat asupra faptului că obligația principală a Comisiei de disciplină era de a culege și administra probe atât în defavoarea, cât și în favoarea funcționarului public, în scopul aflării adevărului, în mod echidistant, obiectiv și imparțial.

A menționat că din momentul angajării în funcție, reclamantul a sesizat atitudinea ostilă manifestată de către Natalia Chilaru (persoana care a efectuat sesizarea), concretizată prin intimidare, învinuiri nefondate, repartizarea materialelor care nu se aflau în sfera competenței reclamantului, lipsa de respect și crearea unui climat de muncă tensionat.

Ulterior, pentru a nu agrava situația, reclamantul a amânat informarea conducerii despre aceste abuzuri, însă soția acestuia, Viorica Mocreac, a depus o petiție în acest sens, în care a descris la general situația faptică.

În rezultatul sesizării, autoritatea publică a oferit un răspuns formal, cu conținut pur declarativ, pe care reclamantul îl apreciază a fi o dovadă a 5 protecției de care beneficiază Natalia Chilaru în cadrul Agenției Proprietății Publice, fapt sesizat și pe durata desfășurării anchetei de serviciu.

Cu privire la prejudiciul moral cauzat prin emiterea actului administrativ defavorabil, a precizat că, pe parcursul activității sale impunătoare în domeniu, a depus efort maxim pentru a-și îndeplini cu conștiinciozitate atribuțiile de serviciu, pentru a persevera și pentru a atinge cele mai bune rezultate. Reclamantul a dat dovadă de pregătire profesională la cel mai înalt nivel și a demonstrat respect, corectitudine și loialitate față de superiori, colegi, dar și de munca prestată.

În percepția reclamantului, prin faptul inițierii unei anchete de serviciu, rezultat al unor intenții meschine și, în consecință, destituirea din funcția publică, dânsul a fost înjosit, ceea l-a afectat grav.

Or, sancțiunea aplicată a generat știrbirea autorității sale, a pus sub îndoială, în fața colegilor și subalternilor, profesionalismul, corectitudinea și verticalitatea acestuia, ceea ce s-a soldat cu un puternic disconfort moral și psihologic.

Totodată, reclamantul a fost privat de dreptul de a munci, respectiv, de sursa de venit permanent, fapt care periclitează liniștea, bunăstarea sa și a familiei sale, precum și confortul psihologic.

În drept, reclamantul Octavian Mocreac și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. 21, 22 alin. (1), 25, 29, 31, 50, 87 alin. (1), 92, 118 alin. (2) lit. c), alin. (3), 120, 189, 206-213 din Codul administrativ, art. 59 alin. (3), (6), 64 alin. (1) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, pct. 38 subpct. 4), (5), pct. 49, 55, 51 din Anexa nr. 7 a Hotărârii Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Reclamantul Octavian Mocreac a solicitat: 1) admiterea acțiunii; 2) anularea integrală a ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 209-p din 29 iunie 2021 „Cu privire la destituirea din funcția publică a lui Octavian Mocreac”; 3) restabilirea sa în funcția anterior deținută – consultant principal, Direcția administrarea bunurilor imobile și relații funciare; 4) încasarea în beneficiul său a despăgubirii pentru perioada absenței forțate de la muncă; 5) repararea prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei; 6) compensarea cheltuielilor de judecată sub forma cheltuielilor pentru asistență juridică, în mărime de 7 000 de lei. 6

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, în cadrul procesului, din probele administrate, s-a constatat indubitabil încălcarea de către Octavian Mocreac a prevederilor art. 57 lit. e) și f) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, pasibilă de sancțiune, iar ordinul contestat a fost emis în strictă conformitate cu legislația în vigoare și cu respectarea procedurii.

Or, din sensul art. 58 și 59 alin. (1) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, angajatorul este în drept să sancționeze disciplinar salariații, optând pentru una dintre sancțiunile disciplinare, în condițiile legii, în cazul comiterii unei abateri disciplinare.

Totodată, instanța de apel a notat că printre motivele ce au determinat sancționarea disciplinară a lui Octavian Mocreac se regăsește încălcarea permanentă a disciplinei executorii. Astfel, la momentul desfășurării 7 anchetei, 07 iunie 2021, Octavian Mocreac avea 26 materiale restante, cu termenul de examinare expirat.

Prin urmare, au fost respinse, ca fiind neîntemeiate, argumentele reclamantului cu referire la faptul că neexecutarea s-ar datora faptului că acesta sa aflat în concediu medical.

În plus, instanța de apel a subliniat că abaterea disciplinară comisă de Octavian Mocreac se probează, prin coroborare, în baza notei explicative, declarațiilor, rapoartelor, toate înscrisurile respective fiind anexate la actele cauzei.

La 21 martie 2023, prin intermediul poștei electronice, Octavian Mocreac, reprezentat de avocata Alina Ursu, a depus motivarea recursului, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii (f. d. 115-119 verso).

Cu privire la constatarea instanței de apel, precum că, la aplicarea sancțiunii disciplinare, au fost luate în considerare toate circumstanțele reale și împrejurările obiective în care au fost săvârșite acțiunile/inacțiunile incorecte, a reiterat că, potrivit art. 31 din Codul administrativ, actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate, iar conform art. 118 alin. (3) din Codul administrativ, motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează legalitatea acestuia. 8

În opinia recurentului, simpla relatare a circumstanțelor faptice și indicarea în textul actului administrativ individual defavorabil contestat a normelor legale, în temeiul cărora a fost concediat, nu denotă nicidecum o motivare calitativă și o îndeplinire întocmai a cerinței de motivare – condiție a legalității/valabilității actului în sine.

Recurentul a obiectat că instanța de apel, deopotrivă cu instanța de fond, nu a stabilit existența consecințelor abaterii disciplinare imputate, în lipsa cărora sancțiunea nu poate fi legal individualizată și, respectiv, aplicată.

Mai mult, prin emiterea deciziei recurate, instanța de apel a încălcat regulile de apreciere a probelor, prescrise la art. 130 din Codul de procedură civilă, ceea ce, în esență, a dus la emiterea unei decizii nemotivate, ilegale și neîntemeiate.

Completul de judecată constată că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 01 noiembrie 2022, în ședință publică (f. d. 100), iar cererea de recurs nemotivată a fost depusă la 22 noiembrie 2022 (f. d. 110).

Totodată, potrivit materialelor cauzei, decizia motivată din 01 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată la adresa electronică a reprezentantei recurentului, avocata Alina Ursu, la 21 februarie 2023 (f. d. 113), iar motivarea recursului a fost depusă la 21 martie 2023 (f. d. 114).

Prin urmare, recurentul s-a conformat prevederilor legale prevăzute la art. 245 alin. (1), (2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului) și a declarat atât recursul nemotivat, cât și motivarea recursului, în termen. 9

La 10 aprilie 2023, Agenția Servicii Publice a depus referință la recursul înaintat de Octavian Mocreac, reprezentat de avocata Alina Ursu, prin care a solicitat declararea inadmisibilității acestuia (f. d. 126-128 verso).

Prin încheierea din 15 mai 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-a stabilit lui Octavian Mocreac termen până la data de 20 mai 2024, ora 17:00, pentru prezentarea la Curtea Supremă de Justiție a cererii de recurs motivate semnată olograf de către recurent ori reprezentantul împuternicit, sau, după caz, semnată cu semnătură avansată calificată, expediată, cu ajutorul mijloacelor tehnice și/sau de program, cu anexarea înscrisului care confirmă veridicitatea semnăturii electronice. S-a explicat lui Octavian Mocreac că, în cazul în care nu va fi lichidat neajunsul menționat, cererea de recurs va fi declarată inadmisibil (f. d. 173-176).

La 20 mai 2024, Octavian Mocreac a depus în mod repetat motivarea recursului, semnată olograf, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii (f. d. 180-189).

Art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023: „(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor.”

Din sensul normei de drept enunțate, rezultă că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. 10

În conjunctura enunțată, se deduce că admisibilitatea recursului depus de Octavian Mocreac, reprezentat de avocata Alina Ursu, împotriva deciziei din 01 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Art. 246 alin. (1), (2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului): „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Din analiza acestor prevederilor enunțate la pct. 64 din prezenta încheiere, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține, cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care, pe cale de consecință, nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv 11 al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder v. Regatul Unit, § 38; Stanev v. Bulgaria (MC), § 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo v. Italia, § 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services v. Franța, § 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norvegia, 1996, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de 12 drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers v. Suedia, 1991, § 31).

În circumstanțele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a aprecia recursul declarat de către Octavian Mocreac, reprezentat de avocata Alina Ursu, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra, în temeiul art. 246 alin. (1), (2) lit. e) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Octavian Mocreac, reprezentat de avocata Alina Ursu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Mariana Ursachi Oxana Parfeni 13