2ra-1212/23 — rezoluțiunea contractului de donație

La 23 aprilie 2021, Mîțăblîndă Maria a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bratu Viorel, intervenient accesoriu Primarul satului Slobozia Mare (f.d.3) cu privire la rezoluțiunea contractului de donație.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 11 martie 2014 de către secretatul consiliului local Slobozia Mare, raionului Cahul, Bratu Aculina, a fost autentificat între Mîțăblîndă Maria și Bratu Viorel contractul de donație a casei de locuit din strada XXXXX, satul XXXXX, raionul XXXXX, cu suprafața la sol echivalentă cu 137.4 m.p., cu suprafața totală 63,0 m.p. inclusiv cea de locuit de 28,6 m.p. 0,2 -accesorie 65,8 m.p., 03- accesorie-15,2 m.p., 04-accesorie -0,8 m.p., cu sectorul de teren aferent cu suprafața totală de 0,2721 ha, cod cadastral XXXXX și lot de pe lângă casă (grădini) cu suprafața de 0,1272 ha, nr. cadastral XXXXX, contractele fiind înregistrate la Primăria Slobozia Mare, cu achitarea taxelor respective.

Consideră reclamanta, că persistă suficient temei legal de rezoluțiune a contractului de donație datorită agravării situației materiale, din cauza lipsei unui alt loc de trai, nu deține alte careva imobile. Situația a devenit mai gravă în plan material începând cu perioada mai 2020 când rudele, fiica reclamantei au rămas fără salariu și alte surse financiare și a fost afectată întreținerea reclamantei.

A indicat că conturile bancare, soldul bancar al reclamatei, dar și al fiicei sale Vera în ultimii 2 ani au scăzut, reducându-se la minimum, iar alte surse financiare nu mai apar.

Totodată a comunicat reclamanta că, starea sa de sănătate s-a agravat considerabil în ultimii 2 ani, ea fiind nevoită să cumpere mai multe medicamente, majorându-se în acest context considerabil cheltuielile sale, iar pensia nu este suficientă pentru a acoperi toate cheltuielile legate de tratamente.

Reclamanta a declarat că, nu se poate deplasa de una singură, iar din bani împrumutați și-a cumpărat un cărucior la prețul de 800 de euro, datorie care nici până la moment nu a achitat-o integral. Pentru a fi transportată are nevoie de ajutor și sprijin pentru a fi plimblată și dusă la medic.

În anul 2016 reclamanta a fost plasată în Azilul de bătrâni și invalizi în satul Căprești raionul Florești, unde se află și în prezent.

Plata pentru întreținerea lunară în azil constituie 6 000 de lei, (dar și alte cheltuieli) bani care sunt achitați de către fiica reclamantei, Ghinda Vera.

Reclamantul a comunicat că, membrii familiei sale pe an ce trece devin tot mai puțini, deoarece, 3 feciori ai reclamantei sunt decedați, iar copiii lor, nepoții care îi acordau la început un careva ajutor s-au îndepărtat de reclamantă, nu se interesează, nu o ajută cu nimic, nu doresc să intervină atunci când li se propune/solicită și nici nu o vizitează, iar, unica sa fiică Ghinda Vera, nu este în stare să suporte toate cheltuielile pentru întreținerea reclamantei.

A indicat reclamanta că, este supusă riscului de a fi evacuată din Azil pentru neachitarea plății și astfel, ar putea să rămână fără întreținere și fără un loc de trai stabil, și toate acestea, în situația în care Mîțăblîndă Maria pe parcursul vieții sale, împreună cu soțul ei au construit împreună o casă de locuit, dar care la moment este ocupată de către nepoata acesteia, Bratu Maria, cu soțul ei Bratu Viorel.

A menționat reclamanta că contractul de donație încheiat acum 7 ani poate fi rezoluționat în conformitate cu prevederile art.836 din Codul Civil, în cazul stării de nevoie.

Astfel, consideră reclamanta că, în situația în care, fiica ei Ghinda Vera nu mai este în stare să facă față acestor cheltuieli, deoarece locul de muncă nu este stabil, unica soluție legală și bazată pe relații interumane ar fi rezoluțiunea contractului de donație în cazul stării de nevoie.

Totodată, a mai indicat reclamanta că pârâții, Bratu Viorel și Bratu Maria au demonstrat un comportament nedemn și au dat dovadă de agresivitate față de ea, în condițiile în care ea are nevoie de susținere atât materială cât și morală.

Reieșind din caracterul tensionat al relațiilor între reclamantă și pârât, dar și faptul, că conform ordonanței procuraturii Cahul, Bratu Viorel, a fost scos de sub urmărire penală pentru fals în acte, ultimul ar putea complica situația și odată primind cererea de chemare în judecată să înstrăineze imobilul litigios, motiv din care a solicitat aplicarea măsurilor de asigurare asupra bunului imobil litigios.

A comunicat reclamanta că procedura de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară a fost respectată, pârâtul fiind informat de nenumărate ori despre restituirea casei reclamantei, ultima dată solicitarea a avut loc la 20 aprilie 2021, dar fără careva rezultate.

Prin încheierea din 28 aprilie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Centra a fost respinsă cererea privind asigurarea acțiunii depusă de Mîțăblîndă Maria, prin aplicarea sechestrului casei de locuit din strada XXXXX satul XXXXX raionul XXXXX cu suprafața de 137.4 m.p., cu suprafața totală 63,0 m.p. inclusiv cea de locuit de 28,6 m.p. 0,2 -accesorie 65,8 m.p. 03- accesorie-15,2 m.p. 04-accesorie -0,8 m.p., cu sectorul de teren aferent cu suprafața totală de 0,2721 ha, cod cadastral XXXXX și lot de pe lângă casă (grădini) cu suprafața de 0,1272 ha, nr. cadastral XXXXX, ca neîntemeiată (f.d.43-45, vol. I)

Reieșind din cele expuse, Mîțăblîndă Maria, a solicitat admiterea acțiunii și rezoluțiune contractului de donație a casei de locuit din strada XXXXX satul XXXXX raionul XXXXX cu suprafața de 137.4 m.p., cu suprafața totală 63,0 m.p. inclusiv cea de locuit de 28,6 m.p. 0,2 -accesorie 65,8 m.p. 03 - accesorie-15,2 m.p. 04 - accesorie - 0,8 m.p., cu sectorul de teren aferent cu suprafața totală de 0,2721 ha, cod cadastral XXXXX și lot de pe lângă casă (grădini) cu suprafața de 0,1272 ha, nr. cadastral XXXXX încheiat între Mîțăblîndă Maria și Bratu Viorel la 11 martie 2014 în cazul stării de nevoie.

Prin hotărîrea din 17 februarie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Mîțăblîndă Maria împotriva lui Bratu Viorel, intervenient accesoriu Primarul satului Slobozia Mare cu privire la rezoluțiune contractului de donație, ca neîntemeiată.

Prin încheierea protocolară din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Cahul, a fost admisă cererea depusă de Ghinda Vera cu privire acceptarea în calitate de succesor în drepturi a apelantei Mîțăblîndă Maria. S-a recunoscut Ghinda Vera în calitate de succesor în drepturi a apelantei Mîțăblîndă Maria, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mîțăblîndă Maria împotriva lui Bratu Viorel, intervenient accesoriu Primarul satului Slobozia Mare cu privire la rezoluțiune contractului de donație (f.d.135- verso, vol.I).

Prin decizia din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Cahul, a fost respinsă cererea de apel depusă de Mîțăblîndă Maria, reprezentată de avocatul Duluța Petru, și s-a menținut hotărârea din 17 februarie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, nu urmează a reține argumentele reclamantei/apelantei vizavi de starea ei de nevoie, în măsura în care singura probă ce a fost adusă privind înrăutățirea situației financiare este Contractul privind întreținere din 26 noiembrie 2016 (f.d.12-13, vol.I) încheiat între Ghinda Vera, fiica reclamantei Mîțăblîndă Maria și Azilul pentru persoane în vârstă și persoane cu dezabilități din satul Cărpești raionul Florești, care nu poate fi reținut ca dovada înrăutățirii stării financiare deoarece Maria Mîțăblîndă a fost luată benevol din domiciliul ei, de fiica acestea, Ghinda Vera și dusă la Azilul de bătrâni, această situație nefiind condiționată de careva împrejurări financiare sau morale, iar prin urmare soluția primei instanțe este una justă, cu aprecierea corectă a circumstanțelor cauzei și probelor prezentate.

La 19 iunie 2023, Ghinda Vera, succesorul în drepturi al Mariei Mîțăblîndă, prin intermediul oficiului postal, a depus recurs împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a fost reiterată poziția Mariei Mîțăblîndă, expusă în prima instanță și în cererea de apel.

La 29 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de recurs participanților la proces (f.d. 8, vol. II).

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 din Codul de procedură civilă (până la modificările operate prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023) reglementează că: (1)„Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.” (2)Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3)Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (până la modificările operate prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023) prevede că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.”

Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul declarat de Ghinda Vera, succesorul în drepturi al Mariei Mîțăblîndă, conține obiecții de fapt și de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a drepturilor recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul înaintat de Ghinda Vera, succesorul în drepturi al Mariei Mîțăblîndă.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul înaintat de Ghinda Vera, succesorul în drepturi al Mariei Mîțăblîndă. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc