2ra-1212/23 — rezoluțiunea contractului de donație
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- rezoluţiunea contractului de donaţie
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului, temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1212/23 — rezoluțiunea contractului de donație (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ghinda Vera,
succesorul în drepturi al Mariei Mîțăblîndă,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mîțăblîndă Maria
împotriva lui Bratu Viorel, intervenient accesoriu Primarul satului Slobozia
Mare cu privire la rezoluțiunea contractului de donație,
împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Cahul
(Dosarul nr. 2ra-1212/23
NR. PIGD 2-21061032-01-2ra-29082023)
Admisibilitatea recursului depus până la 01 septembrie 2023; Art. 432 din
Codul de procedură civilă (versiunea până la 01 septembrie 2023); Temeiurile
recursului, Temeiurile inadmisibilității recursului
Judecătoria Cahul, sediul Central, judecător – A. Bologan
Curtea de Apel Cahul, judecător – N. Bondarenco, S. Pilipenco, I. Dănăilă
25 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
declarat de Ghinda Vera,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 23 aprilie 2021, Mîțăblîndă Maria a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Bratu Viorel, intervenient accesoriu Primarul satului
Slobozia Mare (f.d.3) cu privire la rezoluțiunea contractului de donație.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 11 martie 2014
de către secretatul consiliului local Slobozia Mare, raionului Cahul, Bratu
Aculina, a fost autentificat între Mîțăblîndă Maria și Bratu Viorel contractul
de donație a casei de locuit din strada XXXXX, satul XXXXX, raionul
XXXXX, cu suprafața la sol echivalentă cu 137.4 m.p., cu suprafața totală
63,0 m.p. inclusiv cea de locuit de 28,6 m.p. 0,2 -accesorie 65,8 m.p., 03-
accesorie-15,2 m.p., 04-accesorie -0,8 m.p., cu sectorul de teren aferent cu
suprafața totală de 0,2721 ha, cod cadastral XXXXX și lot de pe lângă casă
(grădini) cu suprafața de 0,1272 ha, nr. cadastral XXXXX, contractele fiind
înregistrate la Primăria Slobozia Mare, cu achitarea taxelor respective.
Consideră reclamanta, că persistă suficient temei legal de rezoluțiune
a contractului de donație datorită agravării situației materiale, din cauza
lipsei unui alt loc de trai, nu deține alte careva imobile. Situația a devenit mai
gravă în plan material începând cu perioada mai 2020 când rudele, fiica
reclamantei au rămas fără salariu și alte surse financiare și a fost afectată
întreținerea reclamantei.
A indicat că conturile bancare, soldul bancar al reclamatei, dar și al
fiicei sale Vera în ultimii 2 ani au scăzut, reducându-se la minimum, iar alte
surse financiare nu mai apar.
Totodată a comunicat reclamanta că, starea sa de sănătate s-a agravat
considerabil în ultimii 2 ani, ea fiind nevoită să cumpere mai multe
medicamente, majorându-se în acest context considerabil cheltuielile sale,
iar pensia nu este suficientă pentru a acoperi toate cheltuielile legate de
tratamente.
Reclamanta a declarat că, nu se poate deplasa de una singură, iar din
bani împrumutați și-a cumpărat un cărucior la prețul de 800 de euro, datorie
care nici până la moment nu a achitat-o integral. Pentru a fi transportată are
nevoie de ajutor și sprijin pentru a fi plimblată și dusă la medic.
În anul 2016 reclamanta a fost plasată în Azilul de bătrâni și invalizi
în satul Căprești raionul Florești, unde se află și în prezent.
Plata pentru întreținerea lunară în azil constituie 6 000 de lei, (dar și
alte cheltuieli) bani care sunt achitați de către fiica reclamantei, Ghinda Vera.
Reclamantul a comunicat că, membrii familiei sale pe an ce trece
devin tot mai puțini, deoarece, 3 feciori ai reclamantei sunt decedați, iar
copiii lor, nepoții care îi acordau la început un careva ajutor s-au îndepărtat
de reclamantă, nu se interesează, nu o ajută cu nimic, nu doresc să intervină
atunci când li se propune/solicită și nici nu o vizitează, iar, unica sa fiică
Ghinda Vera, nu este în stare să suporte toate cheltuielile pentru întreținerea
reclamantei.
A indicat reclamanta că, este supusă riscului de a fi evacuată din Azil
pentru neachitarea plății și astfel, ar putea să rămână fără întreținere și fără
un loc de trai stabil, și toate acestea, în situația în care Mîțăblîndă Maria pe
parcursul vieții sale, împreună cu soțul ei au construit împreună o casă de
locuit, dar care la moment este ocupată de către nepoata acesteia, Bratu
Maria, cu soțul ei Bratu Viorel.
A menționat reclamanta că contractul de donație încheiat acum 7 ani
poate fi rezoluționat în conformitate cu prevederile art.836 din Codul Civil,
în cazul stării de nevoie.
Astfel, consideră reclamanta că, în situația în care, fiica ei Ghinda
Vera nu mai este în stare să facă față acestor cheltuieli, deoarece locul de
muncă nu este stabil, unica soluție legală și bazată pe relații interumane ar fi
rezoluțiunea contractului de donație în cazul stării de nevoie.
Totodată, a mai indicat reclamanta că pârâții, Bratu Viorel și Bratu
Maria au demonstrat un comportament nedemn și au dat dovadă de
agresivitate față de ea, în condițiile în care ea are nevoie de susținere atât
materială cât și morală.
Reieșind din caracterul tensionat al relațiilor între reclamantă și pârât,
dar și faptul, că conform ordonanței procuraturii Cahul, Bratu Viorel, a fost
scos de sub urmărire penală pentru fals în acte, ultimul ar putea complica
situația și odată primind cererea de chemare în judecată să înstrăineze
imobilul litigios, motiv din care a solicitat aplicarea măsurilor de asigurare
asupra bunului imobil litigios.
A comunicat reclamanta că procedura de soluționare prealabilă a
litigiului pe cale extrajudiciară a fost respectată, pârâtul fiind informat de
nenumărate ori despre restituirea casei reclamantei, ultima dată solicitarea a
avut loc la 20 aprilie 2021, dar fără careva rezultate.
Prin încheierea din 28 aprilie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Centra
a fost respinsă cererea privind asigurarea acțiunii depusă de Mîțăblîndă
Maria, prin aplicarea sechestrului casei de locuit din strada XXXXX satul
XXXXX raionul XXXXX cu suprafața de 137.4 m.p., cu suprafața totală
63,0 m.p. inclusiv cea de locuit de 28,6 m.p. 0,2 -accesorie 65,8 m.p. 03-
accesorie-15,2 m.p. 04-accesorie -0,8 m.p., cu sectorul de teren aferent cu
suprafața totală de 0,2721 ha, cod cadastral XXXXX și lot de pe lângă casă
(grădini) cu suprafața de 0,1272 ha, nr. cadastral XXXXX, ca neîntemeiată
(f.d.43-45, vol. I)
Reieșind din cele expuse, Mîțăblîndă Maria, a solicitat admiterea
acțiunii și rezoluțiune contractului de donație a casei de locuit din strada
XXXXX satul XXXXX raionul XXXXX cu suprafața de 137.4 m.p., cu
suprafața totală 63,0 m.p. inclusiv cea de locuit de 28,6 m.p. 0,2 -accesorie
65,8 m.p. 03 - accesorie-15,2 m.p. 04 - accesorie - 0,8 m.p., cu sectorul de
teren aferent cu suprafața totală de 0,2721 ha, cod cadastral XXXXX și lot
de pe lângă casă (grădini) cu suprafața de 0,1272 ha, nr. cadastral XXXXX
încheiat între Mîțăblîndă Maria și Bratu Viorel la 11 martie 2014 în cazul
stării de nevoie.
Prin hotărîrea din 17 februarie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul
Central, s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Mîțăblîndă
Maria împotriva lui Bratu Viorel, intervenient accesoriu Primarul satului
Slobozia Mare cu privire la rezoluțiune contractului de donație, ca
neîntemeiată.
Prin încheierea protocolară din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel
Cahul, a fost admisă cererea depusă de Ghinda Vera cu privire acceptarea în
calitate de succesor în drepturi a apelantei Mîțăblîndă Maria. S-a recunoscut
Ghinda Vera în calitate de succesor în drepturi a apelantei Mîțăblîndă Maria,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mîțăblîndă
Maria împotriva lui Bratu Viorel, intervenient accesoriu Primarul satului
Slobozia Mare cu privire la rezoluțiune contractului de donație (f.d.135-
verso, vol.I).
Prin decizia din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Cahul, a fost respinsă
cererea de apel depusă de Mîțăblîndă Maria, reprezentată de avocatul Duluța
Petru, și s-a menținut hotărârea din 17 februarie 2022 a Judecătoriei Cahul,
sediul Central.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, nu urmează a reține
argumentele reclamantei/apelantei vizavi de starea ei de nevoie, în măsura în
care singura probă ce a fost adusă privind înrăutățirea situației financiare este
Contractul privind întreținere din 26 noiembrie 2016 (f.d.12-13, vol.I)
încheiat între Ghinda Vera, fiica reclamantei Mîțăblîndă Maria și Azilul
pentru persoane în vârstă și persoane cu dezabilități din satul Cărpești raionul
Florești, care nu poate fi reținut ca dovada înrăutățirii stării financiare
deoarece Maria Mîțăblîndă a fost luată benevol din domiciliul ei, de fiica
acestea, Ghinda Vera și dusă la Azilul de bătrâni, această situație nefiind
condiționată de careva împrejurări financiare sau morale, iar prin urmare
soluția primei instanțe este una justă, cu aprecierea corectă a circumstanțelor
cauzei și probelor prezentate.
La 19 iunie 2023, Ghinda Vera, succesorul în drepturi al Mariei
Mîțăblîndă, prin intermediul oficiului postal, a depus recurs împotriva
deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe. În
motivarea recursului a fost reiterată poziția Mariei Mîțăblîndă, expusă în
prima instanță și în cererea de apel.
La 29 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii
de recurs participanților la proces (f.d. 8, vol. II).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Potrivit art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare
din 01 septembrie 2023),
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 din Codul de procedură civilă (până la modificările operate
prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023)
reglementează că:
(1)„Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.”
(2)Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3)Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (până la modificările
operate prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie
2023) prevede că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Curții de Apel Cahul a fost
pronunțată la 07 iunie 2023, fiind expediată participanților la prces la 31 iulie
2023 (f.d. 213, vol. I). Dat fiind faptul că la materialele cauzei nu există
înscrisuri care să certifice momentul recepționării deciziei de către recurentă,
Completul de judecată consideră că recursul depus la 19 iunie 2023, este în
termen.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul declarat de Ghinda
Vera, succesorul în drepturi al Mariei Mîțăblîndă, conține obiecții de fapt și
de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au
fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a drepturilor recurentei
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate
instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum
și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea
recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței
judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri
de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la
concluzia de a declara inadmisibil recursul înaintat de Ghinda Vera,
succesorul în drepturi al Mariei Mîțăblîndă.
În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul înaintat de Ghinda Vera, succesorul în
drepturi al Mariei Mîțăblîndă.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc