3ra-678/23 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

La 07 octombrie 2022, Alexandru Cladco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoană terță Procuratura Generală a Republicii Moldova privind anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că la 22 iulie 2022, RAI (Inițiativa Regională Anticorupție – organizație internațională regională cu scop de implementare a politicilor anticorupție pentru statele-membre, inclusiv Republica Moldova (https://rai-see.org/), l- a notificat oficial, fiind în funcția de procuror în Secția asistență juridică și cooperare internațională a Procuraturii Generale (detașat la acea dată la Institutul Național al Justiției, conform ordinului Procurorului General nr. 996-p din 27 mai 2022, având ca temei acordul scris exprimat al Consiliului Superior al Procurorilor, prin hotărârea nr. 1-74/2022, despre faptul că, ultimul a fost selectat în calitate de expert anticorupție în cadrul proiectului demarat de RAI, ”Foaie de parcurs anticorupție și finanțare ilegală pentru regiunea Balcanilor de Vest în anii 2022-2025”, pentru o perioadă de 1 an.

RAI și-a asumat orice cheltuieli legate de remunerarea retribuției precum și compensarea altor cheltuieli incidentale.

Așadar, ținând cont de statutul organizației internaționale regionale al RAI, obiectivele enunțate ale proiectului, precum și lipsa oricăror impedimente legale privind detașarea procurorului în asemenea funcție (inclusiv consimțământul său exprimat), conform prevederilor art. 54 alin. (4) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, și în baza alin.(8) al art.54 din Legea cu privire la Procuratură nr.3/2016, Procurorul General interimar a solicitat Consiliului Superior al Procurorilor exprimarea acordului scris cu privire la detașarea sa pentru exercitarea atribuțiilor de 1 expert anticorupție al Inițiativei Regionale Anticorupție pe o perioadă de 1 an.

Subsecvent, invocând dispozițiile art.54 alin.(4) și (8) al Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, reclamantul a enunțat că, la data de 05 august 2022, Consiliul Superior al Procurorilor, soluționând chestiunea nr. 3 a agendei (ordinii de zi) privind detașarea unor procurori, a dispus, inter alia, respingerea demersului Procurorului General interimar Dumitru Robu, privind detașarea sa în vederea îndeplinirii funcției de expert anticorupție al Inițiativei Regionale Anticorupție, partea motivată a hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor însă nu a fost publicată la data adoptării, lipsind codul numeric atribuit fiecărei hotărâri ale Consiliului Superior al Procurorilor în ordinea de zi soluționată, fiind încălcate prevederile art.77 alin.(7) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, potrivit cărora, hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor sunt publicate în termen de 10 zile de la data emiterii pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor.

De altfel, Alexandru Cladco a menționat că hotărârea motivată i-a fost notificată oficial, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (1) din Codul administrativ, la adresa de e-mail la 27 septembrie 2022, prin răspunsul nr.5- 06d/22-2938, semnat de președintele Consiliului Superior al Procurorilor.

Aici, reclamantul a susținut că în motivare, Consiliul Superior al Procurorilor nu a indicat niciun motiv plauzibil și bazat pe lege, fiind o manifestare unilaterală de voință ai unor membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, care și-au bazat hotărârea exclusiv pe anumite argumente netangențiale chestiunii abordate, cum ar fi pretinsa sa implicare în calitatea deținută de președinte al Asociației Obștești Asociația Procurorilor din Moldova la elaborarea și semnarea declarației procurorilor privind independența și neimplicarea politicului din 13 iunie 2019, făcută public la 14 septembrie 2019. Iar, dovadă a lipsei de imparțialitate și manifestare a părtinirii la luarea deciziei de către unii membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, servește înregistrarea video a ședinței din 05 august 2022 (link:https://csp.md/sedinta-consiliului-superior-al-procurorilor-din-5- august-2022, începând cu minutul 1:12:30, în special începând cu 1:17:41, atunci când președintele Consiliului Superior al Procurorilor a anunțat membrii prezenți dacă sunt întrebări, la care primește răspuns unanim că nu sânt și este anunțată deliberarea, moment în care intervine un membru de drept al Consiliului Superior al Procurorilor, cu întrebări irelevante chestiunii discutate despre detașarea sa în temeiul art.54 alin.(4) al Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură. La rândul său, un alt 2 membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societății civile, a intervenit cu întrebări insignifiante subiectului pus în discuție (începând cu min. 1:19:00), insistând pe obținerea unor răspunsuri de discreditare a persoanei sale.

La acest aspect, reclamantul a opinat că, poziția susținută în fața Consiliului Superior al Procurorilor la ședința din 05 august 2022 referitor la caracterul imparțial al declarației din 13 iunie 2019, a fost reiterată de Procuratura Generală prin mesajul Procurorului General interimar publicat în presă la 16 august 2022, iar suspiciunile de părtinire ai unor membri ai Consiliului Superior al Procurorilor privind expunerea în public, în mod depreciativ a părerilor referitoare la pretinsa implicare a sa în elaborarea declarației procurorilor din 13 iunie 2019 și asumarea unor consecințe juridice ca urmare a semnării acestei declarații, așa după cum a afirmat un membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societății civile, este în contradicție deplină cu prevederile art. 50 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Codul administrativ.

De altfel, Alexandru Cladco a conchis că motivarea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-154/2022 din 05 august 2022, este axată doar pe constatările de fapt premergătoare detașării sale la solicitarea Procurorului General interimar, fiind îndeplinite condițiile impuse de art.54 alin. (4) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

Astfel, motivarea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1- 154/2022 din 05 august 2022, este limitată la un singur alineat, prin care este menționat ca temei de refuz – rezultatul deliberării, fără a indica vreun temei de jure sau de facto, care ar fundamenta decizia Consiliului Superior al Procurorilor de refuz în acordarea acordului la detașare, așa după cum prevede alin. (8) al art. 54 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

În continuare, reclamantul a enunțat că pe parcursul aceluiași an, pârâtul, având aceleași temeiuri de detașare în diferite funcții, în baza art.54 alin. (4) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, și-a exprimat acordul privind detașarea sa la Institutul Național al Justiției, prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-74/2022 din 26 aprilie 2022, pe când la 05 august 2022 a respins demersul Procurorului General interimar de exprimare a acordului la detașarea lui în cadrul instituției internaționale Inițiativa Regională Anticorupție, prin hotărârea nr.1- 154/2022. 3

Complementar, Alexandru Cladco a învederat că motivarea actelor administrative individuale cu valoare de principiu este stabilită de art. 31 și art.118 din Codul administrativ.

Astfel, art.118 alin.(2) lit.c) din Codul administrativ, impune condiții obligatorii pentru motivarea actelor administrative individuale defavorabile (precum este în cazul său hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1- 154/2022 din 05 august 2022) și, anume: o descriere succintă a procedurii administrative, care a stat la baza emiterii actului, investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al actului etc. – ceea ce lipsește la o analiză a motivării, care a stat la baza acestei hotărâri.

De asemenea, făcând referire la prevederile art.206 alin.(1) lit. a), b) din Codul administrativ, reclamantul a indicat că, acțiunea sa de contencios administrativ reprezintă concomitent o acțiune în contestare și obligare și are ca obiect anularea în tot a actului administrativ individual defavorabil, cu obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită o hotărâre nouă privind exprimarea acordului la demersul Procurorului General interimar de detașare a lui pentru o perioadă de 1 an în funcția de expert anticorupție în cadrul instituției internaționale Inițiativa Regională Anticorupție.

Așadar, în final, având în vedere cele enunțate, Alexandru Cladco a solicitat anularea actului administrativ individual defavorabil - Hotărârea Consiliului Superior al Procuraturii nr.1-154/2022 din 05 august 2022 și obligarea pârâtului să emită actul administrativ favorabil sub forma hotărârii de exprimare a acordului.

Prin hotărârea din 23 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Cladco împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoană terță Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (f.d.48, 58-74).

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Chișinău, prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, art. 54 alin. (4) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și reieșind din materialele cauzei precum și argumentele participanților la proces, a conchis că din analiza prevederilor Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, nu se poate desprinde concluzia că, ar putea exista un drept al procurorului și o condiție obligatorie a Consiliului Superior al Procurorilor la detașarea din funcție a unui procuror, or, acestea se circumscriu dreptului discreționar al Procurorului General și concomitent al Consiliului Superior al Procurorilor, 4 deoarece este necesar acordul organului de autoadministrare pentru ca detașarea să aibă efecte juridice.

Astfel, în consecință, posibilitatea de a fi detașat nu este un drept, dar o vocație instituțională, iar Consiliul Superior al Procurorilor dispune de suficientă marjă de apreciere în interiorul dreptului său discreționar, așa după cum este stabilit expres în art.54 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

De altfel, analizând actul contestat, în raport cu criticile aduse de reclamant, prima instanță la apreciat ca fiind legal și întemeiat, iar alegațiile reclamantului expuse în privința netemeiniciei acestuia, neîntemeiate.

Or, în rezultatul examinării demersului Procurorului General interimar, Dumitru Robu privind detașarea lui Alexandru Cladco, Consiliul Superior al Procurorilor a concluzionat de a respinge demersul în cauză, iar la emiterea acesteia, autoritatea a ținut cont de experiența, consimțământul reclamantului, a cărui detașare se solicită, cât și de alte date adiționale referitoare la profilul profesional al acestuia.

Astfel, în hotărârea contestată a fost indicat expres că, soluția membrilor Consiliului Superior al Procurorilor de a respinge demersul Procurorului General interimar, Dumitru Robu, cu privire la detașarea procurorului Alexandru Gladco în vederea îndeplinirii funcției de expert anticorupție al Inițiativei Regionale Anticorupție, a fost emisă în urma examinării materialelor și în rezultatul exprimării votului membrilor Consiliului Superior al Procurorilor prezenți la ședința respective.

Reclamantul este în drept să conteste încălcarea unui drept al său, însă cu respectarea dreptului discreționar la vot al membrilor Consiliului Superior al Procurorilor.

La emiterea hotărârii contestate, Consiliul Superior al Procurorilor, în calitate de autoritate publică, și-a exercitat în mod legal dreptul discreționar, care corespunde marjei sale de apreciere, potrivit prevederilor Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

În context, prima instanță a menționat că autoritatea publică posedă o marjă discreționară în măsura în care nu afectează de o manieră nejustificată drepturile fundamentale ale persoanei, oportunitatea actului administrativ fiind circumscrisă competențelor emitentului.

Prin urmare, instanța de fond a conchis că argumentele reclamantului invocate în acțiune, nu pot fi reținute ca temei de anulare a hotărârii contestate, deoarece ultimul interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, acestea constituind expresia abordării subiective eronate a legii. Or, 5 Consiliul Superior al Procurorilor a luat în considerare toate raționamentele și a motivat concluzia sa de respingere a demersului, inclusiv invocând și faptul că, prin hotărârea din 26 aprilie 2022, Consiliul și-a exprimat acordul la detașarea acestuia pe un termen de 2 ani, în vederea îndeplinirii funcției de specialist principal în Secția Relații internaționale din cadrul Direcției management instituțional a Institutului Național al Justiției, iar în rezultatul exprimării votului de către membrii prezenți la ședință, autoritatea publică a ajuns la concluzia respingerii demersului formulat.

Astfel, la emiterea actului administrativ, toate circumstanțele de fapt și de drept au fost cercetate și stabilite în mod corect de către organul emitent, iar simpla nemulțumire a reclamantului cu acțiunile/inacțiunile autorității publice, nu pot atrage după sine obligarea acesteia la acțiune. La fel, argumentele reclamantului invocate în acest sens în acțiune, nu pot fi reținute la caz, deoarece ultimul interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, hotărârea contestată fiind motivată, cu exercitarea în mod legal a dreptului discreționar de către autoritate.

Urmare celor expuse, prima instanță a enunțat că nu pot fi admise doar criticile reclamantului și dezacordul neînsoțit de un suport probatoriu pertinent la capitolul ilegalității acțiunilor întreprinse de către Consiliul Superior al Procurorilor cu privire la respingerea demersului Procurorului General interimar, Dumitru Robu privind detașarea procurorului Alexandru Cladco, din funcția de procuror în Secția asistență juridică internațională și integrare europeană a Procuraturii Generale, în vederea îndeplinirii funcției de expert anticorupție al Inițiativei Regionale Anticorupție pe termen de un an, considerente din care, a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată în judecată.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a respins argumentele reprezentantului pârâtului precum că, reclamantul nu a respectat termenul de contestare a hotărârii, or, potrivit art.209 din Codul administrativ, acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în termen de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la data comunicării sau notificării actului administrativ individul dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Iar, despre hotărârea motivată reclamantul a fost notificat prin scrisoarea Consiliului Superior al Procurorilor din 27 septembrie 2022, acțiunea fiind depusă în instanța de judecată la 07 octombrie 2022.

Așadar, din considerentele enunțate, Curtea de Apel Chișinău a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de Alexandru Cladco împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț Procuratura Generală 6 privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-154/2022 și obligarea emiterii unui act administrativ favorabil, or, temeiuri legale pentru anularea acesteia nu a stabilit.

La 06 aprilie 2023, avocatul Ștefan Balmuș, în interesele lui Alexandru Cladco a depus recurs, iar la 14 iulie 2023 a prezentat motivarea recursului împotriva hotărârii din 23 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii sale (f.d.50-55, 85-105).

La 14 iulie 2023, Alexandru Cladco a depus recurs împreună cu motivarea recursului împotriva hotărârii din 23 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea acesteia și a actului administrativ individual defavorabil, cu emiterea unei noi decizii privind obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită actul administrativ individual favorabil sub forma hotărârii de examinare a acordului la detașarea sa în calitate de expert anticorupție în cadrul proiectului demarat de Inițiativa Regională Anticorupție (RAI), „Foaie de parcurs anticorupție și finanțare ilegală pentru regiunea Balcanilor de Vest în anii 2022-2025” din data de 01 septembrie 2022 până la 31 martie 2023 (f.d.77-81).

În susținerea recursurilor s-au indicat motivele de fapt și de drept invocate anterior la etapa examinării cauzei în prima instanță suplimentar menționându-se dezacordul cu hotărârea din 23 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, deoarece motivarea acesteia nu statuează în niciun fel asupra argumentelor invocate în cererea de contestare a actului administrative individual defavorabil.

Mai mult, contrar art. 137 din Codul administrativ, deși Consiliul Superior al Procurorilor a examinat 2 demersuri identice de detașare a lui Alexandru Cladco pe parcursul anului 2022, acesta le-a tratat în mod diametral opus: prin hotărârea nr. 1-74/2022 din 26 aprilie 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a exprimat acordul la detașarea acestuia la Institutul Național al Justiției, iar cu aproximativ 4 luni mai târziu, având același temei de jure și, anume art. 54 alin (4) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură, a respins prin hotărârea nr. 1-154/2022 din 05 august 2022 demersul Procurorului General interimar privind detașarea lui.

De asemenea, din concluzia Curții de Apel Chișinău, nu este clar cum la 05 mai 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a luat în considerare toate raționamentele invocate și a motivat respingerea demersului Procurorului General interimar de detașare a lui Alexandru Cladco, atâta timp cât hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-154/2022 din aceeași dată nu conține nicio motivare de jure sau de facto, fiind redactată 7 pe două pagini și rezumându-se sec la afirmația că: ”...Având în vedere raționamentele expuse, evaluând experiența procurorului a cărui detașare se solicită, ținând cont de consimțământul procurorului a cărui detașare se solicită, în rezultatul deliberării și exprimării votului de către membrii prezenți în ședință, Consiliul Superior al Procurorilor respinge demersul Procurorului General interimar, Dumitru Robu, privind detașarea procurorului Alexandru Cladco în vederea îndeplinirii funcției de expert anticorupție al Inițiativei Regionale Anticorupție”, fără a indica care raționamente au fost luate pro sau contra pentru respingerea demersului.

Iar, lipsa motivării hotărârilor de către Consiliul Superior al Procurorilor (care nu corespunde exigențelor stabilite de art. 118 din Codul administrativ) și de Curtea de Apel Chișinău, care nu a examinat argumentele reclamantului-recurent, vine în contradicție cu jurisprudența vastă a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de asigurare a respectării dreptului la un proces echitabil (art. 6 § 1 CEDO), sub aspect procedural.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a eșuat să examineze din perspectivele Curții Europene a drepturilor omului argumentele principale ale reclamantului și motivele care vizează respectarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau Protocoalele sale, deși instanța de fond trebuia să examineze aceste argumente cu rigoare și atenție deosebită.

De altfel, Alexandru Cladco a invocat dubii referitor la părtinirea și influențarea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-154/2022 din 05 august 2022 din partea unor membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, având în vedere informațiile dezvăluite ex-post depunerii cererii de chemare în judecată și accesibile publicului larg și mass-mediei în mediul online privind spargerea neautorizată a conturilor de Telegram ai unor membri ai Consiliului Superior al Procurorilor ale căror discuții între ei, utilizând acest mijloc de comunicare on-line au relevat prima facie influențarea procesului decizional al Consiliul Superior al Procurorilor.

La 24 iulie 2023, Consiliul Superior al Procurorilor a depus referință asupra recursului depus de Alexandru Cladco, prin care a solicitat declararea inadmisibilă a acestuia (f.d.138-140).

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, depus până la data de 01 septembrie 2023, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, dar urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), 10 pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile depuse de Alexandru Cladco și avocatul Ștefan Balmuș în interesele lui Alexandru Cladco.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile depuse de Alexandru Cladco și avocatul Ștefan Balmuș în interesele lui Alexandru Cladco. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 11