2ra-87/24 — repararea prejudiciului moral

2ra-87/24 — repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-87/24

2-22018630-01-2ra-31012024

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, V. Cotorobai, M. Anton)

Î N C H E I E R E

10 iulie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolai Socolov, reprezentat

de avocatul Alexei Croitor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolai Socolov

împotriva Agafiei Burduja cu privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 08 februarie 2022, Nicolai Socolov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agafiei Burduja, solicitând încasarea prejudiciului moral în sumă de 4

000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 03 aprilie 2020, ora 12:40,

pârâta aflându-se în mun. Chișinău, str. Tăbăcăria Veche, nr. 25, a manifestat un

comportament neadecvat, strigând cu voce tare diferite cuvinte necenzurate.

Respectiv a solicitat intervenția poliției prin serviciul 112.

La 06 aprilie 2021, pârâta a fost sancționată în rezultatul examinării cauzei

contravenționale în baza art. 354 din Codul contravențional, huliganismul nu prea

grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni

similare ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice.

Drept urmare, prin prisma art. 45 din Codul contravențional, art.1998, art.

2036, art.2037 din Codul civil, reclamantul a înaintat acțiunea cu privire la

repararea prejudiciului moral.

Conform art. 6 din Convenție, orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nicolai Socolov și s-a

încasat din contul Agafiei Burduja în beneficiul lui Nicolai Socolov suma de 500

de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, cererea de chemare în judecată s-a

1

respins ca neîntemeiată. S-a încasat din contul Agafiei Burduja în beneficiul

statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub forma taxei de stat,

de a cărei plată reclamantul a fost scutit.

În dezacord cu hotărârea primei instanțe, Nicolai Socolov, reprezentat de

avocatul Alexei Croitor, a declarat apel.

Prin decizia din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Nicolai Socolov și s-a menținut hotărârea din 06 decembrie 2022

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, instanța de apel citând prevederile art. 45 alin. (1) din

Codul contravențional, art. 19 alin. (1), (3) și (5), art. 1998 alin. (1) și (2), art. 2036

alin. (1), art.2037 din Codul civil, a notat că la stabilirea cuantumului sumelor

echivalente unui prejudiciu nepatrimonial instanța de judecată trebuie să țină cont

de criteriile stabilite orientativ de legislator în art. 2037 din Codul civil, cum ar fi:

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Analizând circumstanțele menționate în raport cu prevederile legale citate,

instanța de apel a considerat justă concluzia instanței de fond cu privire la

admiterea parțială a acțiunii, or, întru valorificarea dreptului de a cere în ordine

contencioasă compensarea pagubei cauzate prin contravenție urmează să fie

cumulate două condiții necesar obligatorii și anume să existe fapta

contravențională și prejudiciul cauzat în rezultatul săvârșirii acesteia, condiții

întrunite la cazul prezentei spețe.

Din înscrisurile prezentate de către Nicolai Socolov rezultă cert că fiind

recunoscut în calitate de parte vătămată conform procesului-verbal cu privire la

contravenție din 06 aprilie 2021, a suportat prejudiciu ca urmare a comiterii

contravenției de către Agafia Burduja, fiind în drept în temeiul art. 45 alin. (1) din

Codul contravențional, să solicite repararea prejudiciului moral cauzat.

Drept urmare, la determinarea cuantumului prejudiciului moral, trebuie să se

țină cont de criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul

moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilit în așa fel

încât să asigure efectiv o compensare suficientă pentru a menține echilibrul între

daunele efectiv pricinuite și suma acordată. Cuantumul despăgubirilor trebuie

stabilit astfel, încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru

victimele daunelor. Însă, trebuie să fie respectat și echilibrul între mărimea

prejudiciului cauzat și suma de bani acordată cu titlu de daune morale care nu

trebuie să devină o sursă de îmbogățire pentru victimă.

Prin urmare, instanța de fond a conchis că probele prezentate de către

reclamant și anume procesul- verbal cu privire la contravenție și decizia de aplicare

a sancțiunii contravenționale din 06 aprilie 2021 întocmit de către agentul

constatator al Inspectoratului de Politie Chișinău, prin care Agafia Burduja a fost

recunoscută vinovată în comiterea contravenției prevăzute de art.354 din Codul

Contravențional, poate fi stabilit cu certitudine că intimata a comis o faptă ilicită.

2

Rezultând din specificul acțiunii, prima instanță corect a aplicat legea

materială care guvernează raportul juridic litigios și prin urmare concluzia primei

instanțe cu privire la încasarea de la Agafia Burduja în beneficiul lui Nicolai

Socolov a prejudiciului moral în sumă de 500 de lei este justificată.

Nu poate fi reținut argumentul apelantului/reclamantului Nicolai Socolov

precum că instanța de fond a aplicat eronat legislația privind probarea de către părți

și aprecierea probelor, aprecierea prejudiciului moral, neaplicarea prevederilor

legislației civile în partea răspunderii delictuale.

Având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral, instanța de apel a conchis că suma încasată de către prima

instanță din contul Agafiei Burduja în beneficiul lui Nicolai Socolov în mărime de

500 de lei cu titlu de prejudiciu moral este una rezonabilă, proporțională în raport

cu criteriile stabilite la caz și corespunde circumstanțelor cauzei, deoarece cert s-a

stabilit că Agafia Burduja a manifestat un comportament neadecvat în raport cu

reclamantul, strigând cu voce tare cu cuvinte necenzurate, astfel a comis o

contravenție prevăzută de art.354 din Codul contravențional, adică acostarea

jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, acțiuni ce tulbură ordinea publică și

liniște persoanei fizice și ca rezultat ultimul fiind nevoit să se adreseze cu o acțiune

în instanța de judecată pentru încasarea prejudiciului moral cauzat în urma

contravenției. Toate aceste circumstanțe denotă faptul că Nicolai Socolov a avut de

suferit moral și psihic. a determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să

se respecte criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul

moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel

încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, ca

astfel să fie menținut echilibrul între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

Ținând cont de faptul că s-a constatat temeinicia parțială a pretențiilor

reclamantului din cererea de chemare în judecată, subsecvent prima instanță corect

a dispus încasarea de la Agafia Burduja în beneficiul statului taxa de stat în

cuantum de 100 de lei, de care reclamantul este scutit în temeiul legii.

La 21 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.99), Nicolai

Socolov, reprezentat de avocatul Alexei Croitor, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu casarea parțială a hotărârii primei

instanțe, emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat prin prisma art. 432 alin.(1) lit.

e) din Codul de procedură civilă că hotărârile contestate și sunt arbitrare și se

bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În practica judiciară sunt anumite criterii după care instanțele de judecată se

conduc la aprecierea cuantumului prejudiciului moral, există o discrepanță între

practica aplicării normelor legale cu privire la repararea daunei morale. În acest

sens, a menționat Recomandarea Curții Supreme de justiție nr. 6 privind satisfacția

echitabilă, care arată că la determinarea cuantumului prejudiciului moral cauzat

prin infracțiune se ia obligatoriu în considerație principiul general al echității și

faptul că suma nu trebuie să fie vădit disproporționată cu sumele acordate de

Curtea Europeană în spețele similare. Scopul satisfacției echitabile acordate de

Curte este de a repara prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a evenimentelor

3

contrare CEDO. Principiul care stă la baza mecanismului reparării daunei morale

cauzate este regula repararției integrale a prejudiciului suferit astfel ca atât

prejudiciul material, cât și cel moral să fie compensat în totalitate persoanei care

le-a suferit. Potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele judecătorești naționale ar

putea să acorde satisfacție morală la constatarea violării drepturilor și libertăților

fundamentale și anume : -violarea art.2 CEDO -6 000-30 000 de euro, echivalentul

în lei moldovenești, -violarea art.3 CEDO – 3 000-5 000 de euro, echivalentul în

lei moldovenești.

Consideră că prin nemotivarea hotărârii primei instanței cu privire la

prejudiciul disproporționat s-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de

art.6 din Convenția. Garanțiile implicite ale art. 6 § 1 includ obligația de a motiva

hotărârile judecătorești (H. împotriva Belgiei).

O decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost audiată în mod

real cauza lor. Instanță internă trebuie să-și justifice activitățile, precizând

motivarea deciziilor sale (Suominen împotriva Finlandei). Este motivată în mod

corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de

apel (Hirvisaari împotriva Finlandei). Întinderea obligației privind motivarea poate

varia în funcție de natura deciziei (Ruiz Torija împotriva Spaniei) și trebuie

analizată în lumina circumstanțelor speței: trebuie să se țină seama în special de

diversitatea motivelor pe care un justițiabil le poate ridica în instanță și de

diferențele din statele contractante în materie de dispoziții legale, cutume,

concepții doctrinare, prezentarea și redactarea hotărârilor și deciziilor. Cu toate

acestea, atunci când un motiv (argument) invocat de o parte este decisiv pentru

rezultatul procedurii, impune un răspuns specific și explicit (Hiro Balani împotriva

Spaniei). Astfel, trebuie examinate: argumentele principale ale reclamantului

(Buzescu împotriva României), motivele care vizează respectarea drepturilor și

libertăților garantate de Convenție sau Protocoalele sale: instanțele naționale

trebuie le să examineze cu rigoare și atenție deosebite (Fabris împotriva Franței).

Copia recursului declarat prin scrisoare a fost expediată intimatei la ambele

adrese existente în materialele cauzei, inclusiv la cea indicată de ultima din r-nul

Rezina (f.d.117,97). Conform avizului de recepție, intimata a recepționat

corespondența la adresa din r-nul Rezina (f.d.118). Corespondența expediată la

adresa din mun. Chișinău a fost restituită instanței cu mențiunea adresă incompletă

(f.d.119-120).

Intimata nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință la cererea

de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 26 octombrie 2023, iar cererea de

recurs a fost depusă la 21 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice

(f.d.99).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei instanței de apel către

participanții la proces la data de 18 ianuarie 2024 și la 17 ianuarie 2024, prin

intermediul poștei electronice către avocatul Alexei Croitor (f.d.95-96). Astfel,

recursul este în termen.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

4

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

Recursul declarat de Nicolai Socolov, reprezentat de avocatul Alexei Croitor,

a fost înaintat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și

urmează a fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de Nicolai Socolov, reprezentat de

avocatul Alexei Croitor, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului,

se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost

admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel

depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a

fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost

compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

În sensul alineatului (2) al aceluiași articol, temeiurile menționate la alin.(1)

lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă

încălcarea a avut loc în instanța de apel.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură

civilă.

Din analiza recursului declarat, rezultă că Nicolai Socolov, reprezentat de

avocatul Alexei Croitor, a invocat ca temei de drept art.432 alin.(1) lit. e) din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data înaintării recursului, conform căruia

recursul este admis dacă hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt

similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a

pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

5

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură civilă, în

cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiului conținut la art. 432

alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârea sau decizia

este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor, instanța de recurs verifică și sub aspectul dat temeiurile recursului, în

special dacă pretinsa încălcare a avut loc în instanța de apel, ceea ce la caz nu s-a

stabilit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă,

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit

admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza

Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva

Franței, p. 45).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza

Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de Nicolai Socolov, reprezentat de

avocatul Alexei Croitor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, art. 440 alin.

(1), (2) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Nicolai Socolov, reprezentat de avocatul Alexei Croitor,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

6