3ra-183/23 — Anularea actului administrativ

3ra-183/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3ra-183/23

2-20164752-01-3ra-09022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

10 iulie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de IP „Agenția Servicii Publice”,

în cauza în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

SA „Tracom” împotriva Agenției Servicii Publice, terț Asociația Obștească Asociația

Rezidenților Parcului Industrial „Tracom” cu privire la anularea deciziei din 11

noiembrie 2020 de înregistrare a organizației necomerciale cu denumirea Asociația

Obștească Asociația Rezidenților Parcului Industrial „Tracom”; constatarea încălcării

prin nesoluționarea cerinței de retragere a permisiunii de folosire în denumirea

Asociației Obștești Asociația Rezidenților Parcului Industrial „Tracom”, a sintagmei

”Parcului Industrial” și ”Tracom”; obligarea Agenției Servicii Publice de a retrage

permisiunea de folosire în denumirea Asociației Obștești Asociația Rezidenților

Parcului Industrial „Tracom” a sintagmei ”Parcului Industrial” și ”Tracom”,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău prin care au

fost respinse apelurile declarate de către IP „Agenția Servicii Publice” și de Asociația

Obștească „Asociația Rezidenților Parcului Industrial „Tracom” și menținută

hotărârea din 24 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 29 decembrie 2020, SA „Tracom” a înaintat o cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Servicii Publice (în continuare, ASP), și Asociației Obștești

Asociația Rezidenților Parcului Industrial ”Tracom”, prin care a solicitat anularea

Deciziei din 11 noiembrie 2020 de înregistrare a organizației necomerciale cu

denumirea Asociația Obștească Asociația Rezidenților Parcului Industrial Tracom”; a

constata încălcarea prin nesoluționarea cerinței de retragere a permisiunii de folosire

în denumirea Asociației Obștești Asociația Rezidenților Parcului Industrial ”Tracom”

înregistrată prin Decizia din 11 noiembrie 2020 a sintagmei ”Parcului Industrial” și

”Tracom”; obligarea Agenției Servicii Publice de a retrage permisiunea de folosire în

denumirea Asociației Obștești Asociația Rezidenților Parcului Industrial ”Tracom”

înregistrată prin Decizia din 11 noiembrie 2020 a sintagmei ”Parcului Industrial” și

„Tracom”.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, în fapt, SA „Tracom” a fost

înregistrată în Registrul de stat a persoanelor juridice la 23 noiembrie 1995, cu sediul

1

str. Columna, 170, mun. Chișinău. Prin Hotărârea Guvernului nr.440 din 16.06.2011

SA „Tracom” i-a fost transmis în folosință, cu titlu gratuit, pe un termen de 30 ani,

terenul cu suprafața de 32,2607 ha (cod cadastral 0100518184), amplasat în mun.

Chișinău, str. Columna, nr.170, proprietate publică a statului, pentru crearea Parcului

Industrial ”Tracom”. Respectiv, Societății pe Acțiuni ”Tracom” i-a fost acordat titlul

de parc industrial, atribuindu-i funcțiile de întreprindere administratoare a Parcului

Industrial ”Tracom”.

În conformitate cu Legea nr.182 din 15.07.2010 ”Cu privire la parcurile

industriale”, întreprinderea administratoare are ca obiect principal de activitate

administrarea parcului industrial, precum și prestarea de servicii rezidenților parcului

industrial, agenți economici care desfășoară activități în baza contractelor încheiate cu

întreprinderea administratoare.

La 09 noiembrie 2020, în scopul evitării utilizării de către persoane care nu au

tangență cu funcționalitatea și activitatea societății pe acțiuni, pentru a evita apariția

neclarităților, confuziilor, care ar perturba activitatea Societății pe Acțiuni ”Tracom”,

inclusiv din motivul excluderii de asociere a denumirii sau simbolicii care ar coincide

sau s-ar asemăna cu denumirea ”Tracom” sau ”Parc Industrial ”Tracom”, a expediat

în adresa Agenției Servicii Publice un demers cu solicitarea de a examina minuțios

conform cadrului legal pertinent cererile de înregistrare a unor organizații cu

atribuirea denumirii care ar coincide cu denumirea ”Tracom” sau ”Parc Industrial

”Tracom”.

Prin scrisoarea nr.01/8128 din 19 noiembrie 2020, a fost informat reclamantul

despre adoptarea de către registratorul Agenției Servicii Publice la 11 noiembrie 2020

a Deciziei de înregistrare a organizației necomerciale cu denumirea Asociația

Obștească Asociația Rezidenților Parcului Industrial ”Tracom”.

Prin scrisoarea nr.40/395 din 30 noiembrie 2020 a solicitat Agenției Servicii

Publice anularea Deciziei din 11 noiembrie 2020 de înregistrare a organizației

necomerciale cu denumirea Asociația Obștească Asociația Rezidenților Parcului

Industrial ”Tracom”, retragerea permisiunii de folosire în denumirea Asociației

Obștești Asociația Rezidenților Parcului Industrial ”Tracom” înregistrată prin Decizia

din 11 noiembrie 2020 a sintagmei ”Parcului Industrial” și ”Tracom”.

Totodată, prin scrisoarea nr.40/396 din 30 noiembrie 2020 Asociației Obștești

Asociația Rezidenților Parcului Industrial ”Tracom”, în temeiul art.182 din Codul

civil, i-a fost remisă solicitarea de a înceta folosirea denumirii ”Parc Industrial” și

”Tracom” în denumirea Asociației Obștești, reieșind din faptul că persoana juridică

nou creată nu poate folosi în denumirea sa denumirea altei persoane juridice

înregistrate anterior, având obligația de a renunța la elementele asemănătoare din

denumire, iar răspuns până în prezent nu a primit.

Reclamanta a remarcat că, la 15 decembrie 2020, a recepționat scrisoarea Agenții

Servicii Publice cu nr.01/8947 din 11 decembrie 2020, prin care i s-a comunicat că

decizia de înregistrare poate fi contestată în instanța de judecată.

În viziunea reclamantei decizia menționată a fost adoptată în afara cadrului legal,

cu încălcarea vădită a procedurii și normelor legale pertinente, iar drept consecință

admiterii erorilor și încălcării procedurii de atribuire și înregistrare a denumirii

persoanei juridice, sunt lezate grav drepturile Societății pe Acțiuni ”Tracom”,

respectiv, consideră că cerințele înaintate în acțiune urmează a fi admise integral,

2

reieșind din următoarele.

Parcul Industrial ”Tracom” a fost creat prin Hotărârea Guvernului nr.440 din

16.06.2011. Prin Hotărârea indicată, titlul de ”parc industrial”, i-a fost acordat

Societății pe Acțiuni ”Tracom”, cu numărul de identificare de stat 1002600007237,

atribuindu-se funcțiile de întreprindere administratoare a Parcului Industrial

”Tracom”.

Reclamanta a relatat că Societății pe Acțiuni ”Tracom”, înregistrarea de stat a

căreia datează din 23 noiembrie 1995, i-a fost acordat titlul de ”Parc industrial”, prin

prisma Legii nr.182 din 15.07.2010 cu privire la parcurile industriale, și anume art.11,

care în alin.(1) indică, ”Titlul de parc industrial poate fi acordat unei întreprinderi cu

statut de persoană juridică și formă juridică de organizare de întreprindere de

stat/municipală sau societate comercială cu capital public, public-privat sau privat,

care își asumă obligația să administreze parcul industrial și să presteze servicii

rezidenților parcului industrial”.

Astfel, Parcul Industrial a fost creat urmare a transmiterii în folosință Societății

pe Acțiuni ”Tracom” a terenului proprietate a statului pe un termen de 30 ani, în care

statul deține cota majoritară de acțiuni, iar activitatea parcului industrial se desfășoară,

inclusiv pe baza bunurilor proprietate privată a Societății pe Acțiuni ”Tracom”, care,

conform prerogativelor legislative atribuite și actelor normative relevante, selectează

persoana juridică sau întreprinderea individuală care obține dreptul de a se înregistra

în calitate de rezident pentru desfășurarea activității economice a acestora pe teritoriul

parcului prin încheierea contractelor de activitate cu acestea.

Respectiv, reieșind din faptul că Societatea pe Acțiuni ”Tracom” deține exclusiv

titlul de ”Parc Industrial ”Tracom”, acordat în baza actelor legislative și normative

menționate, reieșind din faptul că o solicitare din partea rezidenților de a utiliza în

denumirea Asociației Obștești a denumirii ”Parcului Industrial ”Tracom” sau

”Tracom” nu a fost înaintată, acordul întreprinderii administratoare a Parcului

Industrial ”Tracom” la utilizarea semnelor distinctive ale societății pe acțiuni în

denumirea asociației, nu există, iar prin emiterea deciziei contestate Agenția Servicii

Publice a admis aplicarea eronată a normelor legale pertinente înregistrării de stat a

persoanelor juridice.

Potrivit art.9 alin.(7) din Legea nr.220 din 19.10.2007 privind înregistrarea de

stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, până la înregistrarea

persoanei juridice, organul înregistrării de stat verifică denumirea acesteia sub

aspectul disponibilității, distinctivității și al corectitudinii lingvistice.

Astfel, în scopul de a nu afecta interesele persoanelor juridice deja înregistrate,

legea prevede că până la data înregistrării, organul abilitat este obligat de a verifica

disponibilitatea denumirii.

Or, potrivit art.9, alin.(3) din legea menționată, persoana juridică deține dreptul

exclusiv asupra denumirii înregistrate și este obligată să folosească denumirea numai

în formula care este înregistrată în Registrul de stat.”, iar alin.(5) indică că, orice

denumire nouă se va deosebi de cele existente, astfel încât să se poată face o distincție

evidentă și clară între ele, fără a fi examinate în detaliu. Dacă o denumire nouă este

asemănătoare cu alta deja înregistrată sau rezervată, se va adăuga o mențiune care să o

deosebească de celelalte în mod evident.

Art.9 alin.(11) interzice înregistrarea unei denumiri care: a) coincide sau, după

3

cum constată organul înregistrării de stat, se aseamănă cu denumirea unei alte

persoane juridice deja înregistrate.

Respectiv, la caz, se constată cu certitudine deținerea de către SA ”Tracom” a

dreptului exclusiv asupra denumirii ”Tracom”, cât și asupra titlului de ”Parc

Industrial”.

Prin urmare, reclamanta constată examinarea superficială și necorespunzătoare a

actelor prezentate pentru înregistrarea Asociației Obștești, începând chiar de la etapa

de solicitare a confirmării disponibilității denumirii de către registrator, care reieșind

din atribuțiile sale funcționale, urma să depună toată diligența necesară pentru a nu

admite crearea situației descrise care contravine normelor legale.

Or, în cazul în care se efectua examinarea corespunzătoare, inclusiv prin prisma

art.4 din Legea nr.86 din 11.06.2020 cu privire la organizațiile necomerciale, și

anume: alin.(l) - organizația necomercială își desfășoară activitatea sub o denumire.

Denumirea conține: a) forma juridică de organizare, după caz: ”Asociația Obștească”,

”Fundația”, ”Instituția privată”; b) denumirea propriu-zisă”, cât și alin.(3) ”Denumirea

organizației necomerciale trebuie să permită deosebirea de alte entități”, registratorul

urma să constate cu certitudine asemănările din denumire și existența semnelor

identice de identificare care pot crea confuzii în activitatea persoanelor juridice.

Totodată, dreptul asupra denumirii este considerat bun, or, aceasta rezidă în

faptul că în procesul desfășurării activității economice, denumirea se exprimă și în

valoare bănească, respectiv, la caz persistă riscul de inducere în eroare a celor din jur

în raport cu SA „Tracom”.

Astfel, caracterul distinctiv al persoanelor juridice este perturbat, or,

similitudinea din denumire va produce un risc de asociere a două persoane juridice

separate, drept consecință fiind admisă ingerință în dreptul de a-și utiliza propria

denumire, care va genera inclusiv perturbarea activității societății pe acțiuni

”Tracom”.

Mai mult, elementele admise spre utilizare și care nu permit deosebirea

persoanelor juridice, agravează și mai mult starea de confuzie și incertitudine, reieșind

și din faptul că sediul Asociației Obștești este stabilit pe aceiași adresă cu sediul

Societății pe Acțiuni ”Tracom”, str. Columna 170, mun. Chișinău. Or, sediul arată

locul unde persoana juridică este amplasată. Sediul este unic și se indică atât în actul

de constituire, cât si în Registrul de stat a persoanelor juridice.

La caz, a relatat că în cadrul Parcului Industrial ”Tracom”, în conformitate cu

Legea nr.182 din 15.07.2010 cu privire la parcurile industriale, pot desfășura

activitate doar rezidenții parcului. Orice alt gen de activitate decât cel asumat pentru

implementarea proiectelor investiționale, cât și transmiterea spațiilor în locațiune altor

persoane decât rezidenților parcului, este interzisă, aspecte inserate în art.19 alin.(3) -

”Este interzisă desfășurarea activității de antreprenoriat în cadrul parcului industrial,

precum și utilizarea infrastructurii tehnice și de producție și a teritoriului parcului

industrial de către persoane neînregistrate în calitate de rezident, cu excepția

întreprinderii administratoare.”

Reieșind din cele relatate, în adresa întreprinderii administratoare a Parcului

Industrial ”Tracom”, careva demersuri cu privire la aspectele ce țin de stabilirea

sediului pe adresa juridică și eventual inițierea activității în cadrul Parcului Industrial

a Asociației Obștești nominalizate, nu au fost comunicate sau solicitate.

4

Prin urmare, la momentul stabilirii sediului pe adresa întreprinderii

administratoare a Parcului Industrial ”Tracom”, constată că au fost admise ilegalități,

motiv inclusiv din care decizia urmează a fi anulată.

Totodată, a relatat și faptul că Asociația Obștească a admis încălcări la

desemnarea conducătorului său. Astfel, persoana aleasă în funcția de administrator la

data înregistrării asociației obștești era angajat al Societății pe Acțiuni ”Tracom”.

Respectiv, au fost ignorate orice norme atât legale, cât și etice, care obligă salariatul

să se comporte cu maximă diligență, inclusiv prin prisma normelor legale ce stabilesc

raporturile de muncă reieșind din faptul că dânsul, în virtutea deținerii funcției de

Director general interimar al SA ”Tracom” până la 18 mai 2020, se afla în situația de

restricții post angajare conform obligațiilor contractuale existente la momentul

înregistrării Asociației Obștești.

Or, potrivit art.19 alin.(3) din Legea nr.86 din 11.06.2020 ”Administratorul are

următoarele atribuții: b) reprezintă organizația necomercială în raport cu autoritățile

publice și terții..”.

Respectiv, reieșind din faptul că unul din scopurile constituirii asociației obștești

ar fi anume reprezentarea intereselor rezidenților în raport cu întreprinderea

administratoare SA ”Tracom”, se conturează că terți ar fi reclamantul, astfel se

constată motive de incompatibilitate și conflict de interese la deținerea simultană a

funcției de angajat al ”Tracom” și funcției de Administrator al Asociației Obștești, iar

lipsa comunicării angajatorului a intenției de a accede în funcția de Administrator,

accentuează și mai mult scopul tendențios de utilizare în denumirea asociației pe care

o va administra anume a identității acestei persoane juridice, pentru a crea premeditat

starea de confuzie.

Prin hotărârea din 24 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea înaintată de SA „Tracom” a fost admisă.

A fost anulat actul administrativ individual defavorabil – decizia privind

înregistrarea persoanei juridice din 11 noiembrie 2020 (dosar 1020620007813), emisă

de Secția înregistrări organizații necomerciale a Direcției înregistrare a unităților de

drept a Departamentului înregistrare și licențiere a unităților de drept al Agenției

Servicii Publice a Republicii Moldova, prin care s-a înregistrat și s-a consemnat în

Registrul de stat al persoanelor juridice Asociația Obștească Asociația Rezidenților

Parcului Industrial „Tracom”.

Nefiind de acord cu această hotărâre, la 30 decembrie 2021, IP „Agenția Servicii

Publice” a contestat cu apel hotărârea, solicitând casarea ei integrală cu emiterea unei

noi decizii, prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

La fel, Asociația Obștească „Asociația Rezidenților Parcului Industrial

„Tracom” în dezacord cu hotărârea din 24 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, a depus apel, la 21 ianuarie 2022, solicitând casarea ei integrală cu

emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de către IP „Agenția Servicii Publice” și de Asociația Obștească

„Asociația Rezidenților Parcului Industrial „Tracom” și menținută hotărârea din 24

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În susținerea soluției de admitere al acțiunii instanțele au reținut că, decizia

contestată este ilegală în fond, fiind emisă contrar prevederilor normelor imperative

5

stabilite în art.9 alin. alin.(5) și (11) din Legea privind înregistrarea de stat a

persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI din 19.10.2007. Or,

denumirea ”Asociația Obștească Asociația Rezidenților Parcului Industrial ”Tracom””

nu se deosebește de denumirea existentă – Întreprinderea administratoare a Parcului

Industrial ”Tracom” SA, astfel încât să se poată face o distincție evidentă și clară între

ele, fără a fi examinate în detaliu.

La 23 decembrie 2022, IP „Agenția Servicii Publice” a declarat recurs împotriva

deciziei din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 28 februarie 2023 a

prezentat motivarea, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că, la emiterea deciziei instanța de apel a aplicat

în mod eronat legea, precum și a reținut concluzii arbitrare care sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

În acest sens a menționat că, argumentele instanțelor ierarhic inferioare cu

privire la faptul că persoanele juridice în speță pot fi confundate, sunt eronate, or

forma juridică de organizare face parte din denumire, astfel prima fiind o societate pe

acțiuni cu scop lucrativ, determinat în statut, iar cea de-a doua o asociație obștească,

scopul căreia nu poate fi confundat. Denumirea Asociația Obștească „Asociația

Rezidenților Parcului Industrial „Tracom” nu coincide și nu se aseamănă cu SA

„Tracom”, deosebindu-se după sens și conținut.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171. Legea procedurală

civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale

participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea

admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în

vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la

data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

6

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 06 decembrie 2022, în

ședință publică.

Materialele cauzei atestă că, la 14 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a

notificat dispozitivul deciziei instanței de apel participanților la proces, fapt confirmat

prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 172).

Recursul nemotivat împotriva deciziei din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost depus la 23 decembrie 2022.

Totodată, materialele cauzei atestă că, decizia motivată a fost expediată, la 03

februarie 2023, iar motivarea recursului IP „Agenția Servicii Publice”, a depus la 28

februarie 2023.

În condițiile enunțate, instanța de recurs constată respectarea de către IP

„Agenția Servicii Publice”, a termenului prevăzut de art.245 alin.(1) și (2) din Codul

administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului) la declararea

recursului.

În conformitate cu prevederile art. 193 alin. (3), (31) din Codul administrativ,

Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și

cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii

judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul

considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din

5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie

examinat de un complet din 9 judecători.

Verificând decizia instanței de apel, în limitele controlului de legalitate, în raport

cu criticele invocate în recurs, pe baza materialelor din dosar, în coroborare cu

normele de drept aplicabile, Completul de judecată constată că, la caz, recursul

declarat de către IP „Agenția Servicii Publice”, se consideră admisibil, urmează a fi

admis, casată decizia recurată cu trimiterea cauzei la rejudecare din considerentele ce

urmează.

Potrivit art. 247 din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării

recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează și soluționează recursul fără

ședință de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide

citarea participanților la proces.

Astfel, Completul de judecată a decis inoportună invitarea părților, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate

punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în

mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În plus, părțile au avut ocazia să

își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse (mutatis

mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie

2007, § 72 – 75).

Conform art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ (în redacția în vigoare la data

depunerii recursului), examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție admite

recursul, casează integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel

dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o

soluție finală în acest caz.

7

În interpretarea art. 244, alin. (2), coroborat cu art. 231, alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III

din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru

procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă

din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 22 și art. 219, alin. (1) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu

în baza tuturor probelor legal administrate, nefiind legată nici de declarațiile făcute,

nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

În conformitate cu prevederile art. 194, alin. (2) din Codul administrativ în

procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se

examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

Temei pentru adresare în instanță a constituit faptul emiterii Deciziei din 11

noiembrie 2020 de înregistrare a organizației necomerciale cu denumirea Asociația

Obștească Asociația Rezidenților Parcului Industrial Tracom, în special reclamanta s-

a axat pe denumirea organizației și faptul că aceasta conține sintagmele ”Parcului

Industrial” și ”Tracom” și persistă riscul de inducere în eroare a terților.

Instanțele au adoptat hotărârile sus-citate, considerând că actul administrativ

contestat este ilegal în fond, fiind emis contrar prevederilor normelor imperative ale

legii, în special Legea nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice

și a întreprinzătorilor individuali și Legea nr. 86/2020 cu privire la organizațiile

necomerciale.

În urma unei analize a motivării soluției supuse criticii în recurs, Completul de

judecată ajunge la concluzia că decizia instanței de apel nu poate fi menținută, or

aceasta este eronată și lipsită de motivare, iar concluziile instanței sunt bazate pe

interpretarea eronată a legii și creează o impresie rezonabilă de superficialitate

manifestată la examinarea cauzei.

În primul rând, în pofida abundenței de trimiteri la texte din legi, de fapt decizia

instanței de apel nu conține o motivare propriu zisă asupra întrebărilor juridice

discutate în speță. În acest sens, concluzia instanței potrivit căreia ”denumirea

Asociației Obștești Asociația Rezidenților Parcului Industrial ”Tracom” nu se

deosebește de denumirea existentă Întreprinderea administratoare a Parcului

Industrial ”Tracom” SA, astfel încât să se poată face o distincție evidentă și clară

între ele, fără a fi examinate în detaliu” este absolut lipsită de explicații care ar

permite identificarea raționamentelor instanței care au stat la baza acesteia.

Completul de judecată consideră necesar de a reitera că Asociația Obștească

Asociația Rezidenților Parcului Industrial ”Tracom” este o organizație necomercială

cu personalitate juridică, iar principiile de constituire, înregistrare, de desfășurare și

încetare a activității sunt reglementate atât de către Legea nr. 86/2020, cât și de Legea

nr. 220/2007, în măsura în care ultima nu contravine primei.

Cadrul legal aplicabil speței citat supra, precum și Cartea I, Capitolul II din

Codul civil, garantează tuturor persoanelor juridice o identitate distinctă prin

denumire.

Astfel, Codul civil la art. 182 interzice înregistrarea persoanei juridică dacă

denumirea ei coincide cu denumirea unei alte persoane juridice înregistrate deja. Iar,

8

Legea nr. 86/2020 la art. 4 alin. (3) prevede că denumirea organizației necomerciale

trebuie să permită deosebirea de alte entități. La rândul său, Legea nr. 220/2007 în art.

9 prescrie că orice denumire nouă se va deosebi de cele existente, astfel încât să se

poată face o distincție evidentă și clară între ele, fără a fi examinate în detaliu. Dacă o

denumire nouă este asemănătoare cu alta deja înregistrată sau rezervată, se va adăuga

o mențiune care să o deosebească de celelalte în mod evident.

Art. 8 din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății intelectuale nr. 1889

din 20 martie 1883, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 decembrie 1991, în

varianta de la Stockholm, prevede că, numele comercial va fi protejat în toate țările

uniunii, fără obligația de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face

sau nu parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerț.

Persoana juridică are un drept personal asupra denumirii sale având drept să o

utilizeze personal sau să permită sau să interzică altor persoane s-o folosească.

Titularului i se acordă dreptul de a cere celui care au utilizat-o neautorizat să plătească

o despăgubire dacă este cazul.

Completul de judecată atestă, pe de o parte, că denumirea unei persoane juridice

poate fi folosită cu titlu de publicitate, care la rândul său este o modalitate de a

cunoaște caracteristicile serviciilor și produselor care i se oferă, iar în accepțiunea

CtEDO publicitatea poate intra sub incidența protecției acordate de art. 10 § 1 din

Convenție libertatea de exprimare „oricărei persoane”, indiferent de tipul de mesaj

care este transmis (a se vedea Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției, 28

martie 1990, pct. 55, seria A nr. 173), chiar și atunci când este vorba de publicitate

comercială (a se vedea Casado Coca împotriva Spaniei, 24 februarie 1994, pct. 35-

37) sau atunci când scopul urmărit este profitul (a se vedea Autronic AG împotriva

Elveției, 22 mai 1990, pct. 47, seria A nr. 178).

Pe de altă parte, utilizarea denumirii proprii drept un nume comercial poate intra

în sfera proprietății intelectuale, căreia îi este aplicabil art. 1 din Protocolul 1 ca atare

(a se vedea Anheuser-Busch Inc. împotriva Portugaliei (MC), 11 ianuarie 2007, pct.

72).

Toate cele expuse supra atestă o dimensiune mult mai largă sub aspectul căreia

trebuie privită ingerința în dreptul unei persoane juridice de a se identifica, fie prin

acțiuni civile de interzicere de utilizare a denumirii, fie de refuz de înregistrare a

persoanei juridice sau chiar anularea înregistrării persoanei juridice, cum se pretinde

în speță. Raportând cele expuse la soluția adoptată de către instanțele ierarhic

inferioare, Curtea Supremă de Justiție atestă cu certitudine că constatările și

argumentele instanțelor sunt insuficiente pentru o justă soluționare a cauzei.

În corespundere cu prevederile art. 219 din Codul administrativ (în redacția în

vigoare la data reclarării recursului), instanța de judecată este obligată să cerceteze

starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici

de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți,

iar conform art. 238 alin. (2) din același cod, instanța de apel este în drept să solicite

din oficiu probe noi, în măsura în care le consideră necesare pentru justa soluționare a

cauzei.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, toate,

concluziile instanțelor ierarhic inferioare sunt bazate în exclusivitate pe declarațiile

societății reclamantei, înserate în acțiune, fiind însușite în mod necondiționat, fără o

9

coroborare cu probatoriul pertinent.

Distinct de cele relatate, instanța de judecată urmează să dedice o atenție sporită

elementelor cruciale stipulate de lege cu privire la coincidența, deosebirea, distincția

evidentă și clară la autoidentificarea persoanelor juridice prin prisma constatărilor

făcute mai sus.

În aceeași ordine de idei, din textul hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare nu

este posibil de constatat în ce măsură denumirea terțului și denumirea societății

reclamante creează o confuzie pentru terți, coincid sau după caz se deosebesc sau au

vreo distincție clară, or motivarea acestui aspect nu există în hotărârea contestată. Or,

art. 9 din Legea nr. 220/07 stabilește cert că în cazul în care denumirea este

asemănătoare se va adăuga o mențiune care să o deosebească de celelalte în mod

evident. În speță instanțele inferioare nu au stabilit în nici un mod dacă sintagma

”Asociația Obștească Asociația Rezidenților”, creează sau nu deosebiri în denumirea

celor două entități.

Or, este cert că o entitate conține în denumire ”Asociația Obștească Asociația

Rezidenților”, referindu-se la Parcul Industrial ”Tracom”, iar alta conține în denumire

”Societate pe Acțiunii”, fiindu-i atribuit potrivit Hotărârii de Guvern nr. 440/2011

funcțiile de întreprindere administratoare a Parcului Industrial ”Tracom”. Iar, dacă

prin aceste sintagme cele două persoane juridice se deosebesc sau nu, sau creează

aceasta confuzie față de terți și în ce măsură, nu se deduce în nici un mod din

hotărârea contestată.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează dreptul oricărei părți în

cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și

mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și

argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația

instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica

respectarea lor.

Conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o

instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în

mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu

concluziile unei instanțe inferioare (cauza Helle vs Finlanda, hotărârea din 19

decembrie 1997). Deși articolul 6 § 1 din Convenție nu obligă instanțele de judecată

să ofere răspunsuri detaliate la toate argumentele invocate, totuși din hotărâre trebuie

să reiasă clar că elementele esențiale ale cauzei au fost examinate (cauza Taxquet vs.

Belgia [MC], nr. 926/05, § 91, CEDO 2010).

Constatând toate cele relatate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție, conturează o opinie tendențioasă a instanței de apel de reținere și însușire a

argumentelor invocate în acțiune, fără a da o apreciere tuturor probelor în ansamblu,

fără a răspunde la toate temeiurile invocate de părți, ignorând nemotivat unele

afirmații și situații certe sau cel puțin nemotivând prevalarea unor circumstanțe, pe

care s-a bazat soluția emisă, asupra celorlalte probe existente la dosar sau necesare a fi

prezentate.

Așadar, prin lipsa examinării temeiniciei argumentelor invocate mai sus, se

constată că instanța de apel a dat dovadă de un formalism excesiv în această parte. Or,

prin prisma principiului contradictorialității și egalității în arme, instanța de apel era

obligată să asigure un echilibru just a intereselor tuturor părților implicate în proces.

10

În esență, motivarea Curții de Apel Chișinău a pus într-o situație de dezavantaj terțul

Asociația Obștească Asociația Rezidenților Parcului Industrial ”Tracom” față de

adversarul său (a se vedea Donadze vs. Georgia, hotărârea din 7 martie 2006, § 35 –

36).

Din considerentele arătate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a casa decizia din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

iar reținând că erorile procedurale admise nu pot fi corectate de instanța de recurs prin

emiterea unei noi hotărâri, cauza urmează a fi remisă la rejudecare.

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să examineze speța în întregime în

cadrul unor proceduri noi, în vederea respectării dreptului părților la un proces

echitabil, în special, în partea aprecierii juridice a observațiilor lăsate fără răspuns (a

se vedea, spre exemplu impactul considerentelor instanței de recurs la o nouă

reexaminare, cauzele Victor Harovschi vs. Moldova, hotărâre din 18 noiembrie 2008;

Dimitar Yordanov vs. Bulgaria, hotărâre din 6 septembrie 2018, § 52 - 53).

Conform art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către IP „Agenția Servicii Publice”.

Se casează integral decizia din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău

Chișinău emisă în cauza în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

depusă de SA „Tracom” împotriva Agenției Servicii Publice, terț Asociația Obștească

Asociația Rezidenților Parcului Industrial „Tracom” cu privire la anularea deciziei din

11 noiembrie 2020 de înregistrare a organizației necomerciale cu denumirea Asociația

Obștească Asociația Rezidenților Parcului Industrial „Tracom”; constatarea încălcării

prin nesoluționarea cerinței de retragere a permisiunii de folosire în denumirea

Asociației Obștești Asociația Rezidenților Parcului Industrial „Tracom”, a sintagmei

”Parcului Industrial” și ”Tracom”; obligarea Agenției Servicii Publice de a retrage

permisiunea de folosire în denumirea Asociației Obștești Asociația Rezidenților

Parcului Industrial „Tracom” a sintagmei ”Parcului Industrial” și ”Tracom” și se

restituie cauza spre rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată,

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

11