3ra-443/23 — anularea actelor administrative individuale defavorabile, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-443/23 — anularea actelor administrative individuale defavorabile, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-443/23 (2-222090355-01-3ra-18042023)

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, judecător – I. Barbacaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Gh. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău

Î N C H E I E R E

05 iulie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Ion Malanciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Nicanor Cotorobai, reprezentat

de avocatul Musteață Eugeniu,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Nicanor Cotorobai împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

persoană terță Serviciul de Protecție și Pază de Stat cu privire la anularea actelor

administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil,

împotriva deciziei din 21 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Nicanor Cotorobai și menținută hotărârea din

08 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 27 iunie 2022, Nicanor Cotorobai, reprezentat de avocatul Musteață

Eugeniu a depus cerere de chemare împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

persoană terță Serviciul de Protecție și Pază de Stat, solicitând anularea deciziei

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Chișinău, Centru nr. 91/2022/29306 din

05 aprilie 2022 și a refuzului tacit al Casei Naționale de Asigurări Sociale și

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a emite actul administrativ

individual privind recalcularea pensiei lui, reieșind din vechimea în muncă de 31 ani,

04 luni, 06 zile, din suma soldei, calculată din media lunară pentru ultimele 12 luni

calendaristice precedente concedierii din 01 aprilie 2021.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că, la

28 martie 2022, reclamantul s-a adresat cu cerere Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Chișinău, sect. Centru, prin care a solicitat recalcularea pensiei prin

includerea perioadei de la 06 mai 2015 până la 01 aprilie 2021 în vechimea de muncă

din care s-a stabilit pensia la 30 aprilie 2015.

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Chișinău, sect. Centru,

nr.91/2022/29306 din 05 aprilie 2022, a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei

pe motivul că dreptul la pensie apare o singură dată după eliberarea din serviciu.

Nefiind de acord cu decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Chișinău,

sect. Centru, nr.91/2022/29306 din 05 aprilie 2022, la 10 mai 2022, reclamantul s-a

1

adresat cu cerere prealabilă Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat

reexaminarea cererii cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă cererea de

recalculare a pensiei. Casa Națională de Asigurări Sociale nu i-a oferit niciun

răspuns, iar în temeiul art. 64 alin. (2) din Codul administrativ, consideră că a fost

refuzat în satisfacerea cererii prealabile.

Suplimentar, reclamantul a indicat că, începând cu 30 aprilie 2015, este

pensionar în conformitate cu Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din

23 iunie 1993.

La 06 mai 2015, s-a reangajat în structurile de forță, unde a activat până la data

de 01 aprilie 2021. În acest context, a fost emisă Adeverința Serviciului de Protecție

și Pază de Stat al Republicii Moldova din 01 aprilie 2021, prin care s-a stabilit că la

data eliberării, vechimea sa în muncă, ce-i dă dreptul la pensie, constituie 31 ani,

04 luni, 06 zile.

Astfel, reieșind din prevederile art. 2 al Legii nr.1544 din 23 iunie 1993,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne care au

dreptul la pensie li se stabilește pensie după eliberare din serviciu.

Conform art. 51 alin. (1) al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, în cazul apariției

unor circumstanțe care implică modificarea mărimilor pensiilor stabilite pentru

militarii în termen și familiile acestora, recalcularea pensiilor se efectuează în

termenele stabilite de Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993, recalcularea

pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în

aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul

recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte

suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua

pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor

suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Reieșind din prevederile alin. (1) al art. 61 din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993,

rezultă expres posibilitatea recalculării pensiei în cazul în care apar circumstanțe noi,

care duc la majorarea acesteia, fără a face precizare despre proveniența actelor

suplimentare și data apariției lor, stabilind doar că recalculul se va face pentru

perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor

suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Reclamantul a susținut că, prevederile art. 61 din Legea nr. 1544 din

23 iunie 1993, stabilesc clar că recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și

familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează

în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare.

Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la

majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel

mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de

data punerii în aplicare a prezentei legi.

Mai mult, reclamantul a atras atenția asupra faptului că, pârâtul a început a

stabili, calcula și achita pensia angajaților structurilor de forță începând cu

01 ianuarie 2017, iar din data intrării în vigoare a Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993

2

și până la 01 ianuarie 2017, circumstanțe precum reangajarea în structurile de forță

constituiau temei de recalculare a pensiei.

Astfel, având în vedere că în tot acest timp legea a fost interpretată în sensul

direct al ei, în vederea recalculării pensiilor după reangajarea în serviciu, după atâția

ani, este inadmisibil faptul interpretării diferite al legii în mod abuziv defavorabil

salariatului/pensionarului, numai pentru faptul că s-a schimbat instituția abilitată în

vederea achitării pensiilor.

Prin urmare, interpretarea prevederilor art. 61 Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993,

sub aspectul că nu poate fi temei de recalculare a pensiei acele circumstanțe care nu

sunt indicate expres în normă, în contextul în care norma nu prevede exhaustiv nici

o circumstanță, reduce norma la absurd. Astfel, dispozițiile art. 61 din Legea

nr. 1554 din 23 iunie 1993, cert și expres prevăd 3 situații în care pensia pentru

vechimea în serviciu stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: 1) existența

documentelor aflate la organele de pensionare la momentul recalculării pensiei; 2)

prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la

majorarea pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă,

dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai

devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi; 3) recalcularea pensiei se

efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă

(cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne li s-a prelungit peste limita

de vârstă termenul de aflare în serviciul militar.

Reclamantul a relatat faptul că, la prezentarea ulterioară a actelor suplimentare

ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei, legislatorul nu a indicat faptul

că aceste acte trebuie să fi existat până data stabilirii pensiei și nici nu rezultă din

lege acest fapt. Prin urmare, alegația precum că recalcularea pensiei se face doar în

baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei, dar au fost prezentate ulterior,

este o concluzie eronată la care s-a ajuns prin excluderea ipotezelor concrete din aria

de ipoteze pe care le acoperă norma juridică respectivă, denaturând în mod vădit

norma.

De asemenea, la prevederile alin. (1) al art. 61 din Legea nr. 1544 din

23 iunie 1993, legislatorul a prevăzut expres posibilitatea recalculării pensiei în

cazul în care apar circumstanțe noi, care duc la majorarea acesteia, fără a face

precizare despre proveniența actelor suplimentare și data apariției lor, stabilind doar

că recalculul se va face pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la

data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a

prezentei legi. Și cel mai important moment pentru a înțelege faptul că, perioada de

serviciu acumulată după data stabilirii la pensie, constituie temei de recalculare a

pensiei, sunt relevante prevederile art. 2 alin. (2), coroborate cu art. 61 alin. (2) ale

Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, din care rezultă cu certitudine că în cazul în care

persoana a mai activat în serviciu după stabilirea pensiei i se recalculează pensia

după trecerea lor în rezervă sau în retragere (demisie/concediere).

Astfel, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a indicat care a fost necesitatea

schimbării practicii de exercitare a dreptului discreționar în cazuri similare raportate

la perioada de stabilire a pensiei de către structurile de forță. Or, din obiectul acțiunii

rezultă că, reclamantul urmărește obținerea unei pensii mai bune, drept garantat de

art. 47 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova. Chiar dacă dreptul la pensie, nu

este un drept de sine stătător, consacrat și apărat ca atare de Constituția Republicii

3

Moldova și CEDO, grație caracterului patrimonial al prestațiilor sociale, a fost

asimilat de către Curte, în anumite condiții, unui drept de proprietate (proces denumit

„socializare a noțiunii de bunuri”), iar în consecință, protecția dreptului la pensie

oferită de art. 47 din Constituție, este „condimentată” cu protecția oferită de art. 46

din Constituție și art. 1 al Protocolului 1 al CEDO.

Mai mult, se poate considera un „grad dublu” de protecție a dreptului la pensie,

atât din perspectiva dreptului fundamental consfințit în art. 47 din Constituția

Republicii Moldova, art. 22 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 12

din Carta Socială Europeană Revizuită, art. 9 din Pactul Internațional privind

Drepturile Economice, Sociale și Culturale, cât și din perspectiva dreptului de

proprietate garantat prin dispozițiile art. 46 din Constituție și art. 1 Protocolul 1 al

CEDO.

În acest sens, reclamantul a menționat că pârâta nejustificat nu a luat în

considerare perioada 06 mai 2015 – 01 aprilie 2021 drept circumstanță generatoare

pentru recalcularea pensiei, contrar prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea

nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, or, coroborat cu prevederilor pct. 4 lit. a) al Hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, recalcularea pensiei se va efectua pentru

perioada precedentă pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare, media

lunară pentru stabilirea pensiei se face din ultimele 12 luni calendaristice precedente

concedierii.

Prin hotărârea din 08 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea de contencios administrativ înaintată de avocatul Musteață Eugeniu, în

interesele lui Nicanor Cotorobai împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

persoană terță Serviciul de Protecție și Pază de Stat, cu privire la anularea deciziei

CTAS Centru nr.91/2022/29306 din 05 aprilie 2022, precum și a deciziei CNAS

exprimată prin răspunsul nr. 973/22 din 18 mai 2022, adoptată în procedura

prealabilă, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, s-a respins

ca fiind neîntemeiată (f.d.33, 39-48).

La 14 noiembrie 2022, în termenul prevăzut de art. 232 din Codul administrativ,

Nicanor Cotorobai, reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu a depus apel, iar la

23 ianuarie 2023 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din

08 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea

hotărârii contestate și emiterea unei noi decizii privind admiterea cererii sale de

chemare în judecată (f.d.38, 54-58).

Prin decizia din 21 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

depus de Nicanor Cotorobai împotriva hotărârii din 08 noiembrie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.81-91).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că legislatorul a stipulat

concret momentul apariției dreptului pentru primirea pensiei militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Având în vedere că, din data de 29 aprilie 2015, Nicanor Cotorobai beneficiază

de dreptul la pensie militară pentru vechime în muncă, în temeiul art. 2 alin. (1) al

Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate

concluziile reclamantului privind necesitatea admiterii acțiunii înaintate. Or, deși

ultimul, începând cu data de 06 mai 2015 s-a reangajat în cadrul Serviciului de

Protecție și Pază de Stat, iar la 01 aprilie 2015, s-a eliberat de la serviciu, aceste

circumstanțe nu pot constitui temei pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii

4

pentru vechime în muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă

obținute după data realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă –

29 aprilie 2015. Dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o dată, și anume,

după eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii.

Instanța de apel a constatat lipsa la materialele cauzei a probelor în confirmarea

faptului că, la 29 aprilie 2015, lui Nicanor Cotorobai i-ar fi fost stabilită pensia la

prelungirea peste limita de vârstă a termenului de aflare în serviciu, în condițiile

articolului 2 alin. (2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993. Deci, situația

reclamantului nu cade sub incidența art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993,

deoarece legea nominalizată nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie

pentru vechime în muncă după restabilirea la serviciu în serviciul militar. Or, din

prevederile legale stipulate în legea aplicabilă speței, nu rezultă că militarii,

persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, au

dreptul la stabilirea repetată a mărimii pensiei în cazul în care au fost reangajați și

au mai obținut o oarecare vechime în muncă, în caz contrar, ar apărea o consecință

logică că subiecții menționați ar avea, teoretic, dreptul la nenumărate stabiliri sau

repetate majorări ale pensiei.

În consecință, instanța de apel a precizat că, Nicanor Cotorobai putea pretinde

la stabilirea unei noi mărimi a pensiei, doar în cazul în care dispunea de dreptul la

diferite pensii, însă, în speța dedusă judecății, astfel de circumstanțe nu s-au

constatat, apelantul/reclamant pretinzând la aceeași categorie de pensie, de care

beneficiază din 29 aprilie 2015.

Astfel, Nicanor Cotorobai nu se încadrează în categoria persoanelor ce ar putea

să beneficieze de recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu conform Legii

nr.1544 din 23 iunie 1993, având în vedere faptul că acestuia anterior i-a fost stabilită

pensie pentru vechimea în muncă și este deja beneficiar de pensie pentru vechime în

muncă stabilită, conform legii enunțate.

Distinct, instanța de apel a reținut că, apelantul Nicanor Cotorobai poate

beneficia ulterior, conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, în coroborare cu Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensie, la momentul depunerii cererii, de stabilirea pensiei pentru limita

de vârstă în condiții generale, unde în stagiul de cotizare vor fi incluse toate

perioadele contributive.

La 23 martie 2023, Nicanor Cotorobai, reprezentat de avocatul Musteață

Eugeniu, a depus recurs, iar la 01 aprilie 2023 a prezentat motivarea recursului

împotriva deciziei din 21 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii sale.

În susținerea cererii de recurs, recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept

invocate anterior la etapa examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar menționând dezacordul cu decizia din 21 martie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, care în opinia sa urmează a fi casată, deoarece la emiterea acesteia, instanța

ierarhic inferioară a făcut trimitere la o lege care nu este aplicabilă speței și a

interpretat eronat prevederile art.61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării

cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne.

5

La 25 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de recurs

participanților la proces.

La 03 mai 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus referință asupra

cererii de recurs, solicitând respingerea acesteia și menținerea deciziei contestate.

La 05 mai 2023, Serviciul de Protecție și Pază de Stat a depus referință asupra

cererii de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei contestate și

pronunțarea unei noi decizii de admitere a pretențiilor recurentului.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în

special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în

redacția în vigoare la data declarării recursului.

Conform art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În corespundere cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 21 martie 2023, dispozitivul fiind notificat participanților la proces prin poșta

electronică la 23 martie 2023 (f.d. 93), iar decizia motivată le-a fost comunicată la

31 martie 2023 (f.d. 94).

Astfel, depunerea recursului la 23 martie 2023 (f.d. 95-97), precum și

prezentarea motivării recursului la 01 aprilie 2023 (f.d. 98-103), sunt în termen.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de Nicanor Cotorobai,

reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu, completul de judecată îl consideră drept

inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246

din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

6

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul înaintat de Nicanor Cotorobai, reprezentat de avocatul

7

Musteață Eugeniu.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Nicanor Cotorobai, reprezentat de avocatul Musteață

Eugeniu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Ion Malanciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

8