3ra-88/24 — anularea actului adminstrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil, incasarea cheltuielilor de judecata

3ra-88/24 — anularea actului adminstrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil, incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-88/24

2-21156883-01-3ra-23012023

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – Gr. Cazacu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca

Î N C H E I E R E

03 iulie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Ion Malanciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către

Eduard Celac împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea

actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 25 octombrie 2021, avocatul Vladimir Kovali în interesele lui Celac Eduard

a înaintat acțiune în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale privind anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Căușeni nr.

11/2021/2009 din 22.09.2021, anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări

Sociale (CNAS) nr. C-1801/21 din 12.10.2021, obligarea stabilirii și achitării

diferenței neachitate a pensiei în beneficiul reclamantului Celac Eduard începând cu

data de 10.08.2021 luându-se în considerare certificatul eliberat de Inspectoratul de

Poliție Căușeni nr. 34/29-6800 din 11.08.2021, precum și încasarea cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 5 000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul indică, că a activat în sistemul organelor

afacerilor interne în perioada de la 03 februarie 1993 până la 10 august 2021. În acest

timp a avut perioade de activitate cu avantaje: 25.10.2013-10.12.2017 în

Inspectoratul de poliție Bender, perioadă de calcul 1:1,5 potrivit Hotărîrii

Guvernului Republicii Moldova nr. 499 din 01.06.1999; 03.02.1993-22.07.1993,

01.04.1994-09.05.1995; 01.06.1999-29.05.2000; 28.05.2018-10.08.2021 serviciul

în Izolatorul de detenție provizorie CP Dondușeni și CP Căușeni perioadă de calcul

cu avantaje 1:2.

1

A relatat că potrivit certificatului eliberat de către Inspectoratul de Poliție

Căușeni cu nr.34/29-6800 din 11.08.2021, a acumulat vechimea în muncă de 25 ani

01 luni 14 zile. Iar, potrivit art. 13 din Legea 1544/93 vechimea necesară pentru

dreptul de pensie este de 25 ani începând cu 01.07.2020.

A notat că prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale (CTAS) Căușeni

din 22.09.2021 i-a fost respinsă cererea privind stabilirea pensiei, precum și cererea

prealabilă. Consideră decizia CTAS Căușeni și răspunsul CNAS contrar prevederilor

legii.

A solicitat avocatul Kovali Vladimir în interesele lui Celac Eduard anularea

deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Căușeni nr. 11/2021/2009 din

22.09.2021, anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-

1801/21 din 12.10.2021, obligarea stabilirii și achitării diferenței neachitate a pensiei

în beneficiul reclamantului Celac Eduard începând cu data de 10.08.2021 luîndu-se

în considerare Certificatul eliberat de Inspectoratul de Poliție Căușeni nr. 34/29-6800

din 11.08.2021, precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

5 000 de lei.

Prin hotărârea din 21 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea a fost admisă.

S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Căușeni nr.

11/2021/2009 din 22.09.2021 și răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.

C-1801/21 din 12.10.2021, asupra cererii prealabile.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a stabili și achita diferența

neachitată a pensiei în beneficiul reclamantului Celac Eduard începând cu data de

10.08.2021 luîndu-se în considerare Certificatul eliberat de Inspectoratul de Poliție

Căușeni nr. 34/29-6800 din 11.08.2021.

S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul

reclamantului Celac Eduard cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 de

lei.

La data de 22 februarie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat

apel nemotivat, ulterior motivat împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din

21 februarie 2023, cu pronunțarea unei hotărâri noi.

Prin decizia din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 21 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, penitenciarele de tip închis,

izolatoarele de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile

destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, sunt

entitățile care cad sub incidența reglementărilor pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78

din 21 februarie 1994. Or, prevederile menționate, instituie, în mod imperativ,

respectarea cumulativă a două condiții, pentru calcularea vechimii în munca, cu

acordarea înlesnirilor reglementate de lit. d) pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994: solicitantul să-și execute serviciul într-o instituție subdiviziunea

căreia este în pct. 8 a Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și să-și

exercite serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare

2

de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor

contagioși și bolnavilor psihici.

A mai invocat instanța de apel că, reieșind din normele legale menționate în

coraport cu materialele cauzei, instanța de fond întemeiat a reținut că Eduard Celac

întrunește condițiile menționate, iar subdiviziunile în care a activat și se discută în

prezenta cauză pentru perioada 03.02.1993-22.07.1993, 01.04.1994-09.05.1995,

01.06.1999-29.05.2000, 28.05.2018-10.08.2021, în care a deținut funcții în

Inspectoratul de Poliție Bender și serviciul în Izolatorul de detenție provizorie al CP

Dondușeni și CP Căușeni, cad sub incidența prevederilor pct. 8 din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și urmează a fi calculată cu avantaje (2:1).

A menționat Curtea de Apel Chișinău că, pretențiile înaintate de Eduard Celac

sunt întemeiate, iar instanța de font corect a ajuns la concluzia de a fi admisă acțiunea

și a constatat ca ilegal refuzul autorității publice și a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual favorabil în privința

reclamantului Eduard Celac prin care să dispună stabilirea și achitarea pensiei pentru

vechime în serviciu lui Eduard Celac în temeiul Legii asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, începând cu 10.08.2021, luîndu-se în

considerare Certificatul eliberat de Inspectoratul de Poliție Căușeni nr. 34/29-6800

din 11.08.2021. Or, acesta întrunește condițiile art.13 a Legii asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, adică vechimea necesară în muncă de 25 ani

1 lună 14 zile, ce permite dreptul la pensie.

A mai indicat instanța de apel că, instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia

de admitere a cerinței înaintate de Eduard Celac privind încasarea cheltuielilor de

judecată și corect a aplicat normele de drept care se referă speței.

La 15 decembrie 2023 Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs

nemotivat, iar la data de 06 februarie 2023 a depus cerere de recurs motivată

împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat casarea deciziei instanței

de apel cu pronunțarea unei decizii noi prin care să fie respinsă acțiunea înaintată

de Celac Eduard.

În motivarea recursului a invocat că, actele normative ale autorităților

administrației publice centrale de specialitate și publice autonome sânt emise sau

aprobate numai în temeiul și pentru executarea legilor și a hotărârilor Guvernului.

Actele normative respective se limitează strict la cadrul stabilit de actele normative

de nivel superior pentru executarea cărora se emit sau se aprobă și nu pot contravine

prevederilor actelor respective. În clauza de adoptare a actelor normative ale

autorităților administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice

autonome se indică expres actul normativ superior în temeiul căruia acestea sânt

emise sau aprobate.

A menționat, că prevederile actelor normative ale autorităților administrației

publice centrale de specialitate și publice autonome se aplică numai în partea în care

nu depășesc cadrul stabilit de actul normativ de nivel superior pentru executarea

căruia a fost emis și nu contravin prevederilor actelor respective.

3

Consideră recurentul că Ordinul nr.96 din 20 martie 2018 emis de MAI în

conformitate cu prevederile pct.7 lit. g) și pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului

nr.78/1994 „Cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată

a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului National Anticorupție

și sistemului penitenciar”, depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia

a fost emis.

Prin urmare, Hotărârea Guvernului nr.78/1994 nu conține prevederile prevăzute

în ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20.03.2018 (perioada de

activitate în cadrul serviciului de detenție și escortare IP Bălți IGP MAI).

A relatat că două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu se acordă

persoanelor care au activat în penitenciare de tip închis și nu provizoriu cum este

indicat în ordinul emis de MAI. Or, intimatul a confirmat faptul că pe perioadele

solicitate ar fi confirmat două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, a

activat în cadrul serviciului de detenție și escortare al subdiviziunilor IGP MAI și nu

în instituțiile prevăzute de art.8 pct. d) al Hotărârii Guvernului nr.78/1994.

Drept urmare, nu este temei de anulare a refuzului în stabilirea pensiei emis de

CTAS Căușeni nr. 11/2021/20009 din 22.09.202.

A mai invocat recurentul că, nu s-a demonstrat de către partea intimată, la

solicitarea cheltuielilor de judecată, aportul real al avocatului la soluționarea cauzei,

timpul și munca depusă de avocat, aptitudinile speciale necesare pentru acordarea

asistenței juridice, faptul în ce măsură munca avocatului, în cauza respectivă, i-a

limitat capacitatea de a lucra în alte dosare, natura și durata relației dintre avocat și

client, or, cuantumul cheltuielilor de asistentă juridică invocat de către avocat este

exagerat.

La 25 ianuarie 2024, Eduard Celac, reprezentat de avocatul Kovali Vladimir a

depus referință la recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a

solicitat declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a

deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție atestă că, dispozitivul deciziei recurate a fost notificat

reprezentantului recurentului la 30 noiembrie 2023, iar copia deciziei motivate a fost

notificată în mod electronic la 12 ianuarie 2024. Astfel, cererea de recurs se

consideră declarat în termen.

Examinând admisibilitatea recursului declarat, în raport cu actele cauzei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 2451 alin. (1), (3) din Codul administrativ, recursul este

admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului,

4

se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea

sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea

sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f)

instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)

lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după

trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă

anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite

nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului

cod.

În sensul art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1)

că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.2451.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare invocate în recursuri, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se

referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către instanța de apel și nu

relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material

sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare

în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate

în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în

modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie

pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare

a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel

Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea

probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

6

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională

de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Ion Malanciuc

judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

7