2ra-1162/23 — constatarea nulității actului juridic, încasarea diferenței despăgubirii de asigurare, penalității și cheltuielilor de judecată

2ra-1162/23 — constatarea nulității actului juridic, încasarea diferenței despăgubirii de asigurare, penalității și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1162/23

2-21049587-01-2ra-11082023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

26 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Pocopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Țurea Victor, reprezentat de

avocatul Iorga Iulian,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Țurea

Victor împotriva C.A. „Asterra Grup” S.A. cu privire la constatarea nulității actului

juridic, încasarea diferenței despăgubirii de asigurare, penalității și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 02 aprilie 2021, Țurea Victor a depus cerere chemare în judecată împotriva

C.A. „Asterra Grup” S.A., cu privire la constatarea nulității actului juridic, încasarea

diferenței despăgubirii de asigurare, penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 05 octombrie 2020, C.A. „Asterra Grup”

S.A., prin intermediul S.R.L. „Forsbeta”, a emis polița de asigurare nr. SK2O-

TR/1273, aferentă contractului de asigurare a cheltuielilor de tratament medical în

perioada aflării temporare peste hotare. Astfel, împreună cu soția sa au plătit prima

de asigurare, fiindu-le eliberată polița respectivă.

Reclamantul a relatat că, la 11 octombrie 2020, asigurații (reclamantul și soția

sa, Țurea Elena) au plecat în Turcia. Iar, pe 19 octombrie 2020, reclamantul s-a simțit

rău și a avut nevoie de XXXXX. Până la 06 noiembrie 2020, reclamantul asigurat a

beneficiat de asistență medicală la spitalul „Anadolu Hastanesi Lara”, fiind spitalizat

cu diagnoza de XXXXX, iar pentru tratamentul său a suportat cheltuieli de 13 700

de dolari SUA. Suplimentar a fost necesară suportarea cheltuielilor de acomodare a

soției asiguratului și fiicei sale pe perioada beneficierii de asistență medicală de către

asigurat în perioada 20 octombrie 2020 – 06 noiembrie 2020, pentru care au fost

cheltuiți suplimentar 620,64 de euro. Astfel, a informat pârâtul despre acest caz în

mod corespunzător și în termenele cuvenite.

Țurea Victor a invocat că după externare și revenirea în țară, la 19 noiembrie

2020, a depus în adresa pârâtului o cerere de încasare a cheltuielilor de tratament

medical, prezentând în acest sens confirmările sumelor cheltuite. Pârâtul l-a invitat

1

pe reclamant în ianuarie 2021, prezentându-i un înscris spre semnare, comunicându-

i faptul că va restitui doar suma de 7 000 de dolari SUA, cu condiția să semneze

înscrisul prezentat în forma semnată deja de pârât – „Соглашение о выплате

страхового возмещения”.

Astfel, a menționat că, pârâtul i-a comunicat că dacă nu va semna înscrisul

prezentat atunci nu va primi nici o despăgubire și poate să se adreseze în judecată.

În acest sens afirmă că, pârâtul a insistat să fie semnat înscrisul în ziua în care

i-a fost prezentat reclamantului, fără să aibă posibilitatea să studieze conținutul

înscrisului care era deja semnat de pârâtul asigurător, fiind presat de amenințarea

acestuia că nu îi va plăti benevol nici un ban. Reclamantul a semnat respectivul

înscris, fără să aibă posibilitatea să negocieze și fără să analizeze modalitatea

despăgubirii. Cu toate că pârâtul nu infirmă existența lui, imediat după semnarea

înscrisului, C.A. „Asterra Grup” S.A. a afirmat că va returna un exemplar

reclamantului după ce plata sumei indicate va avea loc, însă nu i-a prezentat un

exemplar în original, reclamantul deținând doar o reproducere.

A relevat că mecanismul de regularizare a daunei, a prezentării informației

referitoare la protecția de asigurare și a cuantumului de despăgubire a fost realizat

abuziv de pârât, cu elemente de inducere în eroare, înșelare, intimidare și presiune

psihologică, urmare a cărora reclamantul s-a simțit obligat să semneze convenția

prezentată în forma semnată deja de pârât.

În opinia reclamantului, această abordare a pârâtului de a acționa, demonstrează

o practică ilicită pe piața de asigurări, care trebuie încetată și sancționată. Este

inadmisibilă toleranța unor fapte de manipulare și inducere în eroare, de presiune

psihologică și amenințarea că nici o plată benevolă nu se va realiza dacă nu se vor

accepta condițiile impuse de asigurator, fără a fi negociate corespunzător înaintea

angajării, acțiuni îndreptate spre micșorarea plăților de asigurare.

Reclamantul a precizat că, chiar dacă, potrivit legislației procedura prealabilă

extrajudiciară de soluționarea a litigiului la caz nu este obligatorie, a încercat totuși

să soluționeze amiabil conflictul. Astfel, la 15 februarie 2021 a înaintat pretenție

pârâtului privind plata benevolă a diferenței cheltuielilor neplătite, însă a fost

respinsă de pârât prin răspunsul din 22 februarie 2021. Somația reclamantului a fost

recepționată de pârât la 18 februarie 2021, iar întârzierea plății benevole a sumelor

solicitate a început din 25 februarie 2021, dată la care a expirat termenul de 7 zile

oferit de reclamant pentru soluționarea benevolă a conflictului prin plata diferenței

cheltuielilor suportate cu ocazia cazului asigurat, inclusiv conform art. 861 alin. (2)

din Codul civil.

Reclamantul a mai relevat că, potrivit legislației este consumator al serviciilor

de asigurare prestate de pârât în calitate de profesionist, respectiv beneficiază de

toate garanțiile și drepturile consumatorilor, or, potrivit poliței de asigurare

reclamantul a achiziționat o protecție de asigurare pentru încasarea cheltuielilor de

tratament medical în perioada aflării temporare peste hotare, suma asigurată fiind de

15 000 de euro, iar în eventualitatea apariției cazului asigurat, pârâtul s-a obligat să

plătească cheltuielile de tratament medical suportate de reclamant.

Aferent împrejurărilor care dictează și confirmă nulitatea absolută a înscrisului

„Соглашение о выплате страхового возмещения” întocmit și prezentat spre

semnare reclamantului de către pârât, a invocat legislația aplicabilă speței și a

menționat despre natura abuzivă a clauzelor conținute în acest înscris pe care îl

consideră nul absolut, deoarece nu a fost negociat anterior semnării sale, fiind

pregătit textul anticipat de către pârât, a fost prezentat reclamantului în forma

2

semnată deja de pârât. Or, reclamantul nu a putut să influențeze conținutul acelui

înscris elaborat anticipat și ca urmare a semnării a fost dezavantajat considerabil în

calitate de consumator.

A invocat că cele supra enunțate se confirmă și prin faptul că C.A. „Asterra

Grup” S.A. i-a impus să obțină despăgubirea cheltuielilor suportate cu mai puțin de

7 450 de dolari SUA, ce reprezintă peste 130 000 de lei, adică mai mult de jumătate

din toate cheltuielile suportate de reclamant.

În continuare a susținut că acțiunile pârâtului sunt ilegale și arbitrare,

provocând prejudicii financiare considerabile reclamantului consumator al

serviciilor de asigurare.

Totodată, în susținerea penalității revendicate în speță, reclamantul a indicat

calculul din care rezultă această pretenție și anume: 7 450 de dolari SUA x 0,001 =

7,45 dolari SUA (penalitate pentru o zi de întârziere) x 34 zile (ziua calculării 31

martie 2021, ziua întârzierii pentru plata capitalului 25 februarie 2021) = 253,30

dolari SUA.

Reclamantul a relatat că nulitatea absolută a înscrisului „Соглашение о

выплате страхового возмещения” și încălcarea drepturilor reclamantului prin

impunerea de pârâtul-asigurător a unor clauze abuzive, această convenție nefiind

negociată individual cu reclamantul până la semnare, fiind întocmită, semnată de

pârât și prezentată reclamantului spre semnare, îl dezavantajează considerabil în

calitate de consumator al serviciilor de asigurare, deoarece a fost lipsit ilegal de 7

450 de dolari SUA, cheltuieli suportate de reclamant pentru tratamentul medical

conform poliței de asigurare nr. XXXXX, respectiv, potrivit legislației aplicabile,

reclamantul solicită admiterea acțiunii.

Țurea Victor a indicat că sarcina probei revine la caz pârâtului, deoarece în

materie de protecție a consumatorului sunt aplicabile regulile de probațiune

prevăzute în Legea privind protecția consumatorilor (f.d. 3-7).

A solicitat reclamantul, constatarea nulitatății absolute a clauzelor înscrisului

semnat de reclamant și pârât „Соглашение o выплате страхового возмещения”,

constatarea executării neconforme a obligației de plată depline a despăgubirilor de

asigurare ce rezultă din polița de asigurare nr. XXXXX și obligarea pârâtului la plata

în contul reclamantului a diferenței despăgubirilor de asigurare în mărime de 7 450

de dolari SUA cu titlu de cheltuieli suportate pentru tratamentul medical conform

poliței de asigurare nr. XXXXX, sumă de care a fost privat în baza unui act juridic

nul absolut, precum și a sumei de 253,30 dolari SUA cu titlu de penalitate legală

pentru perioada de întârziere aferentă neexecutării obligației de plată integrală a

despăgubirilor de asigurare solicitate și încasarea cheltuielior de judecată suportate

în prezenta cauză.

Prin hotărârea din 05 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Țurea Victor împotriva S.A.

„Asterra Grup” privind constatarea nulității absolute a clauzelor înscrisului semnat

de părți la 12 ianuarie 2021, constatarea executării neconforme de către pârât a

obligației de plată a despăgubirilor de asigurare ce rezultă din polița de asigurare nr.

SK20-TR/1273, obligarea pârâtului la plata în contul reclamantului a diferenței

despăgubirii de asigurare în mărime de 7 450 de dolari SUA, a penalității de 3009,80

dolari SUA și a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

S-a încasat de la Țurea Victor în beneficiul Societății pe Acțiuni „Asterra Grup”,

cheltuielile de judecată privind asistența juridică în mărime de 3 000 de lei. În rest,

s-a respins solicitarea încasării cheltuielilor de asistență juridică în mărimea

3

revendicată de pârâtul Societatea pe Acțiuni „Asterra Grup” de la reclamantul Țurea

Victor.

La data de 14 aprilie 2022, prin intermediul serviciului poștal, reprezentantul

apelantului Țurea Victor, avocatul Iorga Iulian a depus cerere de apel, completată

ulterior, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 aprilie 2022,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea.

Prin decizia din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Țurea Victor și s-a menținut hotărârea din 05 aprilie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că, prima instanță corect a

determinat faptul că raportului material litigios, la caz, îi sunt aplicabile dispozițiile

incidente ale Codului civil în redacția din 01 martie 2019, a Legii nr. 407 din 21

decembrie 2006 cu privire la asigurări și Legii nr. 414 din 22 decembrie 2016 cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, deoarece situația juridică a apărut la 05 octombrie 2020.

Astfel, potrivit acordului cu privire la plata despăgubirilor de asigurare, semnat

de S.A. „Asterra Grup” și Țurea Victor la 12 ianuarie 2021, se atestă că părțile de

comun acord au convenit modalitatea de stabilire și plată a despăgubirilor conform

Legii nr. 414 – XVI din 22 decembrie 2006 (f.d. 56).

În contextul pretențiilor deduse judecății și ținând cont că aplicarea analogiei

legii, la caz, constituie o necesitate imperioasă, în contextul în care, pe de o parte nu

există o dispoziție legală ce ar reglementa modul de stabilire și plată a despăgubirilor

în cazul încheierii contractelor de asigurare a cheltuielilor de tratament medical în

perioada aflării temporare peste hotare, iar pe de altă parte, părțile de comun acord

au stabilit modalitatea de stabilire și plată a despăgubirilor prevăzută de Legea nr.

414 din 22 decembrie 2016.

În această ordine de idei, instanța de apel a remarcat că nu pot fi reținute

alegațiile părții apelante precum că instanța de fond greșit a aplicat în speță

prevederile Legii nr. 414 din 22 decembrie 2016 cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, or, după cum corect a

constatat instanța de fond, în cazul inexistenței normei de drept care să reglementeze

raportul litigios, instanța judecătorească aplică norma de drept care reglementează

raporturi similare (analogia legii).

Cu referire la pretenția reclamantului Țurea Victor privind constatarea

nulitatății absolute a clauzelor înscrisului „Соглашение o выплате страхового

возмещения”, instanța de apel a considerat că, potrivit art. 22 alin. (1) și (5) din

Legea nr. 414 din 22 decembrie 2016 cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, despăgubirile se stabilesc

în baza unui acord scris între persoana păgubită sau reprezentantul ei legal și

asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la nici o înțelegere, prin hotărîre

judecătorească definitivă și irevocabilă. Acordul dintre persoana păgubită și

asigurător are caracter total, necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile ce

decurg din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării acordului,

pentru pagubele ce s-au acoperit pe această cale, cu excepția situației în care, ulterior

plății despăgubirii pentru vătămări corporale, starea persoanei păgubite s-a agravat

ori a intervenit decesul ei ca urmare a aceluiași accident.

Pe calea de consecință concluzia primei instanțe cu privire la respingerea

cerinței reclamantului privind constatarea nulității absolute a clauzelor înscrisului

4

semnat de reclamant și pârât „Соглашение o выплате страхового возмещения”

(Acordul privind plata despăgubirilor de asigurare din 12.01.2021, încheiat de

reclamant și pârât), este corectă, or dispozițiile acordului încheiat de părți au fost

elaborate într-un limbaj clar, inteligibil, fiind negociate și acceptate de către

apelantul Țurea Victor.

În acest context, instanța de apel a reținut că, Țurea Victor a semnat acordul cu

privire la plata despăgubirilor de asigurare din 12 ianuarie 2021, manifestându-și

acordul de voință în privința condițiilor stabilite de părți cu privire la plata

despăgubirilor de asigurare. Iar, în acest sens, nu se atestă o rea-credință din partea

C.A. „Asterra Grup” S.A. în condițiile în care acordul semnat de părți stabilește în

mod clar modul de stabilire și plată a despăgubirilor de asigurare. Or, acordul dintre

C.A. „Asterra Grup” S.A. și Țurea Victor are un caracter total, necondiționat,

definitiv și stinge toate pretențiile ce decurg din pagubele care erau sau puteau fi

cunoscute la data realizării acordului, pentru pagubele ce s-au acoperit pe această

cale, cu excepția situației în care, ulterior plății despăgubirii pentru vătămări

corporale, starea persoanei păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul ei ca urmare

a aceluiași accident.

Cu referire la alegațiile apelantului despre faptul că, „clauzelor conținute în

înscrisul „Соглашение o выплате страхового возмещения”, sunt abuzive, iar

înscrisul este nul, deoarece acesta: nu a fost negociat anterior semnării sale;

reprezintă un conținut textual pregătit anticipat de către asigurător; i-a fost prezentat

asiguratului în formă semnată deja din partea asigurătorului; asiguratul a fost impus

la semnarea acestuia; asiguratul nu a putut să-i influențeze în nici un fel conținutul

acestuia, deoarece s-a elaborat anticipat și drept urmare a semnării sale; a

dezavantajat consumatorul considerabil”, instanța de apel a considerat că nu sunt

întemeiate or la momentul semnării unui acord (tranzacție), se prezumă că partea se

informează și citește conținutul acestuia, pentru ce și semnează, iar la caz nu s-a

constatat că, Țurea Victor a fost impus să semneze un astfel de contract, sau careva

clauze au fost ascunse de către C.A. „Asterra Grup” S.A., în condițiile în care

prevederile acordului semnat de părți sunt clare și apelantul Țurea Victor a consimțit

la încheierea acestuia, prin semnătura aplicată.

Instanța de apel a concluzionat că deși acordul contestat în speță este semnat de

părți la 12 ianuarie 2021, Țurea Victor a înaintat obiecții în adresa C.A. „Asterra

Grup” S.A. referitor la suma despăgubirii convenită abia la 15 februarie 2021, prin

expedierea unei somații (f.d.26-31), contrar prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea

nr. 414 din 22 decembrie 2016, adică cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de

lege în acest sens.

Sub aspectul celor relatate, instanța de apel a constatat corectitudinea

concluziilor primei instanțe cu privire la netemeinicia pretenției privind constatarea

nulitatății absolute a clauzelor înscrisului „Соглашение o выплате страхового

возмещения”, sau având în vedere obligația probațiunii, prevăzută de art. 118 CPC,

Țurea Victor nu a adus, în susținerea cerințelor sale, probe incontestabile care ar

atesta dovada faptului că ar fi fost impus la semnarea acordului din 12 ianuarie 2021.

Totodată a notat că, nu poate admite alegațiile părții apelante cu referire la faptul

că instanța de fond ar fi inversat sarcina probațiunii, or, Colegiul civil constată că, în

speță, instanța de fond corect a stabilit că nu au fost întrunite condițiile generale

pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor acordului semnat de părți, iar

reclamantul Țurea Victor a eșuat în a demonstra faptul că ar fi fost impus la semnarea

acordului contestat.

5

Pe calea de consecință concluzia primei instanțe cu privire la respingere cerinței

reclamantului în partea ce ține de constatarea executării neconforme a obligației de

plată deplină a despăgubirilor de asigurare ce rezultă din polița de asigurare nr.

XXXXX și obligarea pârâtului la plata diferenței despăgubirilor de asigurare de

7450 dolari SUA cu titlu de cheltuieli suportate pentru tratamentul medical conform

poliței de asigurare nr. XXXXX, sumă de care a fost privat în baza unui act juridic

nul absolut, cât și a sumei de 3 888,90 dolari SUA, cu titlu de penalitate pentru

perioada de întârziere aferent neexecutării obligației de plată integrală a

despăgubirilor de asigurare solicitate, este corectă, or instanța de judecată corect a

determinat că aceste pretenții sunt subsecvente pretenției cu privire la constatarea

nulității absolute a clauzelor înscrisului „Соглашение o выплате страхового

возмещения”, și poartă soarta cerinței de bază. Astfel, în lipsa constatării nulității

acordului dintre părți cu privire la suma despăgubirii de asigurare, Țurea Victor nu

poate pretinde la o altă sumă decât cea la care a căzut de acord și a stabilit-o de

comun acord cu intimatul, precum și nu poate pretinde la încasarea unor penalități

atâta timp cât nu s-a constatat executarea obligațiilor cu întârziere.

Astfel, instanța de apel a considerat că instanța de fond a examinat pricina sub

toate aspectele. De asemenea, în cadrul judecării pricinii, instanța de judecată a creat

participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea

drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt, ce se încadrează în asigurarea

drepturilor pârților la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art. 6 CEDO.

La 27 iunie 2023, Țurea Victor, reprezentat de avocatul Iorga Iulian, a declarat

recurs împotriva deciziei din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea

unei noi decizii privind admiterea integrală a acțiunii sau transmiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, atunci când se va constata că erorile nu pot fi corectate

în recurs.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând circumstanțele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată

și cererea de apel (f.d. 1-16. Vol.II).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 22 februarie 2023.

La 03 mai 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces

prin intermediul poștei electronice și terestre copia deciziei integrale din 22 februarie

2023 (f.d. 220, vol.I).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Țurea Victor, reprezentat de avocatul Iorga Iulian, la 27 iunie 2023, se

consideră depus în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 11 august 2023, a expediat în adresa intimatei

copia recursului declarat de Țurea Victor, reprezentat de avocatul Iorga Iulian, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire și avizul de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d. 31,

33). Însă, până în prezent intimata nu și-a valorificat dreptul de a depune referință

pe marginea cererii de recurs.

6

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

de Țurea Victor, reprezentat de avocatul Iorga Iulian, a fost depus până la data intrării

în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și

va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

7

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Țurea Victor,

reprezentat de avocatul Iorga Iulian, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Țurea Victor, reprezentat de

avocatul Iorga Iulian.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Pocopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

8