2ra-912/23 — obligarea receptionarii lucrarilor, incasarea costului lucrarilor executate si dobinda de intirziere

2ra-912/23 — obligarea receptionarii lucrarilor, incasarea costului lucrarilor executate si dobinda de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-912/23

2-13115271-01-2ra-30062023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Buhnaci, A Malîi)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și de Societatea cu Răspundere Limitată „Biox Comerț”,

reprezentată de avocatul Mihail Durnescu,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Biox Comerț” împotriva Procuraturii Generale a Republicii

Moldova privind obligarea recepționării lucrărilor, încasarea costului lucrărilor

executate și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 17 aprilie 2012 SRL „Biox Comerț” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, solicitând în urma

concretizării pretențiilor acțiunii, obligarea Procuraturii Generale să recepționeze

lucrările conform proceselor-verbale supliment nr. 19-1, 20-1, 21-1, 22-1, 23-1, 24-1,

25-1, 26-1, 27-1, 28-1, 30-1, 31-1, 32 și 33, încasarea costului lucrărilor și a dobânzii

de întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat că potrivit rezultatelor licitației publice nr. 521/06

din 28.04.2006, a fost recunoscut câștigător al licitației cu privire la reconstrucția

clădirii nefinisate a Procuraturii Generale din str. Alexandru cel Bun nr.100, mun.

Chișinău. Ulterior, între Procuratura Generală în calitate de beneficiar și SRL „Biox

Comerț” în calitate de antreprenor, a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 31/297

din 10.05.2006, conform căruia antreprenorul urma să efectueze lucrări de

reconstrucție și construcție montaj a clădirii nefinisate, amplasate în str. Alexandru

cel Bun nr.100, conform proiectului și devizului de cheltuieli în valoare totală de

17,048 mln. de lei.

A menționat reclamantul că, potrivit condițiilor din contract, beneficiarul și-a

asumat obligația să transmită antreprenorului documentația tehnică aprobată de

instituțiile abilitate, necesară pentru inițierea lucrărilor de reconstrucție. Însă, contrar

acestor cerințe, beneficiarul nu a prezentat documentația necesară, nici documentația

1

de proiect și devizul general, aprobate și expertizate în modul stabilit. În asemenea

condiții, antreprenorul a fost impus să inițieze lucrările de reconstrucție a obiectului

nominalizat cu întârziere, suportând pierderi financiare în legătură cu achitarea

dobânzilor, crearea datoriilor debitoriale față de un șir de agenți economici cu care

SRL „Biox Comerț” a încheiat contracte în interesul realizării condițiilor contractului

sus nominalizat.

Reclamantul a invocat că încălcările admise de beneficiar au fost expuse în actul

reviziei tematice a activității economico-financiare a SRL „Biox Comerț” din

29.10.2010 al D.C.F.R. a C.C.C.E.C., Procesul-verbal de control din 24.09.2010 al

Inspecției de Stat în Construcții și hotărârea Curții de Conturi nr.57 din 22.06.2007.

Prin urmare, în perioada anilor 2006-2008, SRL „Biox Comerț” a executat

lucrări de reconstrucție și construcție în valoare totală de 16 981 962,02 de lei.

Îndeplinirea lucrărilor se confirmă de către Inspecția de Stat în Construcții și D.G.C.R.

a C.C.C.E.C. conform actului reviziei tematice a activității economico-financiare a

SRL „Biox Comerț” din 29.10.2010 și a Procesului-verbal de control din 24.09.2010.

Totodată, beneficiarul a transferat la contul SRL „Biox Comerț” mijloace bănești

în sumă totală de 14 791 592,51 de lei. La moment datoria pârâtului (beneficiarul

Procuratura Generală) față de reclamant (SRL „Biox Comerț”) în baza contractului

nr. 31/297 din 10.05.2006, constituie 3 727 889 de lei.

A relatat reclamantul că, pârâtul refuză semnarea proceselor-verbale de recepție

a lucrărilor executate în valoare totală de 4 475 961,71 de lei (nr.19-1 supliment din

ianuarie 2009; 20-1 supliment din ianuarie 2009; 21-1 supliment din ianuarie 2009;

22-1 supliment din ianuarie 2009; 23-1 supliment din ianuarie 2009; 24-1 supliment

din ianuarie 2009; 25-1 supliment din ianuarie 2009; 26-1 supliment din ianuarie

2009; 27-1 supliment din ianuarie 2009; 28-1 supliment din ianuarie 2009; 30-1

supliment din ianuarie 2009; 31-1 supliment din ianuarie 2009; 32 din ianuarie 2009

și 33 din ianuarie 2009 – scrisoare nr.31/147 din 17.04.2009) și achitarea lucrărilor

executate în sumă de 3 727 889 de lei.

Reclamantul a invocat legislația aplicabilă speței și a menționat că a înaintat în

adresa pârâtului o reclamație în acest sens, însă pârâtul a respins neîntemeiat pretenția,

motiv din care s-a adresat în instanța de judecată.

A solicitat reclamantul, în urma concretizării pretențiilor acțiunii, obligarea

Procuraturii Generale să recepționeze lucrările conform proceselor-verbale supliment

nr.nr: 19-1, 20-1, 21-1, 22-1, 23-1, 24-1, 25-1, 26-1, 27-1, 28-1, 30-1, 31-1, 32 și 33,

încasarea de la Procuratura Generală costul lucrărilor în sumă de 5 061 249 de lei și

dobânda de întârziere în sumă de 9 485 473,95 de lei, în total suma de 14 546 722,95

de lei.

Prin hotărârea din 08 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial acțiunea înaintată de SRL „Biox Comerț” împotriva Procuraturii

Generale privind obligarea recepționării lucrărilor, încasarea costului lucrărilor

executate și a dobânzii de întârziere.

S-a obligat Procuratura Generală să recepționeze lucrările executate de SRL

„Biox Comerț” conform proceselor-verbale nr. 19-1, 20-1, 21-1, 22-1, 24-1, 26-1, 27-

1, 28-1, 30-1, 31-1, 32 și 33.

2

S-a încasat de la Procuratura Generală, în beneficiul SRL „Biox Comerț”, suma

de 3 621 004,40 de lei, cu titlu de cost al lucrărilor executate și dobânda de întârziere

în mărime de 6 786 258,27 de lei, în total suma de 10 407 262,67 de lei.

În rest, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

La 18 octombrie 2021, Procuratura Generală a depus cerere de apel, solicitând

casarea încheierilor Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 iunie 2020, 03

februarie 2021, anularea încheierii protocolare din 03 februarie 2021, încheierii din

13 august 2021, precum și casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

08 octombrie 2021, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

La 30 octombrie 2021 (conform plicului anexat), SRL „Biox Comerț” a declarat

apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea parțială a hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 08 octombrie 2021, cu admiterea integrală a

pretențiilor reclamantului, cu încasarea dobânzii de întârziere calculată până la data

emiterii hotărârii și din data emiterii hotărârii până la data emiterii deciziei.

Prin decizia din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

SRL „Biox Comerț” s-a respins, iar apelul declarat de Procuratura Generală a

Republicii Moldova s-a admis.

S-a casat parțial hotărârea din 08 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în partea admiterii cerinței SRL „Biox Comerț” de încasare a dobânzii de

întârziere, și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins cerința

SRL „Biox Comerț” împotriva Procuraturii Generale cu privire la încasarea dobânzii

de întârziere.

În rest, hotărârea din 08 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în mod corect și legal prima

instanță a stabilit faptul că din suma totală revendicată de către reclamantul SRL

„Biox Comerț” în mărime de 5 061 249 de lei, pentru lucrările pe care le-a efectuat în

beneficiul pârâtului Procuratura Generală a Republicii Moldova, urmează a fi exclusă

suma de 1 440 244,6 de lei, ceea ce reprezintă bunurile materiale ce aparțineau

pârâtului potrivit contractului de depozit nr. 31/498 din 30.12.2006 care au fost

depozitate la sediul pîrîtului și care au fost utilizate de reclamant pentru lucrările pe

care le-a executat în beneficiul pârâtului, fiind reflectate acestea inclusiv în rapoartele

de expertiză și în dările de seamă contabile.

Astfel, prima instanță corect a stabilit că suma finală pe care pârâtul o datorează

reclamantului este 3 621004,4 de lei, dar nu 5.061.249 lei cât revendică reclamantul,

iar în acest sens criticile apelantului SRL „Biox Comerț” asupra hotărârii primei

instanțe nu urmează a fi luate la baza adoptării deciziei, dat fiind faptul că ultimul nu

a demonstrat faptul că lucrările ce fost efectuate în volumul pretins, s-au realizat în

totalitate din materiale ce aparțin reclamantului.

A mai invocat instanța de apel că prin prisma art. 946 și 957 Codul civil, este

întemeiată soluția primei instanțe cu privire la obligarea pârâtului Procuratura

Generală a Republicii Moldova să recepționeze lucrările conform proceselor-verbale

supliment nr.nr: 19-1, 20-1, 21-1, 22-1, 24-1, 26-1, 27-1, 28-1, 30-1, 31-1, 32 și 33,

dat fiind faptul că din conținutul acestor procese-verbale rezultă executarea lucrărilor

stabilite prin Raportul de expertiză nr. 401 din 24.03.2016.

3

Cu referire la cerințele reclamantului SRL „Biox Comerț” privind încasarea de

la Procuratura Generală a sumei de 9 485 473,95 de lei cu titlu de dobândă de

întârziere pentru perioada 02.06.2009–02.10.2020, instanța de apel a apreciat această

cerință ca fiind neîntemeiată, pasibilă de a fi respinsă.

La acest capitol Curtea de Apel Chișinău a constatat, că obligația datorată de

Procuratura Generală față de SRL „Biox Comerț” a devenit una certă abia la data de

24.03.2016, adică odată cu emiterea raportului de expertiză repetat, prin urmare în

opinia instanței de apel reclamantul din acest moment putea pretinde încasarea

dobânzii de întârziere pentru sumele datorate, reieșind din faptul că contractul

respectiv nu a fost reziliat și continuă să producă efecte.

Drept urmare, instanța de apel consideră oportun de a respinge cerința SRL

„Biox Comerț” privind încasarea de la Procuratura Generală a Republicii Moldova a

dobânzilor de întârziere, apreciind aceste solicitări ca fiind neîntemeiate, având în

vedere faptul că la momentul stabilirii obligației aceasta nu era una certă, precum și

obligația nu era una exigibilă. Or, scadența unei obligații apare la momentul cînd

această creanță trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, iar debitorul este în întârziere

dacă nu execută obligația în termen de 30 zile de la scadență și de la intrarea unei note

de plată sau unei alte invitații de plată similare.

Astfel, s-a constatat, că certitudinea și exigibilitatea obligației de plată a fost

stabilită prin raportul de expertiză repetat din 24.03.2016, iar careva notificări sau

somații după stabilirea exigibilității obligației la actele cauzei nu se atestă, or, SRL

„Biox Comerț” în acest sens este decăzut din dreptul de a solicita încasarea dobânzilor

de întârziere. Instituția încasării dobânzii de întârziere se aplică doar după întrunirea

condițiilor legale în acest sens, inclusiv în prezența punerii debitorului în întârziere

pentru neexecutarea obligației pecuniare și/sau executarea tardivă, circumstanțe care,

după cum s-a menționat supra – nu se atestă la caz.

A menționat instanța de apel că Procuratura Generală a Republicii Moldova

este o instituție bugetară și prin urmare își execută obligațiile în dependență de

transferurile mijloacelor financiare pe conturile sale.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că întârzierea apelantului Procuratura

Generală a Republicii Moldova la plata datoriei pentru lucrările executate nu-i este

imputabilă, ceea ce denotă că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 619 Cod civil,

deoarece pentru a surveni răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor de către

debitor, este necesar ca aceasta să fie condiționată de acțiuni sau omisiuni intenționate

ale debitorului îndreptate spre neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a

obligației sau crearea situației de imposibilitate a executării sau culpei.

Din aceste motive, Curtea de Apel Chișinău a considerat că este întemeiată

cererea de apel depusă de Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind pasibilă

de a fi admisă.

La 19 iunie 2023, Procuratura Generală a Republicii Moldova, a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând examinarea și admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, casarea

hotărârii din 08 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei decizii prin care să fie respinse integral cerințele SRL „Biox-

Comerț”.

4

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a luat în considerare

argumentele Procuraturii Generale și a admis nejustificat obligarea acesteia să

recepționeze lucrările executate de SRL „Biox-Comerț” conform proceselor-verbale

nr.19-1-33, precum și a dispus neîntemeiat încasarea costului lucrărilor executate în

folosul reclamantului SRL „Biox-Comerț” a sumei de 3 621 004,4 de lei.

Instanța de apel eronat a concluzionat că SRL „Biox-Comerț” a executat lucrări

de construcție și montaj la clădirea nefinalizată din str. Alexandru cel Bun, 100, mun.

Chișinău în volumul stabilit, luând drept bază numai rapoartele de expertiză judiciară

în domeniul construcției nr. 280 din 14 februarie 2014, nr. 401 din 24 martie 2016

(construcție) și nr. 457 din 01 aprilie 2016 (contabilă). Or, contractul de antrepriză

nr.31/297 din 10 mai 2006 prevedea îndeplinirea integrală a lucrărilor de

reconstrucție, inclusiv a lucrărilor de finisare.

A mai indicat că rapoartele de expertiză menționate nu reflectă concluziile

experților pe fiecare poziții a exagerărilor constatate prin procesul-verbal de control

nr. 51 din 24 septembrie 2010 al Inspecției de Stat în Construcții, inclusiv Actul

reviziei tematice a activității economico-financiare a SRL „Biox-Comert” din 29

octombrie 2010, efectuat de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și

Corupției, limitîndu-se în acest sens doar la indicarea proceselor-verbale de recepție

a lucrărilor.

Consideră recurentul că instanța de judecată urma să aprecieze critic concluziile

experților, or constatările reflectate în rapoartele de expertiză sunt absolut formale, nu

conțin date veridice, calcule, măsurări instrumentale care ar demonstra cu certitudine

volumul si costul lucrărilor efectuate.

A concluzionat recurentul că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept

material, prin interpretare vădit contrară a încălcat dreptul la un proces echitabil și

dreptul la un remediu efectiv, motivația instanței de apel este subiectivă,

neconvingătoare, excede limitelor legale și generează bănuieli de încălcare a

principiului de nepărtinire.

La 18 iulie 2023 SRL „Biox-Comerț”, reprezentată de avocatul Mihail

Durnescu, a declarat recurs împotriva deciziei de apel, solicitând admiterea

recursului, anularea încheierii de primire în procedură a cererii de apel a Procuraturii

Generale, anularea încheierii de primire în procedură a probelor depuse de

Procuratura Generală; examinarea în fond a recursului depus de SRL „Biox Comerț”;

casarea deciziei din 22 martie 2023 în partea respingerii cererii de apel a SRL „Biox

Comerț”; casarea hotărârii din 08 octombrie 2021 în partea respingerii acțiunii cu

emiterea unei noi hotărâri privind încasarea de la Procuratura Generală a Republicii

Moldova în folosul SRL „Biox Comerț” a sumei de 14 546 722,59 de lei; calcularea

și încasarea dobânzii de întârziere până la ziua emiterii hotărârii; anularea încheierii

privind respingerea cererii de calculare a dobânzii; în rest a lăsa în vigoare hotărârea

primei instanțe; a încasa de la Procuratura Generală în folosul SRL „Biox Comerț”

dobânda de întârziere din data emiterii hotărârii până la emiterea deciziei; a respinge

recursul Procuraturii Generale ca formal, declarativ, abuziv, nefondat și nelegal; a

constata tergiversarea procesului de către Procuratura Generală.

În motivarea recursului recurentul a invocat cele relatate în acțiune și

suplimentar a mai indicat că prima expertiză a fost solicitată de către SRL Biox

Comerț” pe motivul că reprezentanții Procuraturii Generale intenționat și nemotivat

5

refuzau semnarea proceselor verbale și prin intermediul colegilor de la CCCEC și

Curtea de Conturi au efectuat acrobații juridice, pentru a exclude orice dubiu. Ne fiind

de acord cu expertiza din 2013, Procuratura Generală a solicitat numirea expertizei

repetate din 2015, indicând expres instituția cui urmează să fie distribuită efectuarea

expertizei, totodată a prezentat ca motiv și o expertiză din cadrul dosarului penal nr.

2010028025.

A mai declarat recurentul că, la examinarea apelului în fond, instanțele nu au

aplicat o jurisprudență unitară, or, examinarea apelului în fond implică o constatare a

instanței de apel că prima instanță a admis în mod greșit o excepție care a făcut inutilă

cercetarea temeiniciei pretențiilor, în aceste condiții.

Consideră că motivele precum și probele anexate în timpul procesului de către

reclamant sunt concludente și demne de a fi acceptate, care se referă incontestabil la

fondul cauzei, precum și la anularea tuturor probelor care au fost prezentate de către

pârât. Mai mult ca atât admiterea cererii de apel o consideră ca o evicțiune ilegală prin

care se dorește a se purcede la deposedarea reclamantului de banii pe care acesta din

urmă i-a dobândit pe cale legală și cu munca proprie.

A concluzionat recurentul că, la momentul actual din cauza neachitărilor

efectuate de către pârât au de pătimit lucrătorii, pe motivul că nu au primit salariile.

Mai mult a fost destabilizată buna funcționare a întreprinderii care duce la pierderi

financiare precum și periclitarea imaginii față de partenerii săi, care deja au și început

acțiuni de judecată cu încasarea forțată a sumelor datorate.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul

deciziei la 22 martie 2023.

La 25 mai 2023, copia deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău a

fost expediată în adresa participanților la proces, fapt confirmat prin scrisoarea de

expediere (f.d. 100, vol.7), însă date despre recepționarea acesteia la materialele

cauzei, lipsesc.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Procuratura Generală, la 19 iunie 2023 și recursul declarat de SRL „Biox-

Comerț”, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, la 18 iulie 2023 se consideră

depuse în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 03 iulie 2023 și la 24 iulie 2023, a expediat în

adresa participanților copiile recursurilor declarate de Procuratura Generală și de de

SRL „Biox-Comerț”, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței.

La 07 august 2023 Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus referință

la cererea de recurs depusă de SRL „Biox-Comerț”, reprezentată de avocatul Mihail

Durnescu, solicitând respingerea cererii de recurs, ca fiind inadmisibilă.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

6

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursurile declarate de

Procuratura Generală și de SRL „Biox Comerț”, reprezentată de avocatul Mihail

Durnescu, au fost depuse până la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea

unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și vor fi examinate în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursurilor, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

7

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Procuratura

Generală și de SRL „Biox Comerț”, reprezentată de avocatul Mihail Durnescu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și de Societatea cu Răspundere Limitată „Biox Comerț”,

reprezentată de avocatul Mihail Durnescu.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

8