2ra-882/23 — cu privire la încasarea prejudiciului în legătură cu decesul întreținătorului

2ra-882/23 — cu privire la încasarea prejudiciului în legătură cu decesul întreținătorului (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-882/23

2-21129755-01-2ra-23062023

Instanța de fond: Judecătoria Soroca, sediul central – C. Botnaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – I. Grosu, A. Ciobanu, A. Garbuz

DECIZIE

12 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând recursul declarat de către Marina Zamușinscaia, reprezentant legal al

minorei xxxxx,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Marina

Zamușinscaia, reprezentant legal al minorei xxxxx împotriva lui Veaceslav Lupu,

intervenient accesoriu Valentina Belocopîtova privind încasarea prejudiciului în

legătură cu decesul întreținătorului,

împotriva deciziei din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de către Marina Zamușinscaia, s-a menținut hotărârea din 27

mai 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul central,

constată:

La 02 septembrie 2021 Marina Zamușinscaia, reprezentant legal al minorei

xxxxx, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Lupu, prin care

a solicitat încasarea plății despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin decesul tatălui

Nicolai Belocopîtov, în rate lunare în cuantum de 2 000 lei de la data depunerii cererii

în judecată până la atingerea majoratului și repararea prejudiciului moral cauzat în

rezultatul accidentului rutier în cuantum de 150 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată Marina Zamușinscaia a indicat că prin

sentința din 12 august 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul central, menținută prin decizia

din 03 martie 2021 a Curții de Apel Bălți, Veaceslav Lupu a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264, alin.(3), lit. b) din Codul penal, încălcare

ce a cauzat din imprudență decesul lui Nicolai Belocopîtov.

Prin hotărârea irevocabilă din 23 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul

central a fost recunoscută paternitatea defunctului Nicolai Belocopîtov, decedat la

xxxxx, în privința copilului minor xxxxx născută la xxxxx.

Reclamanta a susținut că la momentul decesului lui Nicolai Belocopîtov fiica

xxxxx locuia cu mama Marina Zamușinscaia, iar de la data decesul defunctului și până

la moment minora xxxxx s-a aflat la întreținerea reprezentantului legal.

Totodată, Marina Zamușinscaia a menționat că se află în concediu de maternitate

și pentru întreținerea fiicei, alte surse nu are decât pensia de urmaș în cuantum de

668,28 lei, lunar care îi este plătită începând cu luna februarie 2021. Pensia respectivă

este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere a copilului xxxxx pentru

1

care este necesar lunar în mediu 3 500 lei (îmbrăcăminte iarna 2 870 lei, vara 1 500 lei,

toamnă-primăvară 2 300 lei, produse de igienă 200 lei, produse pentru ocupație 250

lei, servicii comunale anual 3 200 lei, produse alimentare – 920 lei lunar).

În susținerea pretenției cu privire la repararea despăgubirilor pentru prejudiciul

cauzat prin decesul întreținătorului reclamanta a făcut referire la art. 2029, alin. (1) și

(2) din Codul civil, menționând că dacă persoana vătămată nu avea o calificare

profesională și nici nu era în curs să o primească, despăgubirea va fi egală cu suma

brută a salariului minim pe țară stabilit de Guvern. La caz, defunctul Nicolai

Belocopîtov a fost angajat la ICS „Maritan-Sor” SRL în calitate de rihtuitor cu salariu

net de 3 091,75 lei lunar. Astfel, reclamanta a considerat că suma de 2 000 lei lunar va

fi un suport financiar, care o va ajuta la creșterea și întreținera copilului xxxxx.

Cu referire la pretenția privind repararea prejudiciului moral reclamanta a relatat

că odată cu decesul lui Nicolai Belocopîtov, copilul xxxxx a fost afectată moral, fiind

frustrată prin lezarea sentimentelor de afecțiune și lipsită de dreptul de a-și cunoaște

tatăl, de afecțiunea paternă, de susținerea materială și morală din partea tatălui.

Respectiv, în atare împrejurări repararea prejudiciului moral este prevăzută de

legislație, iar odată ce art. 2036, alin. (1) din Codul civil prevede expres dreptul la

dauna morală, Veaceslav Lupu urmează a fi obligat la plata despăgubirilor morale în

cuantum de 150 000 lei ce va aduce la o satisfacție morală.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul central din 02 noiembrie 2021,

Valentina Belocopîtova a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu în prezenta

cauză civilă. (f.d.39)

Judecătoria Soroca, sediul central prin hotărârea din 27 mai 2022 a respins ca

neîntemeiată acțiunea civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Marina Zamușinscaia, reprezentant legal al minorei xxxxx împotriva lui Veaceslav

Lupu privind încasarea prejudiciului în legătură cu decesul întreținătorului.

(f.d.107,112-116)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, la 02 iunie 2022 în termen,

de către Marina Zamușinscaia. (f.d. 111)

Curtea de Apel Bălți prin decizia din 08 decembrie 2022 a respins apelul declarat

de către Marina Zamușinscaia, a menținut hotărârea din 27 mai 2022 a Judecătoriei

Soroca, sediul central. (f.d. 147,148-150)

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Marina Zamușinscaia, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată.

(f.d.158-161)

În motivarea recursului Marina Zamușinscaia a reiterat circumstanțele de fapt și

de drept menționate în cererea de chemare în judecată, totodată a invocat că instanțele

de judecată au interpretat eronat legea.

Recurenta a susținut că prin hotărârea irevocabilă din 23 decembrie 2020 a

Judecătoriei Soroca, sediul central a fost recunoscută paternitatea defunctului Nicolai

Belocopîtov, născut la xxxxx, decedat la xxxxx în privința copilului minor xxxxx,

născută la xxxxx. Astfel, xxxxx este rudă de gradul I cu defunctul Nicolai Belocopîtov

și anume fiica acestuia. La momentul decesului lui Nicolai Belocopîtov fiica xxxxx

locuia cu Marina Zamușinscaia, iar de la data decesul defunctului și până la moment

minora xxxxx s-a aflat la întreținerea reprezentantului legal.

La fel, a menționat că pentru întreținerea fiicei, alte surse nu are decât pensia de

urmaș în cuantum de 668,28 lei lunar, care îi este plătită începând cu luna februarie

2

2021, prin urmare, pensia respectivă este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor de

întreținere a copilului xxxxx pentru care este necesar lunar în mediu 3 500,00 lei.

Astfel, în temeiul art. 2031, alin. (1), lit. b), alin. (2) lit. a) în colaborare cu art.

2029, alin. (1) din Codul civil, Marina Zamușinscaia se consideră îndreptățită de a

solicita încasarea în beneficiului copilului minor a despăgubirii pentru prejudiciul

cauzat prin decesul întreținătorului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la data de

08 decembrie 2023, expediată participanților la proces, prin intermediul oficiului

poștal, la 10 martie 2023. Potrivit avizului de recepție DS8007577649AS Marina

Zamușinscaia, a recepționat copia deciziei la 21 martie 2023. (f.d. 153)

Recursul expediat de Marina Zamușinscaia prin intermediul oficiului poștal la 28

aprilie 2023, este depus în termen.

Curtea Supremă de Justiție a expediat lui Veaceslav Lupu și Valentinei

Belocopîtova copia recursului depus de către Marina Zamușinscaia. Potrivit avizului

de recepție DS8011727279AS, Valentina Belocopîtova a recepționat copia recursului

la 09 mai 2024, însă, până la examinarea recursului nu a prezentat referință. Veaceslav

Lupu nu a reclamat trimiterea poștală, plicul fiind restituit Curții Supreme de Justiție.

(f.d 167)

Dat fiind faptul că instanța de recurs a comunicat intimatului Veaceslav Lupu

copia recursului, însă acesta nu a depus diligentă, nu a recepționat corespondența

expediată că către instanța de recurs și nu a depus referință, lipsa unei referințe din

partea acestuia nu va împiedica Curtea să examineze recursul în fond.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la

01 septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (1) și (3) din Legea nr. 246 din

31 iulie 2023 prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art. IV, art. V, pct.1–9, pct.11–16 și art. VII, care vor

intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursul depus la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații noi anulează

sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea

unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare, nu are putere

retroactivă, recursul declarat de către Marina Zamușinscaia, până la data intrării în

vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare

la data depunerii acestuia, însă procedura de examinare conform noilor reglementări.

În conformitate cu prevederile art. 431 din Codul de procedură civilă examinarea

recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme

de Justiție.

3

Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, în

coroborare cu normele de drept aplicabile speței, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia din 08

decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți și de a remite cauza la rejudecare în instanța de

apel.

În conformitate cu articolul 445, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Completul de judecată consideră imperioase dezideratele Curții Europene a

Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac v. Croația (hotărârea din 05 aprilie 2018)

potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie un principiu

fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio așteptare, în baza

Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă trebuia să ignore sau să

nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.

Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanțe și

confirmată de părți, în consecutivitatea evenimentelor care au avut loc până la

depunerea acțiunii.

Astfel, probatoriul acumulat la materialele dosarului demonstrează că prin

sentința din 12 august 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul central și decizia din data de

03 martie 2021 a Curții de Apel Bălți, Veaceslav Lupu a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264, alin.(3), lit. b) din Codul penal, încălcare

ce a cauzat din imprudență decesul lui Nicolai Belocopîtov. (f.d.10-19)

Tot din materialele dosarului rezultă că prin hotărârea irevocabilă din 23

decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul central a fost recunoscută paternitatea

defunctului Nicolai Belocopîtov, decedat la xxxxx în privința copilului minor xxxxx,

născută la xxxxx. (f.d. 9)

Instanța de recurs constată că Marina Zamușinscaia, reprezentant legal al minorei

xxxxx, în temeiul art. 2031 din Codul civil, a înaintat prezenta acțiune față de

Veaceslav Lupu, solicitând încasarea plății despăgubirilor pentru pierderea

întreținătorului și anume în urma decesului tatălui său Nicolai Belocopîtov și repararea

prejudiciului moral cauzat în rezultatul accidentului rutier în cuantum de 150 000 lei.

Fiind investită cu examinarea cauzei, Judecătoria Soroca, sediul central prin

hotărârea din 27 mai 2022 a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de către

Marina Zamușinscaia, reprezentant legal al minorei xxxxx împotriva lui Veaceslav

Lupu privind încasarea prejudiciului în legătură cu decesul întreținătorului și repararea

prejudiciului moral (f.d.107,112-116)

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Bălți prin decizia din data de 08

decembrie 2022 a respins apelul declarat de către Marina Zamușinscaia, a menținut

hotărârea din 27 mai 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul central. (f.d. 147,148-150)

Instanțele de judecată au constatat că paternitatea lui Nicolai Belocopîtov, față de

copilul xxxxx, a fost stabilită după decesul acestuia, prin hotărîrea Judecătoriei Soroca,

4

sediul central din 23 decembrie 2020, ultimul aflîndu-se o perioadă în relații de

concubinaj cu Marina Zamușinscaia, mama copilului. Totodată, au stabilit că Nicolai

Belocopîtov a decedat la data de xxxxx, în urma accidentului rutier cauzat de Veaceslav

Lupu, prin urmare la momentul decesului, Nicolai Belocopîtov nu era înregistrat ca

tată al copilului, dreptul la întreținere apărînd ulterior.

În aceste circumstanțe instanțele de judecată au concluzionat că xxxxx nu are

dreptul la despăgubirea pentru pierderea întreținătorului și anume a tatălui Nicolai

Belocopîtov.

În conformitate cu art. 373, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor

de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din

dosar și cele prezentate suplimentar în instanța de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din

specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs apreciază ca fiind prematură

concluzia instanței de apel de a menține hotărârea instanței de fond prin care s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de către Marina Zamușinscaia, în calitate de

reprezentant legal al minorei xxxxx, fără a elucida toate circumstanțele importante

pentru soluționarea justă a cauzei, fapt ce impune necesitatea casării deciziei, cu

remiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru început instanța de recurs subliniază că Marina Zamușinscaia a înaintat

prezenta acțiune în interesele minorei xxxxx, iar în corespundere cu art. 2 al Convenției

internaționale din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului, în vigoare

pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, statele părți se angajează să respecte

drepturile care sunt enunțate în prezenta Convenție și să le garanteze tuturor copiilor

care țin de jurisdicția lor, fără nici o distincție, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă,

religie, opinie politică sau altă opinie a copilului sau a părinților sau a reprezentanților

săi legali, de originea lor națională, etnică sau socială, de situația lor materială, de

incapacitatea lor, de nașterea lor sau de altă situație.

Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca copilul să fie efectiv

protejat împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancțiuni motivate de situația

juridică, activitățile, opiniile declarate sau convingerile părinților săi, ale

reprezentanților săi legali sau ale membrilor familiei sale.

Conform art. 3, alin. (1) al Convenției internaționale din 20 noiembrie 1989 în

toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private

de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe

legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu

prioritate.

La rândul său art. 7, alin. (1) al Convenției internaționale din 20 noiembrie 1989

prevede că copilul este înregistrat imediat după nașterea sa și are de la această dată

dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibilului, dreptul

de a-și cunoaște părinții și de a fi crescut de aceștia.

Prin urmare, instanțele de judecată au obligația de a asigura copilului protecția și

îngrijirea necesară în vederea asigurării bunăstării sale, ținând seama de drepturile și

obligațiile părinților săi, ale reprezentanților legali sau a altor persoane cărora le-a fost

încredințat în mod legal și în acest scop va lua măsurile corespunzătoare.

5

Conform art. 2031, alin. (1) din Codul civil, în vigoare la data depunerii cererii de

chemare în judecată, în cazul decesului persoanei ca urmare a vătămării grave a

integrității corporale sau a altei vătămări a sănătății, dreptul la despăgubire pentru

pierderea întreținătorului îl au:

a) persoanele inapte de muncă, care erau întreținute de defunct sau care, la data

decesului acestuia, aveau dreptul la întreținere;

b) copilul persoanei născut după decesul ei;

c) unul dintre părinții, soțul sau un alt membru al familiei defunctului, indiferent

dacă este apt pentru muncă sau nu, care nu lucrează și îngrijește de copiii, frații și

surorile care erau întreținuți de defunct și care nu au împlinit vârsta de 14 ani sau care,

deși au împlinit o astfel de vârstă, au nevoie de îngrijire din cauza sănătății, conform

avizului organelor medicale abilitate;

d) persoanele care erau întreținute de defunct și care au devenit inapte pentru

muncă pe parcursul a 5 ani de la decesul lui.

Totodată, aliniatul 2, lit. a) al aceleiași norme legale prevede că dreptul la

despăgubire pentru pierderea întreținătorului se recunoaște minorilor, până la

împlinirea vârstei de 18 ani.

Din conținutul normelor de drept menționate rezultă că în cazul pierderii

întreținătorului copilul are dreptul la despăgubire pentru pierderea întreținătorului, iar

dreptul la despăgubire pentru pierderea întreținătorului poate fi recunoscut până la

împlinirea vârstei de 18 ani, indiferent de statutul copilului obținut de la naștere sau de

statutul acestuia dobândit pe parcursul vieții, în timpul căsătoriei sau în afara căsătoriei.

În baza normelor de drept citate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție apreciază ca fiind neîntemeiate concluziile instanțelor ierarhic inferioare

precum că odată ce Nicolai Belocopîtov nu era înregistrat ca tată a minorei, xxxxx nu

poate beneficia de dreptul la despăgubire pentru pierderea întreținătorului.

În context Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că

dreptul copilului la întreținere apare din momentul nașterii lui și încetează la atingerea

majoratului, indiferent de faptul dacă s-a născut în timpul căsătoriei părinților sau în

afara relațiilor de căsătorie. Astfel, este evident faptul că instanțele de judecată ierarhic

inferioare au confundat momentul nașterii dreptului la întreținere a copilului minor și

a obligației părintelui de a-și întreține copilul minor, stabilind momentul ca fiind 23

decembrie 2020 data emiterii hotărârii, prin care s-a stabilit paternitatea lui Nicolai

Belocopîtov, în privința copilului minor xxxxx.

Totodată, instanța de recurs menționează că prin recunoașterea paternității

defunctului Nicolai Belocopîtov, în privința copilului minor xxxxx, se atestă o

constatare a faptului că copilul este rudă a defunctului și el este recunoscut nu în baza

hotărârii judecătorești, ci în baza legăturii de sânge, or, judecătorul nu creează o

legătură de rudenie nouă pentru viitor, dar examinează faptele din trecut cu referite la

nașterea și identitatea de sânge dintre copil și defunct, pentru a decide că deja la data

nașterii copilului el era rudă al defunctului.

Astfel, prevederile legale sus-citate conferă dreptul la despăgubiri pentru

pierderea întreținătorului persoanei, care la data decesului victimei, avea dreptul la

întreținere din partea acestuia. La caz, odată ce minora xxxxx s-a născut la xxxxx, iar

tatăl ei a decedat la xxxxx, se constată că ea avea dreptul la întreținere, drept care apare

la naștere, în baza legăturii de sânge cu defunctul.

Instanța de recurs, analizând decizia Curții de Apel Bălți din 08 decembrie 2022

constată că instanța de apel prematur a menținut hotărârea instanței de fond, prin care

6

s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, fără a analiza prin prisma art.

2031 din Codul civil, cine dispune de dreptul de a beneficia de dreptul la despăgubire

pentru pierderea întreținătorului, până când copilului minor îi poate fi recunoscut

dreptul la despăgubire în urma pierderii întreținătorului, dacă minora xxxxx cade sub

incidența prevederilor acestor norme legale și dacă are dreptul la despăgubire în urma

pierderii tatălui.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată deși

în cadrul dosarului penal Valentina Belocopîtova a fot recunoscută succesor al părții

vătămate și parte civilă și s-a încasat în beneficiul acesteia prejudiciul material și moral,

instanțe ierarhic inferioare nu au stabilit, dacă acest fapt exclude, dreptul altor persoane

de a beneficia, prin prisma art. 2031 din Codul civil, de despăgubirea pentru pierderea

întreținătorului.

Așa dar, prin prisma efectului devolutiv al apelului cu care a fost învestită prin

lege, instanța de apel avea obligația la judecarea fondului cauzei să stabilească și să

analizeze minuțios aspectele enunțate supra, să verifice cine are dreptul de a beneficia

de dreptul la despăgubirii pentru pierderea întreținătorului și dacă, potrivit art. 2031

din Codul civil, sunt impuse careva condiții de a fi respectate pentru ca copilul minor

să beneficieze de despăgubirii pentru pierderea tatălui, la fel și aspectul de când acest

drept poate fi recunoscut copilului.

Totodată, din decizia contestată rezultă că instanța de apel a reținut că Marina

Zamușinscaia, în interesele copilului minor xxxxx, este în drept pentru recuperarea

despăgubirii ca prejudiciu cauzat în urma decesului întreținătorului să se adreseze

companiei de asigurări cu o cerere în acest sens, însă nu a specificat și clarificat cărei

companii urmează să se adreseze cu o astfel de solicitare sau dacă în genere Veaceslav

Lupu avea asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule și dacă la caz, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 414-XVI din 22

decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule, în vigoare la data producerii accidentului rutier.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată ajunge la concluzia că Marina

Zamușinscaia, în calitate de reprezentant legal al minorei xxxxx, nu a fost auzită de

instanța de apel, într-un mod echitabil, cu respectarea garanțiilor prevăzute la articolul

6 din Convenție.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa ca

dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu poate

trece drept efectiv decât daca cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate,

adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizata. Altfel spus, art. 6 din

CEDO, implică în special în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor de proba, al argumentelor și elementelor de proba ale părților.

În această ordine de idei, în condițiile din speță, constatările instanței de apel nu

conțin o argumentare clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei,

din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța

de recurs este în dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții

și să verifice temeinicia și legalitatea soluției adoptate.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele

pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată

7

să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre părți.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie prematură, dictată de

neelucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței, iar lichidarea acestor lacune în

cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție concluzionează necesitatea admiterii recursului depus de

către Marina Zamușinscaia, în calitate de reprezentant legal al minorei xxxxx și casării

deciziei din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, cu restituirea cauzei spre

rejudecare în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, cu respectarea dreptului

părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 431, art. 445, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Marina Zamușinscaia, în calitate de reprezentant

legal al minorei xxxxx.

Se casează integral decizia din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți , adoptată

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Marina

Zamușinscaia, reprezentant legal al minorei xxxxx împotriva lui Veaceslav Lupu,

intervenient accesoriu Valentina Belocopîtova privind încasarea prejudiciului în

legătură cu decesul întreținătorului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecătorii Ion Malanciuc

Diana Stănilă

8