3ra-832/23 — obligare emiterii actului administrativ

3ra-832/23 — obligare emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.3ra-832/23

2-20160349-01-3ra-09082023

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: O. Melniciuc)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, D. Băbălău, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

12 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

în componență:

Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Alexei Dimitrov,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Alexei Dimitrov împotriva Inspectoratului General al Poliției și

Inspectoratului de Poliție Ialoveni, terț Bobu Corneliu, privind obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 15 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 21 decembrie 2020, Alexei Dimitrov a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției și Inspectoratului de Poliție Ialoveni,

solicitând obligarea emiterii actului administrativ urmare a rezultatelor acumulate în

cadrul anchetei disciplinare solicitate prin plângerea nr. D-2613 din 01 septembrie 2020.

În motivarea acțiuni, reclamantul a indicat că la 31 august 2020 a expediat prin

email în adresa IP Ialoveni, plângere privind acțiunile angajatului IP Ialoveni, care la 26

august 2020 a manifestat față de reclamant un comportament verbal agresiv, sfidător,

extrem de nepoliticos și per ansamblu descalificant, strigând la el cu voce puternică pe

motiv că s-a rezemat de mobilierul din holul instituției, refuzând totodată la rugămintea

sa să se prezinte.

A menționat că în plângere a solicitat pornirea anchetei disciplinare prin prisma

hotărârii Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017 cu privire la aprobarea Statutului

disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne și aplicarea sancțiunilor disciplinare.

Plângerea a fost înregistrată la IP Ialoveni cu nr. D2613/20 din 01 septembrie 2020.

Pin răspunsul nr. 34/40-13346 din 30 septembrie 2020, IP Ialoveni l-a informat că,

în acțiunile polițistului IP Ialoveni au fost stabilite încălcări ale pct. 7 sbpct. 17 al

Statutului disciplinar al funcționalului public cu statut special, pct. 22 al Codului de etică

1

și deontologie al funcționarului public cu statut special, fiind menționat că în privința

angajatului respectiv au fost luate măsuri de influență disciplinară.

Prin cererea expediată la 15 octombrie 2020 prin email, în adresa IP Ialoveni, a

solicitat asigurarea accesului la dosarul administrativ, în temeiul art. 83 alin. (1) Cod

administrativ.

La 29 octombrie 2020 a fost invitat în incinta IP Ialoveni pentru studierea

materialelor dosarului administrativ, unde a depistat lipsa actului de dispoziție (ordinului

de sancționare).

Din acest motiv, a înregistrat în aceeași zi la cancelaria IP Ialoveni sub nr. 4275,

cerere de eliberare a actului respectiv.

La 03 noiembrie 2020 a fost semnat răspunsul nr. 34/40/14940, prin care IP

Ialoveni a indicat că în cazul dat nu a fost emis un ordin, ci o încheiere motivată, care i-

ar fi adusă la cunosțință.

La 09 noiembrie 2020, în cancelaria IP Ialoveni, a înregistrat sub nr. 4439, cerere

prealabilă, solicitând emiterea actului de dispoziție în forma prevăzută de lege, indicând

că sancțiunile disciplinare, odată ce a fost constatată abaterea disciplinară, se aplică prin

emiterea unui ordin.

La 17 noiembrie 2020 a fost semnat răspunsul nr. 34/40-15597, prin care cererea

prealabilă s-a declarat inadmisibilă, fiind informat despre transmiterea materialului, în

temeiul art. 167 al. (2) Cod administrativ, în adresa Inspectoratului General al Poliției

pentru adoptarea deciziei definitive.

Astfel, prin răspunsul IGP nr. 34/2-4304 din 07 decembrie 2020, a fost explicat că,

la soluționarea litigiului IP Ialoveni nu a admis iregularități, prin urmare cererea se

respinge ca inadmisibilă.

Totodată, s-a menționat că aplicarea sancțiunii disciplinare nu constituie o obligație

expres prevăzută de norma legală, fiind un drept discreționar al angajatorului de care ar

face uz potrivit propriei convingeri.

Cu refuzul de emitere a actului administrativ nu este de acord, îl consideră

neîntemeiat, reieșind din următoarele considerente de drept.

Conform pct. 50 sbpct. (1) din hotărârea Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017 cu

privire la aprobarea Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, temei de inițiere și efectuare a anchetei de

serviciu constituie: petițiile cetățenilor.

Conform pct. 39 din același Regulament, se consideră abatere disciplinară fapta

(acțiune sau inacțiune) a funcționarului săvârșită cu vinovăție, prin care au fost încălcate

prevederile prezentului Statut disciplinar, ale actelor normative în vigoare, restrângerile,

interdicțiile și incompatibilitățile statuate de legislația în vigoare, iar conform pct. 97,

sancțiunile disciplinare se aplică prin ordinul emis al angajatorului/ministrului sau al

persoanei împuternicite de acesta.

Din conținutul pct. 40 spbct. 1 rezultă că una din sancțiunile disciplinare constituie:

avertismentul. Conform pct. 74, sancțiunea disciplinară se aplică prin ordinul

angajatorului/ministrului sau al persoanei împuternicite de acesta, în maximum 30 de

zile de la momentul constatării abaterii disciplinare.

2

Totodată, conform pct. 73, abaterea disciplinară se consideră constatată în ziua

aprobării concluziei (încheierii) privind abaterea admisă.

Conform pct. 76, proiectul ordinului se contrasemnează de către persoana care a

efectuat ancheta de serviciu și conducătorul subdiviziunii care a dispus inițierea anchetei

de serviciu, se coordonează de către conducătorii subdiviziunilor competente și se

transmit angajatorului spre semnare.

A menționat că la materialele dosarului administrativ se regăsește încheierea

privind examinarea petiției pe faptul acțiunilor angajaților din cadrul Inspectoratului de

Poliție Ialoveni, întocmită de șeful SSP a IP Ialoveni Veaceslav Scoarță, din conținutul

căreia reiese constatarea abaterilor disciplinare al angajatul Corneliu Bobu, și anume,

încălcarea prevederilor pct. 7 sbpct. 17 al hotărârii Guvernului nr. 409/2017 și pct. 22 a

hotărârii Guvernului nr. 629/2017, pentru ce se propune atenționarea strictă.

În partea rezolutivă era formulată propunerea ca angajatul Corneliu Bobu să fie

strict atenționat întru neadmiterea pe viitor a cazurilor similare.

Pe antetul documentului este aplicată semnătura șefului IP Ialoveni Vitalie Țurcan

din care rezultă că încheierea cu propunerile formulate a fost aprobată în data de 30

septembrie 2020, însă sancțiunea disciplinară urma a fi aplicată până în data de 30

octombrie 2020, ceia ce denotă că, contrar prevederilor legale, angajatorul nu a perfectat

actul de dispoziție prevăzut de lege, iar cererea prealabilă a fost declarată inadmisibilă

fără a fi argumentată respingerea acesteia.

A indicat că, conform art. 16 alin. (1) din Constituție, respectarea și ocrotirea

persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

Conform art. 9 a Legii nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului, persoanele sânt în drept de a contesta acțiunile Poliției, în

conformitate cu procedurile stabilite de legislație, la Inspectoratul General al Poliției, la

Ministerul Afacerilor Interne, la alt organ abilitat cu competențe de control asupra

activității Poliției și în instanța de judecată.

Totodată, conform art. 52 alin. (1) din Constituție, cetățenii au dreptul sa se

adreseze autorităților publice prin petiții. Conform art. 53 a Legii supreme, persoana

vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea

dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

Conform art. 64 alin. (1) Cod administrativ, autoritatea publică este obligată să

soluționeze o cerere potrivit competențelor sale și în termenul stabilit de lege.

Conform art. 210 alin. (1) Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică prin

ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), în care se indică în mod obligatoriu: a) temeiurile de

fapt și de drept ale aplicării sancțiunii; b) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

c) organul în care sancțiunea poate fi contestată.

Consideră că, concluziile constatate în urma examinării plângerii disciplinare

urmau a fi reflectate într-un act ce dispune de forma stabilită de lege - ordinul de

aplicare a sancțiunii disciplinare, iar neemiterea acestuia compromite eficienta și

relevanta oricărei anchete disciplinare efectuate și nu oferă o satisfacție echitabilă

petiționarului care a reclamat situația, fiind și o încălcare a dreptului la petiționare.

3

Or, încheierea de propunere a aplicării sancțiunii disciplinare nu reprezintă în sine

un act de sancționare și nu producea efecte juridice față de persoana a cărei fapte au fost

denunțate în plângerea disciplinară.

A menționat că, autoritatea publică nu este complet liberă în utilizarea dreptului

discreționar. Acțiunea administrativă trebuie să se bazeze pe o decizie discreționară

cuvenită, concluzie ce se desprinde, în special, din prevederile art. 137 alin. (1) Cod

administrativ, potrivit căruia autoritățile publice trebuie să acționeze cu bună-credință în

limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.

Consideră că, soluția de refuz în emiterea ordinului cu privire la sancțiunea

disciplinară este vădit ilegală.

În drept, a invocate art. 39 alin. (2), art. 189, art. 206 alin. (1) Cod administrativ,

art. 20 alin. (1), art. 53 alin. (1) din Constituție. În asemenea circumstanțe, solicită

obligarea Inspectoratului de Poliție Ialoveni, după caz a Inspectoratului General al

Poliției să emită actul administrativ urmare a rezultatelor acumulate în cadrul anchetei

disciplinare solicitate prin plângerea D-2613 din 01 septembrie 2020.

Prin încheierea din 04 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

atras în proces în calitate de persoană terță, angajatul Inspectoratului de Poliție Ialoveni-

Corneliu Bobu.

Prin hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a admis

acțiunea.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției să emită actul administrativ individual

urmare a examinării plângerii nr. D-2613 din 01 septembrie 2020, depusă de către

Alexei Dimitrov, în strictă conformitate cu prevederile Statutului disciplinar al

funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat

prin hotărârea Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017.

La 15 iulie 2021, Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul de Poliție

Ialoveni, au declarat apel nemotivat, iar la 19 octombrie 2021 au depus apel motivat

împotriva hotărârii din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând

casarea hotărârii, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 15 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat integral

hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o decizie

nouă, prin care acțiunea înaintată de Alexei Dimitrov împotriva Inspectoratului General

al Poliției și Inspectoratului de Poliție Ialoveni, terț Bobu Corneliu, privind obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil, s-a declarant ca inadmisibilă.

În motivarea soluției de inadmisibilitate, instanța de apel a conchis că, acțiunea

inițiată de Alexei Dimitrov nu a respectat prevederile legale aplicabile și nu a

demonstrat că dreptul său a fost încălcat prin acțiunile administrative ale autorităților în

cauză. Or, reclamantul nu a invocat și nu a motivat care drept al său recunoscut de lege,

i-a fost încălcat prin contestarea rezultatelor anchetei de serviciu în privința angajatului

Inspectoratului de Poliție Ialoveni, deși legea prevede expres regula sesizării instanței de

către orice persoană care revindecă încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice, iar dreptul vătămat reprezintă orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitatea

administrativă.

4

De asemenea, a evidențiat că instanța de fond nu a examinat în mod corespunzător

toate aspectele relevante ale cazului și nu a aplicat corect normele legale.

La 22 martie 2023, Alexei Dimitrov a depus cerere de recurs nemotivată, iar la 21

august 2023 a prezentat cererea de recurs motivată, împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei și restituirea cauzei spre

rejudecare sau pronunțarea unei noi decizii prin care să fie menținută hotărârea primei

instanțe.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că soluția instanței de apel se bazează

pe o interpretare incorectă și tendențioasă a normelor de drept, ceea ce duce la îngrădirea

dreptului său de acces la justiție.

Recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat greșit prevederile legale,

reținând că nu a fost încălcat niciun drept al său în urma activității administrative a

Inspectoratului de Poliție Ialoveni, contrar prevederilor legii care îi conferă dreptul de a

contesta acțiunile Poliției.

De asemenea, consideră greșit argumentul instanței de apel că încheierea

Inspectoratului de Poliție Ialoveni se referă la alte persoane decât el, subliniind că acest

act a fost adoptat în urma examinării petiției sale și că el este participant la procedura

administrativă, având drepturi depline garantate de lege.

Recurentul argumentează că ancheta de serviciu este o procedură administrativă

reglementată de normele Codului administrativ, iar dreptul său de a contesta actul

administrativ emis în urma acestei proceduri este un drept prevăzut de lege și nu poate fi

retras sau declarat inexistent de către instanța de judecată.

Astfel, recurentul consideră că soluția instanței de apel nu a luat în considerare

corect interpretarea legală și consecințele practicii administrative, și, prin urmare, nu a

asigurat o finalitate adecvată procedurii administrative, afectând drepturile și libertățile

sale.

La 20 septembrie 2023, intimații au depus referință la recursul declarat, prin care au

solicitat declararea acestuia drept inadmisibil.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr. 246

din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul normativ

conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura

contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile cu privire

la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul administrativ

în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură civilă, către

stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexei Dimitrov, în raport cu

actele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

5

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data

declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție atestă că la caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia

contestată la 15 martie 2023. Dispozitivul deciziei a fost notificat recurentului, prin

intermediul poștei electronice, la 23 martie 2023.

La 22 martie 2023, Alexei Dimitrov a depus recurs nemotivat împotriva deciziei.

Copia deciziei integrale a fost notificată recurentului, prin poșta electronică, la 24

iulie 2023.

Iar, motivarea recursului a fost depusă la 21 august 2023.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că la

declararea recursului împotriva deciziei din 15 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

Alexei Dimitrov a respectat termenele prevăzute la art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Alexei Dimitrov, în raport cu

materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu

jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține

că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și

cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale

încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel

contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

6

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din

particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a

avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Alexei Dimitrov, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Alexei Dimitrov, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7