3ra-821/23 — constatarea ilegalitătii refuzului de a asigura accesul la informatiile solicitate si obligarea asigurării accesului la informatiile solicitate

3ra-821/23 — constatarea ilegalitătii refuzului de a asigura accesul la informatiile solicitate si obligarea asigurării accesului la informatiile solicitate (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-821/23

2-20003823-01-3ra-08082023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, D. Băbălău, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

30 mai 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului depus de Anatolie Bănărescu,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Anatolie Bănărescu împotriva Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești cu privire la constatarea ilegalității refuzului de a asigura accesul la

informațiile solicitate și obligarea asigurării accesului la informațiile solicitate,

împotriva deciziei din 23 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 ianuarie 2020, Anatolie Bănărescu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești cu privire la constatarea

ilegalității refuzului de a asigura accesul la informațiile solicitate și obligarea

asigurării accesului la informațiile solicitate.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 27 noiembrie 2019,

prin intermediul poștei electronice, în baza cererii nr. 056-103/2019, a solicitat

pârâtului Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și membrilor Consiliului

Uniunii, informații detaliate cu referire la platforma electronică impusă în temeiul

hotărârii nr. 42 din 13 iunie 2019 emise de Consiliul Uniunii Naționale a

Executorilor Judecătorești, având la bază multiplele adresări ale executorilor

judecătorești cu referire la acest subiect, criticile principale ale cărora fiind reflectate

în adresarea indicată supra.

A menționat că, luând în considerare cadrul legal, a avut convingerea că,

Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești va respecta Legea, și în termenul

prevăzut de 15 zile va acorda un răspuns concret, cu elucidarea multiaspectuală a

celor 8 puncte regăsite în adresarea din 27 noiembrie 2019, prezentând informațiile

deținute în exclusivitate de către Uniune, or, entitatea dezvoltatorului platformei este

ținută în secret de către Uniune, și până în prezent executorii judecătorești nu cunosc

cine este acest „anonim”.

1

Reclamantul a susținut că, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești la

data de 16 decembrie 2019, în loc să se conformeze Legii și să acorde informațiile

solicitate, a emis dispoziția nr. 73, de convocare a ședinței Consiliului Uniunii,

plasând în calitate de subiect de examinare - adresarea cu nr. 056-103/2019 din 27

noiembrie 2019, solicitând informarea prealabilă a Uniunii despre faptul prezenței la

ședința prenotată.

A invocat că, la data de 17 decembrie 2019, Uniunea i-a solicitat о prezentare a

modului de funcționare a sistemului electronic elaborat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova precum și a altor sisteme utilizate de executorii judecătorești,

întru examinarea acestora în coraport cu proiectul în curs de elaborare, lobbyt.

Anatolie Bănărescu a afirmat că, Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești a condiționat eliberarea informațiilor, doar în cadrul Consiliului

Uniunii și doar în rezultatul semnării unei declarații de confidențialitate.

A explicat că, drept rezultat al ședinței din 19 decembrie 2019, la 02 ianuarie

2020, prin scrisoarea nr. 1507 din 30 decembrie 2019, Uniunea Națională a

Executorilor Judecătorești a insistat asupra examinării adresării cu nr. 056-103/2019

din 27 noiembrie 2019, în prezența sa și până în prezent nu a oferit informațiile

solicitate.

În circumstanțele expuse supra, prin prisma conținutului adresării cu nr. 056-

103/2019 din 27 noiembrie 2019, reclamantul a considerat necesar de a aborda

subiectul invocat, reflectând cadrul legal în cauză, în special: dreptul accesului la

informațiile de interes public reprezintă о parte componentă a dreptului la libertatea

de exprimare, regăsit în art. 16 al Declarației Universale a Drepturilor Omului,

adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 septembrie

1948, care prevede că, orice оm are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest

drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea

de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și

independent de frontierele de stat, CtEDO recunoaște importanța accesului la

informații pentru protejarea dreptului la libertatea de exprimare, consfințind la art.

10 din CEDO, în mod expres că, orice persoană are dreptul la libertatea de

exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a

comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama

de frontiere. Totodată, Constituția Republicii Moldova la art. 34 alin. (1), statuează

că, dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi

îngrădit și Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, pe de о

parte garantează în mod imperativ dreptul de acces la informații, precum și impune

obligațiunea furnizării informațiilor.

Reclamantul a relatat că, pornind de la caracterul universal al dreptului la acces

al informațiilor publice cu referire la platforma electronică lobby-tă atât de aprig de

către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, care de facto a fost realizată

din banii executorilor judecătorești, este cert că această platformă reprezintă

proprietate comună a executorilor judecătorești, și executorii judecătorești au

dreptul de a avea acces la toate informațiile care reflectă modul în care au fost

cheltuiți banii investiți de către aceștia, precum și de a face cunoștință cu produsul

final, ori însăși informația cu privire la această platformă electronică reprezintă în

sine un bun al executorilor judecătorești iar, îngrădirea acestui prin impunerea la

2

semnarea unor eventuale declarații de confidențialitate nu reprezintă decât modul

discriminatoriu în care sânt tratați executorii judecătorești în coraport cu membrii

Consiliului Uniunii.

Reclamantul Anatolie Bănărescu, a precizat că, la 03 ianuarie 2020, întru

respectarea căii prealabile, a solicitat în mod repetat pârâtului prezentarea

informațiilor în baza adresării nr. 056-103/2019 din 27 noiembrie 2019, fără careva

condiționări de confidențialitate sau de alt ordin, și a insistat ca Uniunea Națională a

Executorilor Judecătorești să elibereze informațiile respective în termen de cel mult

5 zile, expediind prin intermediul poștei electronice cererea nr. 056-C-01/2020 din

03 ianuarie 2020, însă pârâtul, până în prezent nu a eliberat informațiile deținute și

nici sub о formă nu a asigurat accesul la aceste informații, îngrădind în mod

deliberat și abuziv dreptul constituțional al său.

A invocat prevederile art. 21 alin.(1) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind

accesul la informație, conform cărora persoana care se consideră lezată într-un drept

sau interes legitim de către furnizorul de informații, poate ataca acțiunile acestuia

atât pe cale extrajudiciară, cât și direct în instanța de contencios administrativ

competentă.

În circumstanțele, în care este evident că respectarea căii prealabile nu este

necesară, în condițiile legii speciale citate, reclamantul s-a asigurat în mod

suplimentar, și a respectat calea prealabilă prin cererea nr. 056-C-01/2020 din 03

ianuarie 2020, însă pârâtul abuziv nu asigură accesul la informațiile solicitate prin

cererea din 27 noiembrie 2019. Or, forma și conținutul cererii de eliberare a

informațiilor precum și a cererii prealabile nu sânt reglementate în mod exhaustiv și

expres de Legea nr. 982 din 11 mai 2000, fiind evident că cadrul legal de către

reclamant este respectat în mod absolut.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art. 6, 10 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, art. 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 34 alin.

(1) din Constituție, Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație,

Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești.

Reclamantul a solicitat constatarea ilegalității refuzului de a asigura accesul la

informațiile solicitate prin cererea nr. 056-103/2019 din 27 noiembrie 2019 și nr.

056-c-01/2020 din 03 ianuarie 2020 și obligarea Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești de a asigura accesul la informațiile solicitate.

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de executorul judecătoresc Anatolie

Bănărescu.

Prin decizia din 23 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Anatolie Bănărescu împotriva hotărârii din 24 ianuarie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 26 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice, Anatolie Bănărescu a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 23 mai 2023 a Curții de Apel

Chișinău, solicitînd admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei instanței de apel

și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

Totodată, a indicat că recursul suplimentar va fi prezentat după primirea deciziei

motivate.

3

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.

246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia

„Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, care stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Bănărescu, în raport

cu actele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin.(1) și (2) lit. d) din Codul administrativ (în

redacția în vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în

special când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin.

(1).

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare

la data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție

recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Conform art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de

procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit

prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.

Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment

viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în

decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un

4

eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de

comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii

termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

În temeiul art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că termenele procedurale stabilesc regimul

optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor

procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de

legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Conform art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție

prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art. 96-114.

În accepțiunea art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice

formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al

costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată

obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.

În conformitate cu art. 97 alin. (3) din Codul administrativ, autoritatea publică

poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de

recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)

notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică

sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.

În corespundere cu art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ, notificarea prin

poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se

efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document

electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul

autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa

poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă

electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia

poștală.

Din actele cauzei rezultă că, la 23 mai 2023, Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat în ședință publică dispozitivul deciziei.

Copia dispozitivului deciziei menționate a fost expediată părților în mod

electronic, la 24 mai 2023 (f.d. 133), inclusiv recurentului Anatolie Bănărescu, prin

intermediul poștei electronice prezentă în lucrările dosarului (f.d. 2, 77).

Prin urmare, termenul de 30 de zile prevăzut la art. 245 alin. (1) din Codul

administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), pentru depunerea

recursului (nemotivat), a început să curgă din data de 25 mai 2023, ziua imediat

următoare de la data notificării lui Anatolie Bănărescu a dispozitivului deciziei, și a

expirat la 23 iunie 2023 (vineri), inclusiv.

5

Cu toate acestea, Anatolie Bănărescu nu s-a conformat prevederilor legale și nu

a prezentat recursul în termenul legal prevăzut la art. 245 alin. (1) din Codul

administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), ci și-a exercitat

acest drept abia la 26 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.134-135).

Astfel, Anatolie Bănărescu fiind cel interesat de soluționarea cauzei în ordine

de recurs, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de

acces la instanță după cum sugerează și jurisprudența CtEDO, prin efectuarea

actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin

prezentarea recursului în conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ

(în redacția în vigoare la data declarării recursului).

Drept consecință, intervenind aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art.

246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării

recursului), de declarare a recursului inadmisibil.

Conform art. 24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca

drepturile procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este

obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la

art. 245 din Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut și

peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine

decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că, nerespectarea termenului de depunere a cererii

de recurs se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentului care

trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, pentru a nu omite

termenul legal de atac. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce

la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6§1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Anatolie Bănărescu, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 230, art. 245 alin. (1) și art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) din

Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), Completul

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Anatolie Bănărescu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

6