3ra-234/24 — Anularea actului administrativ

3ra-234/24 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-234/24

2-21102329-01-3ra-12032024

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

29 mai 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de Potîrniche Oleg,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Potîrniche Oleg împotriva Agenției Naționale pentru Soluționarea

Contestațiilor cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de Potîrniche Oleg și menținută hotărârea din

13 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 08 iulie 2021, Potîrniche Oleg a depus cerere de chemare în judecată în

contencios administrativ împotriva Agenției Naționale pentru Soluționarea

Contestațiilor cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, potrivit anunțului publicat pe

portalul guvernamental al funcțiilor publice și pe pagina web oficială de către

Agenția Națională Pentru Soluționarea Contestațiilor, în continuare ANSC, a

participat la concursul aprobat, inițiat și organizat pentru ocuparea funcției publice

de consultant principal al Direcției juridice, în condițiile anunțate de desfășurare și

cerințele specifice stabilite și indicate de către autoritatea publică, prezentând

dosarul de concurs.

În urma examinării de către comisia de concurs a dosarului de concurs a fost

admis la concurs. Ulterior, a fost anunțat despre data, ora și locul desfășurării probei

scrise, iar după susținerea probei scrise a fost anunțat despre data, ora și locul

desfășurării interviului.

Conform procesului-verbal nr.3 din 26 mai 2021 al Comisiei de concurs pentru

ocuparea funcțiilor publice vacante, în baza rezultatelor obținute la proba scrisă și la

interviu, a fost declarat învingător al concursului pentru funcția publică de consultant

principal, Direcția Juridică.

Prin Ordinul ANSC nr.65-p din 01 iunie 2021, ca învingător al concursului, a

fost numit în funcția publică de consultant principal al Direcției Juridice începând

cu 01 iunie 2021.

1

În temeiul actului administrativ de numire în funcția publică, care a produs

nemijlocit efecte juridice, au apărut raporturile juridice de serviciu pe o perioadă

nedeterminată.

Astfel, după o perioadă lungă de șomaj, februarie 2019 - iunie 2020, noiembrie

2020 - iunie 2021, care l-a plasat într-o situație vicioasă, absolut deprimantă și l-a

adus practic la limita sărăciei, a obținut în sfârșit speranța că a fost angajat la lucru

pe o perioadă nederminată, pentru a avea posibilitatea de a munci și a câștiga

existența pentru cariera personală și familia sa, având copii minori și persoane la

întreținere.

Totuși, la 10 iunie 2021, prin ordinul ANSC nr.67-p, ordinul nr.65-p din 01

iunie 2021 a fost retras, invocându-se temei art.144 alin.(1) și alin.(6) din Codul

administrativ. Prin acest act administrativ individual ilegal defavorabil - ordinul

ANSC nr.67-p din 10 iunie 2021, abuziv și discreționar i-au fost încetate raporturile

de serviciu, reclamantul fiind grav vătămat în drepturile fundamentale, fiind ilegal

eliberat din serviciu și ilegal privat de posibilitatea de a munci.

Ca rezultat i-au fost încălcate drepturile fundamentale, cauzate grave suferințe

psihice și fizice, grav prejudiciu moral și material, grav i-a fost afectată onoarea,

cinstea, demnitatea și reputația profesională, fiindu-i diminuată calitatea vieții.

Prin eliberarea ilegală din serviciu la 10 iunie 2021 în timpul Pandemiei de

COVID-19, a fost privat ilegal, amoral și nejustificat de posibilitatea de a munci și

de a-și întreține subexistența și familia, încălcându-se flagrant convențiile,

acordurile și tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, legislația

și convențiile naționale și internaționale în vigoare. Totodată, prin comportamentul

inadecvat al unor angajați ai ANSC, i s-a adus gravă atingere a integrității morale și

psihice.

În viziunea reclamantului, ordinul nr.67-p din 10 iunie 2021 urmează a fi anulat

în tot, deoarece este ilegal, nemotivat, contravine legislației în vigoare, inclusiv

legislației speciale care reglementează activitatea funcționarilor publici, nu cuprinde

motivele și informațiile prevăzute de lege, fiind un act defavorabil care afectează

drepturile și interesele legitime ale reclamantului.

Reclamantul a menționat că, a participat la concursul inițiat, publicat, organizat

și desfășurat de către ANSC, în condițiiile de participare impuse de către autoritatea

publică, fiind declarat învingător al concursului și numit în funcția publică. Actul

administrativ individual de numire în funcția publică, reprezintă o situație juridică

definitivă prin care reclamantul a dobândit drepturile prevăzute de legislația în

vigoare.

Reclamantul nu a avut și nu are calitatea de beneficiar de prestații sociale, nu i

s-a acordat o prestație bănească periodică sau unică ori o prestație materială.

Conform ordinului ANSC nr.65-p din 01 iunie 2021 a fost angajat la lucru, fiind

numit în funcția publică de consultant principal, Direcția juridică, după promovarea

concursului, în condițiile de participare aprobate, anunțate și impuse de către

autoritatea publică. Respectiv, invocarea de către ANSC temei de drept art.144

alin.(1) și (6) din Codul administrativ, este absolut eronată și ilegală.

A mai indicat că Ordinul ANSC nr.65-p din 01 iunie 2021 nu este un act

administrativ de acordare periodică a prestațiilor materiale sau bănești, prin care o

astfel de prestație se acordă pentru un număr determinat sau nedeterminat de

perioade succesive.

În aceste circumstanțe, actul administrativ individual contestat, ordinul ANSC

2

nr.67-p din 10 iunie 2021, care nici nu conține considerentele care justifică emiterea

lui, temeiurile esențiale de drept și de fapt, nu cuprinde datele și informațiile

prevăzute de lege, fiind absolut nemotivat, fapt care de asemenea, condiționează

ilegalitatea lui, prin urmare trebuie să fie anulat în tot.

Reclamantul a considerat că, autoritatea publică nu și-a exercitat dreptul

discreționar conform legii, nu a luat în considerare toate faptele relevante, nu a

respectat limitele legale ale dreptului discreționar, nu și-a exercitat dreptul

discreționar conform scopului acordat prin lege, încălcându-i dreptul la muncă.

În fine, în fața instanței de judecată reclamantul a solicitat anularea actului

administrativ ilegal defavorabil, ordinul ANSC nr.67-p din 10 iunie 2021; încasarea

cel puțin a trei salarii medii în locul restabilirii la locul de muncă; încasarea în

beneficiul reclamantului a salariului mediu pentru toată perioada de absență forțată

de la lucru, a adaosurilor, a sporurilor, a plăților de compensare, inclusiv a premiilor

prevăzute de lege, de regulamentele aprobate, pentru perioada de absență forțată de

la muncă; încasarea plății unice cu caracter excepțional și sporului lunar suplimentar;

încasarea în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral; încasarea în beneficiul

reclamantului a compensației cheltuielilor suplimentare legate de consultarea

specialiștilor pentru contestarea eliberării ilegale din serviciu, inclusiv care urmează

inevitabil să le efectueze, cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 13 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea în contencios administrativ depusă de către Potîrniche Oleg împotriva

Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor cu privire anularea actului

administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil, încasarea sumelor, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Potîrniche Oleg și menținută hotărârea din 13 iunie 2023

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanțele au reținut că, prin Ordinul nr.65-p din 01 iunie

2021, reclamantul Potîrniche Oleg a fost numit în funcția de consultant principal în

Direcția juridică, urmare a inițierii concursului public privind selectarea persoanelor

eligibile pentru ocuparea funcției vacante de consultant principal în Direcția juridică,

organizat de Agenția Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor. Prin demersul

nr.05/1312/21 din 02 iunie 2021 înaintat Agenției Rezerve Materiale a fost solicitată

transmiterea dosarului personal al dlui Potîrniche Oleg, fiind recepționat dosarul

însoțit de actul de predare – primire.

Din dosarul personal autoritatea publică pârâtă a constatat că, prin ordinul nr.

251-p din 23 noiembrie 2017 a directorului Agenției Rezerve Materiale ,,Cu privire

la destituirea din funcție a șefului adjunct al Direcției Juridice” emis în temeiul art.

1 alin. (4), art. 6, 9 alin. (2) al Legii privind Codul de conduită a funcționarului public

nr. 25 din 22 februarie 2008, art. 22 alin. (1) lit. d), 23 alin. (1), 56, 57 lit. a), f), 58

lit. d), 59 alin. (1) și (3), 64 alin. (1) lit. a) al Legii cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public nr. 158 din 4 iulie 2008, pct. pct. 63, 65 din

Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 201 din 11 martie 2009, în legătură cu abaterile disciplinare constatate și

comunicate de către comisia de disciplină în baza demersului acesteia, și anume:

pentru neglijența în mod repetat a îndeplinirii sarcinilor ce-i revin, încălcarea în mod

repetat a regimului de lucru, luând în considerare atitudinea reclamantului Oleg

Potîrniche ca funcționar public, circumstanțele săvârșirii abaterilor disciplinare,

3

prezența a două sancțiuni disciplinare sub formă de avertisment și mustrare aspră,

ultimul a fost destituit din funcția de șef adjunct al Direcției Juridice a Agenției

Rezerve Materiale.

Fiind contestat în instanță, ordinul cu privire la destituire în funcție a fost anulat

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2018, iar Potîrniche Oleg a fost

restabilit în funcția deținută în cadrul Agenției Rezerve Materiale, însă prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2019, a fost admis recursul declarat de

Agenția Rezerve Materiale, a fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie

2018 și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul central din 02 aprilie 2018,

prin care acțiunea a fost respinsă.

Instanțele ierarhic inferioare în susținerea soluției de respingere a prezentei

acțiuni au reținut prevederile Legii nr.158 din 04.07.2008 cu privire la funcția

publică și statul funcționarului public, care la art. 27 alin. (1), lit. g) prevede drept

condiți de angajare, ca persoana în ultimii 5 ani să nu fi fost destituită dintr-o funcție

publică conform art.64 alin.(1) lit. a), b) și f) sau nu i-a fost încetat contractul

individual de muncă pentru motive disciplinare.

La fel, instanțele au relevat conținutul prevederilor art. 144 alin. (6) din Codul

adminsitrativ, potrivit căruia, dacă autoritatea publică află despre fapte care justifică

retragerea unui act administrativ individual ilegal favorabil, atunci retragerea este

admisă doar în decursul unui an din momentul în care autoritatea publică competentă

conform art.148 află despre toate faptele necesare unei decizii de retragere.

La caz, participând la concursul de ocupare a unei funcții publice, Oleg

Potîrniche, nu a comunicat Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor

despre destituirea sa din funcție publică pe motive disciplinare, care ar condiționa

numirea acestuia în funcție, iar autoritatea publică pârâtă, ulterior emiterii ordinului

de numire în funcție a reclamantului, constatatând că ultimul nu este eligibil pentru

candida la funcția public, a considerat ilegal ordinul și l-a retras în strictă

corespundere cu prevederile legale.

La 04 martie 2024, Potîrniche Oleg a depus recurs împotriva deciziei din 21

noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, interpretarea legii din decizia

instanței de apel este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție,

prin admiterea recursului această jurisprudență se va consolida, iar decizia recurată

este arbitrară și se bazează în mod determinat pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor.

La 15 aprilie 2024, Agenția Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor a

depus o referință la recursul declarat de către Potîrniche Oleg, solicitând respingerea

acestuia.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a

deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.

Instanța de recurs constată că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului prin poșta electronică la 10 ianuarie 2024 (f.d. 198), astfel,

4

depunând recursul la 04 martie 2024, reclamantul a acționat în interiorul termenului

legal.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de Potîrniche Oleg, Completul

de judecată îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 2451 alin. (1), (3) din Codul administrativ, recursul este

admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența

Curții Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale..

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1)

lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după

trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă

anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite

nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului

cod.

În sensul art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1)

că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.2451.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

5

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Potîrniche

Oleg, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către instanța

de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de

drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Potîrniche Oleg, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse

în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către instanța de apel,

fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în

modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenție.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie

pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare

a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un

argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului

recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

6

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Potîrniche

Oleg.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul înaintat de Potîrniche Oleg, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

7