3ra-287/23 — cu privire la contestarea refuzului indeplinirii actului notarial, anularea certificatului de mostenitor, recunoasterea drepturilor succesorale

3ra-287/23 — cu privire la contestarea refuzului indeplinirii actului notarial, anularea certificatului de mostenitor, recunoasterea drepturilor succesorale (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-287/23

2-19061453-01-3ra-14032023

Instanța de fond: Judecătoria Strășeni, sediul central, judecător – I. Talmaci

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Minciuna, D. Băbălău, E. Palanciuc

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursului declarat de Negura Ana, reprezentată de

avocatul Negura Vladislav,

în cauza la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Braduțanu

Valentina împotriva notarului public Dragomir Angela și Negura Ana privind

contestarea refuzului îndeplinirii actului notarial, anularea certificatului de

moștenitor și recunoașterea drepturilor succesorale,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău (corectată

prin încheierea din 01 martie 2023), prin care a fost respins apelul declarat de Negura

Ana, fiind menținută hotărârea din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Central,

c o n s t a t ă:

La 08 aprilie 2019, Braduțanu Valentina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Anei Negura, intervenient accesoriu notarul Dragomir Angela, privind

anularea certificatului de moștenitor testamentar din 26 februarie 2019,

recunoașterea calității de moștenitor rezervatar, precum și recunoașterea dreptului

de proprietate asupra bunurilor din masa succesorală rămasă după decesul Elenei

Braga.

În motivarea acțiunii depuse, reclamanta a indicat că, la 01 aprilie 2005, prin

intermediul oficiului poștal, notarul Dragomir Angela a recepționat cererea

Valentinei Braduțanu prin care aceasta a confirmat acceptarea succesiunii după

decesul mamei sale. Cererea respectivă a fost legalizată de notarul Tarasenco

Alexandru, cu sediul în Federația Rusă, regiunea Moscova, cu nr. 4948, la 21 martie

2005.

A indicat că, între timp, procedura succesorală aflată în gestiunea notarului

Dragomir Angela a fost suspendată, având în vedere litigiile examinate de către

instanța de judecată între moștenitorii defunctei Braga Elena.

Ulterior, la 24 octombrie 2018, reclamanta a depus la notarul Dragomir Angela

actele care confirmă gradul de rudenie și actele ce confirmă, că la data decesului

mamei sale, reclamanta era beneficiară de pensie pentru limită de vârstă.

Prin scrisoarea notarului Dragomir Angela din 26 noiembrie 2018, reclamanta

a fost informată că se poate adresa la notar pentru a primi certificat de moștenitor

1

legal, fără a fi specificat termenul în interiorul căruia o atare cerere putea fi depusă.

Astfel, la 28 februarie 2019, a depus la biroul notarului Dragomir Angela o cerere

prin care a solicitat eliberarea certificatului de moștenitor legal la rezerva

succesorală în temeiul legislației în vigoare, însă, prin încheierea nr. 58 din 18 martie

2019, notarul a refuzat îndeplinirea actului notarial în partea ce ține de eliberarea

certificatului de moștenitor, fiind invocat faptul, că notarul deja a eliberat certificat

de moștenitor pentru Negura Ana.

Reclamanta a susținut că certificatul de moștenitor eliberat de notar pe numele

Anei Negură, este lovit de nulitate absolută, or a acceptat în termenul stabilit de lege,

moștenirea mamei sale, fapt confirmat prin cererea autentificată de notarul din

Federația Rusă. A arătat, că nu a renunțat la moștenirea acceptată și nici nu este

succesor nedemn, respectiv, cu certitudine beneficiază de dreptul de a-i fi eliberat

certificatul de moștenitor și de a beneficia de cota-parte legată din toată averea

succesorală.

Reclamanta a evidențiat că este în drept să primească și urma să fie înscrisă în

certificatul de moștenitor în temeiul prevederilor legale, refuzul oferit prin

încheierea nr. 58 din 18 martie 2019 și întocmirea actului notarial fără a introduce

în acesta un moștenitor care îi era cunoscut notarului și tot notarul l-a recunoscut ca

moștenitor rezervatar, contravine prevederilor legislației în vigoare. Or, notarul nu a

stabilit un termen concret prin care să o oblige să depună o cerere privind eliberarea

certificatului de moștenitor.

Prin urmare, reclamanta a invocat că moștenirea a fost acceptată în termen,

notarul din start a chemat-o la moștenire, iar ulterior, contrar prevederilor legislației

în vigoare, a emis un certificat de moștenitor, fără să țină cont de drepturile și

interesele reclamantei.

S-a afirmat, că certificatul de moștenitor legal, eliberat pe numele Anei Negura,

este lovit de nulitate absolută, ca fiind în contradicție cu prevederile art. 64 alin. (5)

din Legea cu privire la notariat. De altfel, reclamanta a indicat că certificatul de

moștenitor testamentar urmează a fi anulat și din motivul comportamentului dolosiv

al beneficiarului certificatului, precum și a notarului, or ambele părți cunoșteau că

reclamanta a acceptat moștenirea și avea calitatea de moștenitor rezervatar în cadrul

procedurii succesorale, însă, la solicitarea certificatului de moștenitor, pârâta a

tăinuit acest fapt, inclusiv și notarul a tăinuit acest lucru.

La 14 mai 2019, Braduțanu Valentina a depus o acțiune în contencios

administrativ împotriva notarului Dragomir Aliona, terț Negura Ana, solicitând

anularea încheierii nr. 58 din 18 martie 2019 privind refuzul îndeplinirii actului

notarial și obligarea notarului să elibereze certificatul de moștenitor pentru

moștenitorul rezervatar Braduțanu Valentina.

În motivarea acțiunii depuse, reclamanta a invocat argumente similare celor din

cererea de chemare în judecată depusă la 08 aprilie 2019.

Prin încheierea din 22 septembrie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

s-a conexat dosarul civil intentat la cererea de chemare în judecată depusă de

Braduțanu Valentina împotriva Anei Negura cu privire la anularea certificatului de

moștenitor și recunoașterea dreptului succesoral, la dosarul în procedura

contenciosului administrativ intentat la acțiunea depusă de Braduțanu Valentina

împotriva notarului Dragomir Angela privind contestarea refuzului îndeplinirii

actului notarial.

Prin cererile de concretizare din 29 martie 2021, Braduțanu Valentina a

2

formulat pretenții față de notarul Negru Oxana și față de Negura Ana, solicitând

anularea încheierii nr. 58 din 18 martie 2019, obligarea notarului Negru Oxana să

elibereze certificatul de moștenitor pentru moștenitorul rezervatar Braduțanu

Valentina, anularea certificatului de moștenitor testamentar din 26 februarie 2019 și

recunoașterea calității de moștenitor rezervatar pentru Braduțanu Valentina. În

conținutul cererilor respective s-a indicat că, prin ordinul Ministrului Justiției nr.

181/2020 din 15 octombrie 2020, a fost încetată activitatea notarului Dragomir

Angela, fiind învestit notarul Negru Oxana cu dreptul de a finaliza procedurile

notariale sau asistența notarială, a elibera duplicate și informații din arhiva notarului

Dragomir Angela predată la păstrare și în gestiune.

Prin hotărârea din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

acțiunea depusă de Braduțanu Valentina a fost admisă; s-a anulat încheierea nr. 58

din 18 martie 2019 privind refuzul îndeplinirii actului notarial; s-a obligat notarul

Negru Oxana de a elibera certificatul de moștenitor pentru moștenitorul rezervatar –

Braduțanu Valentina; s-a anulat certificatul de moștenitor testamentar din 26

februarie 2019 eliberat pe numele Anei Negura; s-a recunoscut calitatea de

moștenitor rezervatar a Valentinei Braduțanu din averea succesorală rămasă după

decesul mamei – Braga Elena.

Prin decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Negura Ana, fiind menținută hotărârea din 11 octombrie 2021 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, în cazul deschiderii unei

proceduri succesorale, notarul are obligația de a stabili cercul succesorilor care au

rămas după decesul persoanei care a lăsat succesiunea; de a verifica dacă există

testament; de a verifica dacă defunctul nu are succesori din clasa I inapți de muncă;

precum și obligația de a elibera certificatele de moștenitor corespunzătoare.

Totodată, în cazul în care în cadrul procedurii succesorale se constată că defunctul

are succesori din clasa I inapți de muncă, notarul urmează să constituie o rezervă din

masa succesorală în mărime de cel puțin ½ cotă-parte din cota ce s-ar cuveni

fiecăruia în caz de succesiune legală și, la eliberarea certificatului de moștenitor

(legal/testamentar), să anunțe despre această rezervă și să cheme succesorul inapt de

muncă la succesiune, prin eliberarea certificatului corespunzător.

În condițiile speței, s-a constatat cert, că în cadrul procedurii succesorale

rămase după decesul Elenei Braga, notarul a fost informată despre existența

testamentului întocmit pe numele Anei Negura, precum și a fost informată despre

faptul că există un succesor din clasa I, inapt de muncă, care pretinde la rezerva

succesorală. Totuși, deși notarul a fost informată de Braduțanu Valentina despre

faptul că pretinde la rezerva succesorală, notarul Dragomir Angela, cu derogare de

la cadrul legal aplicabil speței, a decis eliberarea certificatului de moștenitor

testamentar, doar pe numele Anei Negura, ignorând dispozițiile imperative ale

normei art. 1505 din Codul civil (în vigoare la data decesului Elenei Braga) și

dispozițiile art. 64 și 65 din Legea cu privire la notariat.

Potrivit materialelor cauzei, în cadrul procedurii succesorale deschise după

decesul Elenei Braga, intimata Braduțanu Valentina a depus cerere de acceptare a

succesiunii, precum și a prezentat toate actele necesare în vederea eliberării

certificatului de moștenitor pentru rezerva succesorală, fapt confirmat prin cererea

din 01 aprilie 2005, cât și prin cererea din 24 octombrie 2018. Corespunzător,

instanța a dedus că eliberarea certificatului de moștenitor testamentar de notarul

3

Dragomir Angela, pe numele Elenei Braga, s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor

legale.

Instanța de apel a desconsiderat argumentele apelantei care a susținut, că

Braduțanu Valentina nu a depus cerere de eliberare a certificatului de moștenitor

pentru rezerva succesorală, or, prin actele din dosarul succesoral se confirmă, că

Braduțanu Valentina a depus declarație de acceptare a succesiunii și a prezentat toate

documentele solicitate de notar.

Mai mult, instanța a evidențiat că, în scrisoarea notarului Dragomir Angela din

03 octombrie 2018, nu a fost indicat un termen în interiorul căruia urmează a fi

depusă cererea de eliberare a certificatului de moștenitor, astfel că această omisiune

nu poate fi imputată intimatei, care are o vârstă înaintată. Instanța de apel nu a

acceptat nici argumentul apelantei care a susținut că, prima instanță a lăsat fără o

apreciere faptul că cererea Valentinei Braduțanu de eliberare a certificatului de

moștenitor a fost depusă după eliberarea efectivă a certificatului moștenitorului

testamentar, or, așa după cum s-a indicat anterior, la întocmirea și eliberarea

certificatului de moștenitor testamentar, notarul era obligat să țină cont de declarația

de acceptare a succesiunii depuse de succesorul de clasa I inapt de muncă.

La 17 februarie 2023, Negura Ana, reprezentată de avocatul Negura Vladislav,

a expediat prin poștă recursul împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de

Apel Chișinău, acesta fiind înregistrat la 22 februarie 2023.

În motivarea recursului, s-a indicat asupra faptului că soluția instanței de apel

este una eronată din motivul interpretării eronate a normelor aplicabile speței.

Recurenta a susținut că Brăduțanu Valentina nu a adresat notarului o cerere privind

acceptarea succesiunii la momentul deschiderii acesteia, nu a intrat în posesiunea

masei succesorale, iar toate acțiunile acesteia sunt tardive și contravin procedurii.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei decizii noi

privind respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.

La 22 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de recurs

intimatei Brăduțanu Valentina și notarului Negru Oxana (f.d. 3, vol. III), însă doar

intimata Brăduțanu Valentina au făcut uz de dreptul său de a se expune asupra

recursului printr-o referință, pe care a expediat-o prin poșta electronică la 26 aprilie

2023 (f.d. 7-10, vol. III), solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în

special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

4

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în

redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 25 ianuarie 2023, dispozitivul decizia motivată fiind notificată participanților la

proces prin poșta electronică la 26 ianuarie 2023 (f.d. 213).

Astfel, depunerea recursului la 17 februarie 2023 (f.d. 248) este în termen.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de Negura Ana, reprezentată de

avocatul Negura Vladislav, completul de judecată îl consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

5

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul înaintat de Negura Ana, reprezentată de avocatul

Negura Vladislav.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul înaintat de Negura Ana, reprezentată de avocatul Negura Vladislav,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

6