3ra-842/23 — anularea actului administrativ

3ra-842/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-842/23

2-21036727-01-3ra-10082023

Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău –V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Serghei Lazari, reprezentat de

avocatul Andrei Grigorița,

în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către

Serghei Lazari împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terți Olesea Mitru

și Vadim Mitru cu privire la anularea în tot a actului administrativ individual

defavorabil,

împotriva hotărârii din 12 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 25 februarie 2021, Serghei Lazari, a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere

de chemare în judecată, care ulterior la 31 ianuarie 2023, a fost completată, împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârii Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 32/2 din 26 ianuarie 2021 „Cu privire la contestarea hotărârii nr.

29/7 din 16 octombrie 2020 a Plenului Colegiului disciplinar, emise în privința

judecătorului Serghei Lazari de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani”; hotărârii

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 29/7 din 16

octombrie 2020; rezoluției de începere a procedurii disciplinare nr. 710 s-1042 p/m

din 21 august 2020; raportului nr. 710 s-1052 din 23 septembrie 2020 al Inspecției

Judiciare de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, inspector-judecător Tatiana

Craiu și încetarea procedurii disciplinare intentate împotriva judecătorului Lazari

Serghei la sesizarea avocatului Augustin Procopovici, în interesele Olesei Mitru și a

lui Vadim Mitru; încetarea procedurii disciplinare nr. 710 s-1052 din 23 septembrie

2020 pe motivul intervenirii prescripției atragerii la răspundere disciplinară, cu

repunerea în toate drepturile avute anterior, cu calcularea și achitarea salariului, în

modul stabilit de lege.

1

În motivarea acțiunii, Serghei Lazari, a relatat că, s-au comis abateri grave cu

privire la procedura de inițiere, verificare a judecătorului, fiind apreciat în condiții

de subiectivitate excesivă și arbitrară.

A comunicat reclamantul că, inspectorul-judecător, Tatiana Craiu, a încălcat

normele imperative ale legii în procesul de verificare a judecătorului Serghei Lazari,

fapt contrar pct. 2.1., 2.2., 3.15. lit. b) și c), 10.22. lit. b) din Regulamentul cu privire

la organizarea, competența și modul de funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat

prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 506/24 din 13 noiembrie

2018 în coroborare cu art. 7, 71 alin. (6) lit. b1 al Legii nr. 947 din 19 iulie 1996 cu

privire la Consiliul Superior al Magistraturii, art. 116 pct. 6 din Constituția

Republicii Moldova, art. 2 lit. a), art. 23 alin. (2) lit. b) al Legii nr. 178 din 25 mai

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului.

Or, în speță, nu există nici o probă prin care să fie confirmat faptul demarării

procedurii legale privind solicitarea opiniei judecătorului Serghei Lazari și dovada

recepționării unui astfel de document în condițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 178

din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor și pct. 10.22

lit. b) din Regulamentul „Cu privire la organizarea, competența și modul de

funcționare a Inspecției Judiciare”, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 506/24 din 13 noiembrie 2018.

Consideră că, în privința judecătorului Serghei Lazari, procedura de verificare

a fost violată, abuzivă și lipsită de echitate, fapt contrar prevederilor pct. 10.22 lit.

b) din Regulamentul „Cu privire la organizarea, competența și modul de funcționare

a Inspecției Judiciare”, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 506/24 din 13 noiembrie 2018”.

Prin urmare, judecătorului Serghei Lazari i-au fost îngrădite, în mod abuziv,

drepturile și interesele legitime în procesul de verificare a acțiunilor sale.

A mai susținut că, aceleași critici invocate mai sus în adresa Colegiului

disciplinar referitor la consecințele, modalitatea de înfăptuire a justiției în acest caz

particular, aspecte cu privire la afectarea drepturilor justițiabililor, etc., sunt valabile

în cazul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și în cazul

Raportului nr. 710 s-1052 din 23 septembrie 2020 al Inspecției Judiciare de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii, inspector-judecător Craiu Tatiana.

Reclamantul a susținut că, aprecierea inspectorului-judecător Craiu Tatiana,

este una vădit subiectivă, nefiind dovedite în mod obiectiv și măsurabil consecințele

acțiunilor judecătorului Serghei Lazari și contravine Hotărârii Curții Constituționale

ale Republicii Moldova din 6 martie 2018 privind excepția de neconstituționalitate

a unor prevederi din art. 10 pct. 4 și pct. 5 din Legea nr. 845-X11 din 3 ianuarie 1992

cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (Sesizarea nr. 10g/2018).

Astfel, reclamantul consideră că, concluzia Colegiului disciplinar se bazează

doar pe cele invocate de către autorul sesizării, avocatul Procopovici Augustin, și a

fost adoptată fără a fi cercetate alte circumstanțe, care ar demonstra că acțiunile

imputate judecătorului Serghei Lazari și calificate ca abatere disciplinară au fost

generate de circumstanțe obiective, care demonstrează o justificare rezonabilă a

acestor acțiuni, și anume: Hotărârea în cauza civilă la cererea reclamanților Mitru

2

Olesea și Mitru Vadim către „Victoriabank” SA privind declararea nulității parțiale

a contractului de credit bancar, contractului de ipotecă, repararea prejudiciului

material și moral cauzat, și acțiunea reconvențională privind încasarea datoriei

acumulate la rambursarea creditului bancar acordat, a fost adoptată la data de 09

decembrie 2016.

La 09 decembrie 2016, a fost pronunțat dispozitivul hotărârii, copia fiind

înmânată imediat reprezentanților părților în proces prezenți în instanță.

După pronunțarea dispozitivului hotărârii, la data de 09 decembrie 2016 a fost

perfectat și semnat procesul-verbal al ședințelor de judecată, cauza fiind pregătită

pentru a fi transmisă în cancelaria instanței.

La data de 27 decembrie 2016 avocatul Procopovici Augustin a prezentat

cererea prin care solicita să-i fie acordată posibilitatea de a face cunoștință cu

materialele cauzei. Cauza a fost prezentată avocatului.

Totodată, reclamantul a comunicat că, cauza civilă indicată a fost solicitată și

de către tatăl reclamantei Mitru Olesea, pentru a lua cunoștință cu materialele cauzei,

care a prezentat instanței procura în original eliberată de Mitru Olesea, cu dreptul de

a reprezenta interesele acesteia.

Ulterior, la 28 aprilie 2017, avocatul Procopovici Augustin, a depus în

cancelaria instanței o cerere prin care a solicitat eliberarea hotărârii motivate

adoptate la 09 decembrie 2016, invocând că, a contestat hotărârea indicată cu cerere

de apel.

Reclamantul a menționat că, la data de 28 aprilie 2017, după ce a recepționat

cererea avocatului Procopovici Augustin, a verificat cele expuse în cerere și a stabilit

că, la data de 30 decembrie 2016, avocatul a înregistrat în cancelaria instanței cererea

de apel prin care a solicitat casarea hotărârii și adoptarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea reclamanților Mitru Olesea și Mitru Vadim să fie admisă integral, iar

acțiunea reconvențională a SA „Victoriabank” să fie respinsă. Concomitent a stabilit

că, cauza civilă nu a fost transmisă în cancelaria instanței, iar din materialele cauzei

lipsește un volum din trei.

Totodată, a stabilit că, lipsește și cererea de apel formulată de către avocatul

Procopovici Augustin.

Reclamantul a comunicat că, grefierul care a participat ca membru al

completului de judecată la pronunțarea hotărârii din 09 decembrie 2016, nu mai

activa în cadrul instanței, și nu a putut stabili unde se află un volum din materialele

cauzei civile.

În circumstanțele indicate, la 15 mai 2017, a emis o încheiere de reconstituire a

actelor pierdute din cadrul cauzei civile indicate, inclusiv a cererii de apel, copia

încheierii fiind transmisă reprezentanților părților în proces.

La 28 februarie 2020, de către avocatul Procopovici Augustin, după

pronunțarea încheierii prin care parțial a fost admisă cererea privind anularea titlului

executoriu, au fost prezentate documentele solicitate prin încheierea de reconstituire

a actelor pierdute din cadrul cauzei civile, inclusiv cererea de apel cu semnătura în

original.

3

La 02 martie 2020, judecătorul Serghei Lazari a emis o încheiere privind

încetarea procedurii de reconstituire.

Cererea de apel cu semnătura originală a avocatului și documentele prezentate

au fost anexate la materialele cauzei civile, apoi a fost întocmită hotărârea motivată

și cauza civilă a fost transmisă în cancelaria instanței pentru a fi expediată în adresa

Curții de Apel Chișinău.

A relatat reclamantul că, deoarece, la 17 martie 2020, a fost adoptată Hotărârea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 55 privind declararea stării de urgență pe

teritoriul Republicii Moldova, prin dispoziția Președintelui Judecătoriei Chișinău,

Radu Țurcanu, în activitatea instanței a fost instituit regim special, cauza civilă

indicată fiind expediată în adresa instanței de apel după expirarea termenului acestui

regim.

Astfel, a indicat că, cauza civilă supra enunțată, a fost expediată la Curtea de

Apel Chișinău cu depășirea termenului legal, nu din cauza îndeplinirii

necorespunzătoare a obligațiunilor de serviciu de către judecătorul Serghei Lazari,

dar, datorită unui concurs de circumstanțe mai presus de voința sa, de faptul că au

fost pierdute o parte din actele cauzei civile, și anume un volum din trei volume,

inclusiv și cererea de apel formulată de către reprezentantul reclamanților, avocatul

Procopovici Augustin. Cererea de apel, cu semnătura originală, a fost prezentată de

avocatul Procopovici Augustin, pentru a fi anexată la materialele cauzei, în schimbul

cererii de apel pierdute, doar la data de 28 februarie 2020, iar expedierea cauzei în

instanța de apel în lipsa cererii de apel în original nu a fost posibilă până la

prezentarea acesteia.

Suplimentar celor expuse, reclamantul a comunicat că, în perioada anilor 2017

- 2020, până la depunerea sesizării în adresa Consiliului Superior al Magistraturii,

avocatul Procopovici Augustin, a participat, în mod repetat, la examinarea unor

cauze pe care le avea în procedură și personal, în formă verbal, a solicitat avocatului

să urgenteze prezentarea actelor necesare pentru expedierea cauzei în instanța de

apel.

Reclamantul a semnalat că conștientizează faptul că, în postura de judecător,

poartă răspunderea personală pentru cauzele pe care le are în procedură, inclusiv și

pentru păstrarea lor, în perioada de la momentul când le-a recepționat și până la

momentul predării lor în cancelaria instanței după soluționare.

Însă, în cazul dat, consideră că există circumstanțe obiective care demonstrează

faptul că încălcarea termenelor de efectuare a acțiunilor procesuale și expediere a

cauzei civile în instanța de apel au fost generate din motive neimputabile. Or, după

adoptarea dispozitivului hotărârii, cauza a fost transmisă grefierului pentru

perfectarea procesului-verbal și îndeplinirea altor acțiuni necesare pentru

transmiterea acesteia în cancelaria instanței. Cererea de apel formulată de către

avocat a fost primită de către grefier în cancelaria instanței, pentru a fi ulterior

anexată la materialele cauzei.

Deci, de către judecător, nu au fost întreprinse nici un fel de acțiuni pentru a nu

da curs cererii de apel formulate de către avocat, pentru a reține cauza dată în instanță

contrar prevederilor Codului de procedură civilă și a nu o expedia în instanța de apel.

4

A relatat reclamantul că, doar după ce a fost stabilită dispariția actelor din

materialele cauzei, imediat a întreprins acțiunile necesare, și anume dispunerea

intentării unei proceduri de reconstituire a actelor pierdute, reiterând că, avocatul

Procopovici Augustin a prezentat cererea de apel în original doar la data de 28

februarie 2020.

În circumstanțele expuse consideră că, Hotărârea Colegiului disciplinar din 16

octombrie 2020 a fost adoptată în temeiul raportului Inspecției judiciare care este

bazat doar pe circumstanțele invocate de către autorul sesizării și cercetarea

unilaterală a faptelor, el din pricini obiective fiind lipsit de posibilitatea de a prezenta

probe în apărarea drepturilor sale.

Referitor la constatarea cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil

a unui potențial subiect de drept, a opinat reclamantul că acest rol, le revine

instanțelor naționale, dar nu Colegiului disciplinar al Consiliului Superior al

Magistraturii, prin ce au fost lezate drepturile și interesele legitime ale judecătorului

Lazari Serghei.

În altă ordine de idei, a relatat reclamantul că, Colegiul disciplinar al Consiliului

Superior al Magistraturii, a comis o imixtiune nejustificată în sfera de competență

a instanțelor judecătorești la înfăptuirea justiției, fapt contrar art. 114 din Constituția

Republicii Moldova.

De asemenea, Colegiul disciplinar nu a constatat gradul de afectare a drepturilor

potențialilor apelanți, limitându-se doar la aprecieri subiective, invocând superficial

„afectarea drepturilor”, fapt contrar prevederilor art. 7 alin. (2) a Legii nr. 178 din

25 iulie 2014.

Reclamantul a menționat că, la caz, în privința judecătorului Serghei Lazari au

fost aplicate 2 tipuri de sancțiuni, avertisment și mustrare. Astfel că, trecând peste

sancțiunea „reducerea salariului” care este imediat următoare pe scara sancțiunilor

stabilită de Legiuitor, după „avertisment” și „mustrare”, Colegiul disciplinar a omis

treapta a 3 de pe scara sancțiunilor, trecând direct la treapta a 4-a, aplicând

sancțiunea „eliberarea din funcția de judecător” care, este ultima treaptă pe scara

sancțiunilor ca opțiune aplicabilă.

Astfel, sancțiunea aplicată judecătorului Serghei Lazari „eliberarea din funcția

de judecător” este ilegală, deoarece se află în vădită contradicție cu principiile Cartei

cu privire la statutul judecătorului din motivele expuse supra, dar și din motiv că,

Colegiul disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii a trecut cu vederea

ierarhia sancțiunilor stabilită de Legiuitor, adică a omis sancțiunea „reducerea

salariului” prevăzută la art. 6 alin. (1) lit. c) a Legii nr. 178/2014, aplicând direct

litera d) a aceluiași articol „eliberarea din funcția de judecător”.

În speță, concluzionând asupra ineficienței sancțiunii „avertisment” și

„mustrare”, nu este clar de ce Colegiul disciplinar nu a aplicat sancțiunea „reducerea

salariului”, or, Colegiul disciplinar nu a făcut uz, niciodată, de această opțiune față

de judecătorul Serghei Lazari (reducerea salariului) care, după cum este reglementat

de Legiuitor, se află pe următoarea treaptă a scării sancțiunilor aplicabile, de după

„avertisment” și „mustrare”.

5

A mai menționat că, conform extrasului din procesul-verbal nr. 7 al Plenului

Colegiului disciplinar din 16 octombrie 2020, la pct. 6, rubrica „Nu s-au prezentat”

se indică următoarele: „Judecătorul Lazari Serghei de la Judecătoria Chișinău (sediul

Buiucani), a fost citat legal, motivele neprezentării nu se cunosc (f.d. 88) ”.

În speță, judecătorul Serghei Lazari nu a cunoscut despre data, ora și locul

ședinței, fapt contrar art. 32 alin. (3) a Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Referitor la afirmația Plenului Consiliului Superior al Magistraturii precum că,

judecătorul Serghei Lazari, ar fi fost citat legal la ședința Colegiului disciplinar însă

nu s-ar fi prezentat, reclamantul o consideră eronată și contrară materialelor anexate

de către judecătorul Serghei Lazari, se citează: „La caz. Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii constată că, la ședința Colegiului disciplinar judecătorul Serghei

Lazari de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, deși a fost citat legal, nu s-a

prezentat... ”.

Astfel, consideră reclamantul că Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat

o hotărâre contradictorie, fără a lua în considerare argumentele din contestația

înaintată.

În cererea de concretizare a evidențiat că, de la data pretinsei abateri

disciplinare săvârșite de Serghei Lazari (15 ianuarie 2017) până în prezent (31

ianuarie 2023) au trecut 6 ani și 47 zile, prin urmare procedura disciplinară urmează

a fi încetată în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Prin hotărârea din 12 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

acțiunea înaintată de Serghei Lazari împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,

terți Olesea Mitru și Vadim Mitru cu privire la anularea în tot a actului administrativ

individual defavorabil, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, Consiliul Superior al

Magistraturii a acționat în limitele împuternicirilor acordate de lege, cu respectarea

procedurii prevăzute în acest sens, hotărârea adoptată fiind luată de un organ

colegial, ca urmare a analizei faptelor relevante pentru luarea deciziei enunțate,

precum și a realizării procedurii de vot.

A relatat că, pârâtul întemeiat a constatat că, acțiunile reclamantului se

încadrează pe temeiurile prevăzute de art. 4 alin. (l) lit. g) și j) din Legea nr.178 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor. Or, din materialele cauzei

disciplinare s-au identificat circumstanțe care denotă că reclamantul Serghei Lazari,

în calitatea sa de președinte al ședințelor de judecată, a îndeplinit necorespunzător o

obligație de serviciu, în lipsa unor justificări rezonabile.

Astfel, a considerat ca fiind lipsite de suport mențiunile reclamantului cu privire

la faptul că, în acțiunile sale sunt circumstanțe care exclud tragerea la răspundere

disciplinară și anume lipsa personalului calificat și sarcina exagerat de mare per

judecător, or reclamantul nu a prezentat în acest sens careva probe care să confirme

că a depus eforturi în vederea soluționării acestor impedimente și anume că s-a

adresat față de administrația și conducătorul instanței cu astfel de solicitări.

A mai constatat instanța de apel că este neîntemeiat și argumentul reclamantului

precum că, procedura administrativă a fost viciată ca urmare a neacordării dreptului

6

de a depune obiecții referitor la sesizarea înaintată, or, potrivit materialelor cauzei

se atestă că, despre sesizarea menționată și rezoluția inspectorului - judecător prin

care s-a dispus pornirea procedurii disciplinare din data de 21 august 2020 cât și a

Raportului întocmit de Inspecția Judiciară la data de 23 septembrie 2020,

reclamantul a cunoscut în luna septembrie 2020, fapt confirmat în cadrul ședinței

Plenului CSM din 26 ianuarie 2021, ce se confirmă prin înregistrările audio al

ședinței la min.29:42-32.05; min. 41.11-42:50; min.46:45 - 47:30 (f.d. 95, vol. II).

Curtea de Apel Chișinău a respins ca neîntemeiate și declarative alegațiile

reclamantului, Serghei Lazari, referitor la ilegalitatea hotărârii nr. 29/7 din 16

octombrie 2020 a Plenului Colegiului disciplinar, menționând în acest sens că, la

examinarea contestației depuse de reclamant împotriva acestui act, pârâtul a

constatat că, judecătorul Serghei Lazari la data petrecerii ședinței Colegiului

disciplinar se afla în concediu de boală, prin urmare, ultimul nu și-a putut expune

poziția asupra celor invocate de către Inspecție în Raportul de constatare a abaterii

disciplinare, fapt ce a condus la încălcarea dreptului judecătorului la apărare, cauza

fiind examinată doar din perspectiva alegațiilor lecturate în sesizare, motiv din care

pârâtul în calitate de instanță disciplinară a ajuns la concluzia de a admite contestația

reclamantului Serghei Lazar și a examina cauza în fond cu respectarea tuturor

drepturilor reclamantului.

A mai susținut instanța de apel că, reclamantului nu i s-a creat un impediment

în procedura disciplinară să cunoască conținutul sesizării, să prezinte explicații

scrise și orale, să prezinte probe care demonstrează sau care infirmă faptele invocate

în sesizare sau relevante pentru sesizare, să fie asistat de un avocat sau de un

reprezentant al său, să solicite audierea martorilor sau a altor persoane în cadrul

ședinței de examinare a cauzei disciplinare, să i-a cunoștință de materialele dosarului

și să depună probe noi sau demersuri pentru administrarea de probe noi, să formuleze

în orice moment demersuri și să dea explicații suplimentare. Or, toate acestea

reprezintă garanții și măsuri suficiente pentru ca unui judecător vizat în procedura

disciplinară să-i fie asigurat dreptul la apărare prevăzut de Constituție (a se vedea,

mutatis mutandis, HCC nr.9 din 28 iunie 2012, § 35).

Astfel, instanța de apel a stabilit că se atestă cu certitudine că, prin hotărârea

contestată pârâtul a respectat dreptul reclamantului la apărare, cât și dreptul de a fi

auzit și de a prezenta probe

A mai constatat instanța de apel că este neîntemeiat și argumentul reclamantului

precum că, procedura disciplinară urmează a fi încetată în legătură cu expirarea

termenului de prescripție, or faptele pentru care reclamantul a fost atras la

răspundere disciplinară au avut un caracter continuu, care s-au consumat în luna

august 2020, urmare a inițierii procedurii de control.

Totodată, instanța de apel a stabilit că potrivit portalului instanțelor de judecată

se constată că, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 09 decembrie

2016 a fost publicată la data de 26 ianuarie 2021

(https://jc.instante.justice.md/ro/court-decisions?dossier_number=14-2-2961-

19042013&type=Any&apply_filter=1).

7

Respectiv rezultă cert că, Consiliul Superior al Magistraturii a emis hotărârea

nr. 32/2 la 26 ianuarie 2021, adică în termenul prevăzut de lege, iar careva temeiuri

ce ar fi dus la încetarea procedurii disciplinarea nu au fost constatate.

Cu referire la sancțiunea aplicată reclamantului prin actul contestat, Curtea de

Apel Chișinău a notat că rolul instanței este de a verifica legalitatea actului

administrativ și nu de a examina oportunitatea acestuia.

A mai constatat instanța de apel că, actul administrativ individual contestat, prin

care fată de Serghei Lazari a fost aplicată sancțiunea disciplinară „eliberarea din

funcție”, a fost emis de către Consiliul Superior al Magistraturii în conformitate cu

legislația în vigoare și cu respectarea principiului proporționalității prevăzut la art.

29 din Codul administrativ. Or, actul contestat a fost emis în privința lui Serghei

Lazari ca urmare a abaterii disciplinare comise de către ultimul și constatate cu

certitudine în cadrul Inspecției Judiciare și Consiliul Superior al Magistraturii.

La 13 iunie 2023, Serghei Lazari, reprezentat de avocatul Andrei Grigorița, a

depus recurs, împotriva hotărârii din 12 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au solicitat casarea hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei decizii noi

prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța a respins acțiunea ca

neîntemeiată și nu a luat în considerare motivele de fapt și de drept invocate în

acțiune de către reclamant/recurent, fapt pentru care, hotărârea instanței este ilegală

și neîntemeiată. Consideră recurentul că actul administrativ individual, contestat este

ilegal, prin care se aduce atingere gravă drepturilor fundamentale ale reclamantului,

concluzie care se desprinde din ansamblul probelor de la dosar, a argumentelor și

motivelor invocate în acțiunea depusă, inclusiv din normele de drept care

guvernează speța dedusă judecății.

A susținut că, nu există nici o probă prin care să fie confirmat faptul demarării

procedurii legale privind solicitarea opiniei judecătorului Lazari Serghei și dovada

recepționării unui astfel de document în condițiile art. 23 alin. (2) al Legii nr. 178

din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor și pct. 10.22

lit. b) din Regulamentul „Cu privire la organizarea, competența și modul de

funcționare a Inspecției judiciare”, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 506/24 din 13 noiembrie 2018.

A relatat recurentul că, prin actul administrativ contestat, i-au fost vătămate

drepturile fundamentale garantate și protejate prin Constituția Republicii Moldova

și CtEDO.

A menționat recurentul că, din textul hotărârii contestate se observă că Curtea

de Apel Chișinău a îngrădit în mod ilegal exercițiul drepturilor și intereselor legitime

ale lui Lazar Serghei de a beneficia de efectele prescripției extinctive.

A invocat recurentul că hotărârea Curții de Apel Chișinău, a fos emisă contrar

normelor imperative și anume art. 5 alin. (1) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, instanța de judecată ignorând

circumstanța intervenirii termenului de prescripție a răspunderii disciplinare de 2 ani

de la data comiterii abaterii disciplinare.

8

Prin urmare, se atestă că hotărârea contestată nu conține niciun argument sau

răspuns referitor la critica invocată cu privire la neîntrunirea celor 2 condiții

cumulative pentru a fi angajată răspunderea disciplinară a judecătorului Lazari

Serghei: efectele asupra imaginii justiției și efectele asupra prestigiului justiției.

A notat recurentul că, instanța neîntemeiat și ilegal a respins acțiunea înaintată,

fiind ignorată situația de fapt dedusă judecății și normele de drept aplicabile speței,

iar circumstanțele și motivele de fapt și de drept invocate de reclamant drept temei

al pretențiilor, instanța nu le-a apreciat sub nici o formă. Or, consideră că hotărârea

este ilegală și neîntemeiată care urmează a fi casată total.

La 02 august 2023, Serghei Lazari, reprezentat de avocatul Andrei Grigorița, a

depus cerere de recurs completată, în care a invocat că, Colegiul disciplinar nu a

prezentat nici o probă prin care ar măsura/cuantifica consecințele produse sau gradul

de afectare asupra imaginei justiției și prestigiului justiției, contrar prevederilor art.

7 alin. (2) al Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor și art. 118 din Codul administrativ.

La data de 15 martie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii, a depus referință

prin care a solicitat declararea recursului depus de Serghei Lazari, reprezentat de

avocatul Andrei Grigorița, inadmisibil, sau, după caz, respingerea cererii de recurs

ca neîntemeiată.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul depus de

Serghei Lazari, reprezentat de avocatul Andrei Grigorița, a fost depus până la data

intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie

2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul

hotărârii instanței de apel a fost pronunțat de către Curtea de Apel Chișinău la data

9

de 12 iunie 2023, care a fost expediat recurentului la data de 12 iunie 2023, prin

intermediul poștei electronice (f.d. 72, vol. III).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că copia hotărârii

motivate a instanței de apel a fost notificată recurentului la data de 24 iulie 2023 (f.d.

85, vol. III).

La data de 13 iunie 2023, Serghei Lazari, reprezentat de avocatul Andrei

Grigorița, a depus recursul motivat împotriva hotărârii din 12 iunie 2023 a Curții de

Apel Chișinău (f.d. 73-84, vol. III).

Astfel, recursul depus de Serghei Lazari, reprezentat de avocatul Andrei

Grigorița, împotriva hotărârii din 12 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, este în

termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serghei Lazari, reprezentat

de avocatul Andrei Grigorița, în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților.

Conform art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii

recursului, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a) - f).

Din analiza prevederilor citate, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, depus până la data de 01 septembrie 2023, în special, nu se limitează doar

la temeiurile menționate la art. 246 alin. (2) din Codul administrativ ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al

temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

10

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii recursului. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Serghei Lazari, reprezentat de avocatul Andrei Grigorița, conține obiecții

de fapt și de drept similare celor expuse în cadrul examinării cauzei, care au fost

analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate corespunzător.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de

lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

11

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Serghei

Lazari, reprezentat de avocatul Andrei Grigorița.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Serghei Lazari, reprezentat de avocatul Andrei Grigorița,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

12