2ra-1466/23 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei de intretinere

2ra-1466/23 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei de intretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra–1466/23

2-22057768-01-2ra-07082023

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești (jud. Gh. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, A. Malîi, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

27 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Creciun,

reprezentat de avocatul Oleg Școlnic,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Creciun

împotriva lui Gheorghe Creciun, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea

domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere,

împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg

Școlnic și s-a menținut hotărârea din 20 octombrie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul

Telenești,

c o n s t a t ă:

Veronica Creciun a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Gheorghe Creciun, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului

copilului minor și încasarea pensiei de întreținere.

În motivarea acțiunii a indicat că, la ****** ****** ******, a încheiat

căsătoria cu pârâtul. În perioada vieții comune a soților s-a născut, la ******

****** ******, copilul ****** ******. Relațiile dintre soți au eșuat, de mai mult

timp în familia acestora predomină situație de conflict și neînțelegeri, motivul fiind

caractere diferite și viziuni contradictorii asupra modului de conviețuire.

Prin urmare, fiind ambii la muncă în Germania, pârâtul, fără explicații, a

părăsit-o și a revenit în Republica Moldova de unul singur. Ulterior, reclamanta a

aflat că soțul ei, deja, are o relație cu o altă femeie, fapt ce a convins-o că nu-și mai

dorește menținerea acestei familii.

1

La moment, deja de un an și jumătate, nu locuiesc împreună, dânsa aflându-

se la muncă în Germania, iar pârâtul – în Franța.

A mai indicat că, după separarea lor, copilul a rămas la întreținerea

reclamantei, dânsa dispune de condiții bune de trai și are posibilitate să-i ofere

copilului un trai decent și o educație pe măsură, în perioada, cât reclamanta

muncește peste hotarele țării, copilul aflându-se în grija mamei sale, ******

******, ultima potrivit dispoziției nr. ****** din ****** ****** ******, cu

acordul ambilor părinți, a fost numită custode asupra copilului, ****** ******,

născut la ****** ****** ******. La fel, a considerat că, în scopul evitării pe viitor

a unor situații care ar crea dificultăți la exercitarea obligațiunilor sale părintești,

reieșind din interesul suprem al copilului, domiciliul acestuia urmează să fie stabilit

cu ea.

Totodată, recunoscând că după separare, pârâtul acordă ajutor pentru

întreținerea copilului, a subliniat că acesta nu este unul regulat și suficient, din care

considerente este nevoită să solicite încasarea pensiei de întreținere pentru copilul

lor minor. La moment, pârâtul nu este angajat în câmpul muncii pe teritoriul

Republicii Moldova, dar permanent lucrează în Franța în domeniul construcțiilor,

activitate care îi asigură un venit stabil destul de impunător, un venit care la sigur

îi permite să achite o pensie de întreținere în mărimea solicitată de reclamantă.

Reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu Gheorghe Creciun,

determinarea domiciliului copilului minor ****** ******, născut la ******

****** ******, cu mama și încasarea de la Gheorghe Creciun în beneficiul său a

pensiei pentru întreținerea copilului minor în mărime de 2500 lei lunar.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești,

s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Creciun. S-

a desfăcut căsătoria dintre Veronica Creciun și Gheorghe Creciun, încheiată la

****** ****** ******, la Primăria Leușeni, raionul Telenești, sub nr. ******. S-

a stabilit domiciliul copilului minor, ****** ******, născut la ****** ******

******, cu mama sa, Veronica Creciun. S-a încasat de la Gheorghe Creciun în

beneficiul Veronicăi Creciun pensia de întreținere pentru copilul minor ******

******, născut la 27 februarie 2015, în mărime fixă de 2500 (două mii cinci sute)

lei lunar, începând cu 5 septembrie 2022, până la atingerea majoratului. S-a încasat

de la Gheorghe Creciun taxa de stat de 900 de lei și pentru înregistrarea desfacerii

căsătoriei, s-a încasat de la Veronica Creciun și Gheorghe Creciun în beneficiul

statului, taxa de stat administrativă, a câte 100 de lei, fiecare.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Gheorghe Creciun, reprezentat

de avocatul Oleg Școlnic, a declarat apel împotriva hotărârii din 20 octombrie 2022

a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi de admitere parțială a cererii de

chemare în judecată în partea încasării pensiei de întreținere și, respectiv încasării

taxei de stat proporțional sumei admise.

Prin decizia din 2 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus

de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic și s-a menținut

hotărârea din 20 octombrie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

2

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a notat că, întreținerea

minorului de către părinții săi are un obiect complex, presupunând acoperirea

tuturor cheltuielilor pe care le implică realizarea dreptului copilului de a beneficia

de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală

sau socială, or, obligația de întreținere a copilului minor de către părinți are ca

finalitate asigurarea mijloacelor materiale necesare acoperirii cheltuielilor legate

de hrană, îmbrăcăminte, locuință, îngrijirea sănătății, satisfacerea nevoilor social

culturale ale copilului, precum și a oricăror altor cheltuieli pe care le reclamă

creșterea, educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia.

Instanța de apel a menționat că, într-adevăr, conform informației eliberate de

către Biroul Național de Statistică, pentru anul 2021, valoarea minimului de

existență, pentru un copil cu vârsta între 7-17 ani, a constituit 2271,60 de lei, însă

cuantumul stabilit de Biroul Național de Statistică este unul orientativ și nu

obligatoriu, or, această sumă reflectă minimul de existență, cheltuielile reale de

întreținere a unui copil fiind mult mai mari.

Curtea de Apel Chișinău a stabilit că, prima instanță corect a conchis

necesitatea încasării pensiei de întreținere într-un cuantum de 2500,00 de lei, care

este o sumă rațională și proporțională cheltuielilor pentru întreținerea unui copil

minor, reieșind din informația plasată de Biroul Național de Statistică și ținând cont

de necesitățile minime de întreținere a unui copil în coraport cu circumstanțele în

lume în prezent, care cu certitudine nu se reflectă în indicii statistici de referință, or

necesitățile reale de întreținere a unei persoane, inclusiv pentru copil minor în

această perioadă sunt într-un decalaj mult mai mare în raport cu perioadele

anterioare care au stat la baza calculării indicilor statistici, respectiv acești indici

nu reflectă realitatea actuală, situație care se demonstrează prin faptele de

notorietate publică privind situația actuală, inclusiv în Republica Moldova.

La 18 septembrie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Gheorghe Creciun,

reprezentat de avocatul Oleg Școlnic, a depus recurs împotriva deciziei din 2 mai

2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond în partea încasării pensiei de întreținere a copilului

minor, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie încasată pensie de întreținere

în mărime de 1136 de lei și corespunzător încasarea taxei de stat în folosul statului

în mărime de 409 de lei.

În motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut

cont că recurentul nu are un loc de muncă, fapt confirmat prin adeverința eliberată

de Primăria Leușeni, r-nul Telenești. La fel, a susținut că, conform extrasului

eliberat de Centrul de sănătate Telenești se constată că, suferă de miopie de grad

mediu la ambii ochii, de aceia îi este dificil să se angajeze la serviciu.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 02 mai

3

intermediul oficiului poștal, părților, copia deciziei integrale din 02 mai 2023, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele cauzei (f.d. 88),

însă date privind recepționarea acesteia de către părți lipsesc la dosar.

Astfel, recursul declarat la 18 septembrie 2023 se consideră depus în

termenul stabilit de lege.

La 13 noiembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului

poștal, a expediat în adresa intimatei, copia recursului declarat de Gheorghe

Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic, împotriva deciziei din 02 mai 2023

a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a

cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 178).

La 18 decembrie 2023, Veronica Creciun a depus referință, solicitând

declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Gheorghe Creciun,

reprezentat de avocatul Oleg Școlnic în raport cu actele cauzei, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența

Curții Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind

tardiv un apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă

au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

În sensul art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(1).

Articolul 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că, în cazul în

care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

4

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură

civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de

casare, invocate în recursul depus de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul

Oleg Școlnic, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția

pronunțată de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a

legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta

s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1)

din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor

faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat,

ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța

a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare

a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel

Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea

probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

5

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Gheorghe

Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), art. 433 alin. (1) lit. a), art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Creciun, reprezentat

de avocatul Oleg Școlnic, împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Veronica Creciun împotriva lui Gheorghe Creciun, cu privire la desfacerea

căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

6

7