2ra-1466/23 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei de intretinere

Dosarul nr. 2ra–1466/23 2-22057768-01-2ra-07082023 Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești (jud. Gh. Ciobanu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, A. Malîi, R. Pulbere) Î N C H E I E R E 27 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența: Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Mariana Ursachi examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Creciun împotriva lui Gheorghe Creciun, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere, împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins cererea de apel depusă de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic și s-a menținut hotărârea din 20 octombrie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, c o n s t a t ă: Veronica Creciun a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Creciun, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere.

În motivarea acțiunii a indicat că, la ****** ****** ******, a încheiat căsătoria cu pârâtul. În perioada vieții comune a soților s-a născut, la ****** ****** ******, copilul ****** ******. Relațiile dintre soți au eșuat, de mai mult timp în familia acestora predomină situație de conflict și neînțelegeri, motivul fiind caractere diferite și viziuni contradictorii asupra modului de conviețuire. Prin urmare, fiind ambii la muncă în Germania, pârâtul, fără explicații, a părăsit-o și a revenit în Republica Moldova de unul singur. Ulterior, reclamanta a aflat că soțul ei, deja, are o relație cu o altă femeie, fapt ce a convins-o că nu-și mai dorește menținerea acestei familii. 1 La moment, deja de un an și jumătate, nu locuiesc împreună, dânsa aflându- se la muncă în Germania, iar pârâtul – în Franța.

A mai indicat că, după separarea lor, copilul a rămas la întreținerea reclamantei, dânsa dispune de condiții bune de trai și are posibilitate să-i ofere copilului un trai decent și o educație pe măsură, în perioada, cât reclamanta muncește peste hotarele țării, copilul aflându-se în grija mamei sale, ****** ******, ultima potrivit dispoziției nr. ****** din ****** ****** ******, cu acordul ambilor părinți, a fost numită custode asupra copilului, ****** ******, născut la ****** ****** ******. La fel, a considerat că, în scopul evitării pe viitor a unor situații care ar crea dificultăți la exercitarea obligațiunilor sale părintești, reieșind din interesul suprem al copilului, domiciliul acestuia urmează să fie stabilit cu ea.

Totodată, recunoscând că după separare, pârâtul acordă ajutor pentru întreținerea copilului, a subliniat că acesta nu este unul regulat și suficient, din care considerente este nevoită să solicite încasarea pensiei de întreținere pentru copilul lor minor. La moment, pârâtul nu este angajat în câmpul muncii pe teritoriul Republicii Moldova, dar permanent lucrează în Franța în domeniul construcțiilor, activitate care îi asigură un venit stabil destul de impunător, un venit care la sigur îi permite să achite o pensie de întreținere în mărimea solicitată de reclamantă. Reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu Gheorghe Creciun, determinarea domiciliului copilului minor ****** ******, născut la ****** ****** ******, cu mama și încasarea de la Gheorghe Creciun în beneficiul său a pensiei pentru întreținerea copilului minor în mărime de 2500 lei lunar.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Creciun. S- a desfăcut căsătoria dintre Veronica Creciun și Gheorghe Creciun, încheiată la ****** ****** ******, la Primăria Leușeni, raionul Telenești, sub nr. ******. S- a stabilit domiciliul copilului minor, ****** ******, născut la ****** ****** ******, cu mama sa, Veronica Creciun. S-a încasat de la Gheorghe Creciun în beneficiul Veronicăi Creciun pensia de întreținere pentru copilul minor ****** ******, născut la 27 februarie 2015, în mărime fixă de 2500 (două mii cinci sute) lei lunar, începând cu 5 septembrie 2022, până la atingerea majoratului.

S-a încasat de la Gheorghe Creciun taxa de stat de 900 de lei și pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei, s-a încasat de la Veronica Creciun și Gheorghe Creciun în beneficiul statului, taxa de stat administrativă, a câte 100 de lei, fiecare. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic, a declarat apel împotriva hotărârii din 20 octombrie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi de admitere parțială a cererii de chemare în judecată în partea încasării pensiei de întreținere și, respectiv încasării taxei de stat proporțional sumei admise. Prin decizia din 2 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic și s-a menținut hotărârea din 20 octombrie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

2 Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a notat că, întreținerea minorului de către părinții săi are un obiect complex, presupunând acoperirea tuturor cheltuielilor pe care le implică realizarea dreptului copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, or, obligația de întreținere a copilului minor de către părinți are ca finalitate asigurarea mijloacelor materiale necesare acoperirii cheltuielilor legate de hrană, îmbrăcăminte, locuință, îngrijirea sănătății, satisfacerea nevoilor social culturale ale copilului, precum și a oricăror altor cheltuieli pe care le reclamă creșterea, educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia.

Instanța de apel a menționat că, într-adevăr, conform informației eliberate de către Biroul Național de Statistică, pentru anul 2021, valoarea minimului de existență, pentru un copil cu vârsta între 7-17 ani, a constituit 2271,60 de lei, însă cuantumul stabilit de Biroul Național de Statistică este unul orientativ și nu obligatoriu, or, această sumă reflectă minimul de existență, cheltuielile reale de întreținere a unui copil fiind mult mai mari.

Curtea de Apel Chișinău a stabilit că, prima instanță corect a conchis necesitatea încasării pensiei de întreținere într-un cuantum de 2500,00 de lei, care este o sumă rațională și proporțională cheltuielilor pentru întreținerea unui copil minor, reieșind din informația plasată de Biroul Național de Statistică și ținând cont de necesitățile minime de întreținere a unui copil în coraport cu circumstanțele în lume în prezent, care cu certitudine nu se reflectă în indicii statistici de referință, or necesitățile reale de întreținere a unei persoane, inclusiv pentru copil minor în această perioadă sunt într-un decalaj mult mai mare în raport cu perioadele anterioare care au stat la baza calculării indicilor statistici, respectiv acești indici nu reflectă realitatea actuală, situație care se demonstrează prin faptele de notorietate publică privind situația actuală, inclusiv în Republica Moldova.

La 18 septembrie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic, a depus recurs împotriva deciziei din 2 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond în partea încasării pensiei de întreținere a copilului minor, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie încasată pensie de întreținere în mărime de 1136 de lei și corespunzător încasarea taxei de stat în folosul statului în mărime de 409 de lei. În motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont că recurentul nu are un loc de muncă, fapt confirmat prin adeverința eliberată de Primăria Leușeni, r-nul Telenești.

La fel, a susținut că, conform extrasului eliberat de Centrul de sănătate Telenești se constată că, suferă de miopie de grad mediu la ambii ochii, de aceia îi este dificil să se angajeze la serviciu. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 02 mai 3 2023. Totodată, la 11 iulie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat, prin intermediul oficiului poștal, părților, copia deciziei integrale din 02 mai 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele cauzei (f.d.

88), însă date privind recepționarea acesteia de către părți lipsesc la dosar. Astfel, recursul declarat la 18 septembrie 2023 se consideră depus în termenul stabilit de lege. La 13 noiembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimatei, copia recursului declarat de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic, împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.

178). La 18 decembrie 2023, Veronica Creciun a depus referință, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic în raport cu actele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. În sensul art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(1). Articolul 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 4 Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate. Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a 5 instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), art. 433 alin. (1) lit. a), art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Creciun, reprezentat de avocatul Oleg Școlnic, împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Creciun împotriva lui Gheorghe Creciun, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Mariana Ursachi 6 7