3ra-322/23 — anularea actului administrativ

3ra-322/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-322/2023

2-17134414-01-3ra-27032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (D. Băbălău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

27 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lazariuc Anatolie și Miron

Serghei,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

înaintată de Anatolie Lazariuc și Serghei Miron împotriva Primăriei mun. Chișinău,

terți Veaceslav Croitor și Lucia Condratenco, cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea demolării construcțiilor,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 20 ianuarie 2017, Anatolie Lazariuc și Sergiu Miron au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău, terți Veaceslav

Croitor și Lucia Condratenco cu privire la contestarea actelor administrative și

demolarea construcției.

În motivarea acțiunii a indicat că, în luna aprilie 2016, de pe str. V. Horea, 1,

mun. Chișinău a fost ilegal defrișat un arbore sănătos de specia nucar, cu vârsta de

aproximativ 30 de ani, iar ca urmare a acțiunilor efectuate, vecinii au înțeles că în

locul acestuia va fi edificată construcția unui imobil.

Reclamanții au indicat că în aceiași zi, la 06 aprilie 2016, proprietarii loturilor

de pământ cu case individuale amplasate în mun. Chișinău, str. V. Horea, I. Cloșca

și P. Ungureanu (peste 50 persoane) au depus în adresa Inspecției de Stat în

Construcții o plângere colectivă, pe faptul construcției unui bloc locativ cu multe

etaje pe str. V. Horea, 1, mun. Chișinău.

Prin răspunsul nr. 329 din 16 mai 2016 a Inspecției de Stat în Construcții, au

fost informați că în rezultatul verificării plângerii, cu ieșire la fața locului, s-a

constatat că careva lucrări de demolare a construcției nu se execută.

Concomitent s-a menționat că, în adresa Inspecției de Stat în Construcții au

parvenit careva declarații spre informare, precum că beneficiarii construcției

Veaceslav Croitor și Lucia Condratenco au obținut la 18 aprilie 2016 certificatul de

urbanism pentru proiectare cu nr. 1391/16, pentru construirea unei case de locuit cu

1

nivelul de înălțime P+E.

Reclamanții au subliniat că specialiștii din domeniul proiectării și construcțiilor

au constatat, că documentele care au stat la baza eliberării schiței de proiect a casei

de locuit conțin falsificări, deoarece pentru a obține schimbarea zonei în care

locuiesc, era necesar de a efectua elaborarea Planului Urbanistic de Zonare (PUZ).

La rândul său, adoptarea unui astfel de document se efectuează cu avizul Direcției

Arhitectură și Urbanism al Primăriei Chișinău, în baza proiectului ce urmează a fi

elaborat de instituțiile de proiectare, abilitate ca ,,Chișinăuproiect”, obținerea

avizului pozitiv al consiliului arhitecților capitalei, precum și a avizului pozitiv al

Consiliului municipal Chișinău, condiții ce nu se atestă la caz.

La fel, reclamanții au mai menționat că la 09 septembrie 2016 Primăria mun.

Chișinău a eliberat autorizația de construire cu nr. 221-c/16, prin care s-a autorizat

executarea lucrărilor de construire a unei case de locuit pentru două familii D+P+2E

în mun. Chișinău, str. V. Horea, 1, conform documentației de proiect elaborate în

baza certificatului de urbanism nr. 289i/16 din 11 iulie 2016.

Reclamanții au indicat că, autorizarea executării lucrărilor de construire, prin

eliberarea autorizației de construire, încalcă legislația Republicii Moldova și

normele în construcție. Or, sub pretextul construcției unei case de locuit, se

construiește un bloc locativ pe un teren de 6,5 ari, care cu înălțimea sa, acoperă

lumina solară vecinilor, însă pentru a începe o astfel de construcție este necesară

obținerea consimțământului locatarilor vecini, fapt ce nu s-a efectuat.

Respectiv, atât certificatul de urbanism nr. 289i/16 din 11 iulie 2016 cât și

autorizația de construire nr. 221-c/16 din 09 septembrie 2016, au fost adoptate

contrar legislației în vigoare, or, la eliberarea certificatului de urbanism, nu au fost

anexate actele necesare și anume, actul cu privire la acordul autentificat notarial al

coproprietarilor de imobil/teren, ale căror interese pot fi afectate nemijlocit în

procesul executării lucrărilor de construcție și în perioada exploatării obiectului

construit. În afară de aceasta, obiectivul nominalizat este situat în zona de

Revitalizare de tip (Re), ceea ce denotă că pentru această zonă urma a fi elaborat

Proiectul Urbanistic de Detaliu, deoarece zona (Re) cuprinde terenuri, care sunt

subiecte de dezvoltare pentru viitor.

În acest caz, Regulamentul de zonare se stabilește prin corespunderea tipului

de funcțiune cu densitatea admisă, în contextul prevederilor Regulamentului de

zonare pentru funcțiuni rezidențiale, comerciale și industriale. Zonele de tip (Re)

sunt aprobate de către Consiliul municipiului Chișinău pe baza Planului Urbanistic

de Detaliu, elaborat pentru cartierul, care urmează să devină subiect, fie de

dezvoltare, fie de revitalizare.

Reclamanții Anatolie Lazariuc și Sergiu Miron au mai menționat că, s-au

adresat cu o cerere prealabilă către Primăria mun. Chișinău, prin care au solicitat

eliberarea copiilor autentificate a certificatului de urbanism nr.289i/16 din 11 iulie

2016 și a autorizației de construire nr.221-c/16 din 09 septembrie 2016, precum și

anularea acestora, însă nu au primit răspuns la cererea prealabilă, până la momentul

adresării lor în instanța de judecată.

Prin urmare, reclamanții prin cererea de chemare în judecată au solicitat

anularea autorizației de construire nr.221-c/16 din 09 septembrie 2016 și a

certificatului de urbanism nr.289i/16 din 11 iulie 2016 cu obligarea pârâților

Veaceslav Croitor și Lucia Condratenco de a demola toate construcțiile ilegale și

care nu corespund normelor în construcții, amplasate pe adresa: mun. Chișinău, str.

2

V. Horea, 1.

Prin hotărârea din 21 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Lazariuc și Sergiu Miron a fost

admisă, fiind dispusă anularea certificatului de urbanism nr.289i/16 din data de 11

iulie 2016 și a autorizației de construcție nr.221-c/16 din 09 septembrie 2016.

S-a dispus demolarea construcțiilor edificate în temeiul certificatului de

urbanism nr.289i/16 din 11 iulie 2016 și a autorizației de construcție nr.221-c/16 din

data de 09 septembrie 2016 (f.d.223-236 vol. I).

Prin decizia din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise

apelurile declarate de Primăria mun. Chișinău și de Veaceslav Croitor.

A fost casată integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 21

august 2018, cu emiterea unei decizii noi potrivit căreia acțiunea în contencios

administrativ depusă de Anatolie Lazariuc și Serghei Miron împotriva Primăriei

mun. Chișinău, persoane terțe Veaceslav Croitor și Lucia Condratenco, cu privire la

anularea actului administrativ și obligarea demolării construcțiilor, se respinge ca

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 05 decembrie 2016, a fost admisă acțiunea înaintată de

Croitor Veaceslav, fiind anulată prescripția seria nr. ISC 003285 din 18.10.2016. Iar,

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2017, s-a respins apelul declarat de

Inspecția de Stat în Construcții, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 05 decembrie 2016. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18

aprilie 2018, recursul, declarat de către Inspecția de Stat în Construcții, s-a

considerat inadmisibil. Astfel, în temeiul actelor judecătorești menționate, instanțele

s-au expus asupra asupra legalității certificatului de urbanism nr.289i/16 din 11 iulie

2016 și a autorizației de construcție nr.221-c/16 din data de 09 septembrie 2016.

În continuare, instanța de apel a notat că, conform art. 46 al Constituției

Republicii Moldova și art.l al Primului Protocol adițional la Convenția Pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale adoptată la 04.11.1950

în vigoare pentru Republica Moldova din 01.02.1998, orice persoana fizică sau

juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de

proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica cu dreapta și prealabila

despăgubire.

Instanța de apel a subliniat că, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului garantează dreptul de proprietate. Deasemenea în

jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că, autorizația de a desfășura o activitate

comercială constituie un bun; revocarea sa constituie o ingerință în dreptul garantat

de art. 1 din Protocolul nr. 1 [Megadat.com SRL împotriva Moldovei, pct. 62-63;

Bimer S.A. împotriva Moldovei, pct. 49; Rosenzweig și Bonded Warehouses Ltd.

împotriva Poloniei, pct. 49; Capital Bank AD împotriva Bulgariei, pct. 130; Tre

Traktörer Aktiebolag împotriva Suediei, pct. 53; Vékony împotriva Ungariei, pct.

29; Fredin împotriva Suediei (nr. 1), pct. 40; Malik împotriva Regatului Unit, pct.

90).

La acest capitol, instanța ierarhic inferioare a conchis că, la caz, reclamanții,

obținând de la autoritatea publică competentă certificatul de urbanism nr.289i/16 din

11 iulie 2016 și autorizației de construire nr.221-c/16 din 09 septembrie 2016 au

obținut un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Iar pentru a fi considerată

compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1, ingerința trebuie să îndeplinească anumite

3

criterii: trebuie să respecte principiul legalității și să urmărească un obiectiv legitim

prin mijloace proporționale cu obiectivul urmărit [Beyeler împotriva Italiei (MC),

pct. 108-114], circumstanțe care în speță nu se atestă. Prin urmare, certificatul de

urbanism nr.289i/16 din 11 iulie 2016 și autorizați de construcție nr.221-c/16 din

data de 09 septembrie 2016 au fost emise în conformitate cu prevederile legale, iar

temeiuri de anulare a acestora nu s-au constatat considerent din care se va respinge

ca neîntemeiată pretenția reclamanților cu privire la anularea actelor administrative

menționate. Ca neîntemeiată a fost respinsă și pretenția subsecventă cu privire la

demolarea conctrucției edificate în temeiul certificatului de urbanism nr.289i/16 din

11 iulie 2016 și a autorizației de construcție nr.221-c/16 din data de 09 septembrie

2016.

La 24 octombrie 2022, Lazariuc Anatolie și Miron Serghei au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel (f.d. 64-64 verso, vol. IV), iar la 16 februarie

2023 au depus motivarea recursului, solicitând anularea deciziei contestate cu

menținerea hotărârii primei instanțe (f.d. 65-69, vol. IV).

În motivarea recursului și-au exprimat dezacordul cu decizia contestată,

invocând că, la eliberarea certificatului de urbanism nu a fost anexată schiță de

proiect avizată de arhitectul-șef, în cazul implasării construcției în zonă cu regim

special stabilit prin documentația de urbanism și de amenajare a teritoriului pentru

regimul urbanistic Re, dar a fost eliberat certificatul de urbanism regimul urbanistic

R5.

Obiectivul nominalizat este situat în zona de Revitalizare de tip (Re) care

contravine prevederilor Regulamentului local de urbanism orașului Chișinău,

aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/40 25.12.2008 (nu a fost

elaborat Proiectul Urbanistic de Detaliu pentru zona dată), fapt contravine

prevederilor art. 66, 67, 68 al Legii nr.835 din 17.05.1996 privind principii

urbanismului și amenajării teritoriului și art.4 alin. (6) al Legii nr. 163 din

09.07.2010 privind autorizarea executării lucrărilor.

Au mai notat recurenții că, zona (Re) cuprinde terenuri care sunt subiect

dezvoltare viitoare. În acest caz regulamentul de zonare se stabilește prin

corespunde, tipului de funcțiune cu densitatea admisă în contextul prevederilor

prezentului regulament zonare pentru funcțiuni rezidențiale, comerciale și

industriale. Zonele de tip (Re) sunt aprobate de către consiliul municipiului pe baza

Planului Urbanistic de Detaliu elaborat pentru cartier care v-a deveni subiect fie de

dezvoltare, fie de revitalizare. Această încălcare este una evidentă și nu poate fi

înlăturată altfel decât prin anularea actelor administrative contestate.

În opinia recurenților, cu referire la prevederile art. 24 alin. (3) din Legea

contenciosului administrativ, ei nu urmează să dovedească ilegalitatea actelor

administrative.

În final au subliniat că, construcția edificată nu numai atentează inadmisibil

asupra terenurilor ce le aparțin, dar influențează negativ asupra întregii zonei urbane.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.246

din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a III a

„Procedura contenciosului administrativ”, Capitolul V „Procedura de recurs” din

Codul administrativ, în special ce vizează prevederile cu privire la depunerea cererii

de recurs, termenul depunerii, temeiurile recursului și procedura examinării acestuia.

4

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art.195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art.3 alin.(3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum

și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei contestate la 27

septembrie 2022 în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că, la 04 octombrie 2022 copia dispozitivului

deciziei instanței de apel a fost expediată prin intermediul oficiului poștal

participanților la proces (f.d. 48, vol. IV) și recepționat de către recurenți la 11

ocombrie 2022 de către Miron Serghei și 17 octombrie 2022 de către Lazariuc

Anatolie (f.d. 50, 51, vol. IV). Iar la 13 decembrie 2023 copia deciziei integrale a

fost expediată prin intermediul oficiul poștal participanților la proces (f.d. 56, vol.

IV) și recepționat de către recurenți la 23 ianuarie 2023 (f.d. 58, 59, vol. IV).

Astfel, recursul declarat de Lazariuc Anatolie și Miron Serghei este depus cu

respectarea prevederilor art.245 din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare

până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din

01 septembrie 2023).

La 29 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia recursului, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței.

La 29 martie 2023, Primăria mun. Chișinău a depus referință asupra recursului,

solicitând respingerea recursului sau declararea recursului ca fiind inadmisibil (f.d.

76-78, vol. IV).

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în

vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în

vigoare din 01 septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în

acord cu alin.(2) din art.246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil

în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

5

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată remarcă că, Codul

administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului dar și cerința de

seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de

drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel

contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la

operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01

septembrie 2023).

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38;

Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct.85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39). 7 La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

6

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul declarat de Lazariuc

Anatolie și Miron Serghei.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Lazariuc Anatolie și Miron Serghei, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7