2rac-36/23 — incasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2rac-36/23

2-20121392-01-2rac-07022023

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina (jud. I. Parii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

ÎNCHEIERE

13 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială

„Bioresurse” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe

Acțiuni „Furnizarea Energiei Electrice Nord” Biroul Comercial Rezina împotriva

Societății Comerciale „Bioresurse” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient

accesoriu Societatea pe Acțiuni „Rețelele Electrice de Distribuție Nord” cu privire la

încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Bioresurse” Societate cu

Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei

Orhei, sediul Rezina,

constată:

La data de 29 septembrie 2020, SA „FEE-Nord” BC Rezina a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SC „Bioresurse” SRL cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, între SC „Bioresurse” SRL și SA ,,FEE-Nord”

a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice cu nr 372 din 23 februarie

2016.

A menționat că în conformitate cu prevederile contractului de furnizare a energiei

electrice p. 3.9, consumatorul s-a obligat să achite integral plata pentru energia electrică

consumată, în termenul indicat în factură, însă consumatorul SC „Bioresurse” SRL nu

și-a onorat cu bună credință obligațiunile contractuale și nu a achitat plățile pentru

energia electrică consumată la timpul stabilit, astfel în perioada lunilor aprilie 2020 și

iulie 2020 a acumulat o datorie în mărime de 26 208,46 de lei.

1

A susținut că la data 14 septembrie 2020 de către SC ,,Bioresurse” SRL a fost

înaintată o reclamație sub nr.423, pârâtul fiind informat despre necesitatea achitării

pentru consumul de energie electrică, dar până la moment nu a efectuat plata.

A afirmat că proba creanței invocate se confirmă prin factura fiscală AA1

8466388 (duplicat) din 30 aprilie 2020 (data limită pentru achitare 21 mai 2020) și

factura fiscala AAI 8467941 (duplicat) din 31 iulie 2020 (data limită pentru achitare 20

august 2020), istoria plăților fiind reflectată în actul de verificare.

A indicat că la solicitarea SC ,,Bioresurse” SRL, a fost demontat echipamentul

de măsurare, care a fost supus expertizării. În rezultatul efectuării expertizei, s-a

demonstrat că contorul este funcțional, iar careva erori a indicațiilor contorului, ce

stabilesc volumul energiei electrice consumate, nu au fost stabilite.

A notat că echipamentul de măsurare a fost verificat metrologic, încadrându-se

în parametrii tehnici, fiind pasibil de utilizare în continuare.

Întemeindu-și cererea de chemare în judecată în baza prevederilor art. 774, 775,

858, 912, 996 și 1100 din Codul civil, art. 64 din Legea nr. 107 din 27 mai 2016 cu

privire la energia electrică și art. 49 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

energiei electrice, a solicitat SA „FEE-Nord” BC Rezina încasarea în beneficiul său de

la SC ,,Bioresurse” SRL, cu titlu de datorie pentru energia electrică consumată, suma

de 26 208,46 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina s-a atras

în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului, SA „Rețelele

Electrice de Distribuție Nord”.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina,

acțiunea depusă de SA „FEE-Nord” BC Rezina s-a admis. S-a încasat de la SC

,,Bioresurse” SRL în beneficiul SA „FEE-Nord” BC Rezina suma de 26 208,46 de lei,

cu titlu de datorie pentru energia electrică consumată, suma de 786,25 de lei, cu titlu de

taxa de stat, iar în total suma de 26 994,71 de lei.

La 05 ianuarie 2022, SC ,,Bioresurse” SRL a declarat apel nemotivat, iar la data

de 20 mai 2023 a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei

hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Prin decizia din 20 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de către SC ,,Bioresurse” SRL și s-a menținut hotărârea din 22 decembrie 2021

a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău având în vedere că SC

,,Bioresurse” SRL a înregistrat restanțe la plata prețului pentru energia electrică, nu a

prezentat instanței dovezi care ar confirma faptul lipsei datoriei față de SA „FEE-Nord”

BC Rezina, recunoscând neonorarea obligației de achitare a facturilor, a conchis că

instanța de fond just a admis cerința SA „FEE-Nord” BC Rezina privind încasarea

datoriei de la SC ,,Bioresurse” SRL.

Instanța de apel reieșind din circumstanțele de fapt și motivele de drept, a stabilit

cu certitudine că, într-adevăr apelantul a beneficiat de serviciile acordate, dar în termen

2

nu a achitat datoria, din care considerente pe marginea acestei pretenții acțiunea just a

fost admisă, or consumatorul SC ,,Bioresurse” SRL primind facturile fiscale spre plată,

nu și-a onorat obligația de plată, încălcând prevederile legale ale Codului civil, care

prevăd că obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul

și în momentul stabilit, obligând debitorul să-l despăgubească pe creditor pentru

obligația neexecutată, neadmițând refuzul unilateral de la executarea obligației.

Cu privire la dispunerea instanței de fond de a încasa de la SC ,,Bioresurse” SRL

în beneficiul SA „FEE-Nord” BC Rezina suma de 786,25 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată în legătură cu achitarea taxei de stat, instanța de apel a apreciat-o drept una

legală.

La 16 ianuarie 2023, SC ,,Bioresurse” SRL, prin intermediul oficiului poștal, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei

hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanțele nu au luat în considerație

alegațiile invocate de SC ,,Bioresurse” SRL, nu au apreciat corespunzător și obiectiv

probele administrate la cauză, au interpretat în mod eronat normele materiale, dând

dovadă de lipsă de imparțialitate la emiterea soluției pe marginea litigiului dedus

judecății.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 octombrie

2022.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

în adresa SC ,,Bioresurse” SRL la data de 04 noiembrie 2022 (f.d.182), însă, lipsesc

date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la 16 ianuarie 2023, este în termen.

Prin notificarea din 07 februarie 2023 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa intimatului copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d. 194).

Prin referința depusă la data de 24 februarie 2023 SA „FEE-Nord” BC Rezina a

solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat cu menținerea deciziei din 20

octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Prin referința depusă la data de 05 aprilie 2023 SA „Rețelele Electrice de

Distribuție Nord” a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în

vigoare la 01 septembrie 2023.

3

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de SC ,,Bioresurse”

SRL a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)

nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de SC „Bioresurse” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat

asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se

circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în

exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform

jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe când în recursul declarat de SC „Bioresurse” SRL, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Bioresurse” SRL,

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea Comercială „Bioresurse” Societate cu

Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

5