2rac-90/23 — restituirea bunurilor, incasarea penalitatii, incasarea penalitatii si a cheltuielilor de judecata

2rac-90/23 — restituirea bunurilor, incasarea penalitatii, incasarea penalitatii si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2rac-90/23

2-21102647-01-2rac-27052023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cotruță, I. Țurcan, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Centrul de Busines și Turism

„Cricova-Vin” Societate pe Acțiuni, reprezentată de Sergiu Dodon,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul de

Busines și Turism „Cricova-Vin” Societate pe Acțiuni împotriva Societății pe Acțiuni

„Sănduța Prim” cu privire la restituirea bunurilor, încasarea penalității și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Centrul de Busines și Turism „Cricova-Vin” Societate pe

Acțiuni și a fost menținută hotărârea din 26 mai 2022 a judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă :

La 06 iulie 2021, Centrul de Business și Turism „Cricova-vin” SA a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Sănduța Prim” cu privire la restituirea

bunurilor sau compensarea contravalorii acestora, încasarea penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 28 mai 2019 între CBT „Cricova-

Vin” SA, în calitate de vânzător și SRL „Sănduța Prim”, în calitate de cumpărător, a

fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 100-HRC în baza căruia vânzătorul

s-a obligat să vândă iar cumpărătorul s-a obligat să cumpere pe bază de comandă

marfă în asortiment, cantitate, la prețurile și condițiile indicate în contract. Conform

pct.1.1. din contract, cumpărătorul s-a obligat să cumpere de la vânzător și să achite

în termen producția în baza contractului în valoare de 1 500 000 de lei.

A relatat că, pentru promovarea, efectuarea publicității și creșterii vânzării

produselor marca „Cricova”, reclamantul a transmis pârâtului, în posesie și folosință

gratuită, bunuri în valoare totală de 653 305,81 de lei, conform facturilor fiscale nr.

AAF3770835 din 20.10.18, AAF3770895 și AAF3770896 din 22.10.18,

AAF9858087 din 05.03.19, AAG7244856 din 03.07.19, AAG7245094 din 12.07.19,

1

AAH1108488 și AAH1108489 din 22.07.19, pentru a fi utilizate de către pârât în

desfășurarea activității.

Reclamantul a susținut că, ținând cont de faptul că pârâtul pe parcursul executării

contractului a procurat o cantitate mult mai mică decât cantitatea prevăzută în

contract, scontată la încheierea contractului și la acordarea de către reclamant

pârâtului în folosință gratuită a bunurilor, a expediat reclamații prealabile prin care a

solicitat executarea corespunzătoare a obligațiile prevăzute în pct. 1.1. și 5.3. din

contractul de cumpărare-vânzare.

Prin reclamația prealabilă din 19.04.2021, reclamantul a informat pârâtul că în

cazul neexecutării obligațiilor contractuale, contractul va fi rezoluționat pe motivul

neexecutării de către pârât a obligațiilor contractuale, fapt care va genera, conform

pct.7.3., obligația pârâtului de a achita penalitatea contractuală în mărime de 300 000

de lei, însă pârâtul nu și-a executat obligațiile contractuale, cumpărând de la vânzător,

pe tot parcursul contractului marfa în valoare de doar 37 625,82 de lei, sumă

disproporționat de mică în comparație cu marfa acordată de către vânzător în posesie

gratuită cumpărătorului, ca investiție în baza contractului.

A menționat reclamantul că, ținând cont de faptul că pct.7.3. din contract prevede

că în cazul în care, la expirarea termenului contractului sau în cazul rezilierii

contractului, cumpărătorul nu va achita integral vânzătorului prețul contractului

indicat în pct.1.1., cumpărătorul va achita vânzătorului o penalitate în mărime de

300 000 de lei.

Prin hotărârea din 26 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată înaintă de CBT „Cricova-Vin” SA împotriva

SRL „Sănduța Prim” cu privire la restituirea bunurilor sau compensarea contravalorii

acestora, încasarea penalității, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 27 mai 2022, CBT „Cricova-Vin” SA a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de CBT „Cricova-Vin” SA și a fost menținută hotărârea din 26 mai 2022 a

judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, potrivit pct. 9.2 al contractului

de vânzare-cumpărare din 28.05.2019, termenul de acțiune al prezentului contract este

stabilit până la data de 31.12.2023. Potrivit actului de verificare din 09 iunie 2021

anexat de CBT „Cricova-Vin” SA, care nu este semnat și parafat de părți, rezultă că

SRL „Sănduța Prim” a achitat suma de 25 299,41 de lei.

A menționat Curtea de Apel Chișinău că, contractul de vânzare-cumpărare din

28 mai 2019, nr. 100- HRC, stabilește că termenul de acțiune al prezentului contract

este de până la data de 31.12.2023. Contractul până în prezent nu este reziliat și

produce efecte juridice în continuare pe tot parcursul valabilității sale, CBT „Cricova-

Vin” SA nu este îndreptățit să solicite restituirea bunurilor sau compensarea

contravalorii acestora. Mai mult, reclamantul nu a indicat conform căror facturi

solicită restituirea bunurilor, or, instanța de judecată nu poate să deducă care bunuri

urmează a fi restituite.

Suplimentar a mai invocat că, cerința privind încasarea penalității contractuale

în mărime de 300 000 de lei, conform punctului 7.3 al contractului de vânzare-

2

cumpărare din 28 mai 2019, nr. 100-HRC, încheiat între CBT „Cricova-Vin” SA și

SRL „Sănduța Prim”, stabilește că în cazul în care, la expirarea termenului prezentului

contract, cumpărătorul nu va achita integral vânzătorului prețul prezentului contract,

indicat în pct. 1.1 sau, va rezilia anterior achitării integrale a sumei indicate la pct. 1.1

cumpărătorul va achita vânzătorului o penalitate de 300 000 de lei.

Astfel, cererea de chemare în judecată a fost înaintată la data de 06 iulie 2021,

înaintea expirării termenului de valabilitate (31.12.2023) a contractului de vânzare-

cumpărare din 28 mai 2019, nr. 100-HRC, care produce efecte juridice în continuare

pe tot parcursul valabilității sale.

A remarcat instanța de apel că, penalitatea în mărime de 300 000 lei va putea fi

încasată doar în cazul în care vor fi întrunite condițiile prevăzute de pct. 7.3 al

contractului de vânzare-cumpărare din 28 mai 2019, nr. 100-HRC și anume, la

expirarea termenului prezentului contract (31.12.2023), dacă cumpărătorul nu va

achita integral vânzătorului prețul prezentului contract, indicat în pct. 1.1 sau, va

rezilia anterior achitării integrale a sumei indicate la pct. 1.1, condiții neîntrunite în

prezentul litigiu.

La data de 31 martie 2023 Centrul de Busines și Turism „Cricova-Vin” SA,

reprezentată de Sergiu Dodon, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței

de apel.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel, la fel ca și instanța de fond,

nu au ținut cont de argumentele și probele anexate la dosar, precum și de prevederile

Codului civil. Ori, potrivit pct. 9.2 al contractului de vânzare-cumpărare din

28.05.2019, s-a constatat că termenul de acțiune al prezentului contract este stabilit

până la data de 31.12.2023. Însă, conform pct. 10.1 lit. a), d) și e) din contract, acesta

încetează pe deplin, fără a mai fi necesară intervenția unei instanțe judecătorești, în

cazul în care una din părți nu își execută una din obligații considerate esențiale pentru

prezentul contract sau își încalcă vreuna din obligațiile sale, după ce a fost avertizată,

printr-o notificare scrisă, de către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va

duce la rezoluțiunea prezentului contract sau în termen de 15 zile calendaristice de la

data primirii notificării prin care i s-a adus la cunoștință că nu și-a executat ori își

execută în mod necorespunzător oricare dintre obligațiile ce-i revin.

Reiterează recurentul că, instanțele inferioare au ținut cont și au făcut referire

doar la prevederea pct.9.2. din contract, care prevede termenul de acțiune al

contractului, însă nu au luat în calcul și alte prevederi ale contractului care prevăd

cazuri în care contractul poate fi rezoluționat înainte de termen, fapt care și a avut loc,

conform circumstanțelor invocate supra. Astfel, odată ce contractul a fost rezoluționat

ca urmare a încălcării de către intimat a obligațiilor sale contractuale, pct.9.2. din

contract nu mai este valabil, deoarece rezoluțiunea contractului constă în încetarea

acestuia înainte de termen, fapt care a dus la aplicarea pct.7.3, din contract, adică

obligația intimatului de a achita recurentului penalitatea contractuală.

A mai indicat că instanța de apel, la examinarea cauzei, nu a aplicat legea care

urma a fi aplicată, fapt care a dus la încălcarea drepturilor recurentului, și anume a

prevederilor Codului civil care menționează că, conform art.16 al.(l) lit.l), apărarea

dreptului civil se face, în condițiile legii, prin rezoluțiunea contractului, precum și a

art. 901 al.(l) lit. d) din Codul civil, care prevede că, atunci când, fără justificare,

3

debitorul nu își execută obligația, creditorul poate, în condițiile legii și, după caz, ale

contractului, la alegere să recurgă la rezoluțiunea contractului.

A mai relatat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că bunurile solicitate

de a fi restituite sau de a fi compensată contravaloarea acestora au fost transmise

intimatului în baza unui alt raport juridic, adică a unui contract de comodat, separat

de contractul de vânzare-cumpărare din 28.05.2019, iar restituirea bunurilor în cauză

nu este legată de termenul contractului de vânzare- cumpărare în cauză.

Consideră recurentul că instanța de apel nu a intrat în esența cauzei, nu a apreciat

corect circumstanțele invocate și probele anexate, precum și nu a aplicat normele

citate supra, aplicabile contractului de comodat, fapt prin care a încălcat drepturile

recurentului la apărarea dreptului de proprietate și anume la restituirea bunurilor

transmise temporar în comodat intimatului.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul

deciziei la 24 ianuarie 2023.

La 02 februarie 2023, copia deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces, fapt confirmat prin

scrisoarea de expediere a actului judecătoresc (f.d. 118).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Centrul de Busines și Turism „Cricova-Vin” SA, reprezentată de Sergiu

Dodon, la 31 martie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 31 mai 2023, a expediat în adresa intimaților copia

recursului declarat de Centrul de Busines și Turism „Cricova-Vin” SA, reprezentată

de Sergiu Dodon, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire, anexată la materialele dosarului (f.d. 129).

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care

vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de Centrul de

Busines și Turism „Cricova-Vin” SA, reprezentată de Sergiu Dodon, a fost depus

până la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

4

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul

5

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Centrul de Busines și

Turism „Cricova-Vin” SA, reprezentată de Sergiu Dodon, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Centrul de Busines și Turism

„Cricova-Vin” Societate pe Acțiuni, reprezentată de Sergiu Dodon.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

6