3rh-37/23 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- termenele de depunere a cererii de revizuire
3rh-37/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr.3rh-37/23
2-10051304-01-3rh-12052023
Prima instanță, Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Gavrilița)
Instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție (jud.: N. Cernat, S. Filincova, V. Arhip)
Î N C H E I E R E
13 septembrie 2023 mun. Chișinău
Curtea Supremă de Justiție
Completul de judecată, în componența:
Președinte, judecător Aliona Miron
judecători Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
Aliona Donos
Ghenadie Eremciuc
examinând cererea de revizuire depusă de Dediu Adrian,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Dediu Adrian împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor
Excepționale, Direcția Situații Excepționale Edineț, Secția Situații Excepționale
Dondușeni cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție, prin care
s-a respins recursul depus de Dediu Adrian și s-a menținut hotărârea din 12 octombrie
2010 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 17 august 2009, Adrian Dediu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, Direcția Situații
Excepționale Edineț, Secția Situații Excepționale Dondușeni, solicitând anularea
ordinului nr.99 EF din 27 februarie 2009 cu privire la eliberarea din serviciu a
locotenentului Secției Salvare, Adrian Dediu, pentru încălcarea gravă a disciplinei de
serviciu, restabilirea în funcție, repararea prejudiciului cauzat prin reținerea forțată a
salariului și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă
acțiunea depusă de Adrian Dediu ca neîntemeiată (f.d. 119, vol.I).
La 11 ianuarie 2010, Dediu Adrian a declarat recurs împotriva hotărârii din 26
octombrie 2009 a Curții de Apel Chișinău (f.d.124, vol.I).
Prin decizia din 31 martie 2010 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul
declarat de Adrian Dediu, s-a casat hotărârea din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel
1
Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt
complet de judecată (f.d.143, vol.I).
Prin hotărârea din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă
acțiunea depusă de Adrian Dediu ca fiind depusă cu omiterea termenului de
prescripție (f.d.164, vol.I).
La 22 noiembrie 2010, Dediu Adrian a depus recurs împotriva hotărârii din 12
octombrie 2010 a Curții de Apel Chișinău (f.d.170, vol.I).
Prin decizia din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție s-a respins
recursul declarat de Adrian Dediu și s-a menținut hotărârea din 12 octombrie 2010 a
Curții de Apel Chișinău (f.d.176, vol.I).
La 27 aprilie 2011, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții
Supreme de Justiție (f.d.180, vol.I).
Prin încheierea din 21 decembrie 2011 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Dediu Adrian
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.197, vol.I).
La 09 august 2012, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție (f.d.204, vol.I).
Prin încheierea din 05 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.231, vol.I).
La 06 martie 2013, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție (f.d.236, vol.I).
Prin încheierea din 24 aprilie 2013 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca
fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva
deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.244, vol.I).
La 10 iunie 2013, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție (f.d.249, vol.I).
Prin încheierea din 13 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.263, vol.I).
La 03 decembrie 2013, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă,
Dediu Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie
2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.1, vol.II).
Prin încheierea din 02 iulie 2014 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca
fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva
deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.14, vol.II).
2
La 01 august 2014, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție (f.d.19, vol.II).
Prin încheierea din 05 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.30, vol.II).
La 02 martie 2015, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție (f.d.36, vol.II).
Prin încheierea din 20 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca
fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva
deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.53, vol.II).
La 08 iunie 2015, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție (f.d.58, vol.II).
Prin încheierea din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.69, vol.II).
La 06 octombrie 2015, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă,
Dediu Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie
2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.73, vol.II).
Prin încheierea din 16 decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.82, vol.II).
La 18 ianuarie 2016, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă,
Dediu Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie
2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.87, vol.II).
Prin încheierea din 16 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca
fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva
deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.96, vol.II).
La 19 mai 2016, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție (f.d.100, vol.II).
Prin încheierea din 22 iunie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca
fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva
deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.110, vol.II).
La 21 iulie 2016, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție (f.d.116, vol.I).
Prin încheierea din 01 februarie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă
ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva
deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.133, vol.II).
3
La 05 aprilie 2017, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție (f.d.137, vol.II).
Prin încheierea din 12 iulie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca
fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva
deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.150, vol.II).
La 03 octombrie 2017, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă,
Dediu Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie
2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.155, vol.II).
Prin încheierea din 06 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.166, vol.II).
La 20 octombrie 2018, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă,
Dediu Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie
2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.171, vol.II).
Prin încheierea din 05 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.186, vol.II).
La 30 octombrie 2019, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă,
Dediu Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie
2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.194, vol.II).
Prin încheierea din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.206, vol.II).
La 06 noiembrie 2020, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă,
Dediu Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie
2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.212, vol.II).
Prin încheierea din 09 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.237, vol.II).
La 05 noiembrie 2021, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă,
Dediu Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie
2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.1, vol.III).
Prin încheierea din 15 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.24, vol.III).
La 16 decembrie 2022, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă,
Dediu Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie
2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.33, vol.III).
Prin încheierea din 19 iulie 2023 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca
fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva
deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (f.d.92, vol.III).
4
La 12 mai 2023, în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, Dediu
Adrian a depus cerere de revizuire repetată împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea cererii, casarea deciziei instanței de
recurs, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii (f.d.83, vol.III).
Drept temei de revizuire Adrian Dediu a invocat că la executarea hotărârii i-au
devenit cunoscute unele circumstanțe esențiale ale cauzei care nu i-au fost și nu au
putut fi cunoscute lui anterior. Hotărârea din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel
Chișinău din start este ilegală, deoarece prima instanță nici nu s-a referit la omiterea
termenului de prescripție, fapt confirmat prin decizia din 31 martie 2010 a Curții
Supreme de Justiție. Potrivit art.355 din Codul muncii termenul de adresare în
judecată privind plata unor drepturi salariale este de 3 ani de la data apariției
dreptului respectiv. Pe parcursul examinării cauzei, intimatul nu a prezentat
contractul individual de muncă încheiat cu el, ceea ce a împiedicat soluționarea
litigiului obiectiv și sub toate aspectele. Din răspunsul nr.10/nep-638 din 22
noiembrie 2012 al MAI a fost informat că contractul individual de muncă solicitat s-a
pierdut. La 12 decembrie 2012 a solicitat suplimentar informația referitor la soarta
contractului de muncă, precum și rezultatele anchetei efectuate de către MAI privind
pierderea actului respectiv, însă până la moment nu a primit niciun răspuns. Instanțele
de judecată nu au ținut cont de faptul că la 29 august 2008 între el și Serviciului
Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a fost încheiat contract individual de
muncă cu o durată de 5 ani, până la 29 august 2013, cu termen de probă de 6 luni,
până la 01 martie 2009. După expirarea termenului de probă, în urma hotărârii
comisiei de profil urma să fie respins sau admis pentru executarea serviciului în
continuare. La 16 februarie 2009, a urmat tratament medical, care a fost nejustificat
neîntrerupt la intervenția angajatorului, fapt confirmat prin certificatul medical din 22
februarie 2009. Având probleme grave de sănătate, pe timp de iarnă, i s-a ordonat,
fiind mințit că cu scop de serviciu, să se deplaseze la Chișinău la Serviciului
Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, unde i s-a adus la cunoștință ordinul de
concediere, semnat de toți șefii, inclusiv de către ministrul MAI. Ordinul de
concediere în viziunea reclamantului este din start ilegal, fiindcă la 23 februarie 2009
nu s-a aflat la serviciu, fapt confirmat prin certificatul medical nr.XXXXX din 23
februarie 2009, ceea ce demonstrează ilegalitatea hotărârii din 12 octombrie 2010 a
Curții de Apel Chișinău cu referire la omiterea termenului de prescripție. Nefiind de
acord cu ordinul de eliberare din serviciu a fost îndrumat să-l contestate la MAI în
termen de 15 zile. La 02 martie 2009 s-a adresat cu cerere prealabilă, explicându-i că
răspuns va primi prin intermediul oficiului poștal. Din cauza stării grave de sănătate,
fiind pe timp de iarnă, rămas fără surse de existență, tratamentul său a durat mai mult
de 30 de zile, excluzând orice posibilitate de a se adresa în instanța de judecată. La 18
mai 2009 i-a fost notificată decizia de respingere a cererii prealabile ca neîntemeiată.
La 29 mai 2009, s-a adresat repetat cu cerere către MAI, contestând decizia de refuz.
La 25 iunie 2009 a primit răspuns, prin care din nou a primit refuz. La 14 iulie 2009
5
s-a adresat pentru a primi acordarea asistenței juridice calificate de stat în vederea
apărării drepturilor sale.
Revizuentul consideră că, omiterea termenului de prescripție se datorează
tergiversării din partea comisiei juridice a MAI. De fapt, termenul de adresare în
judecată pentru un litigiu de muncă, în plata unor drepturi salariale, este de 3 ani.
La 24 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Serviciului
Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, Direcția Situații Excepționale Edineț,
Secția Situații Excepționale Dondușeni copia cererii de revizuire depusă de Dediu
Adrian, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, cu toate acestea
intimatul nu și-au valorificat acest drept procedural și nu a depus referință (f.d.103,
vol.III).
Conform art.195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se
aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–
171.
În conformitate cu art.446 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, pot fi
supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor
instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol. Încheierile de încetare a
procesului conform art.265 lit.c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea
ca fiind tardivă conform art.1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care
nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se
supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se
supun niciunei căi de atac.
Conform art.448 alin.(2) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire
împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată
sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța care a menținut, a
modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.
Potrivit art.451 alin.(2) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se
depune la instanța competentă prevăzută la art.448.
Se reține că, prin decizia din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție s-a
respins recursul depus de Adrian Dediu și s-a menținut hotărârea din 12 octombrie
2010 a Curții de Apel Chișinău.
Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție este competentă de a examina cererea
de revizuire depusă de Dediu Adrian împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții
Supreme de Justiție.
Conform art.452 alin.(11) din Codul de procedură civilă, dacă examinarea cererii
de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel,
ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care
examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la proces,
aceasta dispune înștiințarea lor.
În speță, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a decis examinarea
cererii de revizuire în lipsa participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe
6
pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât
argumentele expuse în cererea de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie
pentru a permite instanței examinarea acesteia.
Studiind materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în cererea de
revizuire, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de
revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele motive.
În conformitate cu art.453 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, după ce
examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de
revizuire ca fiind inadmisibilă.
Se remarcă că, posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul
de procedură civilă reprezintă o cale excepțională de atac.
Prin urmare, cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei
analize stricte.
Potrivit art.447 din Codul de procedură civilă, sunt în drept să depună cerere de
revizuire: a) părțile și alți participanți la proces; b) persoanele care nu au participat la
proces, dar care sunt lezate în drepturi prin hotărârea, încheierea sau decizia
judecătorească; c) Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit.a) și
b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) și h).
În conformitate cu art. 449 din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară
în cazul în care:
a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în
legătură cu cauza care se judecă;
b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care
nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a
întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul
judecării anterioare a cauzei;
c) instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost
implicate în proces;
e) s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau decizia instanței
judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror
revizuire se cere;
e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea
Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate,
iar instanța de judecată a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau
din hotărârea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept
garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului;
g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a
inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva
Republicii Moldova;
h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie
Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a
7
drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin
anularea hotărârii pronunțați de o instanță de judecată națională.
Potrivit art.450 din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune: b)
în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de
circumstanțele sau faptele esențiale ale cauzei care nu i-au fost și nu puteau să-i fie
cunoscute anterior, dar nu mai târziu de 5 ani de la data rămânerii irevocabile a
hotărârii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art.449 lit.b).
Conform art.451 alin.(1) și alin.(4) din Codul de procedură civilă, cererea de
revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod
obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le confirmă.
Nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire în aceleași temeiuri.
După cum rezultă din actele cauzei la 12 mai 2023, în temeiul art.449 lit.b) din
Codul de procedură civilă, Dediu Adrian a depus repetat cerere de revizuire împotriva
deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea
cererii, casarea deciziei instanței de recurs, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere
integrală a acțiunii (f.d. 83, vol.III).
Revizuentul Dediu Adrian a invocat aceleași argumente identice, pe care le-a
indicat anterior în cererile sale de revizuire repetate din 27 aprilie 2011, 09 august
2012, 06 martie 2013, 10 iunie 2013, 03 decembrie 2013, 01 august 2014, 02 martie
2015, 08 iunie 2015, 06 octombrie 2015, 18 ianuarie 2016, 19 mai 2016, 21 iulie
2016, 05 aprilie 2017, 03 octombrie 2017, 20 octombrie 2018, 30 octombrie 2019, 06
noiembrie 2020, 05 noiembrie 2021 și din 16 decembrie 2022. De altfel, toate cererile
de revizuire depuse anterior conțin aceleași temeiuri și solicitări ca și în cererea de
revizuire din 12 mai 2023.
La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că cererea
de revizuire a fost depusă de către Dediu Adrian cu încălcarea evidentă a termenului
prevăzut la art.450 lit.b) din Codul de procedură civilă, și anume peste aproximativ
12 ani și 3 luni de la data rămânerii irevocabile a deciziei din 16 februarie 2011 a
Curții Supreme de Justiție, or, norma dată de drept cert, expres și imperativ statuează
că, cererea de revizuire se depune nu mai târziu de 5 ani de la data rămânerii
irevocabile a hotărârii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art.449 lit.b) CPC.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că procedura de
revizuire prevăzută la art.449 – 453 din Codul de procedură civilă servește scopului
înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră
compatibilă cu prevederile art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, fiind respectat principiul securității
raporturilor juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenței degajate de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului că, o soluție definitivă al oricărui litigiu nu urmează
a fi rediscutată. Excepție de la acest principiu poate fi doar cazul când reexaminarea
este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (Brumărescu c.
României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999).
8
Aceeași regulă a fost reiterată de Curtea de la Strasbourg în speța Roșca c.
Moldovei, hotărârea din 22 martie 2005, definitivă din 22 iunie 2006, unde s-a
subliniat expres că, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe de judecată
independentă și imparțială, garantat de art.6§1 din Convenție, urmează a fi interpretat
prin prisma Preambulului Convenției, care enunța preeminență principiului
supremației dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.
Unul dintre elementele fundamentele a preeminenței este principiul securității
raporturilor juridice, care înseamnă că o soluții definitivă al oricărui litigiu nu trebuie
rediscutată. Totodată, principiul securității raporturilor juridice presupune respectul
față de regula lucrului judecat.
Astfel, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res
judicata, adică caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești, care cere ca nicio
parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii
doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența
instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile
judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea
nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu
privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O abatere de la acest
principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe
esențiale și convingătoare (Josan vs. Moldova, nr. 37431/02, §25; Brumărescu vs.
România, nr. 28342/95, §6; Ryabykh vs. Rusia, nr. 52854/99, §52).
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
subliniază că, o eventuală admitere a cererii de revizuire depusă de Dediu Adrian, în
lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna încălcarea
principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la un proces
echitabil garantate de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale.
Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă
de Dediu Adrian împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de
Justiție.
În conformitate cu art.195 și art.230 din Codul administrativ în coroborare cu
art.449 lit.b), art.450 lit.b) și art.453 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă,
completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Dediu Adrian
împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție, în cauza de
contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dediu
Adrian împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, Direcția
9
Situații Excepționale Edineț, Secția Situații Excepționale Dondușeni cu privire la
anularea actului administrativ.
Încheierea nu se spune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Aliona Miron
judecători Ion Malanciuc
Oxana Parfeni
Aliona Donos
Ghenadie Eremciuc
10