3rh-87/21 — contestarea actului administrativ

3rh-87/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3rh-87/2021

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (A. Gavrilița)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (N. Cernat, S. Filincova, V. Arhip)

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând cererea de revizuire declarată de către Adrian Dediu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Adrian Dediu împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, Direcția Situații Excepționale Edineț, Secția Dondușeni, cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție,

c o n s t a t ă :

La 17 august 2009, Adrian Dediu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, Direcția Situații

Excepționale Edineț, Secția Dondușeni, prin care a solicitat anularea ordinului nr.

99 EF din 27 februarie 2009, cu privire la eliberarea din serviciu a locotenentului

Secției Salvare, Adrian Dediu, pentru încălcarea gravă a disciplinei de serviciu,

restabilirea în funcția anterior deținută, repararea prejudiciului cauzat prin reținerea

forțată a salariului și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

acțiunea depusă de Adrian Dediu împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, Direcția Situații Excepționale Edineț, Secția Dondușeni, cu privire la

anularea actului administrativ, repunerea în funcție și recuperarea prejudiciului

material, ca fiind neîntemeiată.

1

Prin decizia din 31 martie 2010 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Adrian Dediu.

A fost casată hotărârea din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Chișinău

adoptată în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

depusă de Adrian Dediu împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, Direcția Situații Excepționale Edineț, Secția Dondușeni, cu privire la

contestarea actului administrativ, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de chemare în judecată depusă de către Adrian Dediu împotriva Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, Direcția Situații Excepționale Edineț,

Secția Dondușeni, cu privire la contestarea actului administrativ, ca fiind depusă cu

omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de Adrian Dediu, cu menținerea hotărârii din 12 octombrie 2010 a

Curții de Apel Chișinău adoptată în cauza de contencios administrativ la cererea de

chemare în judecată depusă de Adrian Dediu împotriva Serviciului Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale, Direcția Situații Excepționale Edineț, Secția Dondușeni,

cu privire la contestarea actului administrativ.

Prin încheierea din 21 decembrie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 05 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 24 aprilie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva deciziei

din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 02 iulie 2014 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva deciziei

din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 05 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 20 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva deciziei

din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

2

Prin încheierea din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 16 decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 16 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva deciziei

din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 22 iunie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva deciziei

din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 01 februarie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 12 iulie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva deciziei

din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 06 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 05 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 09 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Adrian Dediu împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

La 05 noiembrie 2021, Adrian Dediu a depus cerere de revizuire împotriva

deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea

cererii, casarea deciziei cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii

(f.d. 1-4, vol. III).

Drept temei de revizuire Adrian Dediu a invocat prevederile art. 449 lit. b) din

Codul de procedură civilă.

În esență, a indicat că, la executarea hotărârii au devenit cunoscute unele

circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei, care nu au fost și nu au putut fi cunoscute

anterior, anume, că pe parcursul examinării cauzei Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale, Direcția Situații Excepționale Edineț, Secția Dondușeni, nu

3

a prezentat contractul individual de muncă, care a fost încheiat cu salariatul,

necătând la faptul că de nenumărate ori a fost solicitat, ceea ce a împiedicat

examinarea cauzei obiectiv și sub toate aspectele.

Prin răspunsul nr. 10/nep-638 din 22 noiembrie 2012 Ministerul Afacerilor

Interne l-a informat că contractul de muncă, încheiat cu salariatul Adrian Dediu, a

fost pierdut.

Ulterior, la data de 12 decembrie 2012 a fost solicitată informația, referitor la

soarta contractului individual de muncă, precum și rezultatele anchetei desfășurate

de către Ministerul Afacerilor Interne privind pierderea actului în cauză.

Revizuentul a subliniat că nu a primit nici un răspuns de la Ministerul

Afacerilor Interne și consideră că pierderea sau tăinuirea contractului individual de

muncă s-a făcut intenționat.

Colegiul lărgit învederează că, la 01 aprilie 2019, a intrat în vigoare Codul

administrativ, care la articolul 258 alin. (3) stipulează că procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

La fel, este relevant că noul Cod administrativ nu reglementează instituția

revizuirii actelor judecătorești de dispoziție, dar la articolul 195 prevede că

procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

Respectiv, procedura revizuirii urmează a fi efectuată în conformitate cu

prevederile Codului de procedură civilă.

Examinând admisibilitatea revizuirii, prin prisma argumentelor și în limitele

temeiurilor de drept invocate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că aceasta este inadmisibilă,

din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, după

ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii

de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Conform art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire

se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Din dispozițiile legale sus-arătate urmează că, revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

4

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la

încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că soluția

definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea

admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

Din textul cererii de revizuire, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei din

16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție, invocând temei de revizuire lit. b)

art. 449 din Codul de procedură civilă, și anume că au devenit cunoscute unele

circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute

revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla

circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei, și anume

că, prin răspunsul nr. 10/nep-638 din 22 noiembrie 2012 Ministerul Afacerilor

Interne l-a informat că contractual de muncă, încheiat cu salariatul Adrian Dediu, a

fost pierdut.

Din sensul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, rezultă că, instanța de

judecată urmează să constate dacă revizuentului i-au devenit cunoscute unele

circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute,

dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și

faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei, urmând a fi prezentate probe

pertinente și concludente în acest sens.

Analizând materialele cauzei, instanța reține că Adrian Dediu a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, Direcția Situații Excepționale Edineț, Secția Dondușeni, prin care a

solicitat anularea ordinului nr. 99 EF din 27 februarie 2009, cu privire la eliberarea

din serviciu a locotenentului Secției Salvare, Adrian Dediu, pentru încălcarea gravă

a disciplinei de serviciu, restabilirea în funcția anterior deținută, repararea

prejudiciului cauzat prin reținerea forțată a salariului și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de chemare în judecată depusă de către Adrian Dediu, ulterior, fiind

menținută prin decizia din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție.

Instanța de revizuire observă că Adrian Dediu pe parcursul anilor 2012-2020 a

depus 17 cereri de revizuire, având în esență același conținut.

Conform art. 451 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu se admite

depunerea repetată a cererii de revizuire în aceleași temeiuri.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de revizuire din 05 noiembrie

2021 de către revizuentul Adian Dediu, au fost invocate și în cererile examinate prin

5

încheierile din 24 aprilie 2013, 13 noiembrie 2013, 02 iulie 2014, 05 noiembrie 2014,

20 mai 2015, 23 septembrie 2015, 16 decembrie 2015, 16 martie 2016, 22 iunie

2016, 01 februarie 2017, 12 iulie 2017, 06 decembrie 2017, 05 decembrie 2018,

20 noiembrie 2019, 09 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, iar instanța de

revizuire s-a expus și a conchis asupra inadmisibilității acestor cereri.

Mai mult, această situație indică la caracterul declarativ al cererii de revizuire,

fiind lipsită de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului revizuentului cu

soluția dată de instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

revizuirii or, cele invocate în cererea de revizuire nu pot fi calificate altfel, decât o

încercare a revizuentului de a crea o vizibilitate falsă privind existența unui temei de

drept, la caz, a unui temei de revizuire.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine și principiului securității raporturilor juridice, care

presupune respectul față de principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art.

6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.

În contextul dat, se cere a fi precizat că unul dintre aspectele fundamentale ale

preemțiunii dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, între

altele, ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (prin prisma jurisprudenței CEDO

Brumărescu vs. România; Roșca vs. Moldova).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, temeiurile

invocate în cererile de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449

lit. b) din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 195, art. 230 din Codul administrativ, art. 449 lit. b),

art. 451 alin. (4) și art. 453, alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către Adrian Dediu

împotriva deciziei din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție, adoptată în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către

Adrian Dediu împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale,

6

Direcția Situații Excepționale Edineț, Secția Dondușeni, cu privire la contestarea

actului administrativ.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Victor Burduh

7