2ra-458/23 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil al cauzei

2ra-458/23 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil al cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-458/23

2-21054412-01-2ra-22032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L .Pruteanu, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

06 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Prisăcari Andrei,

Dobrovicean Nadejda, reprezentați de avocatul Vladimirov Natalia,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Prisăcari

Andrei și Dobrovicean Nadejda împotriva Ministerului Justiției cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 12 aprilie 2021, Prisăcari Andrei și Dobrovicean Nadejda,

reprezentați de avocatul Vladimirov Natalia, au depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei civile, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 4-11 vol. I).

În motivarea acțiunii au indicat că, la data de 17 aprilie 2008, Rozenberg Anna

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Kozlovskaia Olga privind

obligarea eliberării încăperilor, ocupate samovolnic, situate xxx, cu transmiterea în

folosința reclamantei. Iar, la 15 iunie 2008, Kozlovskaia Olga a înaintat acțiune

reconvențională împotriva lui Rozenberg Anna și Dobrovicean Nadejda,

intervenient accesoriu OCT Chișinău, solicitând anularea certificatului de

moștenitor, modificarea cotei-părți a coproprietarilor bunurilor imobile din xxx și

împărțirea în natură a bunurilor imobile aflate în proprietate comună pe cote-părți

proporțional fiecărui coproprietar.

1

Reclamanții au notat că, la data de 28 ianuarie 2009, prin încheierea

judecătorului Valeriu Gîsca, în cadrul examinării cauzei civile nr. 2-340/09 s-a

dispus aplicarea sechestrului, fiind interzisă înstrăinarea și modificarea înscrierilor

din Registrul bunurilor imobile. Ulterior, Kozlovscaia Olga a formulat acțiune

reconvențională suplimentară împotriva lui Rozenberg Anna, Dobrovicean Nadejda,

Prisacari Andrei, intervenient accesoriu OCT Chișinău, solicitând, inclusiv, anularea

contractului de donație din 22 mai 2008, radierea înscrisurilor din Registrul

bunurilor imobile, modificarea cotei-părți coproprietarilor bunurilor imobile,

împărțirea în natură a acestora. Iar, la data de 09 decembrie 2009 Kozlovskaia Olga

a depus cerere de concretizare a acțiunii reconvenționale.

Reclamanții au menționat că în cadrul aceluiași proces, cererea de chemare în

judecată a înaintat și Prisăcari Andrei împotriva Rozenberg Anna, Kozlovskaia

Olga, intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău, solicitând recunoașterea

dreptului de proprietate și stabilirea modului de folosință a terenului adiacent.

Reclamanții au comunicat că Kozlovskaia Olga a formulat demers de

strămutare a cauzei la Curtea de Apel Chișinău, admis prin încheierea din 30 iunie

într-un proces aparte a cerințelor privind declararea nulității certificatului de

moștenitor legal și a contractului de donație, modificarea cotelor-părți atribuite

coproprietarilor bunurilor imobile, împărțirea în natură a bunurilor imobile aflate în

proprietate comună pe cote-părți, recunoașterea dreptului de proprietate și stabilirea

modului de folosință a terenului adiacent, cu strămutarea la Judecătoria Rîșcani,

încheierea fiind menținută prin decizia din 06 iunie 2012 a Curții Supreme de

Justiție.

Reclamanții au notat că, la data de 18 februarie 2015, Judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău a pronunțat hotărârea de respingere a cererii de chemare în judecată

înaintată de Rozenberg Ana și a acțiunii reconvenționale înaintate de Kozlovscaia

Olga ca neîntemeiate. Prin decizia din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău

s-a dispus rejudecarea cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecătă.

Reclamanții au specifica că la 25 mai 2017 Prisăcari Andrei și Rozenberg Anna

s-au adresat cu acțiune reconvențională privind împărțirea în natură a bunurilor

imobile. La data de 23 octombrie 2018 Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a emis

hotărârea de respingere a acțiunii reconvenționale înaintată de Kozlovskaia Olga și

a admis parțial acțiunea reconvențională înaintată de Prisacari Andrei, Rozenberg

Anna.

La data de 05 noiembrie 2019, Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărârea

instanței de fond, iar la data de 13 mai 2020 Curtea Supremă de Justiție a declarat

inadmisibil recursul înaintat de Kozlovskaia Olga. Ulterior, la data de 15 iulie 2020

instanța de apel a respins ca fiind inadmisibilă cerere de revizuire a Kozlovskaia

Olga, menținută prin decizia din 04 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție.

Reclamanții au indicat că, prin încheierea din 09 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, s-a dispus anularea măsurii de asigurare a acțiunii. Prin

urmare, întreg procesul a durat 12,7 ani, tergiversarea procesului fiind cauzată de

comportamentul de rea-credința a reprezentantului reclamantei Kozlovskaia Olga,

cât și încălcarea termenelor rezonabile de examinare a cauzei.

2

Reclamanții au invocat că prin urmare, prin nerespectarea termenelor

rezonabile de examinare a cauzei, li s-au încălcat drepturile și libertățile

fundamentale, iar suferințele morale urmează să fie reparate prin acordarea unor

despăgubiri morale echitabile, pentru a le aduce deplina satisfacție. Urmare a

modului în care s-a derulat procesul, scopului urmărit, aspirațiilor și așteptărilor în

rezultatul soluționării litigiului, importanța procesului, reclamanții au evaluat

prejudiciul cauzat la suma de 150000 lei pentru fiecare, sumă care va constitui un

remediu eficient și echitabil încălcărilor comise.

Prin urmare, reclamanții au solicitat constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei civile; încasarea din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției a prejudiciului moral în sumă de a câte 150000 lei

pentru fiecare și a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 30 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Prisăcari Andrei și

Dobrovicean Nadejda.

S-a constatat încălcarea dreptului lui Prisăcari Andrei și Dobrovicean Nadejda

la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile intentate în baza cererii de chemare

în judecată depuse de Rozenberg Ana către Kozlovskaia Olga cu privire la

înlăturarea obstacolelor în utilizarea proprietății, stabilirea modului de folosință,

acțiunea reconvențională depusă de Kozlovskaia Olga către Rozenberg Ana,

Dobrovicean Nadejda, Prisăcari Andrei, OCT Chișinău despre anularea

certificatului de moștenitor, a contractului de donație, modificarea cotei-părți,

împărțirea în natură a cotelor și cererea reconvențională depusă de Prisăcari

Andrei, Rozenberg Ana către Kozlovski Olga, Primăria mun. Chișinău cu privire

la împărțirea în natură a bunurilor imobile.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Prisăcari Andrei suma de 50000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5000 lei.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul Nadejdei Dobrovicean prejudiciul moral în sumă de 50000 lei.

În rest, pretențiile reclamanților s-au respins, ca neîntemeiate (f.d. 158, 169-

180 vol. II).

La 04 august 2022, 06 august 2022 și 16 august 2022, în interiorul termenului

prevăzut la art. 362 din Codul de procedură civilă, Ministerul Justiției a declarat

apel împotriva hotărârii din 30 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(f.d. 162 -165 vol. II).

La 20 august 2022, prin intermediul oficiului poștal, în interiorul termenului

prevăzut la art. 362 din Codul de procedură civilă, Prisăcari Andrei, Dobrovicean

Nadejda, reprezentați de avocatul Vladimirov Natalia, au declarat apel împotriva

hotărârii din 30 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 166-168 vol.

II).

Prin decizia din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile declarate de către Prisăcari Andrei și Dobrovicean Nadejda și de către

Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 30 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d. 34-48 vol. III).

3

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, sintetizând informația

reflectată în raportul motivat întocmit de Judecătoria Chișinău, acțiunea civilă la

cererea depusă de Kozlovskaia Olga împotriva Annei Rozenberg, Dobrovicean

Nadejda, Prisăcari Andrei, IP ”Agenția Servicii Publice”, intervenient accesoriu

Primăria municipiului Chișinău cu privire la anularea certificatului de moștenitor,

anularea contractului de donație, modificarea cotelor-părți coproprietarilor bunurilor

imobile, partajarea în natură a bunurilor imobile, la cererea reconvențională depusă

de Prisăcari Andrei, Rozenberg Anna împotriva Olgăi Kozlovskaia, Primăria

municipiului Chișinău cu privire la partajarea în natură a bunurilor imobile și a

terenului aferent, determinarea suprafețelor cu atribuirea în natură și delimitarea

hotarelor, s-a examinat în instanțele de judecată, mai bine de 12 ani, ceea ce

reprezintă o perioadă destul de îndelungată, pentru examinarea unei cauze civile.

Instanța de apel a reținut că, după cum s-a stabilit, în cadrul judecării cauzei de

referință, au fost stabilite numeroase ședințe de judecată, care au fost amânate din

diverse motive, în legătură cu neprezentarea participanților la proces, depunerea

cereri lor de amânare, înaintarea diferitor cereri și demersuri, acțiuni

reconvenționale, cerere privind numirea expertizei. Prin urmare, durata procedurii

în mod nerezonabil s-a datorat deficiențelor autorităților și nicidecum, ca urmare a

respectării drepturilor procesuale ale părților, care au dus la amânări în repetate

rânduri a ședințelor de judecată. Astfel, nu se poate reține o culpă a părților în

prelungirea duratei procesului civil, or, folosirea mijloacelor procedurale prevăzute

de lege, nefiindu-le imputabilă.

Respectiv, instanța de apel a conchis că procedura judiciară desfășurată în cauza

civilă de referință, nu corespunde exigențelor art. 6 din CEDO și nici jurisprudenței

Curții Europene care a reținut constant că sarcina judecătorului este de a veghea ca

toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului, să facă

obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți. Or, aflarea cauzei civile pe rolul

instanțelor de judecată, de circa 12 ani, este rezultatul neexaminării efective a cauzei

de către instanțele de judecată.

Instanța de apel a subliniat că implicând distincția dintre existența unui drept

și, respectiv, a unui interes legitim, o asemenea complexitate a cauzei nu poate

justifica durata procedurii examinării cauzei, de mai mult de 12 ani. Respectiv,

prima instanță corect a punctat și faptul că, durata de examinare a cauzei a fost și

rezultatul aplicării eronate a legii procedurale de către instanța de judecată, cauza

fiind remisă spre rejudecare în prima instanță, cu stabilirea încălcării principiului

egalității părților în drepturi procedurale.

Cu referire la miza pentru reclamanți, instanța de apel a reținut interesul sporit,

pe care îl au reclamanții Dobrovicean Nadejda și Prisăcari Andrei în judecarea

cauzei, evidențiind importanța acesteia, care are ca obiect apărarea dreptului lor de

proprietate. Prin urmare, în perioada judecătii cauzei, reclamanții au manifestat o

„speranță legitimă” de a le apărat dreptul de proprietate, asigurat de stat ca fiind un

drept fundamental.

Corespunzător, odată fiind stabilită încălcarea dreptului reclamanților la

judecarea în termen rezonabil a cauzei de referință, instanța de apel a conchis că

acestora urmează să le fie compensat și prejudiciul moral suferit. Respectiv, prima

instanță just a stabilit admiterea parțială a acestei pretenții cu încasarea sumei de

4

50000 de lei, pentru fiecare, or suma de 150000 de lei, pretinsă de fiecare reclamant

este una exagerată în raport cu circumstanțele cauzei.

Subsecvent, soluționând chestiunea referitor la cuantumul sumei care urmează

a fi achitată de stat cu titlu de satisfacție echitabilă pentru dreptul încălcat al

reclamanților, instanța de apel a reținut că suma pretinsă de către aceștia cu titlu de

satisfacție echitabilă este vădit disproporționată și excesivă în raport cu criteriile

stabilite la caz. Prin urmare, ținând cont de miza reclamanților și perioada de

examinare a cauzei, suma de 50000 de lei, dispusă spre încasare de către instanța de

fond constituie o satisfacție echitabilă și rezonabilă și care menține echilibrul între

compensație și venituri nejustificate.

Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a conchis că, instanța de

fond în mod just a dispus încasarea în contul lui Prisăcari Andrei a cheltuielilor de

asistență juridică în cuantum de 5000 lei, care în viziunea instanței de apel, este unul

rezonabil și proporțional, corespunzător circumstanțelor de fapt ale cauzei.

La 27 februarie 2023, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei și

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii (f.d. 53-58 vol. III).

În motivarea recursului, recurentul a menționat că instanța de apel a interpretat

în mod eronat legea și în acest sens a aplicat eronat normele de drept material,

apreciind arbitrar probele

Recurentul a notat că concluziile instanței de apel derivă din aprecierea eronată

a normelor de drept material ce reglementează examinarea acțiunilor privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei. Or, statul răspunde eventual patrimonial pentru

prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei, iar elucidarea cazurilor și condițiilor de răspundere patrimonială se face

printr-o lege specială, și anume Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești.

Recurentul a indicat că cauza supusă controlului justeței duratei procedurilor, a

fost apreciată în mod eronat de către Curtea de Apel Chișinău ca o încălcare a

dreptului intimatului la judecarea cauzei în termen rezonabil. Or, în practica

națională a fost introdus în legislația procesual civilă art. 192 Cod de procedură

civilă, prin care s-a acordat oricărui participant la proces dreptul de a înainta o cerere

de urgentare a examinării pricinii, în scopul respectării termenului rezonabil de

judecare a cauzei. Respectiv, neaplicarea de către intimați a remediilor acceleratorii

denotă o acceptare tacită a rezonabilității duratei procedurilor.

La fel, recurentul a menționat că asigurarea respectării drepturilor

participanților la proces, nu poate fi privită drept tergiversare a examinării cauzei.

Astfel, în comportamentul instanței nu se simt relevate careva abateri de la

exigențele procesual-civile în vigoare, or, instanța de judecată nu ar trebui, sub

pretextul respectării termenului rezonabil de judecare a cauzei, să refuze în

cercetarea probelor necesare pentru o completă și corectă soluționare a cauzei, sau

să îngrădească dreptul participanților la proces, la folosirea a diferitor mijloace

5

procedural civile prevăzute de legislația în vigoare, care pe cale de consecință ar

încălca principiul egalități părților la proces, precum și principiul contradictorialității

procesului civil.

Recurentul a comunicat că consideră eronată aprecierea oferită de către Curtea

de Apel Chișinău, în ceea ce vizează poziția instanței de fond, nemijlocit necesitatea

reparării prejudiciului prin acordarea satisfacțiilor pecuniare. Astfel, ședințele au

fost amânate din motive obiective și întemeiate, cum ar fi: neprezentarea părților,

solicitare de acordare a unui termen pentru a face cunoștință cu materialele

dosarului, admiterea cererii r/reclamantului privind atragerea în proces a unor

intervenienți accesorii, contestarea cu recurs a încheierilor instanței de fond,

acordarea unui termen reclamantului/reclamantului de a-și concretiza cerințele la

cererea de chemare în judecată, acordarea unui termen reclamantului/pârâtului de a

lua cunoștință cu cererea de concretizare, depunerea nenumăratelor cereri de

examinare în lipsă, etc. La fel, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a fost

numită o expertiză, cauza fiind suspendată pe perioada aflării dosarului la centrul de

expertiză.

Recurentul a observat că nu poate fi inclus în calculul duratei procedurilor,

perioada în care cauza a fost efectiv suspendată. Prin urmare, orice calcul asupra

rezonabilității duratei procedurilor, prin includerea perioadei în care cauza supusă

controlului a fost efectiv suspendată, constituie o apreciere eronată a duratei de

examinare a litigiului respectiv.

De asemenea, recurentul a obiectat precum că instanța de apel doar parțial a

apreciat raportul, în condițiile în care, din conținutul acestuia este deslușit faptul că

durata de timp a examinării cauzei din speța principală, s-a datorat nemijlocit

comportamentului părților - care în această situație, nu poate fi considerată a fi un

abuz, reieșind din argumentele relevate anterior.

La 16 martie 2023, Prisăcari Andrei, Dobrovicean Nadejda, reprezentați de

avocatul Vladimirov Natalia au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei și hotărârii primei instanțe,

privind admiterea integrală a acțiunii (f.d. 60-68 vol. III).

În motivarea recursului, suplimentar celor invocate în cererea de chemare în

judecată, recurenții au menționat că reieșind din limitele judecării apelului, instanța

de apel, judecând cauza în ordine de apel a trecut superficial asupra circumstanțelor

cauzei și a apreciat unilateral probele din dosar.

Recurenții au notat că prezentul recurs are scopul corectării lucrurilor ce nu au

fost făcute de către instanța de apel. Or, analizând decizia recurată, se deduce că nu

au fost reținute și elucidate circumstanțele esențiale pentru justa soluționare a

litigiului, nu au fost apreciate toate probele anexate la dosar, probe care sunt

contradictorii și care necesitau explicarea cu suficientă claritate a motivului pentru

care au fost acceptate, respinse sau reținute la baza adoptării deciziei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

6

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 29 noiembrie 2022.

La 01 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei din 29

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa participanților

la proces, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică (f.d. 50 vol. III).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Ministerul Justiției, la 27 februarie 2023 și de Prisăcari Andrei,

Dobrovicean Nadejda, reprezentați de avocatul Vladimirov Natalia, la 16 martie

2023, se consideră depuse în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 22 martie 2023, a expediat în adresa

participanților la proces, copia recursurilor declarate de Ministerul Justiției și de

Prisăcari Andrei, Dobrovicean Nadejda, reprezentați de avocatul Vladimirov

Natalia, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă

prin scrisoarea de însoțire și avizele de recepție, anexate la materialele dosarului (f.d.

72, 74-75 vol. III).

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursurile

declarate de Ministerul Justiției și de Prisăcari Andrei, Dobrovicean Nadejda,

reprezentați de avocatul Vladimirov Natalia au fost depuse până la data intrării în

vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023 și

vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor.

Examinând temeiurile recursurilor, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursurilor, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în

care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursurilor.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

7

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Ministerul

Justiției și de Prisăcari Andrei, Dobrovicean Nadejda, reprezentați de avocatul

Vladimirov Natalia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept

urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

8

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției și de

Prisăcari Andrei, Dobrovicean Nadejda, reprezentați de avocatul Vladimirov

Natalia.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

9