2ra-681/23 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, incasarea pensiei de intretinere

Dosarul nr. 2ra-681/23

2-22027283-01-2ra-18052023

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: A. Ciubotaru

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

30 august 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Vladimir

Spoială în numele și interesele Oxanei Roșca,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oxana

Roșca împotriva lui Gumuș Oktay, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Centru, cu privire la desfacerea căsătoriei,

determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2023,

c o n s t a t ă:

La data de 24 februarie 2022 reclamanta Roșca Oxana a înaintat o cerere de

chemare în judecată către Gumuș Oktay, intervenient accesoriu Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului sectorul Centru, prin care a solicitat desfacerea

căsătoriei încheiată la 05.04.2014 între Roșca Oxana și Gumuș Oktay, înregistrată la

SSC Eyup Belediyesi, Istambul, Turcia, transcrisă la data de 5 octombrie 2016 la

OSC Centru mun. Chișinău, trecută în Registrul actelor de stare civilă la nr. 108;

stabilirea locului de trai a copilului minor, feciorul xxx născut la xxx, împreună cu

mama Roșca Oxana și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în mărime

de ¼ din toate veniturile obținute de către Gumuș Oktay.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că inițial în familie domina armonia

și buna înțelegere, ulterior însă, atmosfera în familie a devenit tot mai tensionată.

Toate problemele familiale au determinat soții să locuiască separat.

Consideră că familia nu mai poate fi păstrată, motiv din care, solicită

desfacerea căsătoriei fără acordarea termenului de împăcare.

A menționat că, copilul minor locuiește cu ea și se află la întreținerea exclusivă

a acesteia, iar din moment ce soții au început să locuiască separat, pârâtul nu-și

îndeplinește obligațiunile de întreținere a copilului minor.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 15 iulie 2022, s-a

admis acțiunea.

S-a desfăcut căsătoria dintre Gumuș Oktay și Roșca Oxana, încheiată la data de

5 aprilie 2014 la SSC Eyup Beledieyesi, Istambul, Turcia și transcrisă la data de 5

1

octombrie 2016 în registrul actelor de stare civilă deținut de OSC sectorul Centru

municipiul Chișinău cu nr. 108-T.

Pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei și eliberarea certificatului de divorț în

temeiul hotărârii judecătorești se încasează taxa de stat în mărime de 200 lei în

contul statului de la Gumuș Oktay și Roșca Oxana, a câte 100 lei fiecare.

S-a determinat domiciliul copilului minor xxxx, împreună cu Roșca Oxana.

S-a încasat lunar de la Gumuș Oktay, în beneficiul Oxanei Roșca, suma de 2

000 lei cu titlu de pensie de întreținere a copilului minor, xxxx, începând cu data de

24 februarie 2022 și până la atingerea majoratului de către copil.

S-a încasat de la Gumuș Oktay, în contul statului suma, de 720 lei cu titlu de

taxă de stat, de la care a fost scutită reclamanta prin efectul legii la depunerea

pretenției privind încasarea pensiei de întreținere.

La 15 august 2022, Roșca Oxana, prin intermediul avocatului Vladimir Spoială,

a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 15 iulie

2022, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de încasarea pensiei

pentru întreținerea copilului minor, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2023, s-a respins apelul

declarat de Roșca Oxana și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 15 iulie 2022.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că soluția

instanței de fond este justă, fiind în concordanță cu normele ce guvernează raportul

juridic litigios.

Cu privire la dezacordul apelantei în ceea ce vizează cuantumul pensiei de

întreținere în sumă bănească fixă, instanța de apel a reținut că, într-adevăr, Codul

familiei în art.75 stabilește că, pensia de întreținere pentru copilul minor se

încasează din salariul și/sau din alte venituri ale părinților în mărime de 1/4 – pentru

un copil, 1/3 – pentru 2 copii și 1/2 – pentru 3 și mai mulți copii. Cuantumul cotelor

stabilite poate fi micșorat sau majorat de instanța judecătorească, ținându-se cont de

starea materială și familială a părinților, de alte circumstanțe importante.

Astfel, fiind vorba de încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor într-

o cotă stabilită de dispozițiile art.75 din Codul familiei, pensia de întreținere pentru

copilul minor se încasează din salariu și/sau din alte venituri ale pârâtului, iar

încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor sub forma unei cote din salariu

și/sau alte venituri poate avea loc numai în cazul în care pârâtul este angajat în

câmpul muncii, având un loc de muncă de bază și, după caz, altul ocupat prin cumul,

dispune de un salariu stabil și/sau alte venituri, cu prezentarea actelor ce confirmă

mărimea salariului și/sau alte venituri ale sale.

În cazul în care lipsesc date despre locul de muncă de bază sau despre

activitatea pârâtului, despre salariul și/sau alte venituri ale ultimului, sau în cazul în

care pe parcursul examinării cauzei sânt prezentate date cu privire la aceea că pârâtul

nu este încadrat în câmpul muncii, cu toate că reclamanta a solicitat încasarea

pensiei de întreținere sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri, instanța de

judecată urmează să dispună încasarea pensia de întreținere pentru copilul minor,

conform prevederilor art. 76 alin.(1) din Codul familiei, într-o sumă bănească fixă.

În context, Colegiul instanței de apel a remarcat că instanța judecătorească nu a

depășit limitele pretențiilor înaintate de reclamantă, deoarece pretenția înaintată de

către reclamant ține de încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor, iar în

2

conformitate cu art.240 alin.(1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

La 13 aprilie 2023, avocatul Vladimir Spoială, acționând în numele și interesele

Oxanei Roșca, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18

ianuarie 2023, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, în partea ce ține de încasarea pensiei pentru

întreținerea copilului minor, cu pronunțarea unei decizii noi prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia contestată, invocând

că hotărârea judecătorească contestată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea

eronată a legii, cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și

aprecierea arbitrară a probelor, erori ce au dus la soluționarea greșită a cauzei.

Referitor la motivarea instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum că,

reclamanta nu a prezentat dovada salariului sau a altor venituri ale pârâtului, a

susținut că aceste motive sunt declarative și nefondate, iar normele juridice

prevăzute la art. art. 74, 75 și 76 din Codul familie, au fost interpretate și aplicate în

mod eronat.

Totodată, a menționat că, certificatul de salariu sau alte venituri sunt informații

oficiale cu caracter personal, ce nu se eliberează reclamantului sau reprezentantului

acestuia. Pârâtul este cetățean străin, având domiciliul și activitatea (businessman) în

Turcia. Solicitând pensia de întreținere a copilului minor în cuantum de 1/4 din toate

veniturile pârâtului, reclamantul nu este obligat să prezinte certificatele de venit ale

pârâtului. Veniturile pârâtului urmează să fie stabilite în procedura de executare

silită de către executorul judecătoresc, care deține toate pârghiile legale în acest

sens. Instanțele judecătorești modificând în mod neîntemeiat solicitările

reclamantului de încasare a pensiei de întreținere a copilului minor în cuantum de

1/4 din toate veniturile în sumă fixă de 2 000 lei, au acționat în detrimentul

intereselor copilului minor.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție constată că, copia deciziei integrale a fost comunicată

reprezentantului recurentei, avocatului Vladimir Spoială, prin intermediul poștei

electronice (f.d.79), la 28 februarie 2023, iar cererea de recurs a fost depusă la 13

aprilie 2023, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

3

Curtea Supremă de Justiție a expediat pentru cunoștință intimaților copia cererii

de recurs, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Până la data examinării admisibilității recursului referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs depusă nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, motivele acestora sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei,

asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

4

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Vladimir Spoială, în numele și

interesele Oxanei Roșca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Vladimir Spoială, în

numele și interesele Oxanei Roșca.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, Viorica Puica

Judecător

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

5