2r-249/23 — ridicarea sechestrului, obligarea restituirii bunurilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- ridicarea sechestrului, obligarea restituirii bunurilor
- Temei legal
- temeiurile declarării revizuirii
2r-249/23 — ridicarea sechestrului, obligarea restituirii bunurilor (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 2r-249/2023
2-19113322-01-2r-13062022
Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari (A. Cerbu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)
Instanța de revizuire: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, A. Braga, V. Mihaila)
D E C I Z I E
09 august 2023 mun. Chișinău
Curtea Supremă de Justiție
Completul de judecată, în componența:
Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva
judecători Aliona Miron
Ion Malanciuc
examinând recursul declarat de administratorul insolvabilității al Societății cu
Răspundere Limitată „Olnaco-Group”, Iurie Ispas,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Carpenco
Iurii împotriva Sanatoriului „Struguraș” Societate cu Răspundere Limitată și
Societatea cu Răspundere Limitată „Olnaco-Group”, intervenient accesoriu
executorul judecătoresc Victor Cațer cu privire la ridicarea sechestrului și obligarea
restituirii bunurilor mobile,
împotriva încheierii din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Societatea cu Răspundere
Limitată „Olnaco-Group”, împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel
Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 29 mai 2017, Carpenco Iurii a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Sanatoriului „Struguraș” SRL și SRL „Olnaco-Group”, intervenient accesoriu
executorul judecătoresc Cațer Victor, cu privire la ridicarea sechestrului și obligarea
restituirii bunurilor mobile.
Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari,
cererea de chemare în judecată înaintată de Carpenco Iurii a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-au respins ca
neîntemeiate apelurile declarate de Carpenco Iurii și SRL „Olnaco-Group”.
S-a menținut hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul
Dubăsari.
S-a încasat de la Carpenco Iurii și SRL „Olnaco-Group” în beneficiul
Sanatoriului „Struguraș” SRL cheltuielile de asistență juridică suportate în instanța
de apel în sumă de 1 500 de lei.
La 21 martie 2023 SRL „Olnaco-Group” a depus cerere de revizuire, solicitând
casarea deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.
1
Prin încheierea din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă ca
inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SRL „Olnaco-Group”, împotriva deciziei
din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.
La 31 mai 2023, administratorul insolvabilității al SRL „Olnaco-Group”, Iurie
Ispas, a declarat recurs împotriva încheierii din 10 mai 2023 a Curții de Apel
Chișinău, prin care a solicitat casarea încheierii contestate, admiterea cererii de
revizuire, cu remiterea cauzei la rejudecare.
În motivarea recursului s-a invocat că, în cadrul examinării cauzei în instanța
de fond, a fost prezentat raportul nr. 5210/16-1 din 25 octombrie 2016 de evaluare a
bunurilor mobile elaborat de compania de evaluare SRL „Lvovschi&Co”. În acest
raport a fost indicat că proprietar al bunurilor evaluate este SRL „Sanatoriul
Struguraș”.
A relatat că instanțele inferioare au reținut această circumstanță ca decisivă care
a dus la respingerea cererii lui Carpenco Iurii și la constatarea faptului că intimatul,
SRL „Sanatoriul Struguraș” este proprietarul bunurilor mobile ce se află în Vila nr.
9.
A mai indicat recurentul că la data de 03 ianuarie 2023, SRL „Lvovschi&Co”
a eliberat un act de înlăturare a erorilor admise în raportul de evaluare a lucrărilor de
finisare și în Raportul de evaluare a bunurilor mobile. Potrivit acestui act, compania
de evaluare SRL „Lvovschi&Co” a admis că din cauza lipsei informațiilor despre
proprietarul bunurilor mobile evaluate, a indicat în mod eronat că proprietar este
SRL „Sanatoriul Struguraș”.
A menționat că, actul eliberat de SRL „Lvovschi&Co”, demonstrează că
premisa de la care a pornit instanța de fond, susținută de instanța de apel, este
eronată, iar indicarea SRL „Sanatoriul Struguraș” ca proprietar al bunurilor mobile
din Vila nr. 9 de pe teritoriul Sanatoriului Struguraș, reprezintă doar o eroare
materială admisă de evaluator din lipsă de informații.
A notat recurentul că, actul de constatare a erorilor admise în raportul de
evaluare a lucrărilor de finisare nr. 5210/16-2 din 25 octombrie 2016 și în raportul
de evaluare a bunurilor mobile nr. 5210/16-1 din 25 octombrie 2016, este o
circumstanță esențială a cauzei, care a devenit cunoscută după decizia din 21
noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.
La 16 iunie2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa participanților
la proces copia recursului depus de administratorul insolvabilității al SRL „Olnaco-
Group”, Iurie Ispas, împotriva încheierii din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău.
În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă,
Completul Curții Supreme de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.
În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare
recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
Încheierea Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 10 mai 2023.
Conform scrisorii de comunicare a actului procedural, încheierea din 10 mai
2023 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată pentru notificare participanților la
proces prin intermediul poștei electronice la 24 mai 2023 (f.d.165, verso vol.2),
astfel, recursul declarat la 31 mai 2023, este în termen.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul
împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
2
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
Studiind materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează
a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă
recursul și să mențină încheierea.
Conform art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în
cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei
care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a
întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul
judecării anterioare a cauzei.
Potrivit art. 450 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se
depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de
circumstanțele sau faptele esențiale ale cauzei care nu i-au fost și nu puteau să-i fie
cunoscute anterior, dar nu mai târziu de 5 ani de la data rămânerii irevocabile a
hotărârii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art. 449 lit. b).
Din dispozițiile art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că
cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447,
indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se
probele ce le confirmă.
În conformitate cu art. 452 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dezbaterile
sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Completul Curții Supreme de Justiție reține că în cazul când se invocă temeiul
de revizuire că ar fi devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale
cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește
că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în
timpul judecării anterioare a cauzei, este important ca circumstanțele sau faptele date
existente obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să fie confirmate prin
prezentarea unor probe concludente și pertinente, să aibă importanță esențiala pentru
justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei
(hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească
a devenit irevocabilă.
Circumstanțele nou-descoperite pot fi definite ca totalitatea de fapte juridice
(obiect al probației) care duc la apariția, modificarea sau stingerea drepturilor și
obligațiilor civile, care au o importanță esențială pentru soluționarea justă a cauzei
civile, totodată, având putere decisivă asupra concluziei instanței de judecată, care
nu au fost cunoscute revizuentului anterior, dar existau până la momentul pronunțării
hotărârii, care să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească a devenit
irevocabilă, și dacă revizuentul dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla
circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării și faptele esențiale în timpul
judecării anterioare a cauzei.
Cu referire la motivul de revizuire a încheierii instanței de apel prin prisma
temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, recurentul a
invocat că actul de constatare a erorilor admise în raportul de evaluare a lucrărilor
de finisare nr. 5210/16-2 din 25 octombrie 2016 și în raportul de evaluare a bunurilor
mobile nr. 5210/16-1 din 25 octombrie 2016, este o circumstanță esențială a cauzei,
3
care a devenit cunoscută după decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel
Chișinău.
Astfel, în cazul în care se invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) din Codul
de procedură civilă, este important ca circumstanțele sau faptele date existente
obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să fie confirmate prin prezentarea unor
probe concludente și pertinente, să aibă importanță esențială pentru justa soluționare
a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței
de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.
Aici, Completul notează că, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, probe în cauze civile sânt elementele de fapt, dobândite
în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică
pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa
soluționare a cauzei.
Totodată, se reține și faptul că recurentul a participat la examinarea cauzei în
fond, prezentând rapoarte de evaluare criticate în cererea de revizuire, astfel a avut
posibilitate să contribuie la administrarea probelor.
Prin urmare, Completul de judecată menționează că administratorul
insolvabilității al SRL „Olnaco-Group”, Iurie Ispas, nu a prezentat dovezi că a fost
în imposibilitatea de a prezenta probe în timpul judecării cauzei, până la emiterea
deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care a devenit irevocabilă.
În acestă ordine de idei, revizuentul urmează să demonstreze că a întreprins
toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării
anterioare a cauzei și că aceste circumstanțe sau fapte au fost descoperite după ce
hotărârea judecătorească devine irevocabilă. Circumstanțe, care nu se atestă la caz.
În contextul expus, Completul consideră justă concluzia Curții de Apel
Chișinău expusă în încheierea din 10 mai 2023 că, circumstanțele invocate de către
administratorul insolvabilității al SRL „Olnaco-Group”, Iurie Ispas, ca temei de
revizuire a deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, nu se
încadrează în prevederile art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă și nu constituie
temei de redeschidere a procesului.
Completul reține că procedura de revizuire prevăzută la art. 449-453 din Codul
de procedură civilă servește scopului înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care
urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6§1 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, fiind respectat principiul
securității raporturilor juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenței Curții
Europene a Drepturilor Omului, că o soluție definitivă al oricărui litigiu nu urmează
a fi rediscutată. Excepție de la acest principiu poate fi doar cazul când reexaminarea
este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (cauza
Brumărescu c. României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28
octombrie 1999).
Aceeași regulă a fost reiterată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
cauza Roșca c. Moldovei, hotărârea din 22 martie 2005, definitivă din 22 iunie 2006,
unde s-a subliniat expres că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe de
judecată independentă și imparțială, garantat de art. 6§1 din Convenție, urmează a fi
interpretat prin prisma Preambulului Convenției, care enunța preeminență
principiului supremației dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor
contractante. Unul dintre elementele fundamentele a preeminenței este principiul
securității raporturilor juridice, care înseamnă că o soluție definitivă al oricărui
4
litigiu nu trebuie rediscutată. Totodată, principiul securității raporturilor juridice
presupune respectul față de regula lucrului judecat. Securitatea raporturilor juridice
presupune respectarea principiului res judicata, adică caracterului irevocabil al
hotărârilor judecătorești, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite
revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o
reexaminare și o nouă determinare a cauzei.
Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată
pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o
nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla
existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de
reexaminare. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci când este
necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Josan vs. Moldova,
nr. 37431/02, §25; Brumărescu vs. România, nr. 28342/95, §6; Ryabykh vs. Rusia,
nr. 52854/99, §52).
În această ordine de idei, și având în vedere normele legale naționale și
raționamentele Curții Europene a Drepturilor Omului enunțate supra, instanța de
recurs reține că o eventuală admitere a cererii de revizuire depusă de administratorul
insolvabilității al SRL „Olnaco-Group”, Iurie Ispas, în lipsa unor circumstanțe
fundamentale și obligatorii, ar însemna încălcarea principiului securității raporturilor
juridice și a drepturilor celorlalte părți la un proces echitabil garantate de art. 6 § 1
din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea
contestată este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către administratorul
insolvabilității al SRL „Olnaco-Group”, Iurie Ispas, sunt neîntemeiate, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de
a menține încheierea contestată.
În conformitate cu art. art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
Se respinge recursul declarat de administratorul insolvabilității al Societății cu
Răspundere Limitată „Olnaco-Group”, Iurie Ispas.
Se menține încheierea din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza
civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Carpenco Iurii împotriva
Sanatoriului „Struguraș” Societate cu Răspundere Limitată și Societatea cu
Răspundere Limitată „Olnaco-Group”, intervenient accesoriu executorul
judecătoresc Victor Cațer cu privire la ridicarea sechestrului și obligarea restituirii
bunurilor mobile.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva
judecători Aliona Miron
Ion Malanciuc
5