2r-249/23 — ridicarea sechestrului, obligarea restituirii bunurilor

2r-249/23 — ridicarea sechestrului, obligarea restituirii bunurilor (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2r-249/2023

2-19113322-01-2r-13062022

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari (A. Cerbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

Instanța de revizuire: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, A. Braga, V. Mihaila)

D E C I Z I E

09 august 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

judecători Aliona Miron

Ion Malanciuc

examinând recursul declarat de administratorul insolvabilității al Societății cu

Răspundere Limitată „Olnaco-Group”, Iurie Ispas,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Carpenco

Iurii împotriva Sanatoriului „Struguraș” Societate cu Răspundere Limitată și

Societatea cu Răspundere Limitată „Olnaco-Group”, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Victor Cațer cu privire la ridicarea sechestrului și obligarea

restituirii bunurilor mobile,

împotriva încheierii din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Olnaco-Group”, împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 29 mai 2017, Carpenco Iurii a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Sanatoriului „Struguraș” SRL și SRL „Olnaco-Group”, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Cațer Victor, cu privire la ridicarea sechestrului și obligarea

restituirii bunurilor mobile.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari,

cererea de chemare în judecată înaintată de Carpenco Iurii a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-au respins ca

neîntemeiate apelurile declarate de Carpenco Iurii și SRL „Olnaco-Group”.

S-a menținut hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari.

S-a încasat de la Carpenco Iurii și SRL „Olnaco-Group” în beneficiul

Sanatoriului „Struguraș” SRL cheltuielile de asistență juridică suportate în instanța

de apel în sumă de 1 500 de lei.

La 21 martie 2023 SRL „Olnaco-Group” a depus cerere de revizuire, solicitând

casarea deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

1

Prin încheierea din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SRL „Olnaco-Group”, împotriva deciziei

din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

La 31 mai 2023, administratorul insolvabilității al SRL „Olnaco-Group”, Iurie

Ispas, a declarat recurs împotriva încheierii din 10 mai 2023 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat casarea încheierii contestate, admiterea cererii de

revizuire, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat că, în cadrul examinării cauzei în instanța

de fond, a fost prezentat raportul nr. 5210/16-1 din 25 octombrie 2016 de evaluare a

bunurilor mobile elaborat de compania de evaluare SRL „Lvovschi&Co”. În acest

raport a fost indicat că proprietar al bunurilor evaluate este SRL „Sanatoriul

Struguraș”.

A relatat că instanțele inferioare au reținut această circumstanță ca decisivă care

a dus la respingerea cererii lui Carpenco Iurii și la constatarea faptului că intimatul,

SRL „Sanatoriul Struguraș” este proprietarul bunurilor mobile ce se află în Vila nr.

9.

A mai indicat recurentul că la data de 03 ianuarie 2023, SRL „Lvovschi&Co”

a eliberat un act de înlăturare a erorilor admise în raportul de evaluare a lucrărilor de

finisare și în Raportul de evaluare a bunurilor mobile. Potrivit acestui act, compania

de evaluare SRL „Lvovschi&Co” a admis că din cauza lipsei informațiilor despre

proprietarul bunurilor mobile evaluate, a indicat în mod eronat că proprietar este

SRL „Sanatoriul Struguraș”.

A menționat că, actul eliberat de SRL „Lvovschi&Co”, demonstrează că

premisa de la care a pornit instanța de fond, susținută de instanța de apel, este

eronată, iar indicarea SRL „Sanatoriul Struguraș” ca proprietar al bunurilor mobile

din Vila nr. 9 de pe teritoriul Sanatoriului Struguraș, reprezintă doar o eroare

materială admisă de evaluator din lipsă de informații.

A notat recurentul că, actul de constatare a erorilor admise în raportul de

evaluare a lucrărilor de finisare nr. 5210/16-2 din 25 octombrie 2016 și în raportul

de evaluare a bunurilor mobile nr. 5210/16-1 din 25 octombrie 2016, este o

circumstanță esențială a cauzei, care a devenit cunoscută după decizia din 21

noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

La 16 iunie2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa participanților

la proces copia recursului depus de administratorul insolvabilității al SRL „Olnaco-

Group”, Iurie Ispas, împotriva încheierii din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

Completul Curții Supreme de Justiție examinează recursurile declarate împotriva

încheierilor emise de către curțile de apel.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Încheierea Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 10 mai 2023.

Conform scrisorii de comunicare a actului procedural, încheierea din 10 mai

2023 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată pentru notificare participanților la

proces prin intermediul poștei electronice la 24 mai 2023 (f.d.165, verso vol.2),

astfel, recursul declarat la 31 mai 2023, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

2

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează

a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în

cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei

care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a

întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a cauzei.

Potrivit art. 450 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se

depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de

circumstanțele sau faptele esențiale ale cauzei care nu i-au fost și nu puteau să-i fie

cunoscute anterior, dar nu mai târziu de 5 ani de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art. 449 lit. b).

Din dispozițiile art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că

cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447,

indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se

probele ce le confirmă.

În conformitate cu art. 452 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dezbaterile

sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că în cazul când se invocă temeiul

de revizuire că ar fi devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale

cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește

că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în

timpul judecării anterioare a cauzei, este important ca circumstanțele sau faptele date

existente obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să fie confirmate prin

prezentarea unor probe concludente și pertinente, să aibă importanță esențiala pentru

justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei

(hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească

a devenit irevocabilă.

Circumstanțele nou-descoperite pot fi definite ca totalitatea de fapte juridice

(obiect al probației) care duc la apariția, modificarea sau stingerea drepturilor și

obligațiilor civile, care au o importanță esențială pentru soluționarea justă a cauzei

civile, totodată, având putere decisivă asupra concluziei instanței de judecată, care

nu au fost cunoscute revizuentului anterior, dar existau până la momentul pronunțării

hotărârii, care să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească a devenit

irevocabilă, și dacă revizuentul dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla

circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a cauzei.

Cu referire la motivul de revizuire a încheierii instanței de apel prin prisma

temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, recurentul a

invocat că actul de constatare a erorilor admise în raportul de evaluare a lucrărilor

de finisare nr. 5210/16-2 din 25 octombrie 2016 și în raportul de evaluare a bunurilor

mobile nr. 5210/16-1 din 25 octombrie 2016, este o circumstanță esențială a cauzei,

3

care a devenit cunoscută după decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Astfel, în cazul în care se invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) din Codul

de procedură civilă, este important ca circumstanțele sau faptele date existente

obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să fie confirmate prin prezentarea unor

probe concludente și pertinente, să aibă importanță esențială pentru justa soluționare

a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței

de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Aici, Completul notează că, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, probe în cauze civile sânt elementele de fapt, dobândite

în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică

pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa

soluționare a cauzei.

Totodată, se reține și faptul că recurentul a participat la examinarea cauzei în

fond, prezentând rapoarte de evaluare criticate în cererea de revizuire, astfel a avut

posibilitate să contribuie la administrarea probelor.

Prin urmare, Completul de judecată menționează că administratorul

insolvabilității al SRL „Olnaco-Group”, Iurie Ispas, nu a prezentat dovezi că a fost

în imposibilitatea de a prezenta probe în timpul judecării cauzei, până la emiterea

deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care a devenit irevocabilă.

În acestă ordine de idei, revizuentul urmează să demonstreze că a întreprins

toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a cauzei și că aceste circumstanțe sau fapte au fost descoperite după ce

hotărârea judecătorească devine irevocabilă. Circumstanțe, care nu se atestă la caz.

În contextul expus, Completul consideră justă concluzia Curții de Apel

Chișinău expusă în încheierea din 10 mai 2023 că, circumstanțele invocate de către

administratorul insolvabilității al SRL „Olnaco-Group”, Iurie Ispas, ca temei de

revizuire a deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, nu se

încadrează în prevederile art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de redeschidere a procesului.

Completul reține că procedura de revizuire prevăzută la art. 449-453 din Codul

de procedură civilă servește scopului înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care

urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6§1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, fiind respectat principiul

securității raporturilor juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, că o soluție definitivă al oricărui litigiu nu urmează

a fi rediscutată. Excepție de la acest principiu poate fi doar cazul când reexaminarea

este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (cauza

Brumărescu c. României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28

octombrie 1999).

Aceeași regulă a fost reiterată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

cauza Roșca c. Moldovei, hotărârea din 22 martie 2005, definitivă din 22 iunie 2006,

unde s-a subliniat expres că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe de

judecată independentă și imparțială, garantat de art. 6§1 din Convenție, urmează a fi

interpretat prin prisma Preambulului Convenției, care enunța preeminență

principiului supremației dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor

contractante. Unul dintre elementele fundamentele a preeminenței este principiul

securității raporturilor juridice, care înseamnă că o soluție definitivă al oricărui

4

litigiu nu trebuie rediscutată. Totodată, principiul securității raporturilor juridice

presupune respectul față de regula lucrului judecat. Securitatea raporturilor juridice

presupune respectarea principiului res judicata, adică caracterului irevocabil al

hotărârilor judecătorești, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite

revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o

reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată

pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o

nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla

existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci când este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Josan vs. Moldova,

nr. 37431/02, §25; Brumărescu vs. România, nr. 28342/95, §6; Ryabykh vs. Rusia,

nr. 52854/99, §52).

În această ordine de idei, și având în vedere normele legale naționale și

raționamentele Curții Europene a Drepturilor Omului enunțate supra, instanța de

recurs reține că o eventuală admitere a cererii de revizuire depusă de administratorul

insolvabilității al SRL „Olnaco-Group”, Iurie Ispas, în lipsa unor circumstanțe

fundamentale și obligatorii, ar însemna încălcarea principiului securității raporturilor

juridice și a drepturilor celorlalte părți la un proces echitabil garantate de art. 6 § 1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

contestată este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către administratorul

insolvabilității al SRL „Olnaco-Group”, Iurie Ispas, sunt neîntemeiate, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de

a menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de administratorul insolvabilității al Societății cu

Răspundere Limitată „Olnaco-Group”, Iurie Ispas.

Se menține încheierea din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Carpenco Iurii împotriva

Sanatoriului „Struguraș” Societate cu Răspundere Limitată și Societatea cu

Răspundere Limitată „Olnaco-Group”, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Victor Cațer cu privire la ridicarea sechestrului și obligarea restituirii

bunurilor mobile.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

judecători Aliona Miron

Ion Malanciuc

5