2ra-349/23 — stabilirea domiciliului copilului minor

2ra-349/23 — stabilirea domiciliului copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-349/23

2-19162683-01-2ra-02032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Mardari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, A. Braga, V. Cotorobai)

DECIZIE

27 iulie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Boris Talpă

Ghenadie Eremciuc

Ion Malanciuc

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Gheorghe Vrabie, reprezentat de avocatul Maxim

Chișca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Vrabie

împotriva Nataliei Vrabie cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului

copilului minor cu tata, și la

cererea reconvențională înaintată de Natalia Vrabie împotriva lui Gheorghe

Vrabie cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor cu mama,

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Natalia Vrabie și a fost casată parțial hotărârea din 17

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 08 octombrie 2019, Gheorghe Vrabie a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Nataliei Vrabie cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea

domiciliului copilului minor cu tata.

În motivarea acțiunii a indicat că a încheiat căsătoria cu Natalia Vrabie

(Vidrașcu) la data de 16 septembrie 2011 eveniment înregistrat și trecut în registrul

actelor de stare civilă la Primăria or. Durlești, mun. Chișinău nr. 140.

Soții au împreună un copil minor, xxxxx, născut la data de xxxxx.

Reclamantul nu mai poate menține această familie deoarece este una pur formală.

A indicat că solicitarea privind stabilirea domiciliului copilului minor cu

reclamantul este guvernat doar de interesul superior al copilului și dorința tatălui de a-

i oferi copilului un climat cât mai favorabil dezvoltării acestuia.

1

A menționat că la momentul actual copilul minor domiciliază și își face studiile

în mun. Chișinău.

Astfel, a solicitat să fie desfăcută căsătoria și să fie stabilit domiciliul copilului

minor cu tata.

La data de 24 februarie 2021, Natalia Vrabie a depus cerere reconvențională

împotriva lui Gheorghe Vrabie cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor cu

mama.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că este de acord cu desfacerea

căsătoriei, deoarece este imposibil de menținut familia cu Gheorghe Vrabie, din cauza

atitudinii ultimului față de familie.

A solicitat stabilirea domiciliului copilului minor cu mama, deoarece ar facilita

menținerea unui climat normal de educație și întreținere a minorului, reieșind din

faptul că are un loc de trai și relațiile cu copilul sunt normale, fiind un atașament între

copil și mamă, precum și faptul că întreprinde toate cele necesare pentru a-i asigura

condiții bune pentru dezvoltare.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă acțiunea depusă de Gheorghe Vrabie și a dispus desfacerea căsătoriei

încheiată la 16 septembrie 2011 între Gheorghe Vrabie și Natalia Vrabie (Vidrașcu),

trecută în registrul actelor de stare civilă de către Primăria or. Durlești municipiul

Chișinău cu nr. 140. Pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei și eliberarea

certificatului de desfacere a căsătoriei în Oficiul de Stare Civilă s-a încasat de la

Gheorghe Vrabie și Natalia Vrabie în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

500% unități convenționale, ce constituie 100 de lei de la fiecare. A fost stabilit

domiciliul copilului minor xxxxx cu tatăl Gheorghe Vrabie. A fost respinsă acțiunea

reconvențională depusă de Natalia Vrabie ca neîntemeiată.

La data de 15 decembrie 2021 Vrabie Natalia a declarat apel împotriva hotărârii

din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

apelului, casarea integrală a acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii reconvenționale și stabilirea domiciliului copilului minor cu mama, respectiv

respingerea acțiunii depuse de Gheorghe Vrabie în această parte.

Prin decizia din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Natalia Vrabie, a fost casată parțial hotărârea din 17 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea admiterii pretenției din acțiunea

înaintată de Gheorghe Vrabie privind stabilirea domiciliului copilului minor cu tata și

respingerii acțiunii reconvenționale depuse de Natalia Vrabie, și în această parte a fost

pronunțat o hotărâre nouă, prin care a fost respinsă pretenția înaintată de Gheorghe

Vrabie împotriva Nataliei Vrabie privind stabilirea domiciliului copilului minor cu

tata și a fost admisă acțiunea reconvențională depusă de Natalia Vrabie. A fost stabilit

domiciliul copilului minor xxxxx cu mama, Natalia Vrabie.

La data de 13 februarie 2023, Gheorghe Vrabie, reprezentat de avocatul Maxim

Chișca, a declarat recurs împotriva deciziei din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

2

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanța de apel a ignorat interesul

suprem al copilului și a considerat necesar de a stabili domiciliul copilului minor cu

mama fără a exista premise necesare în acest sens și fără a lua în calcul interesul

superior al copilului.

La 03 martie 2023, copia recursului a fost expediată în adresa intimatei Natalia

Vrabie, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 10, Vol. II).

Referință nu a fost depusă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei

contestate la 19 decembrie 2022 (f.d. 203, Vol. I).

Astfel, recursul declarat la 13 februarie 2023 este în termen.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 12 iulie 2023 a Curții Supreme de Justiție, Completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate

în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și restituirea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea 5

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că Gheorghe Vrabie și

Natalia Vrabie au încheiat căsătoria la data de 16 septembrie 2011, fapt înregistrat de

3

Primăria or. Durlești, mun. Chișinău și înregistrat în Registrul actelor de stare civilă

cu nr. 140.

În urma relațiilor de căsătorie părțile au un copil minor xxxxx, , care după

destrămarea relațiilor de familie a rămas cu domiciliul și la educația tatălui, Gheorghe

Vrabie.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Gheorghe Vrabie a solicitat

desfacerea căsătoriei și determinarea domiciliului copilului minor xxxxx împreună cu

tata.

Natalia Vrabie a înaintat acțiune reconvențională și a solicitat determinarea

domiciliului copilul minor cu mama.

Instanța de recurs reține că părțile au fost de acord cu desfacerea căsătoriei,

decizia instanței de apel fiind contestată doar în partea stabilirii domiciliului copilului

minor.

Astfel, actele cauzei și anume prin raportul psihologului Centrului Independent

de Diagnostic „CEXPI-FR” nr. 18/19 din 29 octombrie 2019, a fost stabilit că figura

paternă în percepția copilului xxxxxx este foarte semnificativă și apropiată acestuia,

este atașat de tatăl său și se simte in siguranță alături de tatăl său.

La fel, prin evaluarea psihologică a copilului minor se atestă că acesta este atașat

de ambii părinți, dar suferă din cauza lipsei mamei.

Prin Avizul nr. 9-231 din 24 februarie 2021, Direcția pentru protecția drepturilor

copilului sectorul Rîșcani a constatat că Vrabie Gheorghe este angajat în cîmpul

muncii, dispune de spațiu locativ și asigură condiții favorabile pentru creșterea și

dezvoltarea copilului xxxxxx.

Copilul este înmatriculat și face studiile în Liceul Teoretic „Mircea Iliade”, mun.

Chișinău, clasa a II-a, frecventează cursuri suplimentare de limbă engleză în cadrul

AIMWORD COMPANY mun. Chișinău și Secția sportivă în cadrul școlii sportive

specializate de polo pe apă nr. 4 „Gh Osipov” mun. Chișinău.

Totodată, Comisia de examinare a condițiilor locative și sociale din cadrul

administrației publice locale Costiuleni, r-nul Ungheni a informat că Natalia Vrabie

este plecată peste hotare, unde este angajată permanent în cîmpul muncii. Cînd revine

în Republica Moldova locuiește în localitatea numită, la domiciliul părinților

împreună cu aceștia. Referitor la stabilirea domiciliului copilului minor autoritatea nu

s-a putut expune.

De asemenea, potrivit informației eliberate de The Hare&Hounds Hotel, Anglia

se confirmă că Natalia Vrabie activează în cadrul acestuia de aproximativ 3,5 ani în

calitate de menajera, fiind caracterizată pozitiv.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii depuse de Gheorghe Vrabie privind desfacerea căsătoriei și

stabilirea domiciliului copilului minor cu tata, fiind stabilit domiciliul copilului minor

xxxxxx, împreună cu tata Gheorghe Vrabie. Acțiunea reconvențională înaintată de

Natalia Vrabie a fost respinsă integral.

Instanța de fond a stabilit domiciliul copilului minor Ștefan Vrabie cu tata

Gheorghe Vrabie, or acesta dispune de toate condițiile necesare pentru asigurarea

4

condițiilor de dezvoltare a minorului xxxxx, mai mult instanța de judecată nu poate

stabili domiciliul minorului care este cetățean al Republicii Moldova cu mama care

este plecată la muncă peste hotare, în situația în care nu au fost administrate careva

probe care ar confirma locul de muncă, condițiile de trai și posibilitățile de asigurare a

dezvoltării minorului de către mamă acestuia din locul de aflare a mamei la moment.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de Natalia

Vrabie, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia și a casat hotărârea primei instanțe în

partea stabilirii domiciliului copilului minor cu tata și a emis în această parte o nouă

hotărîre, prin care acțiunea inițială depusă de Gheorghe Vrabie a respins-o, iar

acțiunea reconvențională depusă de Natalia Vrabie a admis-o ca fiind întemeiată,

stabilind domiciliul copilului minor cu mama.

Pentru a decide astfel instanța de apel, evaluând posibilitățile de îngrijire a

copilului minor xxxxxx a ajuns la concluzia că acele oportunități oferite de mama

Natalia Vrabie sunt mai avantajoase intereselor copilului minor decât cele ale tatălui

Gheorghe Vrabie, or, acestea sunt determinate de circumstanțele obiective ale cauzei.

Totodată, instanța de apel a reținut că prin determinarea domiciliului copilului cu

mama, intimatul ca părinte nu va fi limitat în dreptul de a comunica și a se vedea cu

copilul prin orice modalități posibile. Mai mult, instanța de apel a arătat că interesul

superior al copilului impune găsirea unei familii pentru minor și nu a unui copil pentru

o familie sau părinte (cauza Pini și Bertini, Manera și Atripaldi c. României).

La fel instanța de apel a mai reținut că apelanta Natalia Vrabie este angajată la

muncă în Anglia, deținând o sursă de venit, dispunând și un loc de trai, or după cum a

fost indicat de ultima în instanța de fond și necombătut de intimat, aceasta a plecat

peste hotarele țării luând în considerație starea precară financiară a familiei în genere.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, instanța de fond, fără a determina

condițiile actuale de trai ale copilului minor, și fără a lua în considerație interesul

superior al copilului, a interpretat circumstanțele cauzei în favoarea intimatului, or,

rolul mamei în educația copilului este un punct prioritar la aprecierea domiciliului

copilului minor xxxxxx, deoarece dorința și posibilitățile efective ale mamei Natalia

Vrabie, care poate să ofere copilului minor mai multe garanții de creștere și de

dezvoltare în acest sens în comparație cu tatăl, cu atît mai mult că apelanta dispune de

un loc de trai și de muncă.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la caz

și criticile aduse în recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

constată că, instanța de apel, la examinarea cerinței de stabilire a domiciliului

copilului minor, nu a ținut cont de opinia copilului.

Or, conform art. 63 alin. (1)-(2) Codul familiei, în cazul când părinții locuiesc

separat, domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani se determină prin acordul

părinților. Dacă lipsește acordul părinților cu privire la stabilirea domiciliului

copilului, iar copilul care a împlinit vârsta de 14 ani refuză să aleagă cu care părinte

vrea să locuiască, domiciliul minorului se stabilește de către instanța de judecată,

ținând cont de interesele și opinia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul său de

maturitate.

5

În acest caz, instanța judecătorească va lua în considerare atașamentul copilului

față de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, vârsta copilului, calitățile morale

ale părinților, relațiile existente între fiecare părinte și copil, posibilitățile părinților de

a crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea copilului (îndeletnicirile și

regimul de lucru, condițiile de trai etc.)

De asemenea, instanța de apel a ignorat și prevederile art. 54 din Codul familiei,

potrivit cărora copilul are dreptul să-și exprime opinia la soluționarea în familie a

problemelor care îi ating interesele și să fie audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau

administrative. De opinia copilului se ține cont în mod obligatoriu, în conformitate cu

vârsta și gradul său de maturitate, dacă aceasta nu contravine intereselor copilului.

Astfel, în acest scop, copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat

în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, fie direct, fie printr-un

reprezentant sau un organism competent, în conformitate cu regulile de procedură din

legislația națională, care stabilește posibilitatea audierii minorului în prezența

pedagogului, cât și în prezența părinților.

Așadar, prin prisma acestor prevederi legale, instanța urma să stabilească

posibilitatea audierii opiniei copilului asupra problemelor care le ating interesele,

reieșind din vârsta și gradul lor de maturitate.

Acest drept al minorului este consfințit și pe plan internațional, prin prisma

prevederilor art. 12 din Convenția ONU privind drepturile copilului adoptată la 20

noiembrie 1989, la New York, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie

1993 prin care statele părți garantează copilului capabil de discernământ dreptul de ași

exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului

urmând să fie luate în considerare ținându-se seama de vârsta sa și de gradul său de

maturitate.

Aceste împrejurări devin inevitabile, deoarece instanței de judecată îi revine

sarcina de a stabili acel interes superior al copilului, care ar înclina balanța justiției

către mamă sau către tată, astfel interesul superior al copilului fiind singurul criteriu

după care instanța se călăuzește pentru a decide cu privire la exercitarea drepturilor

părintești.

Distinct de aceste constatări, se stabilește că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns,

având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță,

respectiv, instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar

asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu

privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege, fapt ce dictează remiterea cauzei

la rejudecare.

În concluzie și în sensul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate motivele

pe care își întemeiază hotărârile, iar, având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale, să precizeze noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

6

În asemenea circumstanțe, se decide casarea integrală a deciziei instanței de apel

și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel pentru a se asigura părților o

judecare efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanție a legalității și temeiniciei

actului judecătoresc care va fi adoptat.

Din considerentele menționate și deoarece erorile judiciare stabilite nu pot fi

corectate de către instanța de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral decizia instanței de

apel, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul garantat

al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Gheorghe Vrabie, reprezentat de avocatul Maxim

Chișca.

Se casează integral decizia din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Vrabie împotriva

Nataliei Vrabie cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copilului

minor cu tata, și la cererea reconvențională depusă de Natalia Vrabie împotriva lui

Gheorghe Vrabie cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor cu mama, cu

restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Boris Talpă

Ghenadie Eremciuc

Ion Malanciuc

Mariana Pitic

7