2ra-1522/22 — apararea onoarei, demnitatii si reputatiei profesionale

2ra-1522/22 — apararea onoarei, demnitatii si reputatiei profesionale (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1522/22

2-20165466-01-2ra-21102022

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. A. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. St. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

D E C I Z I E

19 iulie 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecătorii Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

Aliona Donos

Viorica Puica

examinând recursul declarat de Renato Usatîi, reprezentat de avocatul Igor

Pohila,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei

Năstase împotriva lui Renato Usatîi, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital

Străin „Reforma Art” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la apărarea

onoarei, demnității și reputației profesionale,

împotriva deciziei din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți,

a c o n s t a t a t:

La 30 decembrie 2020, Andrei Năstase a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Renato Usatîi, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin

„Reforma Art” Societate cu Răspundere Limitată, (în continuare ÎCS „Reforma Art”

SRL), solicitând constatarea, ca fiind defăimătoare, informațiile referitoare la faptul

că a avut calitate de „concurent spoiler” la alegerile prezidențiale din 2020, obligarea

pârâtului Renato Usatîi la dezmințirea declarațiilor indicate, în același mod, în care

au fost făcute, la postul de televiziune „Jurnal TV” (ÎCS „Reforma Art” SRL), în

cadrul emisiunii „Secretele Puterii”, de la ora 20:00, și prezentarea scuzelor de

rigoare cu următorul conținut: „Dezmint informațiile precum că, Andrei Năstase ar

fi fost remunerat de Igor Dodon pentru faptul că a participat la alegerile prezidențiale

în calitate de spoiler, comunicate pe data de 11 noiembrie 2020, în cadrul emisiunii

„Secretele Puterii”, declar că ele nu corespund adevărului, sunt false și lezează

imaginea și reputația lui Andrei Năstase. Îmi cer scuze de la Andrei Năstase pentru

comunicarea acestor informații false” și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 11 noiembrie 2020,

pârâtul a participat la emisiunea „Secretele Puterii”, difuzată live la postul de

1

televiziune „Jurnal TV”, transmisă simultan pe site-urile de socializare, având

multiple vizualizări, a afirmat ceva ce nu corespunde adevărului, insinuând că, ar fi

fost plătit de Igor Dodon pentru faptul că ar fi fost „un spoiler” la alegerile pentru

funcția de Președinte al Republicii Moldova. Pârâtul a declarat că: „Am niște

documente pe care le-am obținut din Federația Rusă, care demonstrează o analiză a

cheltuielilor lui Dodon care au fost prezentate în Federația Rusă, unde sunt indicați

peste 11 milioane de euro. Deci merge vorba despre campania preelectorală de trei

luni de zile și turul I și II, adică cinci luni de zile... Pentru propaganda timp de cinci

luni, s-au cheltuit 1 200 000 euro, contra propaganda – 2 100 000 euro. Pentru

organizațiile de tineret – 850 000 euro, candidați spoileri, doi, perioada de cinci luni,

în total – 1 120 000 euro. În raport numele acestor candidați sunt abreviativele V.I.

și A.N...”. Fiind întrebat de moderatorul emisiunii dacă sub abreviatura A.N. se află

Andrei Năstase, pârâtul a lăsat să se înțeleagă că ar fi vorba despre el.

Reclamantul a reiterat că, prin declarațiile false ale pârâtului s-a menționat că,

Igor Dodon i-ar fi achitat sume de bani, provenite din Federația Rusă, pentru a

participa la alegerile prezidențiale în calitate de spoiler, adică persoană intenționat

pusă pentru a diminua din voturile acumulate de un alt candidat. Aceste afirmații nu

corespund adevărului, constituie niște falsuri, ce îl defăimează, îi afectează reputația

profesională și nu există niciun act sau probă în temeiul cărora pârâtul ar avea

posibilitatea de a afirma astfel.

În data de 25 noiembrie 2020, urmând procedura legală, a înaintat pârâtului o

cerere prealabilă, recepționată la 26 noiembrie 2020, prin care i-a solicitat

dezmințirea declarațiilor, în același mod, în care acestea au fost făcute și prezentarea

scuzelor de rigoare, cu următorul conținut: „Dezmint informațiile precum că, Andrei

Năstase ar fi fost remunerat de Igor Dodon pentru faptul că a participat la alegerile

prezidențiale în calitate de spoiler, comunicate pe data de 11 noiembrie 2020, în

cadrul emisiunii „Secretele Puterii”, declar că, ele nu corespund adevărului, sunt

false și lezează imaginea și reputația dlui Andrei Năstase. Îmi cer scuze de la Andrei

Năstase pentru comunicarea acestor informații false”. Însă pârâtul nu a răspuns la

cererea prealabilă.

Reclamantul a declarat că, dreptul la libertatea de exprimare cuprinde libertatea

de a căuta, de a primi și de a comunica fapte și idei. Libertatea de exprimare

protejează atât conținutul, cât și forma informației exprimate, inclusiv a informației

care ofensează, șochează sau deranjează. Exercitarea libertății de exprimare poate fi

supusă unor restrângeri prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică

pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, pentru a

apăra ordinea și a preveni infracțiunile, pentru a proteja sănătatea și morala, reputația

sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau

pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Susține că, în interpretarea corectă a normelor legale enunțate, se înțelege că,

onoarea este un sentiment complex, determinat de percepția care fiecare persoană o

are despre demnitatea sa, în timp ce reputația înseamnă felul în care o persoană este

considerată în societate și este dobândită prin modul exemplar în care persoana se

comportă în societate. Respectiv, orice atingere adusă demnității și reputației

persoanei, o expune excluderii într-o măsură mai mare sau mai mică din sfera

relațiilor sociale, iar lezarea onoarei presupune că, persoana simte schimbarea

opiniei societății despre sine.

2

La acest subiect, a mai indicat că, persoana care se consideră lezată poate

solicita rectificarea sau dezmințirea informației, precum și repararea prejudiciului

moral și material cauzat, iar restabilirea persoanei în drepturi poate fi făcută numai

în cazul în care s-a constatat cu certitudine că informația este falsă. Aspectul

defăimător al informației nu se prezumă, iar persoana care se consideră lezată

urmează și are obligația să dovedească că a suferit o atingere a personalității, a

reputației profesionale.

Prin prisma aspectelor menționate în coraport cu circumstanțele cauzei,

reclamantul a susținut că, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, determinat de stres și

suferințe psihologice ca urmare a acuzațiilor de săvârșire a unor fapte contrar legii,

răspândite în cadrul emisiunii. În această privință, a comunicat că, din calitatea de

ex-ministru al Ministerului Afacerilor Interne, dar și ca exponent al societății civile,

a militat întotdeauna contra corupției, inclusiv acelei politice, precum și pentru

tragerea la răspundere a tuturor persoanelor implicate în aceste scheme. Cunoscând

aceste lucruri, pârâtul, intenționat, a redat public niște falsuri ce au avut drept scop

anume discreditarea sa, precum și lezarea reputației, încercând să manipuleze opinia

publică ca și cum ar fi acționat, fiind plătit de Igor Dodon, dar și că ar fi un corupt.

Instanța urmează să constate intenția vădită a pârâtului de a-l defăima, leza onoarea,

demnitatea și reputația profesională, prin asocierea numelui său cu persoane care au

comis acțiuni contrare legii.

Prin hotărârea din 02 februarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Andrei

Năstase împotriva lui Renato Usatîi, intervenient accesoriu ÎCS „Reforma Art” SRL

cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale.

Prin decizia din 16 septembrie 2021 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Andrei Năstase și s-a menținut hotărârea din 02 februarie 2021 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Prin decizia din 09 februarie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Andrei Năstase și s-a casat integral decizia din 16 septembrie

2021 a Curții de Apel Bălți, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel

Bălți, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul de către

Andrei Năstase și s-a casat integral hotărârea din 02 februarie 2021 a Judecătoriei

Bălți, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care s-a admis acțiunea

civilă înaintată de Andrei Năstase și s-a constatat ca fiind defăimătoare informațiile

referitoare la faptul că Andrei Năstase a avut calitatea de „concurent spoiler” la

alegerile prezidențiale din 2020. S-a obligat Renato Usatîi la dezmințirea

declarațiilor indicate în același mod în care ele au fost făcute, la postul de televiziune

„Jurnal TV” (ÎCS „Reforma Art” SRL), în cadrul emisiunii „Secretele Puterii”, de

la ora 20:00, și prezentarea scuzelor de rigoare cu următorul conținut: „Dezmint

informațiile precum că, Andrei Năstase ar fi fost remunerat de Igor Dodon pentru

faptul că a participat la alegerile prezidențiale în calitate de spoiler, comunicate pe

data de 11 noiembrie 2020, în cadrul emisiunii „Secretele Puterii”, declar că, ele nu

corespund adevărului, sunt false și lezează imaginea și reputația dlui Andrei Năstase.

Îmi cer scuze de la Andrei Năstase pentru comunicarea acestor informații false”. S-

a încasat de la Renato Usatîi în beneficiul lui Andrei Năstase cheltuielile de judecată

în sumă totală de 400 lei.

3

La 28 septembrie 2022, Renato Usatîi, reprezentat de avocatul Igor Pohila, a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea.

Recurentul a indicat că, doctrina națională în materia libertății de exprimare

prevede că, răspunderea juridică va fi dispusă doar în cazul în care informația

răspândită cumulează trei condiții enumerate în art.7 alin.(2) al Legii cu privire la

libertatea de exprimare, și anume: dacă informația este falsă, este defăimătoare și

permite identificarea persoanei vizate de informație.

Referitor la informația pretinsă a fi falsă a menționat că, instanța de apel a admis

apelul concluzionând inter alia că, pârâtul nu a prezentat instanței probe pertinente

și concludente ce ar demonstra faptul că informația este veridică referindu-se la

prevederile art. 118 din Codul de procedură civilă. Însă, Legea cu privire la libertatea

de exprimare dispune altfel. Odată cu adoptarea Legii cu privire la libertatea de

exprimare, pârâtul este exonerat de la obligația de a proba ca informația răspândită

corespunde realității, sarcina probațiunii revenind exclusiv reclamantului.

Reclamantul trebuie să dovedească următoarele: b) informația îl vizează și este

defăimătoare; c) informația constituie o relatare cu privire la fapte și este în esență

falsă, conform art. 24 din Legea cu privire la libertatea de exprimare.

Partea recurenta a afirmat că, nici în cererea de chemare în judecată, nici în

cererea de apel, reclamantul nici nu a încercat să probeze că, informația pretinsă a fi

defăimătoare este în esența falsă, limitându-se cu declarații de ordin general că nu a

comis faptele imputate. Din decizia instanței de apel se observă că, sarcina

probațiunii veridicității informației, contrar normei menționate supra, a fost impusă

pârâtului. Sarcina probațiunii impusă prin lege reclamantului a fost distorsionată de

instanța de apel și impusă pârâtului.

Referitor la persoana vizată, recurentul cu referire la prevederile art. 24 din

Legea cu privire la libertatea de exprimare, a reiterat că, reclamantului este obligat

să demonstreze că informația pretinsă a fi falsă îl vizează. Intimatul Andrei Năstase

a pretins că, oricare observator independent a putut identifica fără echivoc persoana

la care se referea în discursul său că ar fi un „candidat spoiler”, deoarece Andrei

Năstase a fost unicul candidat la alegeri prezidențiale la care inițialele coincid cu

abreviatura A.N. menționată. Mai mult, la întrebarea moderatorului dacă sub

abreviatură A.N. se află Andrei Năstase a răspuns afirmativ -„corect”. Instanța de

apel a acceptat integral argumentele menționate. În opinia recurentului, aceasta

interpretare este una manipulatoare, dar cuvintele sunt rupte din context. Din discurs

rezultă că, nu cunoaște/nu este sigur cine sunt V.I. și A.N.: „...deja care e V.I. și care

e A.N. vedem în zilele următoare...”(min. 41.20 - 41.27 din emisiune); la replica

moderatorului: „Din ce înțelegem noi, este vorba despre Violeta Ivanov și Andrei

Năstase”, intimatul răspunde: „corect. Dar stați! Lăsați până ce să se odihnească

amândoi că au muncit toată campania” (min. 4.28 - 4.38 din emisiune). Acest discurs

nu poate fi interpretat cu certitudine ca unul afirmativ. Este o propunere, o chemare

de a nu anticipa concluziile și de a verifica în zilele următoare cine se ascunde sub

abreviatura V.I. și A.N. De asemenea, a precizat că, a fost un discurs „în direct”,

care admite unele expresii nereușite.

4

Cu referire la pretinsa aluzie la Andrei Năstase în abreviatură A.N. care derivă

din faptul că, a fost unicul candidat la prezidențiale cu inițiale A.N., recurentul a

menționat că, în discursul său a utilizat noțiunea „abreviatură” și nu „inițiale”. Sunt

două noțiuni distincte, conform DEX-ului. Astfel, abreviatură A.N. putea fi utilizată

pentru oricare din cei 8 candidați la prezidențiale din 2019 și, respectiv, nu se poate

afirma cu certitudine că este anume Andrei Năstase.

Potrivit art.25 alin.(6) din Lege, orice dubiu care nu este demonstrat conform

regulilor prescrise de lege se interpretează împotriva restricționării libertății de

exprimare. Prin urmare, concluziile instanței de apel privind persoana lezată nu pot

fi bazate pe aluzii și presupuneri, însă doar pe fapte probate. Astfel, la aspectul

persoanei vizate, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 25 octombrie 2022 (f.d.159)

a fost expediată în adresa intimaților și a fost recepționată la 28 octombrie 2022,

conform avizelor de recepție (f.d.161-162).

La data de 08 decembrie 2022, Andrei Năstase a depus referință la cererea de

recurs, exprimând poziția în favoarea menținerii deciziei instanței de apel.

Alte referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) din Codul de

procedură civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 28 iunie 2022, iar cererea de recurs

a fost depusă la 28 septembrie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea prin scrisoarea datată cu 08 august 2022 a

copiei deciziei integrale a instanței de apel către participanții la proces, prin

intermediul poștei electronice (f.d.143-145), iar în adresa lui Renato Usatîi, prin

intermediul poștei, prin scrisoarea datată cu 09 august 2022 (f.d.146), fiind

recepționată la 12 august 2022, conform avizului de recepție (f.d.147). Astfel,

recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2023 a Curții Supreme de Justiție, Completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un Complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul

declarat de Renato Usatîi, reprezentat de avocatul Igor Pohila, cu menținerea deciziei

instanței de apel, din următoarele considerente.

5

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În virtutea alineatului (2) al aceluiași articol, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să

fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat

în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 10 parag.(1), (2) din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la libertatea de

exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a

comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama

de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societățile de

radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. Exercitarea

acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor

formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate

democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea

teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor,

protecția sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica

divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și

imparțialitatea puterii judecătorești.

În temeiul art. 32 alin. (1), (2) din Constituția RM, oricărui cetățean îi este

garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin

cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil. Libertatea exprimării nu poate prejudicia

onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

Art.21 din Codul civil stipulează că, drepturile personale nepatrimoniale și alte

valori nemateriale sunt apărate în cazurile și în modul prevăzut de prezentul cod și

de alte legi, în limita în care folosirea modalităților de apărare a drepturilor civile

reiese din esența dreptului încălcat și din caracterul consecințelor acestei încălcări.

Art. 43 alin.(1), (2) din Codul civil reglementează că, în condițiile legii, orice

persoană fizică are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la libera

exprimare, la nume, la onoare, demnitate și reputație profesională, la propria

imagine, la respectarea vieții intime, familiale și private, la protecția datelor cu

caracter personal, la respectarea memoriei și corpului său după deces, precum și la

alte asemenea drepturi recunoscute de lege. Aceste drepturi sunt insesizabile și

inalienabile.

În sensul art. 3 alin.(1), (2), (3), (4) din Legea cu privire la libertatea de

exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010 (în continuare Legea nr. 64/2010), orice

persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de a

căuta, de a primi și de a comunica fapte și idei. Libertatea de exprimare protejează

atât conținutul, cât și forma informației exprimate, inclusiv a informației care

ofensează, șochează sau deranjează. Exercitarea libertății de exprimare poate fi

6

supusă unor restrângeri prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică

pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, pentru a

apăra ordinea și a preveni infracțiunile, pentru a proteja sănătatea și morala, reputația

sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau

pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești. Restrângerea

libertății de exprimare se admite doar pentru protejarea unui interes legitim prevăzut

la alin.(3) și doar în cazul în care restrângerea este proporțională cu situația care a

determinat-o, respectându-se echilibrul just dintre interesul protejat și libertatea de

exprimare, precum și libertatea publicului de a fi informat.

Art. 7 alin.(1), (2) din Legea nr. 64/2010 statuează că, orice persoană are dreptul

la apărarea onoarei, demnității și reputației sale profesionale lezate prin răspândirea

relatărilor false cu privire la fapte, a judecăților de valoare fără substrat factologic

suficient sau prin injurie. Persoana lezată prin răspândirea unor relatări cu privire la

fapte poate fi restabilită în drepturi dacă informația cumulează următoarele condiții:

a) este falsă; b) este defăimătoare; c) permite identificarea persoanei vizate de

informație.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, pentru a verifica

legalitatea deciziei contestate, fără a administra noi dovezi, va recurge la

recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Completul de judecată reiterează că, prin cererea de chemare în judecată

înaintată de Andrei Năstase împotriva lui Renato Usatîi, intervenient accesoriu ÎCS

„Reforma Art” SRL, s-a solicitat constatarea, ca fiind defăimătoare, informațiile

referitoare la faptul că a avut calitate de „concurent spoiler” la alegerile prezidențiale

din 2020, obligarea pârâtului Renato Usatîi la dezmințirea declarațiilor indicate, în

același mod, în care au fost făcute, la postul de televiziune „Jurnal TV” (ÎCS

„Reforma Art” SRL), în cadrul emisiunii „Secretele Puterii”, de la ora 20:00, și

prezentarea scuzelor de rigoare cu următorul conținut: „Dezmint informațiile

precum că, Andrei Năstase ar fi fost remunerat de Igor Dodon pentru faptul că, a

participat la alegerile prezidențiale în calitate de spoiler, comunicate pe data de 11

noiembrie 2020 în cadrul emisiunii „Secretele Puterii”, declar că ele nu corespund

adevărului, sunt false și lezează imaginea și reputația dlui Andrei Năstase. Îmi cer

scuze de la Andrei Năstase pentru comunicarea acestor informații false” și încasarea

cheltuielilor de judecată (f.d.3-6).

Prima instanță, judecând cauza civilă în fond, prin hotărârea din 02 februarie

2021, a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Andrei Năstase împotriva lui Renato Usatîi, intervenient accesoriu ÎCS „Reforma

Art” SRL cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale (f.d.20,

23-31).

În motivarea soluției sale, în esență, prima instanță a considerat că, acțiunea

înaintată de Andrei Năstase privind apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, întrucât, reclamantul, pe

parcursul examinării cauzei, nu a prezentat probe concludente și pertinente care ar

confirma faptul că, pârâtul a răspândit informația falsă în privința sa, iar, drept

urmare, această informație ar fi lezat onoarea, demnitatea și reputația profesională a

reclamantului.

În actul judecătoresc s-a indicat că, nu s-a dovedit faptul că, informația difuzată

de către pârât îl vizează anume pe reclamantul Andrei Năstase, deoarece la

7

întrebarea moderatorului emisiunii dacă sub abreviatura „A.N.” se află Andrei

Năstase, pârâtul Renato Usatîi nu a răspuns cu „Da”, iar faptul că ultimul a lăsat de

înțeles acest lucru, este doar o presupunere și o interpretare a unor gesturi de către

reclamant, circumstanțe care nu pot fi puse ca probe concludente și pertinente pentru

a constata acest fapt, or, faptul identificării persoanei vizate de informație reprezintă

o condiție obligatorie pentru restabilirea în drepturi în sensul dat, condiție prevăzută

de art. 7 alin.(4) lit.c) din Legea nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate cu apel,

prin decizia din 28 iunie 2022, a admis apelul de către Andrei Năstase și a casat

integral hotărârea din 02 februarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii civile înaintate de Andrei

Năstase.

Instanța de apel, a constatat ca fiind defăimătoare informațiile referitoare la

faptul că Andrei Năstase a avut calitatea de „concurent spoiler” la alegerile

prezidențiale din 2020, cu obligarea lui Renato Usatîi la dezmințirea declarațiilor

indicate, în același mod, în care au fost făcute, la postul de televiziune „Jurnal TV”

(ÎCS „Reforma Art” SRL), în cadrul emisiunii „Secretele Puterii”, de la ora 20:00,

și prezentarea scuzelor de rigoare cu următorul conținut: „Dezmint informațiile

precum că, Andrei Năstase ar fi fost remunerat de Igor Dodon pentru faptul că a

participat la alegerile prezidențiale în calitate de spoiler, comunicate pe data de 11

noiembrie 2020, în cadrul emisiunii „Secretele Puterii”, declar că, ele nu corespund

adevărului, sunt false și lezează imaginea și reputația dlui Andrei Năstase. Îmi cer

scuze de la Andrei Năstase pentru comunicarea acestor informații false”. S-a încasat

de la Renato Usatîi în beneficiul lui Andrei Năstase cheltuielile de judecată în sumă

totală de 400 de lei (f.d.137-142).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Bălți a punctat

că, în ședința de judecată, s-a constatat că la 11 noiembrie 2020, Renato Usatîi a

participat la emisiunea „Secretele Puterii” în care a făcut următoarele declarații:

Renato Usatîi: „Am niște documente pe care le-am obținut din Federația Rusă,

prin care se demonstrează un fel de audit, o analiză a cheltuielilor lui Dodon care au

fost prezentate în Federația Rusă, în total merge vorba peste 11 milioane de euro.

Deci, merge vorba despre campania pre electorală de trei luni de zile și turul I și II,

deci, să înțeleagă cetățenii că merge vorba de cinci luni, nu merge vorba doar de

alegeri (...) (min.35:50-36:23) Acum cel mai interesant, am și o descriere alta, dar

văd că arată aceste hârtii în direct, eu vă rog frumos pe cei din regie chiar să nu le

arătați, să nu le arătați acum, deoarece să nu sufere acuma cineva, deoarece Moscova

a explodat după ce am declarat astăzi că am un (cuvânt indescifrabil) candidați

spoileri, doi, perioada de cinci luni, fiecare candidat spoiler o primit câte 560 000

euro, în total – 1 120 000 de euro”.

Jurnalistul: „Cine sunt candidați? Ce fel de candidați spoiler?”

Renato Usatîi: „În alte hârtii deci merge vorba de doi candidați, un candidat

merge cu abreviatura V.I. și altul merge cu abreviatura A.N. Deja care e V.I. și care

e A.N. vedem în zilele următoare.”

Jurnalistul: „Din ce înțelegem noi, este vorba de Violeta Ivanov și Andrei

Năstase.”

Renato Usatîi: „Corect, dar uitați, stați, lăsați-i pe aceia să se odihnească

amândoi că au muncit toată campania (...) (min.40:40- 41:40).”

8

Înregistrarea video a emisiunii a fost plasată pe contul Jurnat.tv în youtube:

https://www.youtube.com/watch?v=GXt9flEN31Y.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind corectă

decizia instanței de apel, din motivele ce succed.

Or, prima instanță în concluzia sa, conturată supra, s-a limitat sumar de a

conchide asupra netemeiniciei acțiunii civile înaintate, în lipsa unei motivări a

raționamentelor decisive pentru soluția sa.

Având în vedere că, în sistemul legislației procesuale, instanța de judecată este

obligată să soluționeze litigiul dedus judecății limitându-se la obiectul în sensul

formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă,

subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă în cauza respectivă

a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și s-a oferit un răspuns specific și

explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate

pretențiile și argumentele înaintate (a se vedea, în contrast, Lebedinschi c. Moldovei,

16 iunie 2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor c. Moldovei, 20 septembrie 2016, parag.

29 – 31).

Curtea Europeană a reiterat că, efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de a

impune unei instanțe o obligația de a efectua o examinare adecvată a argumentelor

și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. France [GC], nr. 47287/99, § 80,

ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei obligații a instanțelor judecătorești

este datoria lor de a-și motiva hotărârile (a se vedea, printre altele, Hirvisaari v.

Finland, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001). Totuși, acest lucru nu poate fi

înțeles ca cerând un răspuns detaliat la fiecare argument (a se vedea Van de Hurk v.

the Netherlands, hotărâre din 19 aprilie 1994, Seria A nr. 288, p. 20, §§ 59 și 61, și

Burg and Others v. France (dec.), nr. 34763/02, ECHR 2003-II). Modul în care

obligația de a aduce motive se aplică poate varia în funcție de natura deciziei și

trebuie stabilit în circumstanțele cauzei (a se vedea Ruiz Torija v. Spain, hotărâre

din 9 decembrie 1994, Seria A nr. 303- A, § 29, și Helle v. Finland, hotărâre din 19

decembrie 1997, Reports of Judgments and Decisions 1997-VIII, § 55).

Din criticile părții recurente aduse în recursul declarat, Completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție identifică, în esență, dezacordul cu soluția instanței de

apel, prin prisma încălcării normei de drept material, în temeiul art. 432 alin. (2)

lit.c) din Codul de procedură civilă, prin interpretarea în mod eronat a legii în ceea

ce vizează sarcina probațiunii, fiind greșit, în opinia sa, pusă pe seama părții pârâte,

precum și că informația îl vizează pe reclamantul Andrei Năstase.

În continuare, Completul de judecată învederează prevederile art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 64/2010, în corespundere cu care, reclamantul trebuie să dovedească

următoarele: a) pârâtul a răspândit informația; b) informația îl vizează și este

defăimătoare; c) informația constituie o relatare cu privire la fapte și este în esență

falsă; sau d) judecata de valoare nu se bazează pe un substrat factologic suficient; e)

existența și cuantumul prejudiciului cauzat.

În virtutea alineatului (2) al aceluiaș articol, pârâtul trebuie să dovedească

următoarele: a) informația nu este defăimătoare și/sau nu îl vizează pe reclamant; b)

informația constituie o judecată de valoare care se bazează pe un substrat factologic

suficient; c) la momentul răspândirii informației, deși a luat toate măsurile de

diligență, nu putea ști că prin acțiunile sale contribuie la răspândirea relatărilor false

9

cu privire la fapte sau a judecăților de valoare fără substrat factologic suficient; d)

informația răspândită este de interes public.

În contextul prevederilor legale citate, reieșind din obiectul și temeiul acțiunii

civile înaintate și limitele obiecțiilor recurentului, în esență, reclamantul Andrei

Năstase trebuia să dovedească că Renato Usatîi a răspândit informația defăimătoare

în privința sa, informație care constituie o relatare cu privire la fapte false, iar pârâtul

trebuia să dovedească că informațiile respective corespund realității, eventual că, nu

sunt defăimătoare și/sau nu îl vizează pe reclamant.

Totodată, art. 25 din Legea nr.64/2010 prevede că, orice dubiu rezonabil cu

privire la acordarea statutului de persoană privată sau publică se interpretează în

favoarea acordării statutului de persoană publică. Orice dubiu rezonabil cu privire la

acordarea statutului de interes public sau curiozitate se interpretează în folosul

acordării statutului de interes public. Orice dubiu rezonabil cu privire la acordarea

statutului de judecată de valoare sau relatare cu privire la fapte se interpretează în

favoarea acordării statutului de judecată de valoare. Orice dubiu rezonabil cu privire

la existența și cuantumul prejudiciului moral se interpretează în favoarea acordării

unei compensații de 1 leu. Orice dubiu rezonabil cu privire la buna-credință a

persoanei care a efectuat o investigație jurnalistică se interpretează în favoarea

bunei-credințe. Orice alt dubiu care nu este demonstrat conform regulilor prescrise

de lege se interpretează împotriva restricționării libertății de exprimare.

Potrivit art. 10 din Convenție, libertatea de exprimare este însoțită de excepții

care necesită o interpretare strictă, iar nevoia de a o restrânge trebuie să fie stabilită

în mod convingător (Stoll împotriva Elveției (MC), pct. 101, și amintită în hotărârile

Morice împotriva Franței (MC), pct. 124 și Pentikäinen împotriva Finlandei (MC),

pct. 87).

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca

fiind întemeiată constatarea instanței de apel că, informația adusă publicului larg la

emisiunea „Secretele Puterii” din 11 noiembrie 2020, este una care permite

identificarea persoanei. Or, pârâtul a declarat că, acesta este candidat la alegeri

prezidențiale în RM din anul 2020, fiind indicat în documentele de care dispune cu

abreviatura „A.N”. Potrivit Dicționarului explicativ român: „abreviatúră - semn sau

literă care reprezentă un cuvânt abreviat, prescurtare, ca: P.S.S. îld. Prea Sfinția Sa.”;

„inițiale” – literă cu care începe un cuvânt, abreviere a prenumelui (și a numelui)

unei persoane, formată din inițiale. La întrebarea jurnalistului „din ce înțelegem noi,

este vorba de Violeta Ivanov și Andrei Năstase?” Renato Usatîi a declarat: „Corect,

dar uitați, stați, lăsații pe aceia să se odihnească amândoi că au muncit toată

campania.”

Drept urmare, instanța de apel justificat a conchis că, din declarațiile pârâtului,

un observator rezonabil a putut identifica, fără echivoc, persoana la care s-a referit

pârâtul, și anume Andrei Năstase, unicul candidat la alegeri prezidențiale la care

inițialele numelui și prenumelui abreviate coincid cu literele „A.N.”, un „candidat

spoiler”, căruia i s-a achitat ilegal pentru a participa la alegeri.

De asemenea, Completul de judecată conchide că, instanța de apel corect a

apreciat că, informația adusă publicului larg la emisiunea „Secretele Puterii” din 11

noiembrie 2020, de către pârât, este falsă și defăimătoare, în situația în care

reclamantul a argumentat aceste elemente, însă pârâtul nu a prezentat instanței

probe, ce ar demonstra că, informațiile sale cu privire la remunerarea lui Andrei

10

Năstase de către Igor Dodon pentru faptul participării la alegerile prezidențiale, în

calitate de spoiler, este veridică și nu este defăimătoare.

În atare circumstanțe, instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiată poziția

părții recurente precum că, sarcina probațiunii a fost distorsionată și impusă

pârâtului, în condițiile în care în temeiul art. 24 alin.(2) lit.a) din Legea nr.64/2010,

anume pârâtul trebuie să dovedească că, informația nu este falsă și defăimătoare,

precum și/sau că, nu îl vizează pe reclamant.

Alegațiile părții recurente precum că, concluziile instanței de apel cu privire la

identificarea persoanei reclamantului în discursul din cadrul emisiunii, sunt făcute

în baza cuvintelor scoase din context, deoarece ar fi evident că Renato Usatîi nu

cunoaște/nu este sigur cine sunt V.I. și A.N., nu sunt justificate, în contextul celor

menționate supra.

De altfel, instanța de apel, corect a conchis că informațiile răspândite nu pot fi

considerate judecăți de valoare, întrucât nu redau o opinie, comentariu, teorie, idee,

dar reprezintă o expunere cu privire la anumite fapte concrete ce ar fi avut loc și

anume achitarea ilicită a surselor bănești de către un candidat electoral altui candidat

electoral pentru ca ultimul să participe fictiv la alegeri prezidențiale.

La fel, instanța de recurs relevă că, obligația de a dovedi că, informația

constituie o judecată de valoare care se bazează pe un substrat factologic suficient

se află pe seama pârâtului. Pârâtul trebuie să aducă probe care ar confirma că

relatările sale cu privire la fapte corespund realității sau că judecata de valoare se

bazează pe un substrat factologic suficient.

Curtea Europeană a făcut distincție între declarațiile de fapt și judecățile de

valoare. Existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de

valoare nu este susceptibil probațiunii. Cerința de a dovedi adevărul unei judecăți de

valoare este imposibil de îndeplinit și încalcă însăși libertatea de opinie, care este o

parte fundamentală a dreptului garantat de articolul 10 (a se vedea Jerusalem v.

Austria, nr. 26958/95, § 42, ECHR 2001-II).

Totuși, chiar atunci când o declarație constituie o judecată de valoare,

proporționalitatea unei ingerințe poate depinde de faptul dacă există un substrat

factologic suficient pentru declarația contestată, deoarece chiar și o judecată de

valoare fără nici un substrat factologic care s-o susțină poate fi excesivă (a se vedea

De Haes and Gijsels v. Belgium, § 47, Oberschlick v. Austria (nr. 2), hotărâre din 1

iulie 1997, Reports 1997-IV, p. 1276, § 33; Savițchi c. Moldovei, hotărârea CtEDO

din 11 octombrie 2005, § 49).

Autoritățile naționale au o anumită marjă de apreciere în aprecierea necesității

unei ingerințe, dar această marjă este supusă supravegherii europene atât în ceea ce

privește normele relevante, cât și deciziile care le aplică (a se vedea Schöpfer, pp.

1053-54, § 33)

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține ca relevante

constatările instanței de apel că, informațiile răspândite de pârât, care nu are calitatea

de jurnalist și ar putea invoca „drepturi nelimitate” în exercitarea libertății de

exprimare, nu este o critică, dar constituie o relatare cu privire la fapte care nu s-au

produs și, în esență, sunt false și defăimătoare pentru reclamant, includ în sine o

acuzație nefondată, pârâtul urmărind ca reclamantul să fie sancționat moral de opinia

publică sau unele persoane în particular.

11

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că,

în circumstanțele reliefate, precum și în contextul prevederilor art. 7 din Legea

nr.64/2010, corect s-a conchis despre restabilirea reclamantului în drepturi, având în

vedere că, informația cumulează următoarele condiții: a) este falsă; b) este

defăimătoare; c) permite identificarea persoanei vizate de informație.

Argumentele părții recurente din recursul declarat nu sunt justificate, în

condițiile în care referitor la sarcina probațiunii, legea este clară, iar informațiile

difuzate denotă fără dubiu persoana vizată, având în vedere lista candidaților la

prezidențiale în perioada de referință și nu poate fi calificate ca fiind presupuneri.

Astfel, se respinge argumentul recurentului invocat în contextul prevederilor

art. 25 alin. (6) din Legea nr. 64/2010, conform cărora, orice alt dubiu care nu este

demonstrat conform regulilor prescrise de lege se interpretează împotriva

restricționării libertății de exprimare, în condițiile în care nu au fost identificate

aspecte ce ar determina aplicarea prevederilor date.

Drept urmare, instanța de apel întemeiat a punctat că, orice persoană este în

drept să ceară dezmințirea relatărilor false și defăimătoare cu privire la fapte. În

special, a conchis asupra temeiniciei acțiunii cu privire la răspândirea informației

false și defăimătoare, dispunând publicarea dezmințirii relatărilor false și

defăimătoare. Totodată, a evidențiat modalitatea de dezmințire, pornind de la modul

răspândirii.

În ceea ce vizează cheltuielile de judecată, prin prisma prevederilor art. 82, 94

alin.(1), (3) din Codul de procedură civilă, instanța de apel întemeiat a conchis că,

reclamantului urmează a-i fi compensate cheltuielile de judecată, în mărime de 400

lei.

Alte argumente invocate de partea recurentă, în susținerea poziției sale, nu pot

fi reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate supra și

se axează pe circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanța

ierarhic inferioară, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și

apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și material.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că, în cadrul

judecării cauzei civile, instanța de apel a creat participanților la proces condiții

obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiilor procedurale, fapt

ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și

asigurat prin art. 6§1 CEDO.

Curtea Europeană, cu referire la art. 6§1 CEDO, amintește că, potrivit

jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să

indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.

Implicit, instanța de recurs a punctat motivele decisive pentru soluționarea

prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma jurisprudenței CtEDO (a se vedea

cauza García Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, § 26; Moreira

Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, § 84).

Coroborând circumstanțele ce preced, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție va respinge recursul declarat și va menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a), alin.(3)

din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

12

Se respinge recursul declarat de Renato Usatîi, reprezentat de avocatul Igor

Pohila.

Se menține decizia din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Năstase împotriva lui

Renato Usatîi, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „Reforma Art”

Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la apărarea onoarei, demnității și

reputației profesionale.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecătorii Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

Aliona Donos

Viorica Puica

13