3ds-10/23 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ds-10/23

2-12059157-01-3ds-03052023

Î N C H E I E R E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Aliona Miron

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

examinând cererea depusă de către Nicolae Besedovschi cu privire la

corectarea greșelii din decizia din 20 februarie 2013 a Curții Supreme de Justiție,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de către Nicolae Besedovschi împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS

Registru” cu privire la obligarea eliberării informației,

constată:

La 27 decembrie 2011, Nicolae Besedovschi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” (succedată în drepturi de

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”) cu privire la obligarea eliberării

informației.

Prin hotărârea din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

acțiunea depusă de Nicolae Besedovschi și s-a obligat ÎS „CRIS Registru” să

elibereze informația oficială privind anul de producere a vehiculului

VOLKSWAGEN TRANSPORTER T-4, vin cod WV2ZZZ70ZSH023106, și anume

că acest automobil a fost produs în anul 1995 (vol. I, f.d. 109, 112-117).

Prin decizia din 20 februarie 2013 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

recursul declarat de ÎS „CRIS Registru” și s-a menținut hotărârea din 18 septembrie

2012 a Curții de Apel Chișinău (vol. I, f.d. 131-134).

La 03 mai 2023, Nicolae Besedovschi a depus cerere cu privire la corectarea

greșelii din decizia din 20 februarie 2013 a Curții Supreme de Justiție, prin

substituirea datei de emitere a hotărârii Curții de Apel Chișinău din „18 septembrie

2012” în „13 septembrie 2012”.

Examinând cererea cu privire la corectarea greșelii materiale strecurate în

decizia din 20 februarie 2013 a Curții Supreme de Justiție, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție consideră că urmează să emită o încheiere de corectare a

1

datei deciziei ce a format obiectul recursului, din următoarele considerente.

Conform articolului 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art. 169-171.

În conformitate cu articolul 249 din Codul de procedură civilă, (1) după

pronunțarea hotărârii, instanța care a adoptat-o nu este în drept să o anuleze nici să o

modifice.

(2) La cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească

corectează greșelile sau omisiunile din hotărâre care țin de nume, calitatea

procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente. Problema corectării

unor astfel de greșeli se soluționează în baza dosarului și/sau a materialelor anexate

la cererea de corectare a greșelilor sau a omisiunilor, fără citarea participanților la

proces. Instanța care examinează problema corectării poate dispune citarea

participanților pentru a se pronunța cu privire la temeiurile de corectare.

Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea corectării greșelilor.

(21) În cazul în care cererea privind corectarea greșelilor sau a omisiunilor din

hotărîre se depune în cadrul examinării cauzei în instanța de apel sau de recurs,

aceasta se soluționează de către instanța respectivă.

(22) În cazul în care cererea privind corectarea greșelilor sau a omisiunilor se

referă la actele emise de instanța de apel sau de recurs, aceasta se soluționează de

către instanța respectivă.

(3) Încheierea prin care instanța judecătorească se pronunță asupra cererii se

comunică participanților la proces și poate fi atacată cu recurs.

(4) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile și pentru corectarea greșelilor

sau a omisiunilor din încheierile, deciziile și ordonanțele judecătorești.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că, pentru a

aduce o certitudine, necondiționalitate și deplinătate hotărârii judecătorești,

legiuitorul a învestit instanța de judecată cu dreptul de a-și rectifica hotărârea după

ce a pronunțat-o (art. 249 din Codul de procedură civilă). Or, o hotărâre

judecătorească trebuie să fie certă, să nu producă confuzii și să nu creeze disensiuni

pentru cei care urmează să-și conformeze conduita prescrierilor acesteia.

În interpretarea articolului 249 din Codul de procedură civilă, îndreptarea

erorilor materiale se reduce la corectarea greșelilor în scrierea numelor, poziției

procesuale etc., astfel încât să nu schimbe sau afecteze esența soluției pronunțate

prin hotărârea judecătorească care se corectează.

Scopul instituției de corectare a hotărârii judecătorești este de a nu produce

confuzii în procesul executării și a nu crea disensiuni pentru cei care urmează să-și

conformeze conduita prescrierilor acesteia.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, obiectul

procedurii în recurs finalizate prin emiterea deciziei din 20 februarie 2013 a Curții

Supreme de Justiție, l-a constituit hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Chișinău,

ca instanță de fond, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de către Nicolae Besedovschi împotriva Întreprinderii

2

de Stat „CRIS Registru”, prin care s-a obligat ÎS „CRIS Registru” să elibereze

informația oficială privind anul de producere a vehiculului VOLKSWAGEN

TRANSPORTER T-4, vin cod WV2ZZZ70ZSH023106, și anume că acest

automobil a fost produs în anul 1995 (vol. I, f.d. 131-134).

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată, Curtea de Apel Chișinău a

examinat fondul prezentei cauze, s-a retras în camera deliberării pentru adoptarea

hotărârii, a dat citire și a pronunțat dispozitivul hotărârii la 13 septembrie 2012

(vol. I, f.d. 111 recto-verso).

La fel, din partea dispozitivă a hotărârii Curții de Apel Chișinău, pronunțate

asupra fondului prezentei cauze, rezultă că aceasta a fost emisă în data de 13

septembrie 2012 (vol. I, f.d. 109, 112-117).

Astfel, din materialele cauzei rezultă în afara oricărui dubiu rezonabil că, în

speță, obiectul procedurii în recurs la format hotărârea din 13 septembrie 2012 a

Curții de Apel Chișinău.

Mai mult decât atât, în partea introductivă a deciziei din 20 februarie 2013 a

Curții Supreme de Justiție instanța de recurs a notat că, recursul declarat de

ÎS „CRIS Registru” este îndreptat împotriva hotărârii din 13 septembrie 2012 a

Curții de Apel Chișinău(vol. II, f.d. 131-134).

La fel, în partea motivată a deciziei din 20 februarie 2013, Curtea Supremă de

Justiție a constat că hotărârea primei instanțe a fost emisă la 13 septembrie 2012.

Însă, distinct circumstanțelor expuse supra, Curtea Supremă de Justiție a

indicat în partea dispozitivă a actului judecătoresc de dispoziție emis că menține

hotărârea din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Prin urmare, materialele cauzei, partea introductivă și motivată a deciziei din

20 februarie 2013 a Curții Supreme de Justiție atestă indubitabil că, în speță,

instanța de recurs a exercitat controlul judiciar al hotărârii din 13 septembrie 2012 a

Curții de Apel Chișinău, dar a admis o greșeală materială în partea dispozitivă,

indicând greșit data hotărârii primei instanțe care a fost menținută – 18 septembrie

2012 în loc de 13 septembrie 2012.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră oportun de a rectifica pe textul deciziei din 20 februarie 2013 a Curții

Supreme de Justiție greșeala materială strecurată ce ține de data hotărârii Curții de

Apel Chișinău ce a format obiectul recursului și care urmează a fi menținută.

Astfel, urmează a fi corectată greșeala materială, prin înlocuirea pe tot textul

deciziei din 20 februarie 2013 a Curții Supreme de Justiție a datei hotărârii Curții de

Apel Chișinău, ce a format obiectul recursului din „18 septembrie 2012” în „13

septembrie 2012”.

Or, această corectare nu afectează concluziile instanței și esența soluției

pronunțate de Curtea Supremă de Justiție, dar exclude o discrepanță între partea

introductivă și motivată a deciziei și soluția pronunțată, circumstanțe ce nu

contravine principiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 CEDO.

Din aceste considerente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a corecta greșeala materială strecurată în decizia din 20

februarie 2013 a Curții Supreme de Justiție.

3

Conform articolului 195 și 230 din Codul administrativ și în conformitate cu

articolul 249 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Se corectează greșeala materială strecurată în decizia din 20 februarie 2013 a

Curții Supreme de Justiție ce ține de data hotărârii Curții de Apel Chișinău ce a fost

menținută.

Se înlocuiește pe tot textul deciziei din 20 februarie 2013 a Curții Supreme de

Justiție sintagma „18 septembrie 2012” cu sintagma „13 septembrie 2012”.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Aliona Miron

Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

4