2ra-142/23 — cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-142/23

2-20035727-01-2ra-26012023

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud. L. Roic-Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, Iu. Cotruță, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

07 iunie 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Ciuindagro”, reprezentată de avocatul Sergiu Coptu,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Nicolae Marandici împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ciuindagro”,

intervenient accesoriu autoritatea publică locală Ciuciuleni, cu privire la

încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Ciuindagro” și menținută hotărârea din 10 ianuarie 2022 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central, prin care a fost admisă acțiunea,

c o n s t a t ă :

La 12 martie 2020, Nicolae Marandici a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Ciuindagro” cu privire la încasarea sumei și

compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 2-3, vol. I).

În susținerea acțiunii, a indicat că în perioada anilor 1955-1994, a activat

în calitate de brigadier în Colhozul Ciuciuleni, iar în rezultatul muncii prestate,

i-a fost repartizată cota-parte valorică în natură de la Întreprinderea Agricolă SA

„Ciuciuleni”, actualmente – SRL „Ciuindagro”.

A reperat prevederile art. 24 alin. (3) din Legea privind societățile cu

răspundere limitată nr.135-XVI din 14 iunie 2007, potrivit cărora asociatul poate

deține o singură parte socială, care nu este mai mică de un leu. Părțile sociale pot

avea mărimi diferite. Partea socială trebuie să se împartă fără rest la o unitate

exprimată în lei.

A relevat că, potrivit extrasului din lista persoanelor care primesc cotele-

părți valorice în natură de la Întreprinderea Agricolă SA „Ciuciuleni” nr. 28-a din

1

04 februarie 2020, eliberat de Consiliul raional Hâncești, Serviciul Arhivă,

mărimea cotei-părți valorice în lei ce aparține reclamantului constituie suma de

9 581 de lei.

În luna septembrie 2019, SRL „Ciuindagro” i-a achitat parțial din suma

restantă 3 247 de lei, iar la moment, restanța constituie suma de 6 334 de lei.

A notat că, fiind în drept de a înstrăina și a dobândi în condițiile legii partea

socială, a solicitat administrației SRL „Ciuindagro” să-i achite partea socială

estimată la 6 334 de lei.

Potrivit actelor contabile ale SRL „Ciuindagro”, cota sa socială este mai

mică, fapt care nu corespunde realității, or, aceasta a fost diminuată intenționat

de către administrația SRL „Ciuindagro”.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la data de 15 februarie

2020, a expediat în adresa SRL „Ciuindagro” cererea prealabilă, potrivit căreia a

solicitat să fie achitată partea sa socială conform datelor de arhivă raională în

sumă de 6 334 lei, scrisoarea dată fiind restituită cu mențiunea „destinatarul a

refuzat primirea”, motiv pentru care s-a adresat cu prezenta acțiune în judecată.

În drept, reclamantul Nicolae Marandici și-a întemeiat pretențiile în

temeiul dispozițiilor art. 166, 167 din Codul de procedură civilă, art. 9, 15, 774,

775, 776 din Codul civil.

Reclamantul Nicolae Marandici a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din

contul SRL „Ciuindagro”, în beneficiul său, a sumei de 6 334 de lei, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat din contul pârâtului.

Prin încheierea din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Central, a fost admisă cererea depusă de Nicolae Marandici, reprezentat de

avocatul Ion Bătrîncea privind atragerea în proces, în calitate de intervenient

accesoriu, a autorității publice locale Ciuciuleni și a fost atrasă în proces, în

calitate de intervenient accesoriu, autoritatea publică locală Ciuciuleni (f. d. 45-

46, vol. I).

Prin hotărârea din 10 ianuarie 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

a fost admisă acțiunea. S-au încasat de la SRL „Ciuindagro”, în beneficiul lui

Nicolae Marandici, mărimea cotei-părți valorice în sumă de 6 334 de lei și

cheltuielile de judecată, sub forma taxei de stat, în mărime de 190 de lei (f. d. 123,

128-132, vol. I).

La 12 ianuarie 2022, SRL „Ciuindagro” a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii din 10 ianuarie 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

iar la 12 aprilie 2022, prin intermediul avocatului Sergiu Coptu, a fost depus

apelul motivat, completat prin suplimentul din 30 septembrie 2022, prin care a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f. d. 127, 144-

160, 169-171, vol. I).

Prin decizia din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SRL „Ciuindagro” și menținută hotărârea din 10 ianuarie 2022

a Judecătoriei Hîncești, sediul Central (f. d. 89, 90-97, vol. II).

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că, potrivit extrasului din lista persoanelor care primesc cotele-părți

2

valorice în natură de la Întreprinderea Agricolă SA „Ciuciuleni” nr. 28-b din 04

februarie 2020, eliberat de Serviciul Raional Arhivă, lui Nicolae Marandici i s-a

distribuit în natură cotă-parte valorică de 1 747, mărimea cotei-părți valorice în

lei constituind 9 851 de lei, însă i-a fost achitată doar suma de 3 247 de lei, cu

titlu de cotă-parte valorică.

Pe cale de consecință, instanțele inferioare au concluzionat că, în baza

probatoriului administrat, Nicolae Marandici este îndreptățit legal să pretindă

încasarea din contul SRL „Ciuindagro” a restanței formate în sumă de 6 334 de

lei.

Mai mult, în opinia instanțelor de judecată inferioare, prin achitarea sumei

de 3 247 de lei către SRL „Ciuindagro” în beneficiul lui Nicolae Marandici, întru

stingerea sumei restante în valoare de 9 581 de lei, se confirmă faptul că pârâta

recunoaște datoria față de reclamant, însă din anumite motive, până la moment,

nu a restituit integral suma.

La 20 ianuarie 2023, SRL „Ciuindagro”, reprezentată de avocatul Sergiu

Coptu, a declarat recurs împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri de respingere ca neîntemeiată a acțiunii (f. d. 100-127, vol. II).

În motivarea recursului, a invocat că decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate.

A obiectat că instanța de apel a neglijat înscrisurile probatorii prezentate de

către SRL „Ciuindagro”, pe care ultima nu a avut posibilitatea de a le prezenta

anterior în sprijinul poziției sale și nu s-a expus în privința acestora, fapt prin care

i-a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil.

Cu referire la examinarea fondului cauzei, a considerat că atât instanța de

fond, cât și instanța de apel, incorect au constatat circumstanțele de fapt ale

cauzei, incorect au constatat raporturile juridice material litigioase stabilite între

părți, incorect au aplicat legea materială aplicabilă acestor raporturi și au dat o

apreciere incorectă și neobiectivă tuturor probelor prezentate de părți în sprijinul

poziției sale.

În opinia recurentei, instanțele ierarhic inferioare au invocat în sprijinul

soluției de admitere a acțiunii civile anumite concluzii cu caracter general și nu

au indicat din ce motiv nu acceptă argumentele și motivele SRL „Ciuindagro”

privind netemeinicia acțiunii și lipsa temeiului juridic de a fi încasată suma de

bani solicitată.

Totodată, a reliefat că instanța de judecată în mod eronat a interpretat și

apreciat dreptul reclamantului prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. e) din Legea privind

societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2017, și anume dreptul

de a înstrăina și dobândi partea socială, tratând această normă ca un drept de a

primi partea sa socială în sumă bănească.

La 26 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Nicolae Marandici copia recursului depus de SRL „Ciuindagro”, reprezentată de

avocatul Sergiu Coptu, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul

3

declarat și care a fost recepționată la 31 ianuarie 2023, fapt atestat prin avizul de

recepție anexat la materialele cauză (f. d. 130, 132, vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Nicolae

Marandici nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate din 22

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată la adresa electronică a

reprezentantului recurentei, avocatul Sergiu Coptu, la 16 ianuarie 2023,

circumstanță ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele

cauzei (f. d. 98, vol. II).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 20 ianuarie 2023, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume

dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în

mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de

procedură civilă.

Din recursul declarat, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot

fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se

vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.

270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL

„Ciuindagro”, reprezentată de avocatul Sergiu Coptu, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă

și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Ciuindagro”, reprezentată de avocatul Sergiu Coptu.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

5