2ra-415/22 — încasarea sumei

2ra-415/22 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2ra-415/22

2-20035739-01-2ra-06042022

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud. N. Berbec)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, I. Dutca, M. Guzun)

ÎNCHEIERE

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „CIUINDAGRO”, în proces de lichidare, reprezentată de lichidatorii Ștefan

Pojoga și Ecaterina Bezer, contrasemnat de avocatul Sergiu Coptu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Pojoga

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „CIUINDAGRO”, intervenient

accesoriu Autoritatea Publică Locală Ciuciuleni, raionul Hîncești, cu privire la

încasarea sumei,

împotriva deciziei din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 martie 2020, Elena Pojoga a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „CIUINDAGRO”, (în continuare SRL

„CIUINDAGRO”), solicitând încasarea sumei de 5586 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, în perioada anilor 1962–1985 a

activat în funcția de brigadier la Colhozul din sat. Ciuciuleni. Ca urmare a muncii

prestate, i-a fost repartizată cota-parte valorică în natură de la întreprinderea agricolă

SA „Ciuciuleni”, actualmente fiind SRL „CIUINDAGRO”.

Totodată, a notat că, extrasul din lista persoanelor care primesc cotele-părți

valorice în natură de la SA „Ciuciuleni” nr. 28-b din 04 februarie 2020, eliberat de

Consiliul Raional Hîncești, Serviciu Arhivă, atestă că, mărimea cotei-părți valorice

în lei, ce-i aparține, constituie suma de 5586 de lei. Astfel, a solicitat administrației

SRL „CIUINDAGRO” să-i achite partea socială estimată în lei la suma de 5586 de

lei.

Conform actelor contabile ale SRL „CIUINDAGRO”, cota sa parte socială este

mai mică, ceea ce nu corespunde realității, fiind diminuată intenționat de către

administrația SRL „CIUINDAGRO”.

În data de 15 februarie 2020, prin intermediul Poștei Moldovei, a expediat în

adresa SRL „CIUINDAGRO” cererea prealabilă privind soluționarea litigiului pe

calea extrajudiciară, solicitând achitarea părții sociale conform datelor din arhivă,

1

suma de 5586 de lei. Corespondența a fost restituită cu mențiunea „destinatarul a

refuzat primirea”.

Prin hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Elena Pojoga

împotriva SRL „CIUINDAGRO” cu privire la încasarea sumei cotei valorice; s-a

încasat de la Elena Pojoga în beneficiul statului suma de 152,58 de lei cu titlu de

taxă de stat.

Prin decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Elena Pojoga și s-a casat hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central, cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță, în

alt complet de judecată.

Prin încheierea din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a

atras în calitate de intervenient accesoriu Autoritatea Publică Locală Ciuciuleni,

raionul Hîncești.

Prin hotărârea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Elena Pojoga și s-a încasat de la

SRL „CIUINDAGRO” în beneficiul Elenei Pojoga mărimea cotei-părți valorice în

sumă de 5586,00 de lei; s-a încasat de la SRL „CIUINDAGRO” în beneficiul statului

taxa de stat în sumă de 270, 00 de lei, achitarea căreia a fost eșalonată până la

pronunțarea hotărârii, în temeiul încheierii instanței de judecată.

Prin decizia din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL „CIUINDAGRO” și s-a menținut hotărârea din 27 iulie 2021 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

În consolidarea soluției, instanța de apel a stabilit că, Pojoga Elena a activat în

perioada anilor 1962 - 1985 în calitate de brigadier, fapt confirmat prin extrasul din

carnetul de muncă nr.1512, ultima activând în cadrul Colhozului din sat. Ciuciuleni

r-nul Nisporeni. (f.d.16-18)

Conform extrasului din lista persoanelor care primesc cotele -părți valorice în

natură de la întreprinderea agricolă SA „Ciuciuleni”, eliberat de Serviciul raional

arhivă, Elenei Pojoga i s-a distribuit în natură cota parte-valorică de 1272, mărimea

cotei-părți valorice în lei constituie 5586 de lei (f.d. 9).

Potrivit art. 1 din Legea nr. 387 din 25 noiembrie 2004 privind transmiterea

valorilor mobiliare și a cotelor de participare nesolicitate în condițiile Legii nr.392-

XIV din 13 mai 1999, prezenta lege reglementează relațiile ce apar în procesul

atribuirii, în condițiile art. 19 din Legea restructurării întreprinderilor agricole în

procesul de privatizare nr.392-XIV din 13 mai 1999, denumită în continuare Legea

restructurării patrimoniului întreprinderilor agricole lichidate în urma restructurării,

patrimoniu nesolicitat de deținătorii de cote-părți valorice.

În context au fost redate prevederile art. 2, art. 3 alin. (2) din Legea citată supra.

Instanța de apel a menționat că, după cum rezultă din răspunsul Agenției

Servicii Publice, din 15 octombrie 2020, SA „Ciuciuleni” a fost lichidată, însă în

baza cotelor-părți valorice a acesteia, a fost constituită SRL „CIUINDAGRO”.

Conform contractului de constituire a SRL „CIUINDAGRO”, capitalul statutar este

format în baza cotelor-părți valorice ale deținătorilor, repartizate participanților la

2

privatizarea SA „Ciuciuleni” (f.d.110). Respectiv, capitalul social este compus din

15 cote de participare, cu un număr total de 2315 de coposesori.

Prin urmare, la examinarea prezentei cauze, prima instanță corect a aplicat

prevederile Legii nr. 387 din 25 noiembrie 2004 privind transmiterea valorilor

mobiliare și a cotelor de participare nesolicitate în condițiile Legii nr.392-XIV din

13 mai 1999, dat fiind faptul că, reclamanta este deținător al cotei-părți valorice în

cadrul SA „Ciuciuleni”, iar prin acțiunea înaintată, Pojoga Elena a solicitiat

încasarea sumei echivalente cu cotele-valorice deținute de ultima în cadrul SA

„Ciuciuleni”.

Subsecvent instanța de apel a respins argumentul apelantului SRL

„CIUINDAGRO” precum că aplicabile speței sunt prevederile Legii nr. 135 din 14

iunie 2007 privind societățile cu răspundere limitată, or, Pojoga Elena nu are

calitatea de asociat al SRL „CIUINDAGRO” în temeiul acestei legi.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a reținut că, concluziile primei

instanțe sunt juste, având la bază cumulul probelor administrate, cărora le-a fost

oferită apreciere juridică cuvenită. Apelantul nu a prezentat argumente verosimile și

admisibile în combaterea soluției adoptate de prima instanță. Or, argumentele

apelului se combat prin constatările faptice descrise mai sus, raportate la prevederile

legale incidente speței.

La 14 martie 2022, SRL „CIUINDAGRO”, în proces de lichidare, reprezentată

de lichidatorii Ștefan Pojoga și Ecaterina Bezer, a declarat recurs, contrasemnat de

avocatul Sergiu Coptu, împotriva deciziei din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt ilegale, neîntemeiate și pasibile de a fi casate cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Drept temei al recursului au fost indicate prevederile art. 432 alin.(2), alin.(3)

lit.d), alin. (4) Cod de procedură civilă, precum și art. 6 § 1, art. 13 al Convenției

Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la fel,

art. 117 alin.(1)-(3), art.118 alin.(1), (4), art. 119 alin.(1), art. 121 Cod de procedură

civilă.

Instanța de fond și instanța de apel în privința argumentelor și motivelor

invocate de intimata Elena Pojoga incorect au constatat circumstanțele de fapt ale

pricinii civile, incorect au constatat raporturile juridice material litigioase stabilite

între părțile litigiului și incorect au aplicat legea materială aplicabilă acestor

raporturi juridice material litigioase. La fel, au dat apreciere incorectă și neobiectivă

tuturor probelor prezentate de părți în sprijinul poziției. Afirmațiile intimatei din

cererea de chemare în judecată nu se confirmă prin anumite mijloace de probă. În

instanța de judecată nu au fost prezentate probe bazate pe norme de drept, care ar

impune SRL „CIUINDAGRO” la achitarea sumei solicitate, adică a părții sociale în

SRL „CIUINDAGRO”, deoarece i s-a achitat totul ce a fost introdus în capitalul

social ca patrimoniu și anume din obiectele industriale ce au aparținut fostului colhoz

din sat. Ciuciuleni reorganizat în SA „Ciuciuleni”, lichidată ulterior. SRL

3

„CIUINDAGRO” nu este succesorul în drepturi a SA „Ciuciuleni”, deoarece este o

întreprindere nou creată și nu a primit la balanța sa sau în proprietatea sa, în capitalul

social al său tot patrimoniul fostei SA „Ciuciuleni”, însă numai o parte.

Instanța de fond și instanța de apel în mod eronat au interpretat și au apreciat

dreptul reclamantei prevăzut în art. 41 alin. (1) din Legea privind societățile cu

răspundere limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007, lit. e), dreptul de a înstrăina și

dobândi, partea socială, tratând acesta ca un drept de a primi partea sa socială în

sumă bănească. Instanța de judecată în mod incorect a admis cererea reclamantei.

Elena Pojoga a prezentat instanței de judecată o serie de înscrisuri probatorii în

calitate de anexe la acțiunea civilă, însă, în viziunea recurentului, aceste înscrisuri

nu servesc la constatarea circumstanțelor ce ar justifica pretențiile reclamantei,

precum și alte circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei și nu au

legătură cu obiectul prezentului litigiu.

Prin prisma prevederilor art. 1 al Protocolului Adițional la Convenția

Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art.

art.46 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova, art. 316 alin.(2) Cod civil, dreptul

de proprietate este protejat.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un

proces echitabil în fața unei instanțe de judecată independentă și imparțială, garantat

de art. 6 § 1 al Convenției, urmează a fi interpretat prin prisma Preambulului

Convenției, care enunță preeminența principiului supremației dreptului ca element

al patrimoniului comun al statelor contractante. Astfel acest tratament

discriminatoriu constitue o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de

art. 6 § 1 CEDO. Existența divergențelor de jurisprudență este inerentă oricărui

sistem juridic, care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond ce au autoritate

asupra competenței lor teritoriale. Toate contradicțiile de jurisprudență existente la

nivelul instanțelor inferioare trebuie soluționate și înlăturate de Curtea Supremă de

Justiție. Astfel potrivit legii naționale instanța supremă are sarcina să asigure

interpretarea și aplicarea corectă și unitară a legii de către toate instanțele judiciare

pe întreg teritoriul țării. CtEDO a notat că, rolul unei instanțe supreme este de a

reglementa contradicțiile de jurisprudență (Zielinski, Pradal. Gonsalez s.a. împotriva

Franței, CEDO 1999-VII, nr. 24846/94, 34165/96, 34173/96, paragraf 59).

Redând prevederile art. 239, art. 240 alin. (1), art. 241 alin. (5) Cod de

procedură civilă, recurentul a evidențiat că, hotărârea judecătorească trebuie să fie

certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare și concretă.

Circumstanțele și probele constatate în cauză urmează să fie expuse într-o strictă

consecutivitate logică. De asemenea, concluziile instanței expuse în partea motivată

a hotărârii judecătorești trebuie să coincidă cu circumstanțele cauzei, constatate pe

parcursul dezbaterilor judiciare, în caz contrar, hotărârea fiind lovită de nulitate. La

caz, studiind actele cauzei și verificând legalitatea și temeinicia hotărârii, recurentul

a considerat că, instanța de fond a examinat insuficient circumstanțele cauzei, nu a

supus examinării depline cumulul probelor și înscrisurilor anexate la dosar, nu s-a

expus nicicum cu privire la cadrul legal aplicabil spetei, concluziile primei instanțe

expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, ceea ce contravine

prevederilor legale precitate și constituie temei de casare a hotărârii pronunțate, cu

4

dispunerea respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată, precum și există temeiuri de a

dispune restituirea cauzei civile spre rejudecare. În cadrul soluționării pricinii,

probele din dosar se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or,

instanța de judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele, precum și obligația de a aplica un cadru legal

pertinent cauzei examinate. În opinia recurentului, hotărârile contestate au fost

adoptate arbitrar, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate, iar faptul dat

indică incontestabil la încălcarea de către instanța a normelor de drept procedural și

material, precum și la examinarea superficială și evazivă a cauzei dedusă judecării.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 06 aprilie 2022 (f.d.184), a

fost expediată în adresa intimatei și a fost recepționată la 11 aprilie 2022, conform

avizului de recepție (f.d.186).

La 21 aprilie 2022, Elena Pojoga a depus referință la cererea de recurs,

exprimând poziția în favoarea declarării recursului inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 08 decembrie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 14 martie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

către participanții la proces la 18 ianuarie 2022, inclusiv prin intermediul poștei

electronice (f.d.154-155). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „CIUINDAGRO”, în proces

de lichidare, reprezentată de lichidatorii Ștefan Pojoga și Ecaterina Bezer,

contrasemnat de avocatul Sergiu Coptu, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „CIUINDAGRO”, în

5

proces de lichidare, reprezentată de lichidatorii Ștefan Pojoga și Ecaterina Bezer,

contrasemnat de avocatul Sergiu Coptu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „CIUINDAGRO”, în proces de

lichidare, reprezentată de lichidatorii Ștefan Pojoga și Ecaterina Bezer, contrasemnat

de avocatul Sergiu Coptu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

6

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „CIUINDAGRO”, în proces de lichidare, reprezentată de lichidatorii Ștefan

Pojoga și Ecaterina Bezer, contrasemnat de avocatul Sergiu Coptu, împotriva

deciziei din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7