2ra-978/21 — încasarea drepturilor salariale și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-978/2021

prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud: V. Negurița)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Chițanu Vasile, reprezentat

de avocatul Vladimir Buga,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Chițanu Vasile

împotriva Societăți Comerciale „L.G.V.D.-Agro” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la încasarea drepturilor salariale și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 iunie 2020, Chițanu Vasile a depus cerere de chemare în judecată

împotriva S.C. „L.G.V.D.-Agro” S.R.L. cu privire la încasarea drepturilor salariale

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 04 iulie 2019 a fost angajat pe o

perioadă nedeterminată la S.C. „L.G.V.D.-AGRO” S.R.L. în calitate de

administrator pe sectorul Coștangalia, r-nul. Cimișlia.

A menționat că, a convenit cu administratorul S.C. „L.G.V.D.-AGRO” S.R.L.,

Șoiliță Gheorghe ca munca sa-i fie retribuită cu un salariu de 1000 euro/lunar, iar

la sfârșitul anului calendaristic să-i fie achitat suplimentar câte 1000 euro pentru

fiecare lună, astfel urmând ca în total salariul să fie în sumă de 2000 euro.

Reclamantul a susținut că, ziua sa de muncă începea la ora 08 dimineața și se

termina uneori noaptea târziu fără a refuza să presteze și alte funcții la indicațiile

directorului (mecanic, conducător auto, electrician etc).

A mai menționat că, la data de 04 august 2019, administrator S.C. „L.G.V.D.-

AGRO” S.R.L., Șoiliță Gheorghe i-a achitat salariul pentru luna iulie de 1000 euro,

el continuând să muncească cu diligență și efort în vederea îndeplinirii tuturor

însărcinărilor stabilite.

A accentuat reclamantul că, întrucât ulterior nu i-a fost achitat salariul pentru

luna următoare, la data de 15 septembrie 2019, i-a comunicat directorului că nu va

mai ieși la muncă până nu i se va achita salariul restant, deși i-a fost promis că va

primi plățile cuvenite în timpul apropiat, cu regret nu a fost remunerat.

1

Astfel, la 04 octombrie 2019, reclamantul a depus o plângere la Inspecția

Muncii, iar la 30 octombrie 2019 a primit răspunsul precum că, S.C. „L.G.V.D.-

AGRO” S.R.L. a refuzat să prezinte actele solicitate de Inspecția Muncii fiind

întocmit în adresa societății un proces verbal în temeiul art. 349 alin. (1) Cod

Contravențional.

A invocat că, potrivit art. 58 alin. (3) al Codului Muncii în caz că contractul

de muncă nu a fost perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe

o durată nedeterminată și produce efecte din ziua când salariatul a fost admis la

muncă de angajator.

A conchis partea că, la moment plățile neefectuate de către S.C. „L.G.V.D.-

AGRO” S.R.L. în beneficiul său, constituie suma de 4000 euro care este compusă

din: 1000 euro - salariul pentru luna august 2019, 500 euro - salariul pentru luna

septembrie 2019, 1000 euro - supliment pentru luna iulie 2019, 1000 euro -

supliment pentru luna august 2019 și 500 euro - supliment pentru luna septembrie

2019.

Totodată a afirmat că, în conformitate cu art. 143 alin. 1) lit. a) Codul muncii,

din 16 septembrie 2019, pârâtul S.C. „L.G.V.D.-AGRO” S.R.L. se află în

întârziere cu achitarea salariului, iar conform art. 330 alin. (2) al Codului muncii,

acesta urmează să achite și o penalitate de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere în

perioada 16 septembrie 2019 – 01 iunie 2020 în sumă totală de 3108 euro (4000

euro x 0,3% x 259 zile).

A solicitat încasarea de la S.C. „L.G.V.D.-AGRO” S.R.L. a sumei de 4000

euro, cu titlu de salariu restant, a sumei de 3108 euro cu titlu de penalității și a

sumei de 5100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență juridică.

Prin hotărârea din 08 iulie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, s-a

respins integral ca, fiind nefondată, cererea de chemare în judecată depusă de

Chițan Vasile împotriva S.C. „L.G.V.D.AGRO” S.R.L., privind încasarea

drepturilor salariale și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Chițanu Vasile și s-a menținut hotărârea din 08 iulie 2020 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, Colegiul a considerat că prima instanța a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a

dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea dată este

legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a

participanților la proces.

Astfel, din înscrisurile dosarului civil, instanța de apel a învederat că atestă cu

certitudine, lipsa unui contract individual de muncă încheiat între părțile în litigiu.

Reieșind din actele cauzei, Colegiul a constatat că instanța de fond, corect a

menționat că, de către reclamant nu a fost demonstrată incontestabil admiterea sa la

muncă în cadrul S.C. „L.G.V.D.-AGRO” S.R.L. în calitate de administrator de

sector.

Colegiul a mai specificat că admite poziția instanței de fond precum că,

presupusa corespondență pe rețeaua „viber” dintre reclamantul/apelant și

administratorul S.C. „L.G.V.D.-AGRO” S.R.L., Șoiliță Gheroghe referitor la

chestiunile cotidiene din activitatea întreprinderii, nu poate fi admisă, or, nu a fost

2

demonstrat că aceste convorbiri au fost duse cu administratorul S.C. „L.G.V.D.-

AGRO” S.R.L., Șoiliță Gheorghe.

Totodată, a concluzionat că, presupusul calcul/raport al cheltuielilor efectuate

la întreprindere de asemenea nu poate fi admisă ca probă pertinentă din motiv că

este întocmit și semnat unilateral de către apelant fără a fi cel puțin aprobat cu

ștampila întreprinderii și nici bonul/factura din 27 iulie 2019 pe anumite piese de

schimb la tehnică agricolă nu confirmă că acestea au fost procurate de reclamant în

folosul și din contul întreprinderii S.C. „L.G.V.D.-AGRO” S.R.L., fiind indicat

drept client/cumpărător - persoană fizică.

Cu privire la alegațiile apelantului, precum că, prin declarațiile martorului

Mogîldea Ion, s-a stabilit cu certitudine angajarea sa la întreprinderea S.C.

„L.G.V.D.-AGRO” S.R.L, Colegiul a susținut poziția instanței de fond, or,

declarațiile martorului Mogîldea Ion nu sunt suficiente pentru a demonstra faptul

admiterii reclamantului la muncă de facto. Mai mult, martorul Mogîldea Ion a

relatat că ar fi muncit la întreprindere o perioadă scurtă de timp și „din spusele

reclamantului a aflat că acesta muncește la Mogîldea Ion de circa 2 luni”, aceasta

fiind o probă indirectă ce rezultă doar din relatările reclamantului.

Colegiul a mai specificat că consideră întemeiată concluzia instanței de fond

precum că, ținând cont de faptul că, între Chițanu Vasile și S.C. „L.G.V.D.-

AGRO” S.R.L. nu a fost încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă,

reclamantul/apelant nu a demonstrat că a fost admis la muncă în sensul art.58

alin.(3) Codul muncii și nu s-a constatat că între părți a fost încheiat un contract

individual de muncă verbal, acțiunea urmează a fi respinsă ca fiind nefondată.

Subsecvent, Colegiul a considerat întemeiată hotărârea primei instanțe, iar

cererea de apel este una formală, declarată din simplu dezacord cu soluția instanței

de fond.

La 04 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, Chițanu Vasile, reprezentat

de avocatul Vladimir Buga, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea integrală

a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constatat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 03 februarie 2021 și

a expediat-o participanților la proces la 11 martie 2021 (f.d. 92), or, la actele cauzei

nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 04 mai 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

3

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 11 mai 2021

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței.

Referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Chițanu Vasile, reprezentat de

avocatul Vladimir Buga, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Chițanu Vasile, reprezentat de

avocatul Vladimir Buga, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

4

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Chițanu Vasile, reprezentat de avocatul Vladimir

Buga, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Chițanu Vasile, reprezentat de

avocatul Vladimir Buga, împotriva deciziei din 03 februarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5