2ra-1671/22 — declararea nulitatii testamentului

Dosarul nr. 2ra-1671/22

2-14113569-01-2ra-25112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. P. Păun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

29 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lidiia

Soloveva, reprezentată de avocatul Alexandru Bodrug,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lidiia Soloveva

împotriva Sofiei Glazcova, intervenienți accesorii notarii publici Zinaida

Volimbovscaia și Lilia Chirtoacă cu privire la declararea nulității testamentului și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Lidiia Soloveva și a fost menținută hotărârea din 10

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

constată:

La data de 10 ianuarie 2014, Lidiia Soloveva a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Sofiei Glazcova, intervenienți accesorii notarii publici Zinaida

Volimbovscaia și Lilia Chirtoacă cu privire la declararea nulității testamentului și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de XXXXX, a decedat fratele

său, Nicolai Soloviov, fapt înregistrat în actele de stare civilă a OSC Chișinău la

XXXXX, sub nr.2688.

A invocat că, este unicul moștenitor legal al defunctului Nicolai Soloviov, având

gr.II de succesiune.

A menționat că, la 26 decembrie 2013 a aflat că, fratele său Nicolai Soloviov a

întocmit la notarul public Zinaida Volimbovscaia la data de 03 aprilie 2013, testament

conform căruia a testat toată averea sa Sofiei Glazcova.

1

A considerat că, testamentul nr.1552 din 03 aprilie 2013, întocmit de fratele său

este ilegal și urmează a fi declarat nul.

A relatat că, Nicolai Soloviov din anul 2001 până la ziua decesului s-a aflat la

evidența medicului psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie din or. Codru. Totodată

ultimul avea și XXXXX, având în calitate de reprezentant pe mama sa, Vera Soloviova,

care a decedat la XXXXX.

A susținut că, la momentul întocmirii testamentului, Nicolai Soloviov era în stare

de iresponsabilitate.

A solicitat Lidiia Soloveva, declararea nulă a testamentului nr.1552 din 03 aprilie

2013, întocmit de Nicolai Soloviov, la notarul public Zinaida Volimbovscaia prin care

ultimul a testat averea sa Sofiei Glazcova.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor, Lidiia Soloveva a solicitat declararea

nulă a testamentului nr.1552 din 03 aprilie 2013 și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 10 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

corectată prin încheierea din 17 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La data de 28 decembrie 2020 Lidiia Soloveva a declarat apel împotriva hotărârii

din 10 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea

hotărârii, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

admisă.

Prin decizia din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Lidiia Soloveva și a fost menținută hotărârea din 10 decembrie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a constatat că, concluzia primei

instanțe, potrivit căreia, careva temeiuri legale pentru declararea nulității testamentului

nr.1552 din 03 aprilie 2013, întocmit de notarul public Zinaida Volimbovscaia, prin

care Nicolai Soloviov a testat toată averea ce-i aparținea la ziua decesului, din ce nu ar

fi alcătuită și unde nu s-ar afla, Sofiei Glazcova, născută la XXXXX, la caz nu au fost

constatate, nefiind confirmate prin probe veridice, concludente și pertinente alegațiile

Lidiei Soloveva, argumentele invocate în acest sens de către ultima purtând un caracter

pur declarativ.

Astfel, instanța de apel a reliefat că, argumentele Lidiei Soloveva potrivit cărora,

testatorul Nicolai Soloviov, la momentul întocmirii testamentului se afla în stare de

iresponsabilitate, urmează a fi apreciate critic, or, potrivit concluziilor înserate în

Raportul de expertiză psihiatrico-legală post-mortem nr.3ff-2016 din 14 ianuarie 2016

și concluziilor din Raportul de expertiză judiciară nr. 202035A0257 din 19 iunie 2020,

s-a constatat cu certitudine că, Nicolai Soloviov la data semnării testamentului (03

aprilie 2013), nu suferea de careva maladii psihice cronice și evolutive de etiologie

endogenă, fiind conștient de acțiunile sale și urmările acestora.

La fel, instanța de apel a apreciat critic argumentele Lidiei Soloveva precum că,

Sofia Glazcova, pe parcursul vieții lui Nicolai Soloviov, nu i-a acordat careva suport

2

material în vederea întreținerii acestuia, or, această circumstanță nu poate fi reținută ca

temei în vederea admiterii cererii de chemare în judecată, după cum aceasta a fost

formulată, or, art.1449 alin. (1) din Codul Civil (în redacția anului 2002), prevede

expres noțiunea legală de testament, care definește testamentul ca fiind un act juridic

cu titlu gratuit.

Prin urmare Sofia Glazcova, nici nu era obligată legal să-l întrețină pe Nicolai

Soloviov pe parcursul vieții sale.

În același context, având în vedere că, acțiunea Lidiei Soloveva a fost respinsă,

ultima nu este în drept să pretindă la compensarea cheltuielilor de judecată suportate în

legătură cu examinarea prezentei cauze, or, în accepțiunea art.94 alin.(1) Codul de

procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă

acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului - proporțional celor

respinse din pretențiile reclamantului.

La data de 25 octombrie 2022, Lidiia Soloveva, reprezentată de avocatul

Alexandru Bodrug, a declarat recurs împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

La data de 23 decembrie 2022, Lidiia Soloveva, reprezentată de avocatul

Alexandru Bodrug a depus recurs concretizat, solicitând ridicarea de la notarul Zinaida

Volimbovscaia a Registrului actelor notariale, opisului alfabetic al actelor notariale, a

testamentului nr. 1552 din 03 aprilie 2013 în original și a altor acte în baza cărora acesta

s-a întocmit, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a examinat superficial

circumstanțe importante pentru soluționarea justă a cauzei și a emis o decizie

nemotivată.

La caz a indicat că, potrivit extrasului privind testamentele înregistrate în

Registru și revocările lor din 26 decembrie 2013, notarul Zinaida Volimbovscaia, care

a autentificat testamentul din 03 aprilie 2013, cu înregistrarea acestuia în Registrul

actelor notariale sub nr. 1552, l-a înregistrat abia la data de 18 iulie 2013, adică după 3

zile de la data decesului testatorului Nicolai Soloviov. A notat că această circumstanță

denotă faptul că la data de 03 aprilie 2013 Nicolai Soloviov nu s-a prezentat la sediul

biroului notarului Zinaida Volimbovscaia și nici nu a cerut autentificarea testamentului

din numele lui, testamentul fiind antedatat și fiind un act juridic fictiv.

A menționat că contrar prevederilor art. 20 alin. (21), art. 47 din Legea nr. 1453

din 08 noiembrie 2002 cu privire la notariat (în vigoare până la 01 martie 2019), pct.

29, 31 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale și

completare a registrelor notariale, aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 95 din 28

februarie 2008 (în vigoare la momentul întocmirii testamentului) instanța de apel nu a

dispus ridicarea de la notarul Zinaida Volimbovscaia a Registrului actelor notariale,

3

Opisului alfabetic al actelor notariale, a testamentului nr. 1552 din 03 aprilie 2013 în

original și a altor acte în baza cărora acesta s-a întocmit, dar s-a limitat la concluziile

din raportul de expertiză psihiatrico-legală postmortem nr. 3ff-2016 din 14 ianuarie

2016 și din raportul de expertiză judiciară nr. 202035A0257 din 19 iunie 2020, fără a

verifica circumstanțele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei: dacă la data de 03 aprilie 2013 Nicolai Soloviov s-a prezentat la

sediul biroului notarului Zinaida Volimbovscaia și a solicitat autentificarea

testamentului din numele lui, dacă înscrierea informației despre testamentul nr. 1552

din 03 aprilie 2013 a fost efectuată de către notarul Zinaida Volimbovscaia în Registrul

actelor notariale, dacă în rubrica 8 al Registrului actelor notariale de către Nicolai

Soloviov a fost aplicată semnătura prin care se confirmă ridicarea testamentului, dacă

de către Nicolai Soloviov a fost depusă cererea scrisă la întocmirea testamentului și

dacă textul scris de mâină „Соловьев Николай XXXXX” la semnătura testatorului a

fost efectuată de către Nicolai Soloviov sau o altă persoană.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 septembrie

2022.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

în adresa recurentei Lidiia Soloveva, reprezentată de avocatul Alexandru Bodrug la data

de 24 octombrie 2022 (f.d. 87, Vol. III), însă lipsesc date privind recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la 25 octombrie 2022, este în termen.

La 28 noiembrie 2022, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților

Sofia Glazcova și notarii publici Zinaida Volimbovscaia și Lilia Chirtoacă, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 109, Vol. III).

Referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lidiia Soloveva, reprezentată de

avocatul Alexandru Bodrug, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Lidiia

5

Soloveva, reprezentată de avocatul Alexandru Bodrug, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Lidiia Soloveva, reprezentată de avocatul Alexandru Bodrug, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Lidiia Soloveva, reprezentată de avocatul Alexandru

Bodrug, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

6