3ra-1266/22 — anularea in tot a actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-1266/22 — anularea in tot a actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-1266/22

2-20074426-01-3ra-16122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: O.Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gh.Mîra, Gr.Dașchevici, A.Bostan)

DECIZIE

29 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul depus de Tatiana Furtuna,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea în obligare depusă de

Tatiana Furtuna împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Victor

Furtuna privind anularea actului administrativ individual defavorabil și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, de calculare și

achitare a indemnizației de maternitate,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 2 iulie 2020 Tatiana Furtuna a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ care în data de 22 iulie 2020 a fost

concretizată, inclusiv în privința cercului participanților la proces, solicitând

anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil, de calculare și achitare a indemnizației de

maternitate.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, a depus la Casa Teritorială

de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău cerere de acordare a indemnizației

de maternitate nr. 2020/91/1/16571, la care au fost anexate copii de pe actele

confirmative necesare.

A specificat că la momentul depunerii cererii în baza căreia la 10 aprilie

2020 i-a fost transferată indemnizația de maternitate, era în concediu pentru

îngrijirea primului copil în familie, Daniel Furtuna, anul nașterii xxxx, până la

atingerea de către acesta a vârstei de 3 ani.

A menționat că în baza cererii depuse anterior, la nașterea primului copil,

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău i-a calculat și

achitat indemnizația de maternitate în sumă de 46 645,22 lei.

1

Reclamanta a comunicat că, sesizînd faptul că cuantumul indemnizației

de maternitate i-a fost calculat incorect, la 7 mai 2020, a înregistrat la Casa

Națională de Asigurări Sociale cererea nr. F-936/20, solicitând calcularea și

achitarea indemnizației de maternitate în baza venitului mediu lunar asigurat al

soțului Victor Furtuna, determinat în condițiile art. 7 din Legii nr. 289 din 22

iulie 2004.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. F-936/20 din 27

mai 2020, recepționat de reclamantă în data de 11 iunie 2020, i-a fost refuzat în

satisfacerea cererii, pe motiv că nu există temei de a stabili indemnizația de

maternitate ca soție care se află la întreținerea soțului asigurat. La fel, a fost

invocat și faptul că cererea expediată în adresa organului de asigurări sociale în

data de 7 aprilie 2020 pentru stabilirea indemnizației de maternitate a fost

depusă ca persoană asigurată, în baza certificatului de concediu medical eliberat

în baza categoriei femeie asigurată (fiind angajată la data survenirii riscului

asigurat) pentru perioada 12.03.2020 – 15.07.2020. Respectiv, indemnizația de

maternitate a fost stabilită pe numele reclamantei și calculată reieșind din baza

de calcul a indemnizației de maternitate pentru perioada martie 2019 – februarie

2020.

Reclamanta a pretins că din răspunsul enunțat rezultă că deoarece pe

parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului

asigurat, nu a realizat venit asigurat din motiv că se afla în concediu pentru

îngrijirea primului copil până la împlinirea vârstei de 3 ani, conform

prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea privind îndemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie

2004, cuantumul indemnizației de maternitate i-a fost stabilit din baza de calcul

în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizații de maternitate pentru copilul

precedent.

În opinia sa, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale este unul ilegal,

neîntemeiat și bazat pe interpretarea selectivă a legii. Or, Casa Națională de

Asigurări Sociale a aplicat în privința reclamantei, izolat prevederile art. 7 alin.

(6) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004, fără a mai lua în considerare incidența

prevederii legale date, cât și incidența art. 491 lit. b) din Hotărârea Guvernului

nr. 108 din 3 februarie 2005.

Cu alte cuvinte, reclamanta a indicat că la momentul acordării

concediului de maternitate dânsa nu realiza venit asigurat și era la întreținerea

soțului Victor Furtuna, fapt care îi permitea de a beneficia de indemnizația în

condițiile art. 7 alin. (8) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004, adică baza de

calcul al indemnizației de maternitate acordate soției aflate la întreținerea

soțului asigurat o constituie venitul mediu lunar asigurat al soțului, determinat

în condițiile prezentului articol.

Tatiana Furtuna a afirmat că, atât dânsa cât și soțul Victor Furtuna, sunt

încadrați în câmpul muncii, fiind persoane asigurate în sensul Legii nr. 289 din

22 iulie 2004.

Potrivit art. 7 alin. (8) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004, în situația în

care soția se află la întreținerea soțului, baza de calcul al indemnizației de

2

maternitate acordate soției aflate la întreținerea soțului asigurat o constituie

venitul mediu lunar asigurat al soțului, determinat în condițiile prezentului

articol.

În corespundere cu art. 491 din Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 3

februarie 2005 privind aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de

stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate

temporară de muncă, soția se consideră la întreținerea soțului asigurat dacă, la

data acordării concediului de maternitate se află în una dintre următoarele

situații: a) nu este angajată în cîmpul muncii; b) nu realizează venit asigurat; c)

nu este persoană asigurată de riscul respectiv, fapt confirmat prin declarația

scrisă pe proprie răspundere.

Noțiunea de venit asigurat este definită în art. 1 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, conform căruia

venit asigurat este venit pe care s-au plătit contribuții de asigurări sociale și care

constituie baza de calcul a pensiei în sistemul public.

Reclamanta a subliniat că la data acordării concediului de maternitate

dânsa realiza doar indemnizația pentru creșterea primului copil în familie până

la împlinirea vârstei de 3 ani, indemnizație care în sine este o asigurare socială

și din care nu sunt și nici nu pot fi plătite contribuții de asigurări sociale.

Deci, la momentul acordării concediului de maternitate, reclamanta nu

realiza venit asigurat și se încadra în prevederile art. 491 lit. b) din Hotărârea

Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005, adică era la întreținerea soțului Victor

Furtuna.

În acest context, reclamanta a iterat că la momentul depunerii cererii de

calculare și achitare a indemnizației de maternitate pentru al doilea copil, a

cunoscut despre practica ilegală a Casei Naționale de Asigurări Sociale în

situații identice în care s-a aflat familia sa, în care soția asigurată aflată în

concediu pentru îngrijirea primului copil până la împlinirea vârstei de 3 ani, iese

din nou în concediu de maternitate, nereușind să realizeze venit asigurat pe

parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului

asigurat, însă în opinia sa această practică contravine Legii nr. 289 din 22 iulie

2004, Constituției, Declarației Universale a Drepturilor Omului și a Convenției

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, or, potrivit

organului de asigurări sociale unica ieșire din situație pentru a fi posibilă

calcularea și achitarea indemnizației de maternitate din venitul mediu lunar

asigurat al soțului este ca soția să se concedieze până a depune cerere de

achitare a indemnizației respective, ceea ce este ilegal.

Reclamanta a mai susținut că soția la care i se calculează indemnizația de

maternitate conform prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 289 din 22 iulie

2004 este dezavantajată, discriminată și supusă din partea agenților statului la

un tratament diferențiat față de soția șomeră care are soțul asigurat, mai mult,

prin aceste prevederi statul chiar determină indirect salariații de a se elibera din

funcții, ceea ce este inadmisibil.

Conform art. 4 din Constituție, dispozițiile constituționale privind

drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu

3

Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la

care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și

tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica

Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările

internaționale. Iar, conform art. 7 din Constituție, Constituția Republicii

Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care

contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică.

La rândul său, potrivit art. 16 din Legea Supremă, respectarea și ocrotirea

persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. Toți cetățenii Republicii

Moldova sînt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă,

naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică,

avere sau de origine socială. Totodată, conform art. 49 alin. (1), (2) din

Constituție, statul facilitează, prin măsuri economice și prin alte măsuri,

formarea familiei și îndeplinirea obligațiilor ce îi revin. Statul ocrotește

maternitatea, copiii și tinerii, stimulînd dezvoltarea instituțiilor necesare.

Iar prin prisma art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție

au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar

și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în

exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Potrivit art. 14 din Convenție, exercitarea drepturilor și libertăților

recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire

bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice

alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională,

avere, naștere sau orice altă situație.

Relevante la caz sunt și prevederile art. 5 din Protocolul nr. 7 la CEDO,

conform căruia soții beneficiază de egalitate în drepturi și în responsabilități cu

caracter civil, între ei și în relațiile cu copiii lor referitor la căsătorie, pe durata

căsătoriei și în momentul desfacerii acesteia. Prezentul articol nu împiedică

Statele să ia măsurile necesare în interesul copiilor.

În aceste condiții, în situația în care soțul participă în egală măsură ca și

soția la îngrijirea și educarea copiilor, are aceleași obligații în coraport cu

aceștia ca și ultima, ca și soția contribuie la Bugetul Asigurărilor sociale cu plăți

și impozite, agenții statului nefăcând diferență între ei în acest sens, este oportun

și corect ca copiii să poată beneficia de susținere din partea Statului,

proporțională contribuțiilor aduse de tatăl lor, în situația în care faptul dat este

favorabil și acceptat de familie.

Conform reclamantei prin răspunsul nr. F-936/20 din 27 mai 2020 i se

încalcă drepturile legitime și libertățile stabilite în Legea nr. 289 din 22 iulie

2004, Constituția și Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale și protocoalele adiționale la acesta, fapt care a impus-

o la înaintarea acțiunii în contencios administrativ.

Din considerentul că pârâta a interpretat abuziv prevederile legii ca fiind

una discriminatorie, și nejustificat a fost privată de valorificarea deplină a unui

drept recunoscut de lege, Tatiana Furtuna a promovat prezenta acțiune în

4

obligare, solicitând anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. F-936/20 din 27 mai 2020 și obligarea organului de asigurări sociale de a-i

calcula și achita indemnizația de maternitate în baza venitului mediu lunar

asigurat al soțului Victor Furtuna, determinat în condițiile art. 7 din Legii nr.

289 din 22 iulie 2004.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Furtuna a fost

admisă, fiind declarat neîntemeiat răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. F-936/20 din 27 mai 2020 și a fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale de a-i calcula și achita Tatianei Furtuna indemnizația de

maternitate în baza venitului mediu lunar asigurat al soțului Victor Furtuna,

determinat în condițiile art. 7 din Legii nr. 289 din 22 iulie 2004.

Prin decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost casată integral

hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost

emisă o decizie nouă, de respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

La data de 18 iulie 2022, Tatiana Furtuna a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la data de 2

decembrie 2022 a prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia,

casarea actului judecătoresc ce constituie obiectul prezentului recurs cu

menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată anexată la dosar, suplimentar invocându-se că

Curtea de Apel Chișinău nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea.

În acest sens a fost menționat că privarea recurentei Tatiana Furtuna de

dreptul la calcularea și achitarea indemnizației de maternitate în baza venitului

mediu lunar asigurat al soțului Victor Furtuna, determinat conform art. 7 din

Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, ar încălca dreptul acesteia de a avea un „bun”,

în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și la o „așteptare

legitimă” că plățile legate de indemnizația de maternitate vor fi achitate.

Instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă prin lege,

de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial circumstanțele cauzei,

nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate circumstanțele și probele

existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată de respingere a acțiunii,

pe când concluzia instanței de fond cu privire la admiterea acțiunii este justă.

Prin referința din 9 ianuarie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a

solicitat declararea recursului depus de Tatiana Furtuna ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile

curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

5

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată în data de 21 iunie

2022, fiind notificată recurentei Tatiana Furtuna în data de 4 noiembrie 2022

(f.d.151).

Astfel, depunerea recursului nemotivat la data de 18 iulie 2022 (f.d.154),

cât și motivarea acestuia prezentată la data de 2 decembrie 2022 (f.d.163) sunt

în termen.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2023 a Curții Supreme de Justiție recursul

depus de Tatiana Furtuna a fost numit pentru examinare în complet din 5

judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces și

reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în

recurs, deoarece criticele recurentei Tatiana Furtuna au fost expuse cu suficientă

claritate, iar intimata Casa Națională de Asigurări Sociale în apărarea sa a

formulat referință.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia

instanței de apel și emite o nouă decizie.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Iar potrivit art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile

cap.III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă

altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din

cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 219 alin. (1) – (3) din același cod,

instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza

tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici

de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată

depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor

6

neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru

depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt.

Instanța de 5 judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului

care nu au fost discutate de participanții la proces.

Din actele și lucrările dosarului prezentate și necontestate de părți, dar și

determinate de instanțele de judecată în fazele procesuale anterioare se atestă că

la 2 mai 2015 Tatiana Compan a încheiat căsătoria cu Victor Furtuna, numele

după căsătorie a soților fiind Furtuna, ceea ce se confirmă prin certificatul de

căsătorie anexat la dosar (f.d.57).

Potrivit certificatului de naștere nr. 1144 din 4 iunie 2020, la xxxx s-a

născut Anastasia Furtuna, părinții fiind Victor Furtuna și Tatiana Furtuna

(f.d.65).

La fel, s-a constatat că la 7 aprilie 2020 Tatiana Furtuna a depus cerere de

acordare a indemnizației de maternitate nr. 2020/91/1/16571, solicitând

stabilirea indemnizației de maternitate pentru perioada 12 martie 2020 – 15 iulie

2020 (f.d.59).

Prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 2020/91/1/17391

din 7 aprilie 2020 Tatianei Furtuna i-a fost stabilită indemnizația de maternitate

pentru perioada 12 martie 2020 – 15 iulie 2020 în sumă de 46 645,22 lei

(f.d.58).

Sesizând faptul că cuantumul indemnizației de maternitate i-a fost

calculat incorrect, la 7 mai 2020, Tatiana Furtuna a depus în adresa Casei

Naționale de Asigurări Sociale, cererea nr. F-936/20, solicitând calcularea și

achitarea indemnizației de maternitate în baza venitului mediu lunar asigurat al

soțului Victor Furtuna, determinat în condițiile art. 7 din Legii nr. 289 din 22

iulie 2004. (f.d.54).

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. F-936/20 din 27

mai 2020, cererea a fost respinsă, fiind invocat că nu există temei de a stabili și

achita indemnizația de maternitate ca soție care se află la întreținerea soțului

asigurat (f.d.52-53).

Potrivit deciziei nr. 25310 din 10 iunie 2020 Casa Națională de Asigurări

Sociale a stabilit indemnizația unică la nașterea copilului în baza cererii nr.

2020/91/23513 de 8 299 lei (f.d.64).

Considerând că prin răspunsul pârâtei Casa Națională de Asigurări

Sociale nr. F-936/20 din 27 mai 2020 îi este lezat dreptul la proprietate

consfințit în art. 1 din Protocolul nr. 1, art. 46 din Constituția Republicii

Moldova, precum și dreptul la asistență și protecție socială garantat de art. 47 al

Constituției RM, reclamanta Tatiana Furtuna s-a adresat instanței de judecată cu

prezenta cerere de apărare a drepturilor pretins încălcate, solcitând inclusiv în

urma concretizării acțiunii din 22 iulie 2020, anularea răspunsului Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. F-936/20 din 27 mai 2020 și obligarea

organului de asigurări sociale de a-i calcula și achita indemnizația de

maternitate în baza venitului mediu lunar asigurat al soțului Victor Furtuna,

determinat în condițiile art. 7 din Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 (f.d.2-7,24-29).

7

Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță având ca

obiect anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil, de calculare și achitare a

indemnizației de maternitate, s-a pronunțat în favoarea temeiniciei acțiunii, pe

care a admis-o integral (f.d.80-88).

Judecând apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, instanța

de apel prin decizia din 21 iunie 2022 a conchis asupra temeiniciei acestuia,

motiv pentru care a casat hotărârea primei instanțe și a emis o decizie nouă, de

respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat ca fiind întemeiat

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. F- 936/20 din 27 mai 2020,

or, reieșind din actele prezentate la dosarul de acordare a indemnizației de

maternitate pentru reclamanta/intimată a fost constatat că buletinul de acordare

a concediului prenatal și postnatal (maternitate) pentru perioada 12 martie 2020

– 15 iulie 2020 a fost completat pe numele acesteia, iar la rubrica denumirea

întreprinderii/instituției unde lucrează a fost menționat Procuratura Criuleni.

Mai mult ca atât, versoul certificatului medical a fost completat de către

Procuratura Generală, unde la fel a fost indicată funcția intimatei-procuror, și

instituția Procuratura r.Criuleni.

În condițiile descrise, Curtea de Apel Chișinău a conchis că la perfectarea

certificatului medical, Tatiana Furtuna nicidecum nu era la întreținerea soțului,

considerent din care nu poate fi admisă pretenția reclamantei cu privire la

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i calcula și achita

indemnizația de maternitate în baza venitului mediu lunar asigurat al soțului

Victor Furtuna.

Or, articolul 16 alin. (6) al Legii privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV

din 22 iulie 2004, prevede expres că soția care se află la întreținerea soțului

asigurat beneficiază de indemnizație de maternitate dacă, la data acordării

concediului de maternitate, nu este angajată în cîmpul muncii, condiție care nu

este întrunită de Tatiana Furtuna, pe motiv că la data depunerii cererii, aceasta a

fost angajată în funcția de procuror al Procuraturii r. Criuleni.

Mai mult, însăși reclamanta în cererea adresată Casei Naționale de

Asigurări Sociale, la 7 mai 2020 a indicat că atât ea cât și soțul Victor Furtuna

sunt încadrați în câmpul muncii, fiind persoane asigurate în sensul Legii

289/2224.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că normele de

drept material au fost aplicate și interpretate eronat în prezentul caz și nu este

necesară verficiarea suplimentară a cărorva dovezi, Curtea de Apel Chișinău a

ajuns la concluzia de a admite apelul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, a casa integral hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani și a emite o decizie nouă prin care a respinge ca

neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă de Tatiana Furtuna.

Instanța de recurs analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluția

8

dată de către instanța de apel contravine circumstanțelor cauzei, pe când

concluzia primei instanțe despre necesitatea admiterii acțiunii este justă, ea

având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare,

cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită.

Colegiul reține că prin garanțiile de protecție socială instituite în art. 47

din Constituție, statul ocrotește sănătatea și bunăstarea cetățenilor, acordându-le

asistență socială în cazurile prevăzute de lege.

Așadar, articolul 47 din Constituție relevă caracterul social al statului,

care presupune adoptarea anumitor măsuri pentru toți membrii societății, astfel

încât fiecare din ei să posede un minim garantat de asigurare socială.

Prin urmare, obligația constituțională a statului este de a lua măsuri

adecvate pentru asigurarea necesităților vitale ale cetățenilor săi, inclusiv în

situații excepționale.

Rațiunea asistenței și protecției sociale este de a răspunde nevoilor de trai

ale persoanelor și de a menține un anumit nivel de trai în caz de producere a

anumitor împrejurări obiective.

Potrivit articolului 16 alin. (1) din Constituție, respectarea și ocrotirea

persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. Conform alineatului (2)

al aceluiași articol, toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a

autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă,

religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.

Egalitatea în drepturi constituie o garanție referitoare la exercitarea

drepturilor fundamentale prevăzute în cuprinsul Constituției, dar și a oricăror

alte drepturi și îndatoriri subiective, reglementate în cuprinsul altor acte

normative. Ea include toate domeniile de activitate în care persoana are dreptul

garantat la exercitarea libertăților legale, în scopul realizării intereselor sale

legitime.

În jurisprudența Curții Europene s-a constatat că violarea principiilor

egalității și nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat

între persoane plasate în situații analoage sau compatibile, fără să existe o

justificare obiectivă și rezonabilă, sau când există o disproporție între scopul

urmărit și mijloacele folosite. Statele contractante beneficiază de o marjă largă

de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații

similare justifică distincția în tratament (Schalk și Kopf v. Austria, nr.

30141/04, § 96, 24 iunie 2010; Burden v. Regatul Unit, nr. 13378/05, § 60, 29

aprilie 2008).

Colegiul reține că, potrivit legislației, o formă a prestațiilor de asigurări

sociale, acordată pentru pierderea capacității de muncă, constituie indemnizația

de maternitate.

Art. 1 din Legea nr. 489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de

asigurări sociale, definește indemnizația de maternitate ca fiind drept o formă de

protecție socială, ce constă dintr-o sumă de bani, acordată prin sistemul public

de asigurări sociale femeilor asigurate, precum și celor care au încetat plata

contribuției de asigurări sociale în condițiile prevăzute de lege, în caz de naștere

a copilului.

9

Colegiul menționează că rațiunea stabilirii prin lege a „indemnizației de

maternitate” se desprinde din garanțiile consfințite la articolele 47 și 49 din

Constituție, în virtutea cărora maternitatea beneficiază de o protecție specială

din partea statului.

Conform art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 289/2004, privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale (în vigoare la data depunerii cererii de acordare a indemnizației

de maternitate), asigurații din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la

indemnizație de maternitate.

În corespundere cu art. 6 alin. (7) din aceiași lege, soția aflată la

întreținerea soțului asigurat beneficiază de dreptul la indemnizație de

maternitate în cazul în care soțul confirmă un stagiu de cotizare specificat la

alin. (1) sau (2).

Relevante la caz sunt și prevederile art. 7 alin. (8) din Legea nr. 289/2004,

potrivit cărora, baza de calcul al indemnizației de maternitate acordate soției

aflate la întreținerea soțului asigurat o constituie venitul mediu lunar asigurat al

soțului, determinat în condițiile prezentului articol.

Iar potrivit art. 16 alin. (1) din legea sus-enunțată, asiguratele, soțiile

aflate la întreținerea soților asigurați și șomerele care s-au aflat la evidență în

instituțiile medico-sanitare din Republica Moldova, care au dreptul la concediu

de maternitate, ce include concediul prenatal și concediul postnatal, beneficiază

de indemnizație de maternitate.

Analizând prevederile legale, instanța de recurs constată că de

indemnizația de maternitate beneficiază (1) femeile asigurate obligatoriu prin

efectul legii; (2) soțiile aflate la întreținerea soților asigurați și (3) șomerele care

s-au aflat la evidența instituțiilor medico-sanitare.

La fel, Colegiul observă că pe o parte art. 491 lit. b) din Regulamentul cu

privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor

pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

108 din 3 februarie 2005, reglementează expres că soția se consideră la

întreținerea soțului asigurat dacă, la data acordării concediului de maternitate nu

realizează venit asigurat.

Iar pe de altă parte, art. 16 alin. (6) din Legea nr. 289/2004, stabilește

expre că soția care se află la întreținerea soțului asigurat beneficiază de

indemnizație de maternitate dacă, la data acordării concediului de maternitate,

nu este angajată în cîmpul muncii.

Sub acest aspect și având în vedere raportul rezonabil de proporționalitate

și echitate între toate categoriile beneficiare de indemnizație de maternitate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că prima instanță corect a concluzionat despre necesitatea

admiterii acțiunii, în situația în care la data acordării concediului de maternitate,

reclamanta beneficia doar de indemnizație pentru îngrijirea primului copil

minor – Daniel Furtuna, născut la data de xxxx, până la vârsta de 3 ani,

indemnizație care în sine este o asigurare socială și din care nu sunt și nici nu

pot fi plătite contribuții de asigurări sociale.

10

Aceste circumstanțe denotă că Tatiana Furtuna la data depunerii cererii

și-a pierdut capacitatea de muncă și se află de fapt la întreținerea soțului salariat.

Prin urmare, Colegiul nu poate reține argumentele intimatei Casa

Națională de Asigurări Sociale, preluate greșit de Curtea de Apel Chișinău,

precum că Tatiana Furtuna, la data depunerii cererii, nu era considerată la

întreținerea soțului asigurat, pe motiv că era angajată în funcția de procuror al

Procuraturii r. Criuleni, din care considerent nu putea beneficia de indemnizație

de maternitate calculată din mărimea salariului soțului.

Or, rațiunea stabilirii indemnizației de maternitate este acordarea acesteia

pentru pierderea capacității de muncă. În speță, la momentul producerii riscului

asigurat, reclamanta – recurentă Tatiana Furtuna, deși era angajată în câmpul

muncii, aceasta nu contribuia la sistemul public de asigurări sociale, nu a

realizat un venit asigurat, deci după cum s-a menționat, și-a pierdut capacitatea

de muncă și se află la întreținerea soțului salariat.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul iterează prevederile punctului 4

din Regulamentul privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de

confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017, care definește noțiunea de

venit asigurat, ca fiind acel venit din care s-au plătit contribuții de asigurări

sociale.

Mai mult ca atât, Colegiul reține că opțiunea abordată de organul de

asigurări sociale și preluată neîntemeiat de Curtea de Apel Chișinău creează un

tratament discriminatoriu între soțiile care nu au participat la sistemul public de

asigurări sociale, dar sunt considerate a fi la întreținerea soțului salariat și

beneficiază de indemnizație de maternitate calculată din mărimea salariului

acestuia, și soțiile care de facto la data depunerii cererii privind calcularea și

achitarea indemnizației de maternitate sunt angajate în câmpul muncii, însă de

iure nu au realizat un venit asigurat, din motive ce nu le pot fi imputate, dar nu

beneficiază de aceste garanții.

Or, în condițiile în care recurenta-reclamantă se află la întreținerea

soțului, prin lege, Casa Națională de Asigurări Sociale este obligată să calculeze

și să achite reclamantei indemnizația de maternitate în baza venitului mediu

lunar asigurat al soțului Victor Furtuna, determinat în condițiile art. 7 din Legea

nr. 289 din 22 iulie 2004.

Circumstanțele respective în plus justifică, că Casa Națională de

Asigurări Sociale neîntemeiat i-a refuzat reclamantei Tatiana Furtuna în

admiterea cererii cu privire la calcularea și achitarea indemnizației de

maternitate în baza venitului mediu lunar asigurat al soțului Victor Furtuna,

determinat în condițiile art. 7 din Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, motiv pentru

care prima instanță corect a admis acțiunea, declarând neîntemeiat răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. F-936/20 din 27 mai 2020 și obligând

Casa Națională de Asigurări Sociale de a-i calcula și achita Tatianei Furtuna

indemnizația de maternitate în baza venitului mediu lunar asigurat al soțului

Victor Furtuna, determinat în condițiile art. 7 din Legii nr. 289 din 22 iulie

2004, iar instanța de apel greșit a respins-o.

11

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea

primei instanțe este legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă

cu aprecierea greșită a probelor, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și de a

menține hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

În conformitate cu 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Tatiana Furtuna.

Se casează integral decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și

se menține hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, în cauza de contencios administrativ, la acțiunea în obligare depusă de

Tatiana Furtuna împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Victor

Furtuna privind anularea actului administrativ individual defavorabil și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, de calculare și

achitare a indemnizației de maternitate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Galina Stratulat

12